Digitally signed by

Library TUM
Reason: I attest to the
accuracy and integrity

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

of this document

 
 

 
TEORIA TELETRAFICULUI
SIMULAREA SISTEMELOR DE TELECOMUNICAŢII

Ghid de laborator

Chişinău
2019

3
 UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
FACULTATEA ELECTRONICĂ ŞI TELECOMUNICAŢII
DEPARTAMENTUL TELECOMUNICAŢII

TEORIA TELETRAFICULUI
SIMULAREA SISTEMELOR DE TELECOMUNICAŢII

Ghid de laborator

Chişinău
Editura „Tehnica-UTM“
2019
1
 Ghidul de laborator la disciplina Teoria teletraficului este
destinat studenţilor UTM, profilul Electronică şi comunicaţii,
specialităţile 0714.1. Tehnologii şi sisteme de telecomunicaţii,
0714.2. Reţele şi software de telecomunicaţii, 0714.3. Comunicaţii
radio şi televiziune, 0710.1. Inginerie şi management în
telecomunicaţii, cu forma de studii la zi şi cu frecvenţă redusă.
Ghidul conţine trei lucrări de laborator în care se studiază sistemele
de teletrafic cu utilizarea simulatorului Riverbed Modeler, versiunea
academică (gratuită).

Autori: conf.univ., dr. Ion NAZAROI

conf.univ., dr. Nicolae BEJAN

Recenzent: conf.univ., dr. Ion AVRAM

Redactor Eugenia Balan

Bun de tipar 15.02.19 Formatul 60x84 1/16

Hârtie ofset. Tipar RISO Tirajul 50 ex.
Coli de tipar 2,0 Comanda nr.44

2004, UTM, Chişinău, bd Ştefan cel Mare şi Sfânt, 168

Editura „Tehnica-UTM”
2045, Chişinău, str. Studenţilor, 9/9

© UTM, 2019
2
 Lucrarea de laborator nr.1

INTRODUCERE ÎN SIMULATORUL
RIVERBED MODELER

1.1. Scopul lucrării: însuşirea posibilităţilor de bază ale

simulatorului de sisteme de telecomunicaţii Riverbed Modeler,
versiunea academică.

1.2. Noţiuni generale

Termenul simulare se referă la utilizarea calculatorului în
procesul de analiză indirectă a unui sistem. Simularea constă în
elaborarea unui model matematic cât mai apropiat de sistemul
studiat, rularea acestui model pe un calculator, apoi analiza
rezultatelor obţinute.
Riverbed Modeler, ediţia academică, este un program de
modelare şi simulare destinat analizei şi proiectării reţelelor de
telecomunicaţii [3]. Acesta permite simularea unui set de protocoale
şi tehnologii unite într-un mediu de reţea virtuală. Mediul de reţea
virtuală modelează comportamentul reţelei care include ruterele,
comutatoarele, serverele, protocoalele şi aplicaţiile individuale.
Riverbed Modeler permite managerilor IT, planificatorilor de reţele
sau personalului de întreţinere să diagnosticheze mai eficient
problemele dificile, să verifice modificările propuse înainte de a fi
implementate şi să analizeze scenarii viitoare posibile cum ar fi
creşterea traficului sau deranjamentele de reţea.
Simulând diverse tipuri de reţele, tehnologii şi protocoale
(LTE, VoIP, MPLS, TCP, OSPFv3, IPv6 etc.), Riverbed Modeler
permite analiza lor pentru estimarea indicatorilor de performanţă.
Modelele create pot include protocoale, algoritmi, aplicaţii şi
sisteme cu cozi de aşteptare. Simulatorul are o vastă bibliotecă care
conţine peste 400 protocoale şi echipamente de la diverşi
producători.
Modelerul permite interpretarea simplă a rezultatelor
numerice sub formă de grafice, tabele etc.

