7J

CUPRINSUL;
BCU Cluj / Central University Library Cluj
I . U R S U : Î n v ă ţ ă m â n t u l secundar
A . C O T R U Ş : Munţii noştri
E U G E N I U S P E R A N Ţ I A : R e l i c v a Iui S a v a S a v u
I O N F O T I : A r t i s t u l şi publicul
M . G. S A M A R I N E A N U : F ă c l i a l u m i n i l o r noi
G E O R G E C I U H A N D U : V e c h i u r m e de c u l t u r i
românească în B i h o r ,
G E O R G E A , P E T R E : T r a n d a f i r presat
A L . V L A H U Ţ Ă şi I . L, C A R A G I A L E : P o l i t i c *
şi L i t e r a t u r ă (ancheta n o a s t r ă )
C E S A R P R U T E A N U : I n sat
C R O N I C I : Cronica d r a m a t i c ă ( O . H u l e a i
N O T E . Finei ( r o m a n ) de G e o r g e C a i r — D o i
poeţi. — N u se citeşte . . . — S e r b ă r i l e din
O r a d e a - M a r e . — I . P . S. R o m a n R, C i o r o -
gariu. — M a x Bruch
MEMENTO.

11 Oradea-Mare 1 NaenbrU 1910

Preţul S"* 54)

 Anul I. N o . 11. Oradea-Mare 1 N o e m b r i e 1920

CELE TREI CRIŞURI

Fondator: R F V I S T A DF CUI T U R A Redactor:

Sub Conducerea Dior:

ROMHN CIOROGflRIU, GEORGE BHCfltOGLD, Dr HLEXHNDRU PTEANCU
Episcop de Oradea-Mare Colonel Dir G-l al invâţomlntulul

Î N V Ă Ţ Ă M Â N T U L SECUNDAR
Mai în toate ţările învăţământul din licee trece prin-
tr'o criză. Dintre toate instituţiile, liceul s'a scuturat mai
puţin de balastul inutil al vremurilor trecute şi s'a adaptat
cel mai puţin necesităţilor timpului în care trăim. Până as­
tăzi se învaţă în licee lucruri, cari sunt o moştenire a veacu­
rilor trecute şi cari azi tormează o povară inutilă şi o pie-
decă pentru învăţarea lucrurilor necesare zilelor noastre,
BCU Cluj / Central University Library Cluj
( d . e ) In veacurile trecute cunoaşterea limbei latine şi
greceşti forma cheia pentru înţelegerea tuturor ştiinţelor. —
Căci mai toate ştiinţele erau scrise în latineşte. De aceia
cunoaşterea şi învăţarea acestor limbi era necesară. A z i însă
nu mai este indispensabilă latina decât pentru filologie şi
istorie adecă, cam pentru câte-va procente din numărul ab­
solvenţilor de liceu. Din 30 de absolvenţi de liceu, cam 2
elevi se înscriu la filologia clasică sau la istorie. Pentru
ceilalţi 28 învăţământul latinei a fost cu atât mai inutil, cu
cât n'au izbutit să-şi însuşiască limba în măsură ca să poată
gusta un autor clasic şi să traducă singuri un text, cu tot
numărul mare de ore de latină în cursul superior. In acelaş
timp prea multă energie cheltuită pentru învăţământul prea
desvoltat al matematicelor. In schimb elevul părăseşte liceul
fără cunoştinţi suficiente de drepturile şi viaţa cetăţenească
şi cu o ignoranţă totală în ce priveşte păstrarea sănătăţii
lui. Cu alte cuvinte elevul nu învaţă aceia ce îi este indis­
pensabil în primul rând pentru viaţă şi anume nu dobân­
deşte cunoştinţi suficiente de igienă şi de drept, cari să-l
înveţe s'ă cunoască cea-ce e necesar pentru sănătatea lui,
cari sunt datoriile şi drepturile lui de cetăţean şi care e
mecanismul statelor şi structura societăţii de astăzi.
 Mai presus de toate însă liceul trebue să formeze
sufletul elevului. In această privinţă liceele noastre au avut
şi au o lacună simţită.
Cei mai mulţi din profesori se silesc să strecoare în
capul elevilor cantitatea de materie prescrisă de program.
Pe cei mai mulţi îi preocupă inmagazinarea materiei de cătră
elevi şi sunt încântaţi de reproducerea ei la examen. Nu-i
interesează asimilarea şi mai ales nu se ocupă de sufletul
elevului, deşi acesta e în o epocă când i se formează ca­
racterul.
Până astăzi a predominat în liceele noastre concep­
ţia greşită, că cultura consistă în cantitate de cunoştinţe.
Adevărata cultură nu constă însă d i n c a n t i t a t e a d e cu-
n o ş t i n ţ i î n m a g a z i n a t e , ci d i n s u m a d e c u n o ş ­
ti n ţi a s i m i l a t e . Din această cauză liceele au dat foarte
puţine elemente culte, căci numai aceia se pot numi culţi,
cari îşi au c u n o ş t i n ţ e l e c l a s a t e şi s u f l e t u l for­
mat. In cazul contrar elevul nu se poate numî c u l t , ci
BCU Cluj / Central University Library Cluj
d r e s a t . Cultură,-— asimilare şi desăvârşire sufletească —
şi nu d r e s a j , — iată ceia ce trebue să preocupe pe apos­
tolii şcoalelor noastre secundare!
Scopul liceului trebue să fie desvoltarea armonică a
sufletului şi a corpului şi predarea acelor cunoştinţi, cart
asimilate să-i formeze un bagaj utilizabil în viaţă. S'a negli­
jat astfel ţinta fundamentală a liceului, care este a furniza
statului oameni culţi, sănătoşi şi caractere formate. Căci toate
cunoştinţele dobândite de un licean, cu atâtea sacrificii pen­
tru stat n'au nici o valoare dacă liceanul nu devine un ora
de caracter, care să aducă numai foloase statului şi socie­
tăţii. In special la noi Românii, preocuparea principală
a conducătorilor şcolilor noastre trebue să fie refor­
marea şcolilor noastre în sensul ca să devină în primul
rând p e p i n i e r e p e n t r u f o r m a r e a caracte­
r e l o r ş i b u n i p a t r i o ţ i . Căci ţara noastră are o
aşezare geografică atât de periculoasă, încât nu poate
avea viaţă, decât dacă locuitorii ei sunt caractere de fier
şi animaţi de acel patriotism, care are la bază cel mai des-
voltat spirit de sacrificiu.
Căci nu trebue uitat că noi suntem aşezaţi între po­
poare de rassă streină, cele mai multe duşmane, iar ţara.
 3 C E L E TREI GRISURI 3
. . .. .*.- -.
r : ' . - ,

noastră are bogăţii excepţionale, cari formează ţinta lăco­

miei tuturor rasselor de pradă. Cauza tragediei noastre mi­
lenare a fost aurul, minele şi pământul bogat, cari au atras
pe cei mai înverşunaţi barbari şi pe cele mai parassitare
rase, cari au răpit libertatea băştinaşilor pentru ca să-i
poată exploata. Acelaş lucru se va întâmpla şi în viitor,
dacă noi nu vom şti să dăm tinerimii educaţia cerută de
împrejurările în care trăim şi de interesele patriei • şi rassei
noastre. Pentru acest scop se impune o reformă a liceelor,
care să aibă ca scop în primul rând formarea ceracterelor
şi predarea acelor materii cari îl pregătesc pentru viaţă şi
cari contribue la formarea sutletului. Actuala trifurcare s'a
dovedit infructuoasă. D a c ă s'ar descărca de balastul inutil
şi s'ar învăţa numai ceiace elevii pot asimila şi numai ce
le este absolut util, atunci ar fi suficiente şapte clase fără s

despărţire în secţii. Fizica şi în special chimia trebue să se

predea numai în mod experimental, memorizarea exclusivă
trebue înlăturată si să se caute d e s v o l t a r e a i n d i v i -
BCU
i Cluj / Central University Library Cluj
d u a l i t ă ţ i i elevului prin formarea voinţii. Pentru acest scop
trebue să se dea o desvoltare deosebită educaţiei fizice. Căci
cele 2—3 ore de gimnastică pe săptămână nu com­
pensează zilele întregi de viaţă sedentară pe cari .le duc
elevii tocmai în epoca când corpul le e în desvoltare şi
când au lipsă de foarte multă mişcare. Fără corp sănătos
şi bine desvoltat, cunoştinţele dobândite sunt tară de nici
un tolos.
Aceste principii trebue sâ călăuzească, după părerea
mea liceele noastre: nu înmagazinarea, ci asimilarea cunoştin­
1
ţelor, desvoltarea intelectuală în armonie cu cea fizică, for­
marea voinţii şi a caracterului şi însuflareâ acelui ideal, care
trebue să fie al statului şi al naţiunii. .Numai astfel va pu­
tea sufla un vânt de regenerare, care va spulbera societatea
oportunistă şi materialistă de astăzi şi se vor putea forma
generaţii cari să aibă în vedere în tot deauna în primul
rând interesele statului şi ale societăţii.
/. Ursu,
Profesor Universitar.
 M U N Ţ I I N O Ş T R I *

Uriaşii noştri munţi sunt de-aur orbitor,

De pietre scumpe,
De fascinante şi fantastice metale,
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Cum nu văzură încă ochi uimiţi de muritor. . .

O, unde-i?
Unde,
EI, junele gigant,
Minerul, aspru, luminos şi colosal,
Cu suflet multitudinar.
Sătul, flămând, risipitor şi-avar.
Cu inima electrică, adâncă, largă,
Intr'o ciocnire de ciclon să'i spargă,
Să'şi spintece biruitoare cale
Spre-adâncurile lor întrezărite,
Pline de comori-minuni şi de titanice ispite?!
A. COTRUŞ

* Dintr'ua v o i u a i de versuri ce va apărea în curând.

 R E L I C V A L U I S A V A S A V U

Se gândea odată S a v a S a v u :
— „O carte . . . o carte îţi poate schimba vieaţa şi soarta.
Puterea unei cărţi poate îi cât a lui Dumnezeu."
Căci S a v V S a v u cetise o carte.
Era prima carte din care nu sărise nici o p a g i n ă .
Şi-acum, o privia cum stătea pe masă; ca o Iădiţă cu
odoare sfinte . . .
De-aci 'nainte sufletul Iui era vindecat. . .
Înfăţişarea simplă a cărţii semăna cu aceea a medicului
învăţat, care îndulceşte durerea de cum întră în casă.

Suferise vreme 'ndelungată S a v a Savu.

