Concept Definiție

Pedagogie Din punct de vedere etimologic, termenul de pedagogie derivă din cuvantul
grecesc paidagôgia (de la pais, paidos= copil şi agôge =acţiunea de a
conduce) semnificând în sens propriu al cuvântului, conducerea copilului,
creşterea acestuia sub aspect practic şi concret.
În ce priveşte dilema dacă pedagogia este o ştiinţă, o tehnică sau o artă,
înclinăm să credem că disciplina în discuţie este o ştiinţă, discurs teoretic
asupra unui fenomen, care în unele circumstanţe, se prelungeşte în acţiuni
concrete, întruchipând astfel note ale tehnicii . Cei care spun că pegagogia
este o artă fac confuzie între educţie şi ştiinţa care vizează educaţia –
pedagogia.
Statutul de ştiinţă îi este asigurat de totaliatea legilor, principiilor, etc.
referitoare la educaţie, iar cu ajutorul acestora sunt explicate fenomenele şi
procesele educative. Pedagogia îndeplineşte o funcţie teoretică. Ea prezintă
metodele şi mijloacele de educaţie, formele de organizare ale ei ca şi
elementele care sau la baza managmentului sistemului de educaţie şi
învăţământ, îndeplinind şi o funcţie practică.

Educație Educația, componentă a existenței socio-umane, poate fi definită ca un

fenomen care a apărut odată cu societatea umană, mijlocind și diversificând
raportul dintre om și mediul său, suferind modificări esențiale pe parcursul
evoluției sale, favorizând dezvoltarea omului prin intermediul societății și a
societății prin intermediul omului. Omul ființează și devine ceea ce este prin
educație. Din momentul în care omul a apărut, educația l-a însoțit, l-a
modelat, l-a spiritualizat. Eduația reprezintă un fenomen de mare
complexitate, abordabil doar la scara proiecțiilor și a realizării sale, valabile
în plan social și individual. Termenul educaţie poate fi dedus din latinescul
educo-educare (a alimenta, a îngriji, a creşte - plante sau animale). Cu
aceleași înţelesuri întâlnim, la francezi, în secolul al XVI-lea, termenul
education, din care va deriva şi cel românesc educaţie.
Termenul mai poate fi dedus şi din latinescul educe-educere, care înseamnă
a duce, a conduce, a scoate . Se pare că ambele traiecte etimologice sunt
corecte, iar ramificaţiile semantice - de altfel, destul de apropiate - concură
la o decantare semiotică destul de precisă. Educaţia este activitatea de
disciplinare, cultivare, civilizare şi moralizare a omului, iar scopul educaţiei
este de a dezvolta în individ toată perfecţiunea de care este susceptibil3 .
Educaţia constituie acţiunea generaţiilor adulte asupra celor tinere, cu
scopul de a forma acestora din urmă anumite stări fizice, intelectuale şi
mentale necesare vieţii sociale şi mediului special pentru care sunt destinate
Didactică Didactica este stiinta desfasurarii si organizarii instructiei si educatiei in
scoalaeste arta invatarii- o disciplina pedagogica al carei obiect de studiu
este invatamantul organizat in institutiile scolare.
De la Comenius incoace , didactica nu se reduce doar la studierea instructiei
si nici nu este numai stiinta organizarii si educatiei intelectuale , didactica ,
studiaza , in principal , procesul de invatamant , fara a neglija organizarea si
conducerea institutiilor in care acesta se desfasoara.
Didactica este o disciplina stiintifica care se bazeaza pe anumite legitati ,
 obiective referitoare la procesul cunoasterii , al dezvoltarii si care utilizeaza
metode si procedee stiintifice ( fie imprumutate din filosofie , pedagogie , fie
proprii : modul de organizare si desfasurare a actului invatarii , de regula in
grup : in clasa sau in grupe de activitate).
Are ca obiectiv procesul invatarii , invatarea este calea principala de terapie ,
este un adevarat antrenament pentru procesele si functiile psihice care
inlesnesc cunoasterea , invatarea.

Instruire Instruirea reprezinta activitatea specifica realizata in cadrul procesului de

invatamant conform obiectivelor pedagogice generale elaborate la nivel de
sistem, in termeni de politica a educatiei ( Finalitatile educatiei. Procesul de
invatamant).
Etimologia cuvantului - instructia, in limba latina, inseamna aranjare,
amenajare, construire - sugereaza dimensiunea operationala a conceptului
care defineste o actiune complexa care consta in "a trimite pe cineva - copil,
tanar, adult - la scoala pentru a- invata si a-i asigura, in principal, o cultura
sub indrumarea cuiva".
Continutul conceptului de instruire are o sfera mai restransa in raport cu
educatia - care vizeaza formarea-dezvoltarea permanenta a personalitatii
umane - dar mai larga decat invatarea deoarece include mai multe forme de
munca intelectuala, extradidac-tice si extrascoiare, cu resurse mai
substantiale, directe si indirecte, de natura morala-tehnologica-estetica-
psihofizica.
Raportul instruire-educatie constituie o problema analizata pe larg in
literatura de specialitate a ultimelor decenii. Calitatea cadrului didactic, la
toate nivelurile sistemului, marcheaza tocmai capacitatea acestuia de "a
educa si a instrui". Ea stimuleaza responsabilitatea elevului (care trebuie "sa
stie sa se conduca - sa colaboreze - sa se a-dapteze- sa se cultive"),
operationalizata in aptitudinea sa, perfectibila, in timp si spatiu, de "a invata
sa inveti"