3
 O popularitate mare a căpătat-o simulatorul în mediul
universitar datorită disponibilităţii pe gratis. După înregistrare pe
site [1] veţi putea descărca Reverbed Modeler Academic Edition
sau înnoi licenţa pentru următoarea perioadă de 6 luni şi, se va
obţine acces la documentaţia şi asistenţa comunitară.
Deşi versiunea academică are un set mai restrâns de
funcţionalităţi, oricum reprezintă o unealtă foarte utilă în scopuri de
instruire [2]. Riverbed Modeler, ediţia academică, încorporează
instrumente pentru toate fazele unui studiu, inclusiv proiectarea
modelului, simularea, colectarea de date şi analiza datelor.

1.3. Aspecte tehnice

Riverbed Modeler are o interfaţă grafică destul de intuitivă.
La lansare, apare mai întâi fereastra de dialog (fig.1.1) unde se
conţine un set redus de comenzi pentru gestionarea aplicaţiei.

Figura 1.1. Fereastra de dialog de întâmpinare

4
 Dintre toate elementele meniului, cel mai esenţial este File.
Anume accesând File putem începe lucrul propriu-zis cu
simulatorul.
Pentru simularea unei reţele (numită proiect), se specifică
nodurile reţelei (calculatoarele, comutatoarele, ruterele etc.),
legăturile dintre acestea şi aplicaţiile care rulează pe noduri.
În funcţie de obiectivele analizei, un proiect poate fi divizat în
scenarii. Scenariile reprezintă în sine nişte stări în care se poate afla
modelul cercetat.
Puteţi face analize “ce va fi dacă” (numite scenarii) în cazul
proiectelor de reţea, la fel cum se face în cazul analizei financiare a
unor modele de afaceri. Numai că, în loc să analizaţi unele valori
financiare, veţi analiza modul în care se schimbă parametrii de
performanţă ai reţelei (rata de transmisiune, timpii de răspuns,
latenţa/întârzierile) în funcţie de scenariul ales.
Pentru a crea un element nou, accesăm File, New (Ctrl+N),
după care apare fereastra de selectare a tipului elementului
(fig.1.2).

Figura 1.2. Fereastra de dialog de creare a unui element nou

La crearea unui proiect nou trebuie să atribuim un nume

proiectului şi să identificăm un scenariu. De asemenea,
utilizatorului i se pune la dispoziţie unealta pentru crearea automată
a topologiei iniţiale, unde pot fi configurate dimensiunile reţelei,
nodurile necesare, localizarea geografică etc. (fig.1.3).
Comenzile aplicaţiei pot fi găsite în meniul din stânga-sus al
ferestrei aplicaţiei (fig.1.4).

5
 Structura meniului este următoarea:
 File, Edit, View – comenzi uzuale de gestionare a
proiectului, selectare, copiere, lipire, anulare, mod de afişare etc.

Figura 1.3. Configurarea unui proiect nou

Figura 1.4. Structura meniului aplicaţiei

 Scenarios – setul de comenzi pentru gestionarea scenariilor.

 Topology – setul de comenzi pentru includerea
echipamentelor.
 Traffic – opţiuni pentru controlul traficului.

6
  Protocols – setul de comenzi pentru controlul protocoalelor
utilizate în model.
 DES – setul de comenzi pentru rularea simulărilor, analiza şi
prelucrarea rezultatelor obţinute.
 Windows, Help – comenzi de serviciu ale aplicaţiei.
Mai jos de meniul de bază al simulatorului se află bara cu
comenzi rapide (fig.1.5). Acestea pot fi integral găsite în meniul de
mai sus, dar au fost plasate separat datorită utilizării intense.

Figura 1.5. Bara cu comenzi rapide

În partea de mijloc a ferestrei aplicaţiei se află spaţiul de lucru

(fig.1.6). Implicit, este reprezentat de harta pământului. Aceasta este
regiunea cu care utilizatorul interacţionează cel mai mult la
proiectarea reţelei.

