Studiul materialelor, tratamente termice şi termochimice

Conf.dr.ing. Lavinia Madalina PETANEC

Transformări în stare solidă

Curs 8
1
 Clasificarea transformărilor în stare solidă
Structurile de pe diagramele de echilibru sunt structuri normale sau structuri de echilibru realizate la viteze de
răcire foarte lente. La viteze de răcire foarte rapide, de la temperaturi înalte, transformările specifice unui aliaj
sunt suprimate, obţinându-se structuri diferite de cele de echilibru, numite structuri în afara echilibrului, care
sunt structuri metastabile deoarece au tendinţa de a reveni la starea stabilă de echilibru.
Fluctuaţiile- anumite abateri locale de la compoziţie şi/sau energia medie.
Fluctuaţii omofazice- determină
aranjamentele atomice de importanţă Transformări
mică, dar sunt extinse pe volume foarte omogene
După natura mari
fluctuaţiilor:
Fluctuaţii eterofazice- determină Transformări
aranjamente atomice drastice, dar eterogene
localizate pe volume foarte mici
Transformări
Transformări ordine- dezordine- prin omogene
Transformările omogene- care se formează soluţii solide Transformări
au loc simultan în întreg ordonate eterogene
volumul corpului, fără Transformări spinodale- sunt transformări cu difuzie, la unele
procese de germinare şi sisteme cu lacune de miscibilitate, la care se obţin structuri
creştere modulate, sau structuri periodice

Transformări cu difuzie- se produc la la

subrăciri mici, temperaturi relativ mari,
Transformările când germenii ating dimensiunea critică
eterogene- au loc prin subrăciri mici,
procese de germinare şi Transformări intermediare- mixte, în care
creştere mobilitatea unor specii de atomi este nulă,
iar a altor specii mari
după procesele de creştere
a embrionilor Transformări fără difuziune- martensitice,
care se produc la subrăciri mari, cu 2
mobilitate atomică mică
 Principalele transformări în stare solidă eterogene cu difuzie

Transformarea polimorfă

Dizolvarea

Precipitarea

Transformarea eutectoidă

Transformarea eutectoidă
inversă

Constă în schimbarea structurii cristaline fără modificarea

compoziţiei chimice, polimorfismul fiind proprietatea unor
Transformarea substanţe simple sau compuse de a cristaliza în două sau mai
polimorfă
multe forme cristaline. Polimorfismul nu poate fi confundat cu
alotropia, decât în cazul metalelor pure, alotropia reprezentând
proprietatea elementelor de a exista sub diferite forme 3
moleculare. Transformările polimorfe au loc la încălzirea şi
răcirea unor metale pure şi aliaje.
 se poate produce la aliajele formate dintr-o matrice şi din particule de fază secundară şi constă în
redizolvarea particulelor de fază secundară în matrice, care îşi va schimba uşor compoziţia chimică
Dizolvarea şi parametrii de reţea. Dizolvarea se poate produce fie prin încălzire, peste curba de transformare,
fie la răcire, sub curba de transformare, la trecere dintr-un domeniu bifazic într-un domeniu
monofazic. Dizolvarea stă la baza tratamentului termic de “călire de punere în soluţie”, care constă
în încălzirea peste curba solvus a aliajelor alcătuite dintr-o matrice şi o fază secundară, menţinere la
temperatura de încălzire timp suficient pentru a se produce dizolvarea completă a fazei secundare şi
omogenizarea matricei, după care se aplică o răcire cu viteză mare pentru a suprima precipitarea
astfel încât la temperatura camerei să rezulte o soluţie solidă suprasaturată.
Răcire Îmbătrânirea
îmbătrânire
rapidă