De copil încă, băgase de seamă că'n zilele când îşi
ducea la şcoală cărţile „ţinându-le în mâna stânga totdeauna
i se 'ntâmpla neplăceri" ŞcoalaUniversity
BCU Cluj / Central era departe,
Librarybraţul
Cluj drept îi
amorţea de greutatea ghiozdanului — dar, de teama notei
rele sau a pedepsii, răbda scrâşnind.
Tot propria sa experienţă îl învăţase că numărul cinci
îi era piază-rea şi Joia zi nefastă.
Culoarea galbenă era însă talismanul norocului său.
Totuşi, ades, câte-o piază-rea îi tăia virtutea.
Şi era Sava Savu acum, de-atâta vreme, bărbat îhtreg-
şi'n fuga timpului descoperise atâtea tainice legături între
lucrurile l u m i i . . .
ftlţii le-ar îi numit superstiţii. . . Pe el însă realitatea
lor îl înţepase prea ades în ochi şi'n inimă; trebuia să ţină
socoteală de ele . . .
Când seara uita să-şi pună jilţul lângă dulap, totdeauna
avea câte-o spaimă în mijlocul nopţii. Odată s'a dat alarmă
de foc; altă dată auzi paşi străini pe scară, iar când a eşit
să vadă cine e: o umbr.ă se strecură afară şi trânti uşa
dinspre grădină.
într'o seară de vară cetise lângă fereastră. Apoi s'a
culcat. Peste noapte s'a deşteptat îngrozit de un cutremur
de pământ. A b i a se culcă W loc şi abia adormi din nou,
cutremurul se repetă mai puternic. N'a mai putut dormi.
A voit să citească: sticla dela lampă a plesnit şt o fărâmă
de sticlă ferbinte, l?a fript la ureche.
Numai a doua zi de dimineaţă a priceput: uitase jilţul
de cu seară la fereastră.
jilţul t r e b u i a să stea lângă dulap. Cine o cerea? D e
ce trebuia ? Sava Ş a v u nu se prea întrebă . . . Nu-i trebuiau
teorii generale . . . Atâtea legături tainice, atâtea intenţii oculte
şi neexplicabile pe cari le descoperea în fundul întâmplări­
l o r . . şi totuşi îi era tot una de se datorau „cuiva" ori
hazardului...
Se mulţumea să-şi zică:
— „E c e v a în firea lucrurilor . . . "
N u crezuse niciodată cu adevărat în spirite şî demoni. .
El era minte pozitivă: se conformă experienţii sale.
Şi cine i-ar îi putut-o tăgădui ?
Cei patruzeci şi cinci de ani ai săi îi îngrămădiseră
rutina atâtor „observaţii" de acest soi, încât printre primej­
diile atâtor pieze-rele, vieaţa i se strecura cu un vas de
răsboi într'o BCU apă Cluj / Central
plină de mineUniversity Library Cluj
plutitoare.
L a masă, paharul pus cu gura'n jos îl înspăimîntă:
avuse într'o vreme o slugă care-i aşeza astfel paharele. In
acele câteva luni un şir de nenorociri se abătură asupra
casei lui. O rudă de aproape nebunise în casă la el. O grin­
dină cât oul îi stricase toată recolta. Incendiul îi nimicise
moara din satul Şuluca şi soţia i se îmbolnăvise rău.
Totuşi veni ziua când doctorul i-a spus:
— „Doamna e salvată."
Şi'n mijlocul bucuriei sale şi-aduse aminte că'n ziua
aceea chiar — la prânz — găsise paharele aşezate pe fun­
dul lor.
Ii păru incontestabil: când a dispărut cauza era firesc
lucru, ca şi efectul sâ'nceteze.
A - i pune paharele cu gura'n jos — „de parcă le-ai înă­
buşit" — înseamnă pentru el, de-atunci să'ncerci a-1 înnăbuşi
pe el însuşi.
Şi porunci slugilor:
— „Paharele, totdeauna să mi le puneţi cu gura'n sus."
Lămuriri n'aveâ de dat.
Sava Savu nu-şi trăda niciodată secretul nepreţuit al
„observaţiilor" sale. D e aceea trecea de om bizar. Liniştit şi
blând, era totuşi sever şi neclintit în hotărârile sale. Cei
dimprejur se supuneau în tăcere şi poruncilor pe care le
nţelegeau şi poruncilor pe care nu le 'nţelegeau. Se su­
puneau cu atât mai mult, cu cât el însuşi le urmă cu o
stăruinţă fără greş.
O, dacă i-ar îi surprins alţii unele din „motivele" sale
nestrămutate... Cine i-ar fi putut înţelege cuprinsul său
sufletesc?
Nebun, l-ar fi crezut nebun de sigur . . . căci erau şi
vorbe de-a căror rostire se ferea, erau persoane pe care le
ocolea, erau obiecte din casă de care nu se atingea nicio­
dată. Astfel, ceasornicul de bronz de pe m a s ă . . . astfel
potretul în ulei al tatălui său . . .
D a . . . în timpul tinereţii sale şi a studiilor de drept pe
care le-a urmat s'a întrebat de câteva ori de temeinicia
acestor griji ce j se adunau zilnic îngrădindu-i tot mai mult
acţiunile. D a r i-a fost deajuns o frază citată în cursul lito­
grafiat de filozofia dreptului:
. . . „putemBCUşti Cluj
căror/ Central
cauzeUniversity Libraryde
se datoresc Cluj
obicei unele
efecte, dar nu v o m şti niciodată, de ce acele cauze produc
anumite efecte şi nu altele "
I-a fost deajuns: grămada observaţiilor sale secrete era
deacum justificată.
- „Cum poate rostirea unui nume să pricinuiască
boală în casă ? Cum poate haina cea cu blană să prici­
nuiască pierderea procesului ? Cum poate culoarea cu care
ţi-ai văpsit uşa, de câtva timp, să fie pricina veştilor rele
ce-ai tot primit deatunci ?"
Răspunsul logic şi hftărâtor şi-1 putea da singur de-
acuma: ,
— „Dar, cum poate magnetul să atragă cuie?
Cum pot două gaze îmbrăţişate să se prefacă în a p ă ?
Cum poate nervul sâ transmită „mişcarea" dela creer la
muşchi?"

Şi totuşi dela o vreme justificările acestea nu-i mai

erau de-ajuns.
Se surprindea câteodată oprit în loc, ca sub lovitura
unei crize de abulie, şi intrebându-se dacă nu cumva şi-a
călcat vreuna din prescripţiile ştiinţei s a l e . . .
 Sub tirania atâtor înfrânâri şi temeri, viaţa îi d e v e n i s e
un chin. Preocupările sale tainice din fiecare ceas şi de
fiecare pas se'nmulţeau, biruind rezistenţa sa sufleteasca.
D e v e n i s e tăcut şi iritabil, stăpânit de-o întunecată sim­
ţire de neastâmpăr şi încordare . . . Şi tocmai, peste toate
aceste câteva mari supărări şi îngrijorări se prăvăliră n e ­
milos peste umerii lui: făcuse bine unui prieten cu chezăşia
numelui său, pentru o mare sumă de bani. Prietenul murise,
şi acum creditorii il chemau p e Sava S a v u sa plătească . . .
Era ruina gospodăriei sale.
P e lângă aceasta, casa lui nu mai era casă, nici masa,, -
masă. Fiica cea mare se înamorase de un băiat fără c ă p ă t â i . . .
era fecior de moaşă, alerga la v e l o d r o m şi cânta valsuri din
mandolină la un cinematograf dela bariera oraşului.
Fata ameninţă că se sinucidă; mama fetii învinovăţea
pe S a v a Savu, iar S a v a S a v u n e r v o s şi covârşit de suferinţe
se'ntrebâ care să fie „cauza tainică* a acestui şir nou de
necazuri...
Paharul nu BCUi-1Cluj / Central
pusese University
nimeni Library Cluj
cu fundul în jos, ceasor­
nicul de bronz nu'l atinsese de multă v r e m e , haina cea cu
cinci nasturi o dăruise unui cerşetor, şi se părea că degeaba,
văpsise ulucile casei cu galben . . .
. . . că. degeaba se ferise de toate acele coincidenţe enig­
matice . . . se părea că v r e - o nouă piazâ-rea pătrunsese p e
undeva sub coperişul său . . .
Dar care ? Care ? . . .
Copleşit de frământarea ultimelor necazuri şi de căuta­
rea zadarnică a cheei oculte, era însetat sâ-şi găsească
odată, în sfârşit, acea linişte lăuntrică pe care niciodată n'o
gustase . . . / I r fi voit să adoarmă întrun somn lung sau să
plece într'o altă lume . . .
Atunci întâmplarea îl opri, într'o zi, în faţa unei librarii,
în vitrină, o carte simpla îşi recita grav, un titlu plin de
îâgădueli „Superstiţia şi ştiinţa în viaţa".
Simţi o aplecare ne'nţeleasă, o curiozitate neobicinuitâ.
Intră în librărie, ceru cartea, arunca ochii pe primele pagini
şi fu cucerit.
Dela'nceput se părea că autorul caută o îndreptăţire-
ştiinţifică a superstiţiilor . . . aşa cum o bănuise el, intr'o
vreme.
 Din acele rânduri a v e a să-şi afle el, desigur, o c ă l ă u z ă
pentru „observaţiile" sale . . . v a şti deacum ce este de aîes
şi ce este de îndepărtat din grijile atâtor „coincidente" mis­
terioase . . .
Şi, cu nesaţiu începu s'o citească încă pe stradă. T i m p
de patru zile sorbi frazele limpezi şi convingătoare ale v o l u ­
mului Iui Paul A b e l , ca p e ale unui roman, de senzaţie.
Dar surprinderea-i fu mare, mai cu seamă la î n c e p u t . . .
In loc să le îndreptăţească, autorul dărâmă superstiţiile încet,
x
cu răbdare şi cu pătrundere.
T i m p de patru zile, S a v a Savu, trăi într'adevăr ca într'o
altă lume de părea că-şi ascunsese capul, ca struţul în nisip.
N u eşi din casă şi nu v o i să ştie de nimeni şi de nimic.
Ca după o rugăciune însufleţită, ca după o lungă recu­
legere î n sihăstrie, S a v a S a v u se simţi renăscând.
C e vrajă întrebuinţase autorul î n rândurile sale ? Cu ce
putere 1-a vindecat el de un rău ce-i apăsase viaţa ca o
neînduplecată osândă?
Căci S a v a SBCU
a v u ,Cluj / Central acum;
înţelegea University
câtLibrary Cluj
de uşuratice erau
„observaţiile" sale. Se simţea ruşinat faţă cu sine însuşi —
dar fericit că păstrase atâta discreţie î n slăbiciunea de care
suferise până acum.
— „Nu-ţi sunt deajuns grijile şi necazurile pozitive ? —
se gândea el — de c e să-ţi încarci gândul şi inima cu atâtea
temeri i l u z o r i i ? '
Era spre seară când isprăvise ultimul capitol, şi S a v a
S a v u rămase încâ mult timp pe gânduri, răsfoind filele par­
curse, până c e se întunecă de t o t . . .
Rămase cu jilţul lângă fereastră într'un adânc examen
de conştiinţă . . .
Atunci i-se păru lui că „puterea unei cărţi poate fi cât
a iui D-zeu" pentru câ-ţi poate schimba viaţa şi soarta.

După un timp î l chemară la cină. Se ridică, şi ca de

obicei, trase jilţul lângă d u l a p . . . însă luă seama că gestul
sau automatizat a v e a Ia obârşie o superstiţie . . . şi ca o
primă protestare î m p o t r i v a îndelungatei sale rătăciri, împinse
cu'ndrâznealâ jilţul înapoi la fereastră.
Iar la cină spuse s l u g e i :
 — „ E mai bine să stea paharele cu gura'n jos" până
v e n i m la masă . . . alfel cade praful, se „aşează muştele . . M
Plin de o înviorare neobicinuită, avea, ca niciodată, chef
de v o r b ă . *
D a r ceilalţi tăceau cu ochii în farfurie. Furtunile din
casă nu se astâmpâraseră. Fiica cea mare, cu ochii roşiţi de
plâns, frământa şervetul, fără să mănânce. Soţia tăcea şi ea
dar cu mişcări .brusce şi n e r v o a s e . Fiece gest al ei părea o
dojana, fiece privire, o lovitură.
D a r la sfârşitul mesei, fiica v e n i după el.
— „Tată, v r e a u să-ţi spun c e v a .
— „ V i n o şi-mi spune.
Intrară în biroul lui. H e i ea î l luă după gât şi săru-
tându-1 îi spuse printre sughiţuri de p l â n s :
— „lartă-mă că v ' a m supărat aiâta. M ' a m convins că
Toni e un o m de nimic . . . o secătură . . .

