Matematici Aplicate in Economie

CURS 2

Functii de mai multe variabile reale. Derivate partiale.

Diferentiale.

In general functiile care modeleaza fenomene economice depind de mai multe

variabile (nu doar de una).

Exemplu O companie utilizeaza 3 ingrediente pentru a produce un bun

alimentar. Daca 𝑐𝑖 este costul unitar al ingredientului 𝑖, 𝑖 = 1, 2, 3 si 𝑥, 𝑦, 𝑧
reprezinta numarul de unitati din cele 3 ingrediente folosite atunci costul total
(functie reala de 3 variabile reale) este
𝐶(𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝑐1 𝑥 + 𝑐2 𝑦 + 𝑐3 𝑧.

Spatiul ℝ𝒏
Cazuri particulare:
I) Daca 𝑛 = 2 atunci ℝ2 = ℝ × ℝ = {(𝑥, 𝑦)⁄𝑥 , 𝑦 ∈ ℝ}.
(𝑥, 𝑦) ∈ ℝ2 poate fi privit ca pereche ordonata, punct in planul cartezian sau
vector in plan.
Operatii algebrice in ℝ2 :
Adunare: (𝑥1 , 𝑦1 ) + (𝑥2 , 𝑦2 ) = (𝑥1 + 𝑥2 , 𝑦1 + 𝑦2 ) ∈ ℝ2
Inmultirea cu un scalar: (𝑥, 𝑦) ∈ ℝ2 , 𝛼 ∈ ℝ atunci 𝛼(𝑥, 𝑦) = (𝛼𝑥, 𝛼𝑦) ∈ ℝ2

axa ordonatelor

𝑥 (𝑥, 𝑦)

𝑦 axa absciselor

𝑂
II) Daca 𝑛 = 3 atunci ℝ3 = ℝ × ℝ × ℝ = {(𝑥, 𝑦, 𝑧)⁄𝑥 , 𝑦, 𝑧 ∈ ℝ}.
(𝑥, 𝑦, 𝑧) ∈ ℝ3 poate fi privit ca pereche ordonata, punct in spatiu sau vector in
spatiu.
Operatii algebrice in ℝ3 :
Adunare: (𝑥1 , 𝑦1 , 𝑧1 ) + (𝑥2 , 𝑦2 , 𝑧2 ) = (𝑥1 + 𝑥2 , 𝑦1 + 𝑦2 , 𝑧1 + 𝑧2 ) ∈ ℝ3
Inmultirea cu un scalar(𝑥, 𝑦, 𝑧) ∈ ℝ3 ,𝛼 ∈ ℝ atunci 𝛼(𝑥, 𝑦, 𝑧) = (𝛼𝑥, 𝛼𝑦, 𝛼𝑧) ∈ ℝ3

(𝑥, 𝑦, 𝑧) punct in spatiul ℝ3

Daca 𝐷 ⊆ ℝ2 atunci 𝑓: 𝐷 → ℝ este o functie de 2 variabile.

Daca 𝐷 ⊆ ℝ3 atunci 𝑓: 𝐷 → ℝ este o functie de 3 variabile.
Exemplu 𝐷 = (0, ∞) × (0, ∞) × (0, ∞) ⊆ ℝ3
𝐶(𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝑐1 𝑥 + 𝑐2 𝑦 + 𝑐3 𝑧 este o functie de 3 variabile reale 𝑥, 𝑦, 𝑧.
Derivate partiale
Exemple:
Definitiile de mai sus pot fi usor extinse considerand o functie de 3 variabile
𝜕𝑓 𝜕𝑓 𝜕𝑓
𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧) impreuna cu cele 3 derivate partiale , 𝑠𝑖 .
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧

Exemple:
Interpretarea economica a derivatei partiale
Productia unei firme (tari) poate fi privita ca depinzand de munca investita (notata
cu L si masurata in ore de munca sau in banii cu care munca este platita) si de
capitalul investit (notat cu K si masurat in costul echipamentelor).
𝑄 = 𝑄(𝐿, 𝐾), 𝑄: 𝐷 → ℝ, 𝐷 = (0, ∞) × (0, ∞)
Interpretarea economica a derivatelor partiale:
𝜕𝑄 𝑄(𝐿,𝐾0 )−𝑄(𝐿0 ,𝐾0 ) Δ𝑄
(𝐿0 , 𝐾0 ) = lim ≈ pentru 𝐿 − 𝐿0 suficient de mic
𝜕𝐿 𝐿→𝐿0 𝐿−𝐿0 Δ𝐿