Figura 1.6. Spaţiul de lucru al aplicaţiei

7
 Un element nu mai puţin important este bara de stare (fig.
1.7), amplasată în dreapta-jos. În ea se conţin informaţii despre
poziţia cursorului, starea comenzii în execuţie, precum şi butonul
către fişierele jurnal pentru analiza erorilor apărute la simulare.

Figura 1.7. Bara de stare

Pentru introducerea în Riverbed Modeler Academic Edition şi

însuşirea metodologiei, capacităţilor şi caracteristicilor programului
consultaţi [4].

1.4. Sarcina practică

Bazându-vă pe informaţiile disponibile în acest laborator,
efectuaţi următoarele sarcini:
 studiaţi individual structura aplicaţiei;
 creaţi un proiect şi un scenariu nou;
 studiaţi baza de echipamente oferită de aplicaţie.

1.5. Întrebări de verificare

1. Enumeraţi câteva protocoale funcţionarea cărora poate fi
modelată de Riverbed Modeler.
2. Ce reprezintă un nod?
3. Ce reprezintă un scenariu?

8
 Lucrarea de laborator nr.2

EVALUAREA OPŢIUNILOR DE CONECTARE

LA INTERNET PENTRU O REŢEA DE
CALCULATOARE DE DOMICILIU

2.1. Scopul lucrării: evaluarea performanţei reţelei LAN

rezidenţiale şi planificarea capacităţii ei prin modificarea vitezei de
conectare la furnizorul de servicii Internet.

2.2. Noţiuni generale

Simulatorul Riverbed Modeler pune la dispoziţie un mediu
virtual de reţea în care se poate modela comportamentul reţelei,
inclusiv al ruterelor, comutatoarelor, protocoalelor, serverelor,
precum şi a altor echipamente descrise de utilizator.
Pentru a crea o simulare a unei reţele în Riverbed Modeler,
numită proiect, utilizatorul trebuie să specifice nodurile reţelei
(calculatoarele, comutatoarele, ruterele etc.), conexiunile dintre
aceste noduri şi aplicaţiile care vor fi rulate pe aceste noduri.
În acest laborator se va folosi un model de reţea deja existent.
Modelul reprezintă o reţea de calculatoare de domiciliu cu trei
calculatoare şi ieşire la Internet. Calculatoarele pot fi utilizate
pentru navigare prin Internet, jocuri prin Internet, trimiteri de e-
mail, fluxuri audio şi FTP (File Transfer Protocol – protocol pentru
transferul de fişiere).
Obiectivul lucrării constă într-o serie de analize
circumstanţiale (analiză în care utilizatorul conduce experimente cu
intenţia de a determina „ce se va întâmpla dacă...”, numite scenarii
în Modeler) pentru a observa cum diferă performanţa reţelei dacă
LAN de domiciliu este conectat la Internet prin intermediul:
1. Unui modem de viteză joasă – 56 kbps;
2. Unui modem prin cablu sau o linie DSL (Digital Subscriber
Line – linie de abonat digitală) – 512 kbps;
3. Unui flux digital T1 – 1,544 Mbps.

9
 Cu toate acestea, trebuie de ţinut cont că o viteză mai mare are şi
un cost mai mare al serviciului impus de ISP (Internet Service Provider
– furnizorul de servicii Internet). Pentru fiecare scenariu va fi setată o
viteză de încărcare/descărcare în model, apoi va fi rulată simularea şi vor
fi vizualizate rezultatele. Scopul final este de a determina dacă
conexiunile mai rapide merită preţuri mai ridicate pentru reţeaua de
domiciliu.

2.3. Etapele simulării

Riverbed Modeler constă din proiecte şi scenarii. Fiecare scenariu
reprezintă o analiză circumstanţială efectuată de utilizator. Scenariile pot
conţine diferite versiuni ale aceleiaşi reţele sau modele de reţele diferite.
Un proiect constă din unul sau mai multe scenarii. În acest laborator veţi
crea 3 scenarii diferite în care veţi compara performanţa reţelei cu
conexiuni diferite la ISP.
1. Puneţi în funcţiune Riverbed Modeler.
2. Selectaţi File, Open... În fereastra apărută, navigaţi spre locaţia
fişierelor de lucru pentru acest laborator. Accesaţi dosarul Home_LAN,
tastaţi Home_LAN, apoi Open (fig.2.1).