Cu pasiune,BCUcuCluj / Central SUniversity

frenezie, a v a S a vLibrary Cluj
u se'ndeltnici multe
zile de-arândul, şi fără ş o v ă i r e , de a se desbăra de toate
practicile sale superstiţioase. Cu adevărată groază desco­
perea cât de perfid se înrădăcinaseră în firea lui apucăturile
acestea fără noimă. Era plin de ticuri ridicole, ajunsese un
fel de paiaţă cu mecanism. Şi-acum regenerat ca de un
balsam de tinereţe, rupea, una câie una, anchilozele ce-1
subjugaseră. întreagă fiinţa lui sărbătorea o libertate pe care
de multe ori niciodată n'o gustase într'atâta belşug.
Ceasornicul de bronz stătea pe masa lui de scris şi el
î l întorcea singur cu mâna lui, zilnic.
Sfidând puterile mincinoase ale întunerecului, gesturile
sale se motivau ades numai cu dorinţa de a lucra împotriva
vechilor sale superstiţii.
Şi cartea, cartea care-i deschisese ochii, cartea aceea
d e v e n i s e biblia lui din fiecare z i .
Erau pasagii pe care le ştia pe de rost.
Sublinieri groase şi îndesate îşi făceau loc printre
rânduri ca gesturile eroice ale unui gladiator fără frică.
Cartea-1 redase vieţei.
„Firea lucrurilor" p e care o calomniase prin rătăcirea.
Jlui, îi părea acum că se limpezise ca cerul unei dimineţi de
p r i m ă v a r ă . . . N u mai erau legături .ascunse, nu mai erau
„intenţii" oculte şi neexplicate.
Şi ca o recompensă pe care însăşi „firea lucrurilor" ar
fi adus-o lui S a v a Savu pentru curajul şi avântul cu care-
îşi curăţise de superstiţii viaţa — liniştea se'ntoarse în cămi­
nul său şi soarele-i zâmbea mai vesel ca nici odată.
Câteva afaceri, unele începute chiar Joia îi aduseră
atâta câştig încât plata poliţei pe care o girase, nici n'o mai
resimţi.
Soţia sa, învârtindu-se în casa ei îmbelşugată unde
răsuna cântecul şi râsul, părea că 'ntinereşte.
Ori cine ar fi pus totul în seama „norocului" căci numai
un noroc ori o binecuvântare cerească părea că poate aduce
aşa schimbare într'o vieaţă de om.
Dar la aşa gând, Sava S a v u ar fi râs cu dispreţ. S a v a
Savu se convertise în patru zile la o nouă doctrină de
viaţă:
— „Norocul e o vorbă goală!" zicea el acum. „E unul
din paliativele BCU Cluj / Central
ignoranţei University
noastre". A şLibrary Cluj
a învăţase el din
cartea lui Paul Abel.
Şi Sava S a v u îşi dă seama mai bine ca nimeni că
„norocul şi-1 făcuse el, pentru că se vindecase de super­
stiţii. Acum, desrobit de prejudecăţi privea înainte şi-şi creea
singur soarta.
Cartea însă, cartea care-1 adusese Ia lumina cea adevă­
rată, el n'o uită. Dimpotrivă, cu cât îşi înţelegea fericirea
cu atât mai ales o deschidea, de frică să nu-i fi' scăpat
vreunul din marile ei adevăruri.
Se interesă de autorul ei. Era puţin cunoscut Află că
fusese şef de lucrări pe lângă un institut de fiziologie.
Fusese mult preţuit de cei ce-1 cunoşteau dar murise tânăr,
la 30 ani „înainte de a ş i fi arătat toată puterea minţii sale."
Sava S a v u cercetă mai departe, cu stăruinţă. întreţinu
corespondenţă cu editorul cărţii. In sfârşit după un timp
primi încă o carte, mai veche, cea dintâi ă lui Paul A b e l
şi o fotografie de-a lui, 'tăiată dintr'un anuar. Cartea era
un studiu „asupra funcţiunii pancreasului."
Se căzni S a v a Savu să-1 cetească şi-1 ceti, dar nu-1
înţelese. Cu aceasta însă admiraţia sa pentru autor crescu
şi mai mult.
 Fotografia îi arată un chip blând şi cuminte, de apostol.
—. „ C e pierdere!" ofta Sava Savu. „In el a v e a m desigur
pe un profet al v r e m i i noastre . . . "
Şi ceea ce-1 făcea mai mult s'o creadă era o fraza din
prefaţa cărţii despre pancreas. A c o l o , P a u l A b e l făgăduia un
mare număr de „Contribuţii la studiul funcţiunilor glandu­
lare" . . . „cari au dat o nouă întorsătură ştiinţei moderne."
Şi Sava Savu, întemeiat pe această frază, aşa cum o
înţelegea el, repetă mosafirilor săi, plin de entuziasm:
— „Scrierea aceasta despre pancreas ă făcut o ade­
vărata revoluţie, de la ea, ştiinţa a luat o nouă întorsătura."
Şi învingându-şi discreţia lui de altădată, mărturisea
acum orişicui, deschis, că Paul A b e l i-a vindecat sufletul
bolnav.
Propovăduind tuturor să citească şi să adopte doctrina
lui Paul A b e l , o c o n v i n s e şi pe mătuşa sa, pe A n a Lunca.
îşi cumpără A n a Lunca volumul şi 'ncepu să-î citească
dar se opri la jumătatea capitolului al doilea şi nu mai merse
BCU Cluj
înainte . . . Totuşi găsea/ Central
că „ eUniversity
t are bineLibrary Clujcartea şi tare
scrisă
interesantă."
Aceasta nu 'mpiedecâ însă ca Sava S a v u s'o găsească
într'o zi pe A n a Lunca, la ea acasă, stingându-şi cărbuni
pentru deochi. L a protestarea lui, bătrâna d o a m n ă răspunse:
— „ T u cu ale tale, eu cu ale mele".
Şi când S a v a Savu, î-aduse aminte de profetul său,
mătuşa sa profera:
— „Daca făcea ca mine, nu se ducea pe copca „ î a
treizeci de ani".
Deatunci Sava S a v u nu s'a mai dus pe la A n a Lunca.
Cele două v o l u m e le-a dat de le-a legat la un ioc, în
piele albă. Cu caractere mari aurite puse de se imprima pe
faţa şi pe m u c h i e : „Biblia modernă de Paul A b e l \
La prima foaie, sub scoarţă s'a adăugat fotografia
autorului.
Fiind cel mai de preţ dintre obiectele casei, volumul
stătea singur pe o măsuţă într'un colţ mai retras, mai
umbrit al odăei
In fiecare dimineaţă, după deşteptare c e ! puţin o jumă­
tate de ceas era destinată lecturei. Recitea capitolele, încetul
cu încetul, de rând.
 Mu mai însemna cu creionul ci curâţise cu guma toate
trăsăturile cu cari murdărise paginile. D e sigur fiecare rând
îi era acum cunoscut. L e recitea adeseori distrat dar esen­
ţialul nu era să l e recitească cu adevărat, ci îşi zicea că-i
destul să se „atmosferizeze* din nou .în spiritul cărţii, să-şi
reîmprospăteze felul acela de a v e d e a l u m e a . . .
După atâta propovăduire, un cunoscut i-o ceru s'o c e ­
tească. Cu multă ş o v ă i r e S a v a S a v u o'nvelî cu grijă şi i-o
împrumută p e patru zile.
Dar ca'n lipsa unei persoane iubite, în acele patru zile
Sava S a v u suferi intens. Nostalgic şi neliniştit, a v e a impre­
sia câ-i p l e c a s e tot sprijinul său sufletesc.
într'a doua zi, era într'o Joi, cânele din curte turbă şi
muşcă pe un copil. într'a treia zi, era în 5 ale lunii, de di­
mineaţă îşi pierdu o geantă cu nişte acte importante. O căută
zadarnic.
Tulburat de asemenea emoţii se surprinse cum înce­
pea sâ facă din nou apropieri cu v e c h i l e lui superstiţii. îşi
amintise de numărul BCU Cluj
5 şi/ Central
de ziua University
d e Joi. Library Cluj
înfricoşat de prespectiva întoarcerii v r e m u r i l o r de altă
dată, îi păru că uitase tot cuprinsul bibliei că se'nstrainase
de „sprijinul" e i . . . Necazurile din urmă îi cădeau ca o p e ­
deapsă a infidelităţii sale. Până acum, ea îl apărase de orice
piază-rea.
A l e r g ă la cunoscutul ce-i luase c o m o a r a cu împrumut.
Nu-1 găsi acasă, dar cârtea împachetată, neatinsă, c u m i-o luase.
De-atunci, s'a jurat S a v a S a v u să nu se mai despartă de ea.
*
S e strecoară anii, şi se bat drumuri noi şi cărări nouă
iar pe potecile părăsite năpădeşte iarba. Apele-şi sapă tot
mai adânc albia l o r . . .
Se strecoară anii, dar Iui S a v a S a v u „ î i m e r g e b i n e " . . .
tot b i n e . . numai b i n e . . .
4

Dar secretul îericirei singur el şi-1 ştie.

In odaia lui de lucru nu mai intră nimeni decât el.
Când intră şi când ese, încue uşa. Storurile stau totdeauna lăsate.
P e masa din fund, în umbră, un clopot mare de sticlă
adăposteşte „biblia" cea albă a lui Paul A b e l .
A c i v i n e S a v a S a v u de se „atmosferizează" de câteva
ori pe zi.
 Clopotul de sticlă nu se ridică niciodată. E destul să'n-
tindă mâna, s'atingâ clopotul sub care se ascunde „sprijinul
moral" al lui S a v a Savu, şi să-şi îndrepte atenţia către con­
ţinutul cărţii.
. . . Iar conţinutul i-se simbolizează, într'o singură ima­
gine prin amintirea chipului blând şi cuminte al apostolu-

BCU Cluj / Central University Library Cluj

Sălişteancă la războiu

l u i . . . aşa cum 1-a văzut de atâtea ori î n fotografia lipită sub

scoarţa c ă r ţ i i . . .
Chiar când a aflat că oastea inamică i-a devastat v i a
la Focşani, S a v a S a v u a intrat î n sanctuarul lui Paul flbei,
a 'ntins mâna pe de-asupra clopotului de sticlă, atingându-i
fundul şi-a aţintit gândul spre blândul „conţinut" al cărţii albe.
Şi-atunci un dulce balsam de pace şi de nădejde i s'a
împrăştiat în tot corpul, ca o binecuvântare dumnezeiască.
Eugeniu Speranfia.
 ARTISTUL ŞI PUBLICUL