Răcire
lentă Naturală- dacă Artificială-
se produce la dacă se
temperatura produce la
camerei încălzire
este transformarea în care soluţia solidă devenită prin suprasaturare instabilă se descompune parţial într-o
Precipitarea altă fază cristalină, după transformare structura fiind formată dintr-o masă metalică de bază, monofazică şi
- din soluţii o fază nouă, faza secundară, rezultată din transformarea fazei iniţiale. Precipitarea stă la baza
solide
suprasaturate tratamentului termic de “îmbătrânire”, care se aplică soluţiilor solide suprasaturate prin călire de punere în
soluţie.
Microstructurile obţinute după precipitare sunt formate din particule de precipitat metastabil sau stabil dispersate în matricea .

structuri globulizate

Soluţie solidă
suprasaturată

Precipitare
a

Soluţie solidă
suprasaturată Stadiile succesive ale precipitării discontinue
 Transformarea eutectoidă. Transformarea perlitică
Se poate produce în sistemele de aliaje feroase şi neferoase care conţin soluţii solide sau compuşi stabili numai
la temperaturi ridicate. La o transformare eutectoidă faza solidă, stabilă la temperaturi înalte se transformă
la răcire simultan în două sau mai multe faze solide care se deosebesc din punctul de vedere al compoziţiei şi
structurii atât unele de altele, cât şi de faza iniţială. Produsul unei astfel de transformări se numeşte eutectoid.
Cea mai studiată transformare eutectoidă este transformarea austenitei în perlită:
Austenita (0,77%C)  Ferita(0,02%C) + Cementită(6,67%C)
A1
Perlită
Transformarea are la bază procesul de germinare şi crestere şi fenomenul de difuzie al atomilor de fier şi
carbon. Faza iniţiatoare în acest caz este cementita, germenii de cementită formându-se la limita grăunţilor de
austenită, lamelele de cementită cresc şi se dezvoltă, ceea ce duce la scăderea conţinutului de carbon în
imediata lor vecinătate şi contribuie la formarea lamelelor de ferită, care crescând, îmbogăţesc în carbon
zonele vecine şi formează din nou cementita.

Transformarea austenitei
în perlită la răcire

Temperatura eutectoidă

Perlită grosolană Perlita sorbitică- cu structuri lamelare

Perlită sorbitică
Temperatura, (C)

Troostita de călire din ce în ce mai dispersate şi mai fine

La subrăciri mari creşte viteza
de germinare, scade viteza de
creştere bazată pe difuzie, iar Ms
5
M50
structurile se modifică: M100

Troostita de călire cu aranjarea

lamelelor în rozetă
Timp,  (s)
 Transformarea eutectoidă inversă.
Transformarea amestecurilor ferito-cementitice în austenită
Constă din formarea la încălzire din amestecuri bifazice a unei soluţii solide cu anumite
caracteristici structurale de importanţă. În practică cea mai importantă este obţinerea la încălzire
a soluţiilor solide din amestecuri bifazice prin transformare eutectoidă inversă, sau austenitizare.

Austenita se formează din perlită la încălzirea oţelului la temperaturi superioare temperaturii A1,
potrivit reacţiei:
Ferita(0,02%C) + Cementită(6,67%C)  Austenita (0,77%C)

Mecanismul formării austenitei este un proces bazat pe difuzie, care decurge prin germinare și
crestere:

Dizolvarea Obținerea
Inițial perlita este lamelelor de austenitei omogene
La Ac1 începe auste-
formată din cementită și cu granulație fină
nitizarea, formarea creșterea
lamele alternânde
de ferită și
primilor grăunți de conținutului de 6
austenită cu conținut carbon în
cementită
scăzut de carbon austenită
 Otel
eutectoid
(0,77%C)
Perlită

Amestecul bifazic de ferită și cementită încălzit la o temperatură

corespunzătoare lui Ac1 se transformă în austenita prin două procese:
-transformarea polimorfă a feritei (CVC) în austenită (CFC);
-dizolvarea cementitei în austenită cu omogenizarea austenitei la 0,77%C