Figura 2.1. Fereastra de dialog de deschidere a unui proiect existent

10
 În imaginea din figura 2.2 este reprezentată reţeaua simulată.

Figura 2.2. Fereastra de dialog de deschidere a unui proiect existent

Fiecare dintre calculatoare este conectat la comutatorul de 100

Mbps printr-o conexiune UTP (Unshielded Twisted Pair – cablu
torsadat neecranat). Comutatorul este conectat la ruter, de
asemenea, printr-un cablu UTP. O legătură WAN asigură
conexiunea dintre reţeaua de domiciliu şi Internet. Trei servere din
Internet furnizează diferite tipuri de servicii utilizatorilor reţelei.
În partea de sus a imaginii se află două componente ale
modelului, dar care nu fac parte din infrastructura fizică: Aplicaţii
şi Profiluri.
Nodul Aplicaţii conţine informaţii despre aplicaţiile utilizate
în reţea cum ar navigarea prin Internet. Cu alte cuvinte, fiecare tip
de trafic sau transmisiune de date este asociată cu o aplicaţie
diferită.
În nodul Profiluri este inclusă informaţia despre asocierea
diferitor aplicaţii cu diferite calculatoare.

11
 Topologia reţelei simulate este asamblată şi atributele tuturor
componentelor sunt preconfigurate, excepţie făcând rata de transfer
dintre reţeaua de domiciliu şi Internet – legătura WAN.
3. Configuraţi legătura WAN la 56 kbps (fig. 2.3), ceea ce
corespunde unei linii dial-up. Pentru aceasta, tastaţi din partea
dreaptă pe legătura WAN (însăşi linie, nu caseta cu textul) şi
selectaţi Edit Attributes. În această fereastră putem vedea toate
atributele legăturii. Pentru aceasta trebuie schimbat atributul data
rate.

Figura 2.3. Atributele legăturii dintre reţeaua de domiciliu şi Internet

4. Tastaţi câmpul valorii data rate şi selectaţi Edit...

5. Scrieţi 56000, tastaţi Enter, apoi OK.
6. Pentru simularea acestei reţele vom utiliza simularea
discretă a evenimentelor. Modelul construit facilitează simularea
pachetelor aplicaţiei client/server, care reprezintă trafic dintr-o reţea
reală. Tastaţi Configure/Run Discrete Event Simulation (DES)
(fig. 2.4).
7. Asiguraţi-vă că durata simulării (Duration) este setată la 8
ore (8 hour(s)).

12
 Figura 2.4. Amplasarea iconiţei pentru configurarea/rularea simulării

8. Tastaţi Run. În funcţie de performanţele calculatorului folosit,

aceasta poate dura până la câteva minute.
9. După terminarea simulării, tastaţi Close.
10. Acum putem observa rezultatele simulării. Pentru aceasta, tastaţi
dreapta pe legătura WAN, View Results.
11. În secţiunea Object Statistics extindeţi point-to-point şi selectaţi
utilization pentru ambele direcţii, după cum este reprezentat în figura 2.5.

Figura 2.5. Fereastra de configurare a modului de afişare a datelor

colectate în timpul simulării

13
 12. Selectaţi Stacked Statistics în secţiunea Presentation pentru a
vedea graficele separat (fig.2.5).
13. Tastaţi Show după care vor apărea graficele rezultante
într-o fereastră separată. Închideţi ambele ferestre. În cazul ferestrei
cu rezultate, alegeţi Hide pentru a o ascunde (fig.2.6).

Figura 2.6. Rezultatele simulării în formă grafică

14. Tastaţi dreapta pe PC2 studii şi selectaţi View Results

pentru a observa timpul de răspuns.