Definiţiunile sunt reprimatul unui sistem ştiinţific chin-

tezenţa lui; în afară de definiţiunile matematicei şi ale ştiin­
ţelor, în genere, prin aşa zise definiţiuni de altă natură sunt
propoziţii generale vagi şi problematice.
Artistul este o natură aşa de complexă, încât definirea
personalităţii lui nu poate să încapă în cuprinsul unor for­
mule, ori cât de precise şi adevărate ar fi ele. Cât priveşte,
însă, opera de artă, e un criteriu mai sigur, care ne dă po­
sibilitatea, dacă nu s'o definim, cel puţin s'o condiţionăm în
raport cu viaţa artistului, cu mediul în care a trăit şi cu
anumite dispoziţiuni naturale ale sale.
„Lucrurile de ordin moral, ca şi lucrurile de ordin fizic,
taine, cu dependenţele şi condiţiunile lor."
In opera lui Eschil, de pildă, găsim intrarea triumfală
BCU Cluj / Central University Library Cluj
a culturei greceşti în omenire, opera lui este contimporană
cu războaele medice, cu epoca de religiozitate sănătoasă, cu
epoca zeilor teribili şi răzbunători, cruzi şi invidioşi, tra­
gedia lui este soră cu primitivitatea instinctelor primului om
civilizat în luptă cu grozăviile fantaziei sale, obsedat de
spectrul morţei şi al pedepsei crunte — pentru ceea ce a să­
vârşit — veşnic tn fată; operă sublimă prin puterea uriaşă
a inspiraţiei şi a lirizmului său, neîntrecută prin vigoarea
imaginilor, prin claritatea tabloului, prin aspectul înfiorător
şi măreţ ce ni-1 dă despre greutăţile întâiului om de ştiinţe
încăerându-se cu forţele copleşitoare ale naturei: Prometeu.
In opera lui Euripide, dimpotrivă, găsim semnele pre­
vestitoare ale „decadenţei" ale revoluţiei moderniste, reto­
rismul de modă pe atunci, furia după discursuri, femenitatea
moravurilor, o lipsă de energie la toţi eroii săi, cari par mai
mult nişte siluete dintr'o noapte de vară — şi siluetele unor
plopi ce se pierd, sub bătaia luminei argintate a lunei, de­
parte în orizontul infinit al câmpiei.
Dar aceasta nu este de cât o explicaţie a operei de
artă. Opera de artă în sine, formaţiunea ei în sufletul artis­
tului, realizarea ei în forme materiale, în imagini fie că ele
sunt simbolizate prin cuvinte, culori, sunete, marmură, etc,
e procesul cel mai bizar, cel mai nobil, cei mai fermecător
şi cel mai dureros, e p s i h o l o g i a t r â i n d â a î n t r e g e i
noastre vieţi morale.
Mai întâi e operă individuală şi pe urma reflex social.
T o i ce ne înconjoară, ne influenţează. Firea noastră, orga- #

nizmui nostru moral, mentalitatea noastră primeşte din

haosul de impresii ce se oferă ochiului nostru, s e l e c ţ i o ­
n e a z ă din acesta impresii pe acelea cari sunt mai înrudite'
cu stocul de predispoziţii naturale şi înnăscute ce rezidă în
fondul i-v.1 m a i ascuns ai personalităţii noastre.
Dintr'uri peisagiu, artistul v a contempla obiectele din
clar-obscurul amurgului, îi v a răspunde tonalităţile sune­
telor, nuanţele culorilor, v a fi înviorat de misterul u i m i t o a r e i ;

năluci care este aceeaşi cu fiinţa trecătoare, v a reflecta, v a

suferi, v a plânge sau v a râde, după cum împrejurările m o ­
mentului au făcut, ca sufletul său să fie v e s e l sau trist.
Un pastor sta ia umbra unui fag care îl acoperă cu
frunzele ce freamătă, care î l apără de căldura soarelui sub
cupola lui răcoritoare. Mai departe murmurând un izvor,
BCU Cluj / Central University Library Cluj
tălăngi răsuna cadenţat şi tainic prin v ă i l e afunde; un tril
de pasere, un lătrat răguşit de dulău completează tabloul.
Păstorul v i s e a z ă . Se gândeşte la clipa fericirii s u p r e m e ;
o v e d e pe e a , o fantoma albă, o zână a pădurii, zveltă fer­
mecătoare eşiud din apa izvoraşului, clară, zâmbitoare ca o
di de Mai. S e aproprie de el, î i întinde braţele străvezii ca
zăpada iernii, îl cuprinde întreagă, îl sărută, nebuna, focul
— im urcă în tâmple, căldura după — amiezii îl tulbură, crede că
totul e a e v e , — desprinde îiuerul din brâu cântă o arie di­
vină, un imn de mulţumire către Cel de Sus, de recunoş-
tiinţa pentru binefacerile cu cari ne-a înzestrat natura, pentru
zarurile ce ie-a hărăzit nouă, tresaltă, sufletul îi se umple
de c e v a otrăvitor de dulce, simţirile îi cotropesc gândurile,
se încheagă într'o armonie desăvârşită dintre el şi natură -
— şi toate fericirile isbucnesc în melodia captivantă a îlue-*
rului; natura încremeneşte, oile nu mai pasc, câinii visători
să uită la stăpân şi toţi sunt vrăjiţi ca şi păstorul, de năluci­
rea divină eare-l ţine sub farmecul ei ca pe un s c l a v
supus.
Iată inspiraţia. R e z i i pribegesc prin toată Grecia, străbat
mu:::: şi mări. trec râuri, dorm pe la stâne, pe străzile ora-
şelor, sub aerul'iiber îără grija zilei de mâine, căutând visul
lor pierdut, vitejia eroilor, şi lupttle zeilor.
Trubadurii fermecaţi de idealul unei năluciri supra ome­
neşti, caută pe aleasa inimei, pe castelana pură şi inviola­
bilă, eterica fantazmă a închipuiriilor lor bolnave, rătăcind
din castel în castel, improvizând versuri prin ospeţe, com­
punând poeme asupra isprăvilor lui Renaud de M-ntauban,
asupra lui Carol cel Mare, asupra cavalerilor mesei rotunde,
etc. veşnic amorezaţi, veşnic fără adăpost şi nemâncaţi. D e ce?
Goethe o viaţă întreagă a suferit din gtozuva lupia ce
se aprindea — din ce în ce mai înverşunată în creerul lui
— luptă pe viaţă şi pe moarte, între cugetător şi artist. Omul
de ştiinţe aplecat la masa lui de lucru, zdrobit de surmenaj,
căutând dezlegarea misterelor universale; Faust din el se
revoltă, Faust cel bătrân de chinuri, albit de suferinţe, când
celălalt Faust din el, întinerit, îndrăgostit de formele sculp­
turale ale Greciei antice, doreşte cu patimă natura, viata,
plăcerile. De aci conflictul tragic care a durat o viaţă de
om. D e ce? BCU Cluj / Central University Library Cluj
In artă şi-a găsit singurul refugiu. Eroii pe cari îi creiăm
sunt copiii noştri, îi iubim; cu câtă ingrijîre un artist nu le
analizează faptele, nu le studiază sufletul mişcărei, cuvin­
tele, ideile, viaţa întreagă! Care mamă îşi cunoaşte mai bine
copilul uitat ? . . .
Puterea aceasta de a crea, mângâierea că am lăsat în
lume pe cineva care să ne continue opera, numele, iata iluzia
dătătoare de nădejdi, idealul inalienabil cari ne ţine nedes-
lipiţi de casa noastră, de arta noastră.
Tragediile lui Eschil sunt imnuri către divinitate, întreg
Homer este Biblia Greciei antice. Literatura clasică, era re­
ligia Evreilor. Religie care n'a încăput in formele eterne ale
artei, nu poate există, nici dură. Fie-care epocă îşi-are religia
întrupată în arta ei.
Arta este floarea sacră a sufletului nostru, tot ce avem
în noi mai nobil şi mai mare.
Marii artişti au considerat arta ca un apostolat şi ca un
sacerdoţiu. Biete suflete chinuite, slujim pe altarul idealului
în eternă apropiere şi împărtăşire de idei cu fiinţa Supremă,
cântân du-I imnuri, arătând Ei durerile oamenilor, bucuriile
lor. în cea mai aleasă formă a mintei, ridicând pe oameni
şi apropiindu-i dc Marele Necunoscut şi în acelaş timp, ini­
ţiind Imensul T o t la durerile sărmanei noastre v i e ţ i ! . . .
Din această luptă, luptă dintre lumea reală şi cea a
visurilor, dintre existenţa fizică şi necesităţile m o r a l e se

BCU Cluj / Central University Library Cluj

naşte toată mizeria artistului. In veşnică ezitare, cătânti să

aleagă, pe de o parte, instinctele care-1 c o p l e ş e s c , iar p e
de alta, visurile care î l înalţă, cari cer sufletului său avânt
şi înviorare, artistul îşi petrece viaţa în convulziuni per­
petue, cari sfârşesc când-va să'i echilibreze, să-1 potoliascâ.
să-1 facă olimpian — sau să-1 piardă . . .
Ion Foti.
 Făclia Juminilor noi
Unor crâmpei
De.. „idei"

O gânduri în stol vă porniţi

Prin lumi făurite
De voi.
Mânaţi chinuite,
Goniţi
Spre cele tărâmuri ce credeţi c'aşteaptă
Făclia purtată de^o mână 'nţeleaptâ,
Făclia luminilor noi.

O, gânduri! . . . Opriţi'vă mersul.

In cadrul feeric,
Sub stele
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Potecile's grele
Ş'întreg universul
De^alungul şi latu'i proptit
Pe munţi de'ntuneric
Şî stânci de granit.

Vi^i dalta uşoară şi slabă. Şi'n lume

Sunt tari
Credinţele'n idoli, creaţi de bolnavi
Ccşi fâlfâe nume
Pompoase şi mari,
Blazoane, galoane şi trese.
In lume,, oriunde, sunt oamenii sclavi
Tradiţiilor rău înţelese.
Oct. 1920. M. G. SAMAR I N BA NU
 V E C H I U R M E D E C U L T U R A R O M A N E A S C A

Î N B I H O R .

IV.

— UN MANUSCRIS DE OCTOIH -

LA FERICIRI, G L A S U R I 6.

15. Pentru lemnul a d a m înşelat P r e A d a m u celu prinu lemnu

tu. şi iară pentru lemnul crucii tâl- amăgitu, iarăşi prin lemnuiu Cruci»
hariulu să sp ă)şi strigându: pome- l-ai mântuitu, şi pre tâîhariulu ce-
neste-mâ dne întru pârâţie ta. luce au strigatu: pomeneşte-mă D m e
întru împărăţiia t a : —

L A STIHIRILE ÎNVIERII, G L A S . 7. ( V E C E R N I E )

16. Pogortşi în iad Hse. cumu Pogorîtu tei în iadu H s e precurmi

însuţi ai vrut. şi moartia prădaşi ai voitu, prădat-ai moarte" ca un
ca un d m n z â u şi biruitoriu. şi ai D m n e z e u şi stâpânu, şi ai înviatu
învis a treia zi. şi î n v i s a ş i a treia zi, î m p r e u n ă înviindu pre
pre a d a m din legăturile putregiunii... A d a m u din legăturile iadului . . .
BCU Cluj / Central University Library Cluj
T R O P A R I U , G L A S . 7.

17. Zdrobişi cu crucia ta pre Stricat-ai cu cruce ta moarte,

1
moartea, şi deschiseşi raiul tâlha- deschis-ai tălhariului. . . i plângere
rului. plângere mironosiţelor schim- . . . o ai schimbatu, şi Ap(os)toii-
başî. şi ap(osto)lilor a propovedui loru . . . le-i poruncitu că ai înviatu
le poruncişi, că î n v i s â ş i H s e ca Hse Dmnezeule, d ă r u i n d u . . .
un dmnzău. şi ai dat lumii mare
milă.

S E D E A L N A , G L A S . 7.

18. Mormântul sămnat fiind, vi- Pecetluitu fiindu mormântulu,

iată din mormântu strâiucişi H s e . viaţă din g r o a p ă ai răsăritu H s e
domne, şi prin uşile încuiate înainte Dmnezeule, şi uşile fiindu încuiate,
ucenicilor tăi stâtuşi . . . ^ înainte uceniciloru ai stătutu

PROCHIMEN, GLAS. i (DUPĂ ANTIFOANE).

19. î n v i i dmne ( . . . c ă la gl. 5.) S c o a l a te D m n e D m n e z e u i u m i c u
şi nu uita s u r u m a n i i tăi pana înalţe se m â n a ta, nu uita p r e
tn viaci. s ă r a c i i tăi până în sfârşitu.
Toată dihaniia . . .