Otel Otel
hipoeutectoid hipereutectoid
(C<0,77%C) (C>0,77%C)
structura

Ferită Perlită+

structura
+ Cementită
perlită secundară

La încălzirea între Ac1 și Ac3, pentru
austenitizare are loc transformarea feritei în
exces în austenită omogenă, luând naștere o
austenită săracă în carbon
La încălzirea între Ac1 și Accem are loc
dizolvarea în continuare a cementitei
secundare în austenita și punerea în 7
soluție a rețelei de cementită
secundară prin difuzie
 Pentru descrierea procesului de transformare a perlitei în austenită se recurge la curbele
izoterme de transformare ale austenitei care dau informații asupra evoluției transformării la
temperaturi diferite, înregistrandu-se curbele de început și sfârșit de transformare.

1. Începutul transformării perlitei în austenită

2. Sfârșitul transformării perlitei în austenită

Transformarea perlitei în austenită
la temperatură constantă
3. Sfârșitul dizolvării carburilor
8

4. Sfârșitul omogenizării austenitei

 Viteza de Cu cât aceasta este mai Deci mărimea
fină, cu atât numărul
transformare a germenilor este mai grăunților de
austenitei mare, distanțele
Austenitizarea
este mai rapidă austenită depinde de
depinde și de parcurse de atomi în
procesul de difuzie structura perlitei
structura inițială sunt mai mici

9
 Transformarea martensitică
Transformarea martensitică este una dintre cele mai importante, producându-se nu
numai la oțeluri, dar și la multe aliaje (Cu-Al, Cu-Sn, Ni-Ti) și metale care prezinta
transformări polimorfe (Fe,Ti,Co).
• Se produce la viteze mari de răcire
Caracteristicile
transformării martentitice • Se produce fără difuzie

• Compoziția fazei inițiale este identică cu cea a fazei finale

Răcirea rapidă produce o subrăcire a austenitei până la temperaturi de ordinul 200˚C, la

care formarea prin difuzie a fazelor de echilibru (ferita și cementita) devine imposibilă.
In aceste condiții austenita se transformă în martensită, o fază metastabilă.

Martensita se formează din austenită printr-

un mecanism de translație, atomii efectuând
în rețeaua cristalină deplasări coordonate și
colective, asemănătoare deformării plastice.
Aceste deplasări duc la transformarea rețelei
CFC a austenitei în reteaua CVC a feritei, dar
datorită suprasaturării cu carbon, rețeaua
martensitei este deformată, alungită pe o
10
latură, deci este tetragonal cu volum centrat.
Schema formării elementare a martensitei la
transformarea fără difuzie a austenitei
La microscopul optic, martensita apare sub forma aciculară (în plachete), acele formând unghiuri
între ele (60˚; 120˚); primele ace sunt lungi și străbat grăuntele de austenită, urmatoarele ace fiind
mai scurte și mai subțiri.

Apariția primelor Cristlizarea celor cu Localizarea austenitei

cristale de martensită dimensiuni limitate reziduale

Reprezentarea
schematică a
cristalelor de
martensită

11
 Transformarea bainitică
Transformarea bainitica se situeaza între transformarea perlitică și transformarea martensitică. La aceste
temperaturi, viteza de difuzie a fierului este nulă, în timp ce viteza de difuzie a carbonului este relativ
mare. Transformarea bainitică are caracteristici intermediare între transformarea perlitică și cea
martensitică. Spre deosebire de transformarea martensitică, unde viteza de creștere a cristalului era mare,
la transformarea bainitică viteza de crestere este relativ mică datorită difuziei carbonului.

Apariția primelor Precipitarea cementitei Terminarea transformării

cristale aciculare
Bainita superioara (500-350˚C) Bainita inferioara (350˚C-Ms)
cu aspect “pana”, plăci de cu aspect acicular asemănător
ferită cu carburi alungite, martensitei, ace de ferita și
asemănătoare perlitei carburi fine punctiforme
Există doua feluri de
bainită, după
temperatura la care se
face mentinerea
izotermă:
12