14
 15. Extindeţi Client Http şi selectaţi prima înregistrare Page
Response Time (seconds) <Researcher / Web Browsing
(Heavy)>.
16. De asemenea, asiguraţi-vă că modul de prezentare a
datelor în secţiunea Presentation este setat As Is. Folosiţi figura 2.7
pentru referinţă.

Figura 2.7. Configurarea rezultatelor simulării pentru timpul de răspuns

a serverului web pentru PC2 studii

15
 17. Tastaţi Show, apoi închideţi fereastra dată.
18. Ascundeţi fereastra cu graficul rezultant ca şi în cazul
precedent. Pentru a observa rezultatele în orice moment, puteţi tasta
Hide/Show Graph Panels din meniul din stânga sus. O tastare
ulterioară le va ascunde (fig.2.8).

Figura 2.8. Amplasarea butonului de afişare/ascundere

a graficelor rezultatelor simulării

19. Sarcina dumneavoastră este să faceţi câte o captură de

ecran cu cele două seturi de grafice obţinute în urma efectuării
paşilor 10-18 şi să le includeţi în raport.
20. În continuare, veţi implementa o conexiune de 512 kbps.
Aceasta reprezintă o valoarea uzuală pentru un modem prin cablu
sau o linie DSL. Pentru aceasta, vom folosi configurările existente
într-un scenariu nou. Mai întâi salvaţi scenariul curent, tastând
iconiţa Save din meniul din stânga-sus (Ctrl+S), apoi selectaţi
Scenarios, Duplicate Scenario... şi numiţi scenariul nou creat
512k_dsl.
21. Tastaţi OK. Aceasta va crea o copie a scenariului curent.
22. Tastaţi dreapta pe legătura WAN, selectaţi Edit
Attributes şi modificaţi valoarea atributului data rate cu 512000.
23. Rulaţi simularea din nou.
24. Urmaţi aceiaşi paşi descrişi anterior pentru a observa
rezultatele simulării în formă grafică. Dacă vă confruntaţi cu
dificultăţi, consultaţi paşii anteriori.

16
 25. Ca şi în scenariul precedent, sarcina dumneavoastră este
să faceţi câte o captură de ecran cu cele două seturi de grafice
obţinute în urma simulării scenariului cu 512 kbps şi să le includeţi
în raport.
26. În cel de-al treilea scenariu, veţi simula o linie T1 (1,544
Mbps). Pentru aceasta, dublaţi scenariul curent şi numiţi-l T1_line,
setaţi data rate pentru legătura WAN 1544000, rulaţi din nou
simularea, vizualizaţi rezultatele pentru utilizarea legăturii şi pentru
timpul de răspuns.
27. Acum veţi compara rezultatele obţinute în urma celor 3
scenarii. Aceasta vă va oferi o viziune mai clară asupra efectelor
care apar la schimbarea ratei de transmisiune a datelor. Pentru
aceasta, tastaţi View Results (fig.2.9).

Figura 2.9. Amplasarea butonului de vizualizare a rezultatelor simulării

28. În secţiunea Results for, selectaţi Current Project, mai

bifaţi jos cele trei scenarii la care aţi lucrat până acum.
29. Pentru a compara statisticile, alegeţi următoarele setări:
utilization (ambele direcţii), iar la Presentation selectaţi Overlaid
Statistics (fig.2.10). Acestea sunt setările necesare pentru a observa
rezultatele tuturor scenariilor într-un singur grafic pentru vitezele de
încărcare şi descărcare.
30. Tastaţi Show pentru a observa rezultatul obţinut.
31. Pentru a compara timpul de răspuns, repetaţi acţiunile din
paşii 27-30, numai că în configurare selectaţi Page Response Time
(seconds) <Researcher / Web Browsing (Heavy)>, iar la
17
Presentation alegeţi average şi veţi observa rezultatele tuturor
scenariilor într-un singur grafic pentru timpul de răspuns (fig.2.11).
32. Ca şi în cazurile precedente, faceţi capturi de ecran pentru
fiecare dintre aceste grafice şi includeţi-le în raport.