L A L A U D E , G L A S 7.
20. Invîeria lui H s . văzăndu să i înviiare lui H s . v â z â n d u , să ne
ne închinam, svtului dnului Is. unuia închinămu sfntuluî D m n u Is., unuia
îârâ de păcate. celui fără de păcatu.
 L A ' FERICIRI,
21. F r u m o s era la vede"ria şi b u n
la mâncare, ace" p o m â ce mâ omora,
H s iaste pomul vieţii din care v o m
manca şi nu v o m muri. ce să stri-
gâm ca tâihariul: pomeneşte-mă
dmne fntru npărăţie ta.
G L A S 7.
Frumosu era şi bunu la mâncare»
rodulu ce m-âu o m o r î t u : H s . iaste
potnulu vieţii, din carele m â n c â n d u
nu moriu, ce strigu cu tălhariulu: P o -
mene'ste-mâ... î m p ă r ă ţ i a . . .

L A ST1H1RILE Î N V I E R I I , G L A S 8.
22. Cântare de sarâ şi slujbă cu- Cântare de sera, şi slujbă cu­
vântătoare a d u c e m ţie H s e . că bi- vântâtoare, tie H s e a d u c e m u : c ă
nevoişi a ne mi lui p r e noi pentru bine ai voitu a ne milui p r e noi,
tnvieria ta. prinu înviiare.

T R O P A R I U , G L A S 8.
23. Dintru cei de sus te p o g o - Dintru înălţime te*-i pogorîtu mi­
raşi milostive, şi p â n â a treia zi losjive, î n g r o p a r e ai luatu de tref
iuaşi îngropare, ca să ne slobozi zile, ca să ne siobozeşti pre noi dinu
pre' noi din chinuri, celace eşti în- patimi: Cei ace eşti Înviiare* noastă,
vieria şi viiata nostră. slava ta. D m n e mărire tie.

L A L A U D E , G L A S 8.
24. Chinuişi pre crucia fără chi-
nuri dmnzâeşti. îBCUn g r o pCluj
a r e a / Central
lua şi
până a treia zi. ca să ne slobozi pre
noi din robiîa vrăjmaşului, şi cu
viia|â fărâ de mortia nei fâcut pre
noi H s a dmne. cu tnvieria ta iubi-
toriule de oameni.
Patimit-ai primu Cruce, celu fără
University
patima cu Library Cluj
Dumnezeire", îngropare
ai luatu de trei zile, că p r e noi s â
ne siobozeşti din robiia v r ă j m a ş u -
lui, şi fără de moarte iâcându-ne, să
ne înviezi pre noi H s e D m n z e u l e ,
prin înviiare' ta i u b i t o r i u l e . . .

L A FERICIRI, G L A S 8.
25. Pomene'şte-nia pre noi H s e Pomen6şte-ne p r e noi H s e m â n -
ispăsitoriul nos ru. ca pre tălhariul tuitoriulu lumii, precumu ai p o m e -
ce-1 pomenişi pi e c r u c i a . . . nitu p r e tălhariulu pre lemnu . . .

A m reprodus textele de mai sus mai mult pentru spe­

cialişti: istorici şi filologi, ca să le pot atrage mai deaproape
atenţiunea asupra manuscrisului din chestiune.
Totuşi, câteva observaţii mă simt dator să fac pentru
publicul cetitor.
A ş a ni-se spune, limba cărţilor sfinte din v e a c u l X V .
îşi a v e a particularităţile sale, cu deosebire întrebuinţarea
e x c l u z i v ă a perfectului simplu î n locul celui compus, şi c ă
pela 1600 se întrebuinţa în limbă numai perfectul c o m p u s / )
A
In c e l e 25 cântări de mai sus, perfectul simplu îl g ă s i m
s
) N . l o r g a : Ist. lit. relig. pag. 27 şi 30.
de 46 ori, pe când perfectul compus d'abia de 12 ori. Dar şi
dintre aceste 12 cazuri avem de a face cu vechia formaţiune
a verbului „a învia" ai învis, a învisai, a înviat; aşa că şi
aceste cazuri le putem înşira mai mult ca dovezi de vechime,
decât de oarecare modernitate de limbă.
Deasa exprimare a manuscrisului în formele perfectului
simplu şi întrebuinţarea mai puţin a perfectului compus ne
face sâ presupunem, că copistul trăia în vremea când începea
In limbă a se face o schimbare în aceasta privinţă, poate
pela 1600, şi că, copiind în acest restimp de prefacere a
limbii, copistul n'a putut să se izoleze cu desăvârşire de
câtră curentul de prefacere a limbii româneşti.
Dar în opera copistului au mai rămas şi alte semne de
vechime ale limbii noastre. Astfel intimpinâm cuvinte foarte
vechi, ca „surumanii" (săracii), care cuvânt şi azi se poate auzi
în graiul poporului bihorean din părţile muntoase, unde nu
au străbătut influinţe cari sâ altereze ori să primenească
limba ţăranului. Tot de asemenea găsim în manuscris — nu
însă şi în limbaBCU vieCluj / Central University
a poporului — un Library Clujdin „vechia
cuvânt
1
moştenire latină ) „despuitoriu" (stăpân), termin desjrepeţit în
cărţile sfinte din veacul X V .
Chiar şi numai aceste puţine criterii sunt suficiente
spre a dovedi, că în Bihor aveam Octoih românesc •- în
textul liturgic şi în notiţele sale tipicorale — cu mult mai
înainte nu numai de întâiul Octoih românesc dela Târgo-
vişte, ci chiar premergător şi încercărilor de acelaş fel, dar
neterminate, ale lui Dor^ofteiu mitropo'itul Moldovei.
Sub raportul limbei, Octoihul manuscris are multe note
samânâtoare, ca limbă, cu Liturghierul-manuscris din Bihor,
pe care, mi se pare, îl întrece în vechime.
Ar fi foarte de interes, ca cercetările, pe cari le-ar face
cineva, cândva, şi asupra acestui manuscris, să le facă şi
-
fn dTr^cţîa comparativă-liturgicâ, stabilind provenienţa sau
filiaţiunea manuscrisului, lucru la care nu m'am putut estinde
în lipsa de mijloace informative, în aceasta direcţie.
D e încheere adaug, numai un mic lucru: mi-se pare
prea neînţeles, de ce copistul la cuvinte femenine terminate
în singular în e le scrie şi în forma articolatâ tot numai cu

' ) O . c. pag. 30.

e, tn Ioc de ea. Astfel in cele 25 cântări reproduse, forma
împărăţie (în loc de împărăţiea) provine de patru ori; plân­
gere (în loc de ea odaia); mântuire (în loc de — ea, de 2 ori).
Tot astfel se întâmplă şi cu verbele scrise cu e simplu, în
loc de ea: v a rămâne s6de străjnie, în loc d e : v a rămâne*,
s6d6 ctrâjnă.
Fenomenul acesta, al întrebuinţării lui e (deschis) în
loc de e, provine adeseori în manuscris, şi nu mi-se pare
a fi o simplă scăpare caligrafică, pe cât un mod dc expri­
mare obişnuită până şi azi in limba poporului (chiar şi a
intelectualului) din Bihor, de a pronunţa la siârşit cu un e
lung şi deschis, nu numai substantivele feminine terminate
tn e, când se spun în lorma articolată, ci şi formele verbu­
lui, care încheie cu ea ( v a rămânea, şedtâ, străjuia).
Indic acest fenomen, dar nu scot din el nici o concluzie.

Dr Qheorghe Ciuhandu.

<f*D
BCU Cluj / Central University Library Cluj

TRANDAFIR PRESAT
Trandafirpresa* tn file, Trandafir uscat şi moale,
Trandafir uscat, Ca de catifea,
Te-au presat de ani de zile A trecut de-atunci pe cale
Albe degete subtile, Vreme multă, timp de fale
Ce te-au mângâiat. Şi s'a stins şi ea.
Apăsat de greul cărţii, Astăzi, când prin roase file,
Galben şi uscat, Râstoesc şi scriu,
Pradă, ca şi mine, sorţii Mânuşiţele subtile
Ai căzut în ghiara moi ţii, Putrezesc de ani de zile
Trandafir uitat. în adânc sicriu.

Trandafir din vremi uitate

Şi ursit, să piei,
Azi, petalele-ţi uscate
Le voiu presăra pe toate.
Pe mormântul ei.
QEORQE A. PETRE
 POLITICA ŞI LITERATURA
(Ancheta noastră*

Frate Cara^iaie,
.'Şi mai întâi să curăţim bine terenul,' ca să n e putem
mişca în toată libertatea.
„Pentru ce adică sg se depărteze un artist, un poet, până
intratâia de patimile cari mişcă lumea, şi vremea Iui? Pentru
ce să stea departe, numai ca spectator olimpian, îa frământă-
rifje societăţii lui?" . . . întrebi tu. Şi eu răspund: N u , să nu
stea depar.e, ci numai d e - o p a r t e — de-oparte, ca să vadă
bine şi să poată gândi bine, — două lucruri indispensabile
unui literat, şi pe cari, în înghesuiala şi vălmăşagul luptei, cât
î.i lumea nu le mai poate avea.
Departe şi indiferent, n u, Doamne fereşte! Mai întâi că
asta nici nu-i cu purnţâ, s ' a p o i . . . nici n'ar fi bine. — Se-
mlnţi din floarea care inf.ojreste într'un pahar cu apă se poţ
BCUdar
scutura pe pământ, Clujnu
/ Central
mai University
încolţesc.Library Cluj
A ş a se întâmplă şi
cu gândurile poetului care a pierdut atingerea ou viaţa cea
mare şi plină de frământări a Neamului lui.
Dar, ca să-mi mărginesc întrebarea, să presupunem că
Emineseu ar 'trăi încă printre noi — ar fi acuma în toată
puterea producerii lui artistice — ş'ar veni la tine s'ar zice: •
i „Frate Caragiale, sunt într'o mare încurcătură; mă aflu.
cum se zice, la. o cotiturii a v i e ţ i i . . . V e z i ce pa.'i:ică se face
la noi, şi vezi ce soiu de oameni ridică la suprafaţă toată
forfoteala asta de patimi şi de şiretlicuri. Până mai deunăzi
stam de-oparte şi mă uitam cu dasgust; dar, încetul cu încetul,
desgusfcul s'a prefăcut în d u r e r e . . . într'o durere ce par'că nu
mai încape în versuri, încât încep să mă întreb, dacă nu e o
d a t o r i e să intru !n luptă: Să mă înscriu în club — în par­
tid — la ăştia, fireşte, unde gazetărirn moi de atâta amar. de
vreme, că tot ei îmi par mai de treabă şi mai cu omenie; să
vorbesc la „Dacia", să merg prin ţară pe la întruniri, să-mi
pun candidatura Ia alegeri, — în sfârşit, să mă zbat, să lupt
subt un steag . . . C e zici? . . . Stau aşa, par' că m'aş arunca...
şi par'că mi-e frică să rra hotărăsc..."
Şi tu, care ai avea, nu îndoială, ci aproape siguranţă că
Emineseu, intrând în politică va ajunge el, de-ajuns, şi mare
şi puternic, şi tot ce-i va pofti inima — dar, de scris, nu va
mai scrie, şi în nici un caz nu v a mai fi poetul p e care-1 (ad­
miri tu, care ai şti asta de mai înainte, spune ce l-ai povăţui?
Cu bine.
V i a huţa.
Frate V l a h u1 ă.
Mai întâi, eu nu cred că Emihescu, . dacă ar m a i ' trăi,
..intrând în lupta politică şi ajungând mare şi puternic", n'ar
mai scrie, şi ar înceta să fie poetul pe care-1 admirăm. Ba,
eartâ-mă, cred tocmai contrariul.
D e ce să ne amăgim cu un optimism exagerat? T r ă i m
într'o societate unde încă îi trebue cuiva, fără mume de fami­
lie ori fără avere, de două ori minte ca să mu treacă de prdst;
într'o vreme când, fără avere sau nume de familie, i se poate
tăgădui talentului nu numai viitorul, ci şi trecutul.
Astfel, sunt convins că succesul politic i-ar folosi mult
BCU Clujpână
bietului literat, admirat / Central
ieriUniversity
numai de Library Cluj strâmt de
un cerc
intimi; i-ar ridica de pe cap presiunea nimicniciei Iui sociale,
înălţându-1, dela umila lui josnică treaptă, în vaza lumii.
Aceasta i-ar da omului încredere în sine şi, prin urmare,
demnitate, şi l-ar ajuta să-şi ridice glasul în fiaţa concetăţeni­
lor, să devie un poet şi mai admirabil, admirat şi dincolo de
marginile sîrimtulvi cerc de i n t i m i . . . Intr-un cuvânt, talentul
literar i-ar fi consacrat de succesul politic, şi ni'ar mai avea
nevoesă aştepte o moarte nenorocită pentru a deveni popular.
Dar să zicem, chiar că aş avea îndoiala pe care mi-o* pre­
supui tu, „aproape siguranţă că poetul, aruiicându-sie în vui-
toarea politică, n'ar mai scrie". Ei! ş i ? . . .
Politica este ca şi însurătoarea... Când i-a abătut unui
om -şi vine a-ţi spune: „ M ' a i m hotărît să mă însor; ce
povaţă-mi dai?" — n<u mai sta la gânduri. Una singură are să
ţi-o primească; dă-i-o* şi te mântue: „Foai'le bine faci să te
strângi de p e drumuri!... Să-ţi fie într'un ceas bun. cu ajuto­
rul Iui Dumnezeu!"
A ş a şi cu rxntica . . .
Să presupunem că Eminescu ( p e care, de-altminteri, îî
ştim ce pasionat fanat.ic era de politică) ar trăi şi ar veni
să-mi spună aşa hotărît cum zici tu:
 „Până mai deunăzi stam de-oparte şi mă uitam cu des~
gust; dar, încetul cu încetul, desgustui s'a prefăcut în durere,
într'o durere ce par'eo nu mai încape în versuri, încât încep să
mă întreb dacă nu e o d a t o r i e să intru în* l u p t ă . . . "
;
C e aş putea să- spun? . . . să-1 provăţuese a-şi înghiţi
durerea şt a nu încerca uşurarea ce-i pare omului (ca şi mie)
că şi-a gâsit-o? Cum, adică? D e hatârul meu, pentru a-mi da
versuri cai-e să mă amuze pe mine când am vreme de pierdut
să renunţe el la irezistibila-i pornire sufletească, la îndemnul!
strigător al conştiinţei sale r e v o l t a t e ? . . . Să-i zic: „ N u ! tu
eş:i artist; tu eşti menit să rabzi durerea şi să nu cauţi uşura­
rea, ei! T u eşti poet! Dacă te laşi pornirii tale de cetăţean,
n'ai să ne mai scrii versuri, şi atunci, noi ce ne facem fără
versurile tale? Cu ce ne mai petrecem noi mâine, şi cu ce şi T