Daca Δ𝐿 = 𝐿 − 𝐿0 = 1 (adica investitia in munca creste cu o unitate monetara)

𝜕𝑄
atunci (𝐿0 , 𝐾0 ) ≈ Δ𝑄 adica derivata partiala in raport cu L reprezinta
𝜕𝐿
modificarea (cresterea) productiei totale datorata cresterii cu o unitate a investitiei
in MUNCA in timp ce capitalul ramane constant.
𝜕𝑄
(𝐿0 , 𝐾0 ) se numeste productivitatea marginala a muncii. In general
𝜕𝐿
𝜕𝑄
Δ𝑄 ≈ (𝐿0 , 𝐾0 ) Δ𝐿.
𝜕𝐿
𝜕𝑄 𝑄(𝐿0 ,𝐾)−𝑄(𝐿0 ,𝐾0 ) Δ𝑄
Analog, (𝐿0 , 𝐾0 ) = lim ≈ pentru 𝐾 − 𝐾0 suficient de mic
𝜕𝐾 𝐾→𝐾0 𝐾−𝐾0 Δ𝐾

Daca Δ𝐾 = 𝐾 − 𝐾0 = 1 (adica investitia in capital creste cu o unitate monetara)

𝜕𝑄
atunci (𝐿0 , 𝐾0 ) ≈ Δ𝑄 adica derivata partiala in raport cu K reprezinta
𝜕𝐾
modificarea (cresterea) productiei totale datorata cresterii cu o unitate a investitiei
in CAPITAL in timp ce munca ramane constant.
𝜕𝑄
(𝐿0 , 𝐾0 ) se numeste productivitatea marginala a capitalului. In general
𝜕𝐾
𝜕𝑄
Δ𝑄 ≈ (𝐿0 , 𝐾0 ) Δ𝐾.
𝜕𝐾

Exemplu
Derivate partiale de ordin superior
Consideram 𝑓: 𝐷 ⊂ ℝ2 → ℝ data prin 𝑓 = 𝑓(𝑥, 𝑦) o functie de 2 variabile reale.
Egalitatea derivatelor partiale mixte de ordinul 2 si 3 definite mai sus este asigurata
de Teorema lui Schwarz (nu o prezentam aici).

Diferentiale
Diferentiale sunt folosite in analiza matematica in studiul punctelor de extrem
pentru functii reale de mai multe variabile reale.
Consideram 𝑓: 𝐷 ⊂ ℝ2 → ℝ data prin 𝑓 = 𝑓(𝑥, 𝑦) o functie de 2 variabile reale.
Calculati deasemenea 𝑑𝑓(1,1) (1, −2), 𝑑 2 𝑓(1,1) (1, −2) si 𝑑 3 𝑓(1,1) (1, −2).

Astfel, 𝑑𝑓(1,1) (1, −2) = −1 − 6(−2) = −1 + 12 = 11;

𝑑 2 𝑓(1,1) (1, −2) = 6 ∗ 1 − 6 ∗ (−2)2 − 4 ∗ 1 ∗ (−2) = 6 − 24 + 8 = −10;

𝑑 3 𝑓(1,1) (1, −2) = 6 ∗ 1 + 36 ∗ 1 ∗ (−2) − 6 ∗ (−2)2 ∗ 1 = 6 − 72 − 24 = −90.

In exercitii si probleme se folosesc notatiile 𝒅𝒙 = 𝒉𝟏 , 𝒅𝒚 = 𝒉𝟐 , 𝒅𝒛 = 𝒉𝟑 .