Figura 2.10. Rezultatele scenariilor pentru vitezele

de încărcare şi descărcare
18
 Figura 2.11. Rezultatele tuturor scenariilor pentru timpul de răspuns

2.4. Întrebări de verificare

1. În graficele variaţiei vitezei de încărcare şi descărcare
pentru fiecare dintre scenarii (obţinute în paşii 13, 24 şi 26),
explicaţi care dintre acestea este mai intensă. Cum credeţi, de ce?
2. În graficele variaţiei timpului de răspuns de la serverul web
pentru PC3 studii pentru fiecare dintre scenarii (obţinute în paşii
17, 24 şi 26), care este aproximativ timpul mediu de răspuns al
serverului? Din experienţa dumneavoastră ca utilizator de Internet,
credeţi că acest timp este acceptabil?
3. Comparaţi rezultatele obţinute în cazul ambelor grafice
pentru toate trei scenarii. Expuneţi-vă părerea în concluzii.

19
 Lucrarea de laborator nr.3

SIMULAREA SISTEMULUI CU AŞTEPTARE M/M/1

3.1. Scopul lucrării: analiza unui sistem cu aşteptare M/M/1

cu ajutorul simulatorului Riverbed Modeler, ediţia academică.

3.2. Noţiuni generale

Un sistem M/M/1 este, în general, reprezentat de un proces
Poisson de sosire a pachetelor într-o coadă infinită. Când pachetul
ajunge în capul cozii, acesta este preluat de un server şi trimis spre
destinaţie (fig.3.1).
Aşadar, sistemul M/M/1 constă dintr-un procesor la care
pachetele sosesc aleatoriu în concordanţă cu un proces Poisson,
coada de aşteptare nelimitată cu disciplina de servire FIFO (First In
First Out – primul venit, primul servit). Procesorul extrage
pachetele din coadă pentru servire, conform legii exponenţiale
negative şi cu o anumită rată de servire.

Figura 3.1. Sistem cu aşteptare M/M/1

Performanţa sistemului M/M/1 depinde de următorii

parametri:
1. 𝝀 - rata de sosire a pachetelor;
2. L - lungimea medie a pachetului (byte sau bit);
3. R - viteza/capacitatea serverului (byte sau bit pe unitate
timp);
4. 1/μ = L/R timpul mediu de transmisie a pachetului.