mai petrec poimâine moştenitorii noştri? N u ! tu să nu te-

amesteci în politică; tu să stai de-oparte!".
A r avea omul tatunci tot dreptul să-mi răspundă:
„Bine. domnule,
BCU Cluj înţeleg până
/ Central la o vreme
University să fie talentul
Library Cluj
meu, de care nu eu sunt vinovat, o defavoare pentru mine;
dar să fie şi o osândă până la moarte, nu crezi şi d-ta că
asia ar fi prea-prea? . . . Eu v'am făcut, bune rele, destyle ver­
suri, şi, ştiţi bine, v i le-am făcut de dăruială... Dacă vă mai
trebuese, i"aceţi-vi-!e singuri şi mie daţi-mi p a c e . . . C e , nu
cumva sunt născut robul necesităţilor dv. de lux, după. toane?...
Să stau de-oparte, ai? Să stau adică jos în gunoiu, să mă
robesc la umbră pentru dv. şi pentru prăsila dv., ca istrionul
grec patricienilor romani?"
Spune, mă rog, dacă n'ar avea toată dreptatea să mă
mustre aşa, când eu l-aş, p ovăţui să stea d e - o p a r t e , cum
zici tu, ceeace e mai râu decât d e p a r t e , cum am zis eu;
încai stând „departe de înghesuiala şi de învălmăşagul luptei",
nu eşti expus să ie calce nimeni în picioare degeaba, nici
bravii dând înainte, nici laşii dând înapoi; dar de-oparte nu­
m a i ? . . . D e ! par'că amândoi ştim destul de bine ce se poaite
întâmpla — destule cărămizi rătăcite a j u n g . . . de-oparte. D e
luptă, dacă nu te interesează motivele si rezultatele ei, poţi
sta departe cu „seninătate olimpiană"; de-oparte însă, nu sta
ca un naiv curios, când expus la primejdii, când acoperit de
dispreţ.
 In ţara şi vremea noastră, — d e ce să tăgăduim? — numai
două lucruri sunt cu temeiu serioase ca activitate valabilă:
Materială, agricultura; intelectuală, politica. Afară de aceste
două, (nu vorbim fireşte de carierele de Stat, scoase afară atât
din necesitatea muncii productive cât şi din luptele politice),
tot ce se face e decor mai mult ori mai puţin inutil, mai eftin
.sau mai costisitor; şi pentru întreţinerea decorului, agricultura
dă paralele şi politica le d i s t r i b u e . . . Şi doar literatura şi arta
n'or fi având pretenţia să fie la noi nişte decoruri iryiispensa-
bilo pentru luxul vieţii noastre moderne.
De-aceea, în genere, într'o altă activitate decât agricultura,
sau specula capitalului necesar acesteia, sau schimbul produc­
telor ei cu marfa europeană trebuincioasă producătorilor, un
om cât de harnic, cu destulă socoteală, ^va munci o viaţă fără
mult folos; iar un o m cu mai puţină bătae d e cap, şi cu
puţină chibzuială, la plug sau la tarabă se v a î n a v u ţ i . . .
In genere, un ora de mare valoare în orice activitate
intelectuală, alta decât politica, va rămânea toată viaţa neluat
în seamă; iar unBCU Cluj / fără
tinerel, Central University
prea Library trepădând
mult merit, Cluj stă­
ruitor în politică, încet-încet va ajunge să fie la cele mai înalte
situaţiuni şi o n o i u r i . . .
Cât despre literaţi a n u m e . . . să mai pomenim? . . . Versu­
rile unui mare poet vor fi după moartea lui recitate de către
micii dorobanţi din clasele primare în ediţie purgată; iar prin­
cipiile şi mendrele unui mititel mare-bărbat d e Stat, purgate
nepurgate, v o r fi apărate şi impuse cât v a trăi el de doroban­
ţii cei mari din caz arme.
Şi cum ar putea fi altfel într'o ţară chemată de eri d e -
alaltăeri k iuminile europene, şi care încă aproape exclusiv
trăieşte din plugărie, în cea mai mare parte primitivă?
A s t f e l dacă bietul Eminescu ar trăi şi, abătându-i sa nu
mai stea nici de-departe, nici de-oparte, ar veni să-mi ceară o
povaţă cum ţi 'nchipui tu, eată ce i-aş spune din toată inima
fără un moment d e ezitare:
Foarte cuminte te-ai gândit, amice! Bine că te-ai convins,
în fine, la vărşta matură, de inutilitatea socială a literaturii!
Vrei să faci ceva mai serios şi mai demn de un bărbat penftru
patria ta; te f e l i c i t . . . Intră în luptă cu toată ardoarea, cu
toasta încordarea de care eşti c a p a b i l ! . . . Lumea este imperiul
posibilului.., Prin urmare, mergi, fără a te opri să numeri
asperităţile şi necurăţeniile drumului! nu-ţi suscita, pentru rele
comune vremii trecătoare, scrupuluri de eternă morală! N u
aluneca să compari realul posibil cu idealul etic! N u uita ca 6
generaţie este un derivat istoric, care a moştenit păcate şi va
lăsa păcate de moştenire! N u despera de îndreptarea relelor
materiale şi de cucerirea unei stări mai bune de omenie şi de
dreptate! N u te uita înlături, ci 'tot înainte, cu ochii ţintă la
drapel, mergi fără şovăire cu aceia cari-ţi par mai vrednici să
ajute progresului patriei! . . .
Şi dacă . . . dacă-ţi mai rămâne timp de pierdut, mai poţi
scrie şi versuri ori proză, cu condiţie însă ca un moment să
nu te distragă, de'a ocupaţiile serioase şi utile patriei, acele
jucării copilăreşti, acel sport de lux, bun să absoarbă exclu­
siv doar pe un tânăr fecior de bani-gata, care ţine să treacă
drept fenix în cercul familiei şi al musafirilor.
Când, afară în lume, la lumină, sună trâmbiţe de bătălie,
să stai să faci BCU Cluj / Central
în umbra odăiţeiUniversity Library
tale jocuri de Cluj
„pacientă" —
asta. e treabă de babă surdă, nu de bărbat în putere . . . Mergi
de-ţi ta „ d a t o r i a", precum foarte potrivit zici.
Dacă vei lup^a serios, vei ajunge poate odată să impui
societăţii unele din judecăţi'e tale, cari ţie iţi par cinstit folo­
sitoare ei. Şi, după ce, ca orice binefăcător semenilor tăi, vei
fi trăi: bine şi considerat, te v o r îngropa pe cheltuiala Statu­
lui, cu aîaiu frumos, cu perne de catifea încărcate cu decora­
ţii; te vor opri Ia Academie, Ia Universitate şi\ Senat, la
Mitrepolie şi Cameră, ca să-ţi citească discursuri, p e cari tu,'
din carul tău gemând de coroane şi panglici cu dedicaţiuni
cordiale, să le asculţi cu impasibilă mândrie, de oarece ţi se
cuvin pentru o viaţă întreagă închinată interesului şi binelui
public . . . Şi lume după lume, din fundul mahalalelor, gătită
o- să-ţi iasă in ca'e şi să zică: „Bravo! halal de înmormân­
tare! Dumnezeu să-1 erte!"
Pleacă îndată şi intră în vâltoarea luptei! căci dacă mai
stai de-oparte, „cu perdelele lăsate la masa ta de brad", după
ce vei fi trăit prost, ai să mori şi mai prost, nencrocitule! O r
să te îngroape cu talerul, ca pe cerşetoarele para'.itice din
mafia' a; şi altă mângâiere nu-ţi va mai rămânea decât că.
peste două-treizeci de ani. cine- ştie cine o să te ia subt
epitropie, să-fi facă prefeţe, interpretări, comentări şi bustum,
ţie, făcându-şi, lui, carieră!
Asoea i le-aş spune l u t . . . Iaîri ţie, eată ce-ţi s p u n . . .
Inchipuie-ţi-I pe Eminescu trăind, vărît în. activitatea politică
şi având norocul sa dea peste el răscoalele din 1907 — căci
astfel de evenimente mari sunt un mic noroc pentru un oro
politic; ia inchipuie-ţi-1 p e autorul „Doinei", al „Satirei a
- ;
treia' şi a l discursului „proletarului din scunda tavernă" (din
zeama cărora se hrăneşte azi atâta lume politică lacomă de
succes) . . . Ce carieră!... ai? "
A l tău vechiu,
Caragiale.

IN SAT...
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Domol se împleteşte un vis în astăseară. . .
Şi-n chilioara tristă, doar luna de mai bate
în ziduri de întunerec ...
Şi lacrimi de fecioară
In flori de raze albe aşterne peste toate ...

Domol se împleteşte un vis în primăvară!