Astfel avem pentru 𝑓: 𝐷 ⊂ ℝ2 → ℝ data prin 𝑓(𝑥, 𝑦) o functie de 2 variabile reale:

𝑑𝑓(𝑎,𝑏) (ℎ1 , ℎ2 ) = 𝑓𝑥′ (𝑎, 𝑏)ℎ1 + 𝑓𝑦′ (𝑎, 𝑏)ℎ2 si

𝑑 2 𝑓(𝑎,𝑏) (ℎ1 , ℎ2 ) = 𝑓𝑥′′2 (𝑎, 𝑏) ℎ12 + 2𝑓𝑥𝑦

′′ (𝑎,
𝑏) ℎ1 ℎ2 +𝑓𝑦′′2 (𝑎, 𝑏)ℎ22 .

Astfel avem pentru 𝑓: 𝐷 ⊂ ℝ3 → ℝ data prin 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧) o functie de 3 variabile

reale:
𝑑𝑓(𝑎,𝑏,𝑐) (ℎ1 , ℎ2 , ℎ3 ) = 𝑓𝑥′ (𝑎, 𝑏, 𝑐)ℎ1 + 𝑓𝑦′ (𝑎, 𝑏, 𝑐)ℎ2 + 𝑓𝑧′ (𝑎, 𝑏, 𝑐)ℎ3 .

𝑑 2 𝑓(𝑎,𝑏,𝑐) (ℎ1 , ℎ2 , ℎ3 ) = 𝑓𝑥′′2 (𝑎, 𝑏, 𝑐) ℎ12 +𝑓𝑦′′2 (𝑎, 𝑏, 𝑐) ℎ22 +𝑓𝑧′′2 (𝑎, 𝑏, 𝑐) ℎ32 +
′′ (𝑎, ′′ (𝑎, ′′ (𝑎,
2𝑓𝑥𝑦 𝑏, 𝑐) ℎ1 ℎ2 +2𝑓𝑥𝑧 𝑏, 𝑐) ℎ1 ℎ3 + 2𝑓𝑦𝑧 𝑏, 𝑐) ℎ2 ℎ3 .
Exemplu Fie functia de productie 𝑄(𝐿, 𝐾) = 30𝐿2/3 𝐾1/3 . Sa se determine
𝑑𝑄(125,27) (ℎ1 , ℎ2 ), 𝑑𝑄(125,27) (𝐿 − 125, 𝐾 − 27) 𝑠𝑖 𝑑𝑄(125,27) (1, −1).

𝑑 2 𝑄(125,27) (ℎ1 , ℎ2 ) 𝑠𝑖 𝑑 2 𝑄(125,27) (1, −1).

Raspuns: Calculam derivatele partiale de ordinul 1:
1
𝜕𝑄 2 −1 1 𝐾 3 𝜕𝑄 3
= 30 ∗ 𝐿 3𝐾3 = 20 ∗ (𝐿 ) ; (125,27) = 20 ∗ = 12.
𝜕𝐿 3 𝜕𝐿 5
2
𝜕𝑄 1 2 −
2
𝐿 3 𝜕𝑄 25 250
= 30 ∗ 𝐿3 𝐾 3 = 10 ∗ (𝐾) ; (125,27) = 10 ∗ = .
𝜕𝐾 3 𝜕𝐿 9 9
250
𝑑𝑄(125,27) (ℎ1 , ℎ2 ) = 12 ℎ1 + ℎ2 ;
9

250
𝑑𝑄(125,27) (𝐿 − 125, 𝐾 − 27) = 12 (𝐿 − 125) + (𝐾 − 27);
9
250 142
𝑑𝑄(125,27) (1, −1) = 12 ∗ 1 − ∗1=− = −15.777.
9 9
Calculam derivatele partiale de ordinul 2:
1 1 ′
𝜕2 𝑄 − 20 −4 1 𝜕2 𝑄 4
= (20 ∗ 𝐿 𝐾 ) = − 3 3 𝐿 3 𝐾 3; (125,27) = − ;
𝜕𝐿2 𝐿 3 𝜕𝐿2 125

1 1 ′
𝜕2 𝑄 − 20 −1 −2 𝜕2 𝑄 4
= (20 ∗ 𝐿 𝐾 ) = 3 3 𝐿 3𝐾 