20
 Intensitatea traficului servit sau utilizarea ρ a serverului este:
ρ= λ/μ = λL/R; 0<ρ<1.
Dacă efectul combinat al ratei medii de sosire şi dimensiunea
medie a pachetelor depăşeşte capacitatea de servire, coada va creşte
la nesfârşit. De aceea, trebuie să se respecte raportul 𝝀<𝝁.
În acest laborator vom analiza un sistem M/M/1 şi ne vom
asigura că coada atinge o stare de echilibru pentru anumite valori
ale ratei de sosire, dimensiune a pachetelor şi capacitatea de servire.
Despre acest model, precum şi alte sisteme cu aşteptare se va
consulta [5, 6].
Mijloacele de simulare pentru acest sistem disponibile în
Modeler sunt procesorul (processor) şi coada (queue). Un
procesor va fi setat ca sursă, care generează pachete, iar celălalt
procesor – ca distrugător, care va asigura distrugerea pachetelor
generate de sursă. Coada reprezintă şirul de aşteptare în care vor fi
plasate pachetele sosite la server.
Modulul procesor reprezintă blocul de uz general al
modelului nodului. Modelul descris de procesor este determinat de
un atribut al lui. În funcţie de acel atribut, comportamentul
modulului va fi diferit.
Modulul sursă generează pachete şi determină rata de
generare a pachetelor măsurată în pachete/secundă. Rata este
specificată printr-o distribuţie exponenţială a intervalelor intersosiri
(adică, intervalele de timp dintre două pachete consecutive plasate
în coadă). Modulul dat mai poate fi folosit pentru a reprezenta
coada infinită şi serverul (motivul pentru care s-a procedat astfel
este descris mai jos).
Deşi nu face parte din sistemul M/M/1, un modul de
distrugere a pachetelor va fi utilizat pentru eliminarea pachetelor
deservite. Distrugerea pachetelor de-acum inutile va contribui la
eliberarea memoriei în timpul simulării.
Pentru ca procesorul să acţioneze drept sursă, trebuie setat
anumiţi parametri. Întrucât elementul dat este destul de generic, în
laboratorul dat nu ne vom aprofunda în descrierea tuturor detaliilor.
21
Pentru atingerea scopului pe care-l urmăm (sistemul M/M/1) este
destul să cunoaştem că rata de emitere (mean outcome) a
pachetelor, ce corespunde cu intervalul intersosiri, este 1 (s).
Pachetele sunt distribuite exponenţial şi au o dimensiune medie de
9000 biţi per pachet. În cazul dat, ambele aceste valori nu vor avea
exact aceste valori pe tot parcursul simulării.
Valorile emise sunt de natură stocastică şi se supun unei
funcţii de densitate a probabilităţii (exponenţiale – în cazul dat).
Aceasta înseamnă că intervalul intersosiri şi dimensiunea pachetelor
vor avea valori între zero şi infinit, majoritatea fiind apropiate sau
mai mici de valorile specificate.
În parametrii modulului coadă (queue) rata servirii, numită şi
capacitate de servire, este setată 9600 de biţi per secundă.

3.3. Etapele simulării

Modelul reţelei pentru sistemul M/M/1 poate fi construit sub
formă de un singur nod. Având la dispoziţie acest nod, puteţi crea
modelul sistemului.
1. Lansaţi Riverbed Modeler şi creaţi un proiect şi un scenariu
noi. Denumiţi-le np_mm1_prj şi mm1, respectiv, unde np –
reprezintă iniţialele numelui şi ale prenumelui dumneavoastră. Daţi
Quit la unealta pentru setarea topologiei iniţiale (Startup Wizard:
Initial Topology). În acest laborator, dimensiunile reale şi locaţiile
geografice nu sunt relevante.
2. Acum trebuie să includeţi nodul în paleta de obiecte a
proiectului la care lucraţi.
3. Mai întâi trebuie indicată locaţia modelului nodului. Pentru
aceasta accesaţi File, Manage Model Files, Add Model Directory.
Navigaţi spre dosarul unde se află modelul şi tastaţi OK.
4. Lansaţi paleta de obiecte.
5. Comutaţi modul de afişare a nodurilor paletei, tastaţi
butonul din stânga sus (fig.3.4).

22
Figura 3.2. Comanda pentru adăugarea unui dosar cu modele nou

Figura 3.3. Amplasarea iconiţei pentru lansarea paletei

de obiecte (Object Palette)

23
 Figura 3.4. Butonul de comutare a modului
de afişare a nodurilor

6. Tastaţi Configure Palette, Clear, Node Models.

7. În fereastra apărută căutaţi nodul np_mm1 şi includeţi-l,
tastând pe câmpul Status la dreapta de denumire (fig.3.5), apoi OK.

Figura 3.5. Butonul de comutare a modului de afişare a nodurilor

8. Acum trebuie să aveţi acest nod în paletă. Tastaţi OK din

fereastra Configure Pallete şi salvaţi paleta nou-creată cu numele
np_mm1_paleta.
9. Din paletă, trageţi nodul np_mm1 pe suprafaţa hărţii.
Tastaţi pe dreapta pe suprafaţa liberă a hărţii pentru a finisa acţiunea
de adăugare a nodurilor. Închideţi paleta de obiecte.
24
 10. Statisticile care urmează să le colectaţi şi analizaţi sunt:
a) timpul mediu de reţinere a unui pachet în coada
infinită (reţinerea cozii, în unităţi de timp);
b) numărul mediu de pachete care se află în coadă
(lungimea cozii, în pachete).
11. Tastaţi pe dreapta pe nod, selectaţi Choose Individual
DES Statistics.
12. În fereastra apărută (fig.3.6), extindeţi Module Statistics,
queue.subqueue[0], queue şi selectaţi queue size (packets) şi
queuing delay (sec), apoi OK.