în suflet, nestatornic, se naşte-un dor de ducă.
Şi scapă din fereastră spre-o zare 'nsângerată
Pe câmpuri de păşune mireasma-i deşteptată.
Din suflet pleacă dorul cu aripi de nălucă .. .
în vârf de deal, o casă, îmbie tot drumeţul...
Şi-n crâşma cu obloane lăsate-i cântul strunii...
Şi râde-un ochiu de fată ...
Iar din fereşti nebunii,
Tot dorul ce-l avântă — le pare cântăreţul
Ce mângăe un suflet topit în vraja lunii. ..
Dumbrăviţa, 1920. CESAR PRUTEANU
 i
i

CRONICI
' CRONICA DRAMATICĂ

D u p ă un an de rodnică activitate pentru cultura naţională şi estetică

a publicului ardelean şi mai ales a celui clujan, Teatrul Naţional din Cluf
şi-a inaugurat stagiunea printr' un festival A l e x a n d r i , al cărui centenar a
fost prăznuit şi prin o cuvântare sărr-ătorească rostită de di Zaharia
Bârsan. Trupa Diui B â r s a n s'a prezentat îmbogăţită cu forţe nouă. Jocul
artiştilor a fost la culme, nu numai al Dnei Olimpia B â r s a n şi ai artiş­
tilor cunoscuţi din anui trecut, ci şi al forţelor nou angajate.
A doua premiera a stagiunii a îost „Lorica iioasiră". In această
piesă dl. Zaharia Bârsan a prezentat publicului două artiste a căror putere
s'a evidenţiat deplin dela cea dintâi păşire. D ş o a r a Jeana Popovici in
„Lorica noastră* a interpretat cu deplin succes rolul a ş a de greu al
sburdălniciei naive şi curate. L a inceput par'că exagerită pu[in dar tot
mai naturală şi expresivă în scenele ce-au urmat, dşoara Popovici a câş­
tigat simpatiile întregului auditoriu. D ş o a r a Zaman a dovedit asemeni în
roiul femeii multă putere, dela fiorii dravostii pasionate de femee căsă­
torită cu un om trecut mult peste vârstă, până la resemnarea grea d a r
nobilă în gândul că işi jertfeşte inima pentru fericirea fiicei sale.
Lipsa ce s'a simţit anul trecut în artiste se poate considera deci
inlăturată, considerând mai ales şi faptul că întreagă stagiunea v a r ă m â n e a
in Cluj marea noastră artistă dna Olimpia B â r s a n .
D l Mihailescu Brăila nu a sfărâmat nimic din amintirile minunate
ee le are publicul BCU Clujdin
clujan / Central University
anul trecut Library
despre jocul Cluj
dsale. Jocul d s a l e a
fost bine secondat de I. Constantiniu şi de dnul A . Statescu cel dintâi în
rolul unchiului, al doilea în rolul doctorului cu bunătatea omului
Dl. M i ş u Steîănescu în rolul soţului căruia soarta-i dă o soţie mult
mai tinără, a interpretat foarte reuşit stângăcia în mişcări, obedienţa îa|ă,
de soţie şi prietini şi-a fost de-o adâncime caldă şi emoţionantă în expu­
nerea acelui principiu care l'a susţinut şi l'a determinat să nu comunice
nimic din cele ce o b s e r v a s e în familia sa.
D ş o a r a Minna (Ecat. P o p e a ) a fost bine în rolul de supraveghie-
toare severă a Loricei, gata a servi totdeauna pe m a m ă şi a trata pe L o ­
rica după vechea rejetă.
A m â n d o u ă premirele au dovedit pe deplin stăruinţa neobosită a
dnului Zaharie B â r s a n , de-a aduce în Cluj forţe tot mai valoroase şi mai
multe. Publicul clujan se poate felicita că i s'a dat un director, care cu­
noaşte mai bine ca ori care altul sufletul ardelean, îl iubeşte cu adevărat
şi-şi face o ambiţie artistică superioară de-ai da adevărată artă.
A r îi o datorie elementara a publicului din Cluj sâ nu lase atâtea
locuri goale l a reprezentaţii, câte a m constatat cu durere la câteva ocazii.
Acest public n'are dece se mai plânge a c u m când în aceasta a două sta­
giune dl B â r s a n vine cu piese foarte bune şi cu forje tot mai reale, gata
de-a putea ţinea iată oricărui leatru din A r d e a l .
N u putem înţelege ce mai poate îndemna o parte a publicului clu­
jan să participe la reprezentaţiile teatrului m a g h i a r . . . poate simpatia
pentru sufletul m a g h i a r în a cărui conoaştere au crescut sau prejudicial
că la noi nu se face adevărată artă !
A sosit v r e m e a să a b a n d o n ă m orice consideraţii şi sâ ne ducem
acolo unde ni se luminează sufletul cu adevărată cultură românească, pe
care, ne place mult, aşa la ocazii să o preamărim poate nu dincor.vin-
g e r e ci din ruşine fată de judecăjile acelor cari simt cu adevăra! r o m â ­
neşte . .
O. ţintea.

6- _JS
 NOTE
FINCI ( r o m a n ) D E
G E O R G E CrtlR
F i n e i , eroina noului « r o m a n *
a D-lui Q e o r g e Cair, pare a ii o
acţiune a povestirii petrecându-se
la KarJsbad.
Cetind această lucrare ne-am
amintit — e mult de atunci — de
minunatele nuvele ale lui Ivan Tur-
ghenelf, traduse a ş a de frumos în
nemţeşte: Friihlingswogen, Antschar,
Z i e l e ! mai ales cel d'intâi r o m â n
ne-a făcut o impresie neştearsă prin
puternica viziune ce-l străbate, prin
descrierea picturală a situaţiilor, a
patimei şi a riturilor, prinr'o Intuiţie
a realităţii aşa de puternică — cum
BCU Cluj / Centralce-a
numai la marii artişti este cu pu­
tinţă.
N u ştim de ce, cetind nuvela
F i n e i a D-Jui Cair ne-am evocat
V a l u r i de p r i m ă v a r ă ale lui
Turgheneff! — poate din cauza
identităţii subiectului; poate din pri­
cina disproporţiei de r e a l i z a r e ! . . .
Finei este o lucrare de cap, tich-
nită, n'am simţit nimic citind-o, n'am
retrăit clipele pe care autorul ni le
tnfă|işează cu atâta afectaţie pe când
cetind F r i i h l i n g s w o g e n eşti
cutremurat din tot sufletul, iai, parcă
parte la acţiune, te amesteci tn con­
flictul tragic dintre iubirea curată,
înălţătoare — dacă vrei — şi d r a ­
gostea sensuală, patima otrăvi­
toare, care te târăşte în noroi şi te
azvârle în uitarea de s i n e ! . . .
Stilul nuvelistului nostru este
impropiu ca de p i l d ă : „Finei se
aşează d e ţese'"; „fură prinşi de o
siluetă drăgăleşe"; „fata prinse de
mine o privire mirată"; etc. etc.
Toate aceastea în treacăt şi într'o
singură pagină.
Povestirea este fără interes, seacăV
Îără preocupări de psihologic şi fără
realizare de artă, este cea ce a r
numi un critic francez pentru autori
mai ceva ca D-l C a i r : h o r s 1 i1t4-
r a ture. ion Foti.
DOI POEŢI.
A p r o a p e de-odată au apărut cele
două volume de poezii, ale lui N i -
chifor Crainic şi T. M u r e ş a n u . Cel
dintâi ne-a duce în „Darurile p ă m â n ­
tului" o dragoste viguroasă a pă­
mântului a şesurilor natale, a pat­
riei, al doilea in „Poezii" ne-aduce
s ă r m a n a lume a robotaşilor arde­
leni, a „căfanelor" cari au plecat la
luptă pentru î m p ă r a t u l . . . a durerii
University
r ă m a s peLibrary Clujacestui p ă ­
lanurile
mânt, ai cărui muncitori i-au Îost
furaţi şi ucişi . . .
Dl. Nichifor Crainic ne dă o
icoană bogată şi foarte preţioasă a
sufletului său de poet deja de mult
consacrat. T. M u r ă ş a n u ne aduce
câteva aspecte ale unui suflet de
adevărat poet.
Cel dintâi cunoscut in toate p ă r ­
ţile României al doilea mai mult
a c a s ă in A r d e a l . C r e d e m insă că
atunci când T. M u r ă ş a n u îşi v a
aduna in v o l u m toate versurile ce-a
publicat, v a Ii şi el cunoscut şi
apreciat şi dincolo de Cârpa ţi . .
£1 este una din frumoasele pro­
misiune ale viitorului. . . O. fi.
N U SE CITEŞTE . . .
In vitrinele luxoase ale libră­
riilor din A r d e a l se'nşirâ în veşmânt
nou o muîţine de cărji literare . . *
Seriitori cari au pătruns adânc în
sufletul nostru prin graiul fermecat
care ne-a luminat adolescenta, nume
nouă pe cari nu le c u n o ş L a m decât
din d a r e a de seamă a vre unui ziar
din r e g a t c e trecea graniţa în ciuda
jandarmilor unguri, cari o păzeau
a j a de bine. mai a i e s după (914 —
scriitori vechi şi noui îşi trimit
sufletul, gândurile şi avânturile aci
la noi în A r d e a l .
D a r cărţile nu prea au cumpă­
rători şi v o l u m e l e lui A-.'ârbiceanu
şi Ciura, cari se desfăceau aşa de
grabnic; a căror c u v â n t se sorbea
cu sete şi ajungeau cu adevărat în
casa ori cărui intelectual r o m â n ,
azi r ă m â n şi e l e neclintite la locui
lor, ca şi scrierile autorilor mari
din regat. Ce să zic de cărţile auto­
rilor tineri unii cu atâta forjă proas­
pătă, cu atâtea mari făgăduinti.
Librarii desfac azi aproape
exclusiv cărţi de şcoală. Nici chiar
BCU Cluj / Central University
literatura istorică de răsboiu, aceea,
care ne dă o icoană despre uriaşele
frământări a oştirii române, azi nu
se c i t e s c . . . O apatie generală şi
bolnăvicioasă stăpâneşte sufletele.
S'apropie toamna cu amurgurile
posomorâte, cu focul ce pâlpâe în
cuptor, cu visările ei tihnite, în cari
gândul liniştit se poate adânci cu
uşurinţă în lumea tainică şi minu­
nată a lumii idealului. Intelectuali
r o m â n i ! reluaţi firul rupt al preo­
lan. A u participat 55 deputaţi şi o
cupărilor voastre superioare, des­
chideţi cărţile româneşti, întrati în
sufletul scriitorilor voştri, în lumea
tul D u h . Procedându-se apoi la ale­
visărilor şi a gândirilor, cari poto­
lesc patimile, cari alină nervii
biciuiţi de cataclismul uriaş . . .
r i u ca episcop de O r a d i a - M a r e .
Cercaţi şi face|i legătura cu p r o ­
priul suflet, cu partea lui cea mai
frumoasă.
Cartea şi lectura românească este
cea dintâi şi cea mai adevărată
cale, pe cari veji regăsi adevărata
viată.
A c e e a pe care trebue să o lă­
saţi urmaşilor ca cel mai scump
clenodiu şi a r m ă nebiruită pentru
luptele mari şi neîncetate ale viito­
rului . . . O. H.
SERBĂRILE
DIN ORADErVMflRE.
Dezvelirea bustului Al. S. Regelui
Ferdinand /. — Sinodul Eparhial al
Oradiei-Mari — Serbările „Astrei" :
Cu o daosebifă solemnitate S'a
dezvelit în zsua de 17 Octombrie
bustul M . S. Regelui Ferdinand I.
în curtea şcoalei de cadeji. D u p ă
un serviciu divin, oficiat de I. P. S.
Mitropolitul Nicolae Bălan asistat
de aproape toţi episcopii Ardealului,
pănza care acoperia bustul a fost
trasă, în ap'.auzele multimei care
umplea curtea şcoalei.
în fine, Eparhia Oradiei şi-a
primit pe mult aşteptatul pastor
spiritual. Library ClujM . S. Regelui
Cuvintele
s'au tradus în fapte şi eparhia
Oradiei-Mari azi are episcop. In
zilele de 14 şi 15 Octomvrie a-
avut loc în oiaşul noastru. în sala
festivă a prefecturei oraşului, pri­
mul sinod eparhial, după 225 ani.
In ziua de 16 s'a ţinut în bise­
rica din piaţă — de azi înainte ca­
tedrală — sinodul electoral, prezi­
dat de Mitropolitul D r Nicolae Bă­
asistenţă imensă.
D u p ă liturghie s'a invocat sfân­
gere s'a ales cu unanimitate de v o ­
turi I. P S. R o m a n C i o r o g a -
I. P. S. R O M R N R. C I O R O -
GflRIU
NOTE BIOGRAFICE
Este originar din Pecica-Română
din Judejul A r a d . Studiile şi le-a
făcut în A r a d . H . M . V ă s ă r h e l y ş
Poşoa, iar teologia în Seminarul r o ­
mân din A r a d , Studiile universitare
la Lipsea şi Bonn unde u r m a în
acelaşi timp şi moştenitorul g e r m a ­
nei pe atunci, Kaizerul Wilhelm* de
mai târziu, azi detronat. ( C r i ş u r i ' a f o s t dintre cele mai reuşite.
In 1879. intră în serviciul diece­
zei A r a d că cancelist consistorial
apoi ca arhivar.
In 1580e numit profesor de teolo­
gie 1â seminarul din A r a d , unde îşi
începe lecţiile în Ianuarie 1881. In
1901 este tuns intru monah. Tot în
acel an e numit ca director semi-
narial. In această calitata funcţio­
nează până la sfârşitul anului şco­
lar 1916-1917. Sinodul eparhial din
A r a d în 1917 îl alege cu totalitatea
voturilor de preşedinte al Consis-
torului din Oradia-Mare, cu titlul de
vicar episcopesc. In 3 octomvrie
1917 îşi ocupă scaunul BCU Cluj / Central
prezidial din
Oradia-Mare.
Ca r o m â n a I. P. S. Sa Roman
Ciorogariu a dus lupte asidue pen­
tru păstrarea drepturilor româneşti
şi pentru îmbunătăţirea stării r o ­
mânilor.
I. P. S. Sa este bine cunoscut şi
pe terenul publicisticei. P e lângă
revistele şi ziarele la care a cola­
borat în trecut, acum în urmă, a
coloborat şi coloborează la revista
. C e l e Trei Cri şuri".
» la Liverpool. In 1900 e ales" ca mem­
într'o atmosferă caldă „ A s a c i a -
tiunea" şi-a ţinut adunarea G e n e r a l ă .
A u fost zile mari şi îrumoasea pen­
tru O r a d e a - M a r e şi ţinutul Bihoru­
lui zilele d e 17 şi 18 Octombrie
L u m e multă a venit, de pretutindeni
sâ participe.
Ziua I-a şedinţele au fost tixilede
public şi onorate cu prezenta celor
doi miniştri veniţi cu această ocazie:
ministrul Trancu-Jaşi şi ministrul
de războiu, General Răşcanu.
Cuvântări pline de fond a u fost
rostit ela această şedinţă de preşe­
dintele .asociaţiei" A n d r e i Bârseanu,
Mitropolitul N . Bălan, Episcopul D .
Radu, Ministrul Trancu Jaşi.
Concertul aranjat cu această
ocazie de „ Astra" şi „Cele * Trei
Ziua o doua D l profesor N . Iorga
a Unut o conferinţă despre „vechi­
m e a şi rostul nostru în aceste lo­
curi". A fost aplaudat şi i s'au făcut
ovaţiuni. D l . prof. A l . Lepădatu
şi-a dezvoltat interesanta sa confe­
rinţă despre „Graniţa noastră din
Nord-Vest".
Seara Trupa teatrului National
din Cluj de sub directunea d-lui
Zaharie B â r s a n o jucat, pe scena
Teatrului Regina Măria, „Piatra din
casă" şi „Fântâna Blanduziei" de V .
Alexandri. Sala archiplinâ o aplau­
dat şi a ovaţionat pe admirabilii
University Library Cluj
tarişti.
Serbările „Astrei" v o r rămâne
adânc imprimate în sufletul bihore-
nilor noştri.
MftX BRUCH
In ziua de 2 Octombrie a mu­
rit î n Friedenau celebrul compozi­
tor g e r m a n M a x Bruch în vârstă de
83 ani. S'a născut în anul 1838 în
Kflln. In nârstă de 14 ani a com­
pus o simfonie care i-a procurat
bursa Mozart. Studiile şi le-a făcut
la Paris de unde trece în A n g l i a
b r u al academiei de muzică din
Berlin. Dintre lucrările lui mai de
seamă r e m a r c ă m „Frithof" scrisă
la vârsta de 26 ani, Mănnerchore
Oratorien ( s o der Odisseus) L o r e -
. l e y şi Hermione şi „Wintermărchen".
In anul 1910, Ia vârsta de 72 ani a
scris „Konzertstuk* In vârstă de 81
ani a scris ultimele două-quartete.
, M a x Bruch lasă urme adânci în li­
teratura muzicală şi perderea lui
va fi simţită pe tărâmul muzicei.
M.
 MEMENTO
n. s. R. P r i n c i p e s a Elisabeta a
R o m â n i e i s'a l o g o d i t cu p r i n c i p e l e
G h e o r g h e al G r e c i e i , duce de Sparta.
^ D u m i n e c a trecută a a v u t l o c
serbarea inaugurării o l i c i a l e a Uni­
v e r s i t ă ţ i i d i n Cernăuţi. Ru asistat
Familia R e g a l ă , o parte din m e m b r i i
g u v e r n u l u i , reprezentanţi ai U n i v e r ­
sităţilor din Bucureşti, Cluj şi Iaşi
şi un n u m e r o s public.
D i n m i n e l e d e aur din O r d e a l
s'a extras până a c u m a şi sa t r a n s ­
portat la Bucureşti o cantitate de
145 k g r . aur. S e c r e d e că acest a u r
se va e x p o r t a tn Franţa pentru
ameliorarea valutei.
L u n i seară, î n 31 O c t o m b r i e ,
O p e r a r o m â n ă dinBCU
Cluj Cluj î ş i / îCentral
n c e p e University
stagiunea cu opera „ A i d a * cântată
cu atât succes în stagiunea trecută.
Z i l e l e acestea, î n t r e a g a Jară a
îost turburată prin declararea grevei.
Pescuitorii în a p e turburi au c r e ­
zut că au găsit o c a z i a ca să p e s ­
cuiască, şi subminând m u n c i t o r i m e a
o r g a n i z a t ă , au vrut să p r o c l a m e
g r e v a g e n e r a l ă . Rezultatul acestei
m i ş c ă r i b o l ş e v i s t e nu este altul d e
căt arestarea fruntaşilor socialişti
din a p r o a p e intreaga tară, c o n c e ­
dierea 'din s e r v i c i u a unei b u n e pârji
din lucrători, e x p u l z a r e a c â t o r v a
a g i t a t o r i străini, p r o c l a m a r e a stării
d e asediu în z o n a oraşului Bucu­
reşti şi reinstituirea c e n z u r e i .
ABONAŢI REVISTA „CELE
/ \ v i a ţ i a care, pusă î n s e r v i c i u l ar­
matei, a adus atâtea s e r v i c i i reale
în t i m p u l războiului, a c u m e dată
întereselor generale.
S'a o r g a n i z a t un s e r v i c i u de
transport aerian F r a n c o - R o m â n î n
occident iar acum, I n timpul g r e v e i ,
s'a o r g a n i z a i şi la noi un s e r v i c i u
postai cu a v i o a n e l e . Mijlocul d e dis­
t r u g e r e atât d e temut î n războiu
v e d e m că a z i î n c e p e să d e v i e o
binefacere, pentru i n t e r e s e l e urgente
ale o m e n i r e i .
L a teatrul R e g i n a M ă r i a din lo­
calitate se joacă o p e r e t a „ B a r o n e a s a
L i l i " . A c e a s t ă operetă e b i n e mon­
tată şi bine jucată.
T e n o r u lLibrary
L e o S lCluj
e z a k a dat î n sala
teatrului R e g i n a M ă r i a din locali­
tate un concert, cântând bucăţi din
o p e r i l e c o m p o z i t o r i l o r italieni şi
germani.
In curând v a a v e a la în O r a d e a
un concurs d e s c r i m ă pentru ama­
tori la c a r e v o r lua parte şi per^
soane din v e c h i u l r e g a t . S e ştie că
î n oraşul nostru sun sportsmani cu
şcoală italiană cari au luat parte la
Olimpiade, fiind clasaţi printre
primii.
Pentru răspândirea sporturilor
printre militari a sosit î n oraşul
nostru o m i s i u n e a m e r i c a n ă c a r e şi-a
şi î n c e p u t activitatea.
T R E I C R I Ş U R I "
 A n u l 1. No. 1! I Nocmbrie 1920

CELE TREI CRIŞURI

R E V I S T A DE CULTURA

A p a r e de două ori pe lună.

Sub Conducerea Dior:

ROMAN nOKOOHKlU, QEORQE BHCftLOULU. Dr iil.EXHNDRU PTEHNCU
Episcop Colonel Dir. u-l al Invaţamtntului

3 BORRMENTE: Redacţia şi Administraţia:

Pe *n 70 lei.
35 lei. Prinţul C a r o l N o . 5., Etajul No.
Pe trei luni 20 lei. Oradea-Mare
Numărul — — 3 50 iei M a n u s c r i s e l e nu se tnapoiază.

abonaţii sunt rugaţi sâ-şi achite abonamentele prin mandat postai adresat
administraţiei tn strada Prinţul Caro! Ho. 5. rtbonaţii noştri din Bucureşti
Tor achita abonamentul la Ig, Hertz librar.editor Calea Yictoriei3 - Bucureşti

COLABORATORI:
BCU Cluj / Central University Library Cluj
I. Agârbiceanu, C. Banu. N . Bânescu, G. Bogdan-Duica,
'. N . Batzaria, Zaharia Bârsan, Lucian Blaga, V . Bogrea, Oct.
Beu, G. Bacaloglu,; V . Bacalogiu, A i . Bogdan, A l . Ciura, R.
Ciorogariu, • Radu Cosmin, T h . Capidan, A Cotruş, G h .
Ciuhandu, V , Demetrius, I. G. Duca, Mihail Dragomirescu,
Silviu^Dragomir, Dinu D u m b r a v ă , Victor Eltimiu, Ion Foţi, G .
Galaction, V I . Ghidionescu, N . Iorga, Emiî Isac, E. L o v i n e s c u ,
I. Lupaş, Aurel Lazar, General Moşoiu, A l . Maeedonski, V .
Meruţiu, A . Magier, M . Mora, A . Nanu, Cincinat Pavelescu,
I . Paul, Ion Peretz, V . Petala, A l e x . Pteancu, Ecaterina Pitiş,
P r . G h . Pteancu, Mircea Rădulescu, Radu D . Rosetti. Rădu-
lescu-Niger, M . G. Samarineanu, Eugeniu Speranţia, Marin
Ştefănescu, Huşi Tulîiu, I Ursu.

nBorinu REVISTA «CELE TREI C R I Ş U R I *