Figura 3.6. Selectarea statisticilor ce urmează a fi colectate

25
 13. După ce aţi setat statisticile ce urmează a fi colectate,
trebuie să porniţi simularea. Din meniul de sus, tastaţi comanda
Configure/Run Discrete Event Simulation (DES).
14. În fereastra apărută, setaţi durata (Duration) 7 ore (7
hour(s)) şi tastaţi Run.
15. După terminarea simulării închideţi fereastra.
16. Tastaţi dreapta pe spaţiul de lucru (hartă), selectaţi View
Results.
17. În secţiunea Results for selectaţi Current Scenario.
Extindeţi în întregime statisticile şi selectaţi queuing delay (sec),
iar în secţiunea Presentation selectaţi average, apoi tastaţi Show
(pentru referinţă consultaţi fig.3.7).

Figura 3.7. Vizualizarea rezultatelor simulării pentru reţinerea cozii

26
 18. Păstraţi ambele ferestre deschise.
19. În fereastra Results Browser, de-selectaţi queuing delay
(sec) şi selectaţi queue size (packets), iar în Presentation selectaţi
time_average, după care tastaţi Show.
După cum observaţi, graficele obţinute pot fi asemănătoare.
Aceasta se datorează faptului că inserările în coadă au fost
numeroase şi dispersate. Prin urmare, diferenţa finală dintre aceste
două statistici este neglijabilă.
În continuare, sarcina dumneavoastră este de a calcula
(analitic) valoarea reţinerii medii şi verifica dacă simularea, într-
adevăr, corespunde cu valoarea obţinută. Pentru aceasta, sunt
necesare următoarele mărimi:
Rata medie de sosiri
𝝀 ; (3.1)
Dimensiunea medie a unui pachet L;
Capacitatea de servire R;
Rata medie de servire 𝝁.
Astfel, timpul mediu de aşteptare cu referire doar la cererile
reţinute este:
𝟏
𝑾 ; 𝝀 𝜇. (3.2)
𝝁 𝝀
După ce aţi calculat valoarea dată, analizaţi graficul reţinerii
medii a cozii şi determinaţi dacă valoarea medie grafică într-adevăr
este apropiată de cea calculată. Expuneţi-vă părerea în concluzii.

3.4. Întrebări de verificare

1. De ce s-a ales timpul de simulare 7 ore? Încercaţi să
efectuaţi o simulare mai scurtă şi una mai lungă, ce observaţi?
2. De ce la începutul simulării, graficele obţinute au o
amplitudine atât de mare, pe când, după ceva timp, se stabilizează şi
valoarea cercetată rămâne practic constantă?

27
 BIBLIOGRAFIE

1. https://cms-api.riverbed.com/portal/community_home
(accesat pe 5 martie 2019).
2. https://supportkb.riverbed.com/support/index?page=content
&id=S24443 (accesat pe 5 martie 2019).
3. https://www.riverbed.com/gb/products/steelcentral/steelcent
ral-riverbed-modeler.html#Modeler_University_Program (accesat
pe 5 martie 2019).
4. Introduction to Riverbed Modeler Academic Edition:
https://studylib.net/doc/8318108/introduction-to-riverbed-modeler-
academic-edition- .
5. Mohsen Guizani, Ammar Rayes, Bilal Khan, Ala Al-
Fuqaha. Network Modeling and Simulation: A Practical
Perspective, John Wiley & Sons, 2010. 304 p.
6. AL-BAHADILI H. Simulation in Computer Network
Design and Modeling: Use and Analysis, Petra University, Jordan,
2012. - 581 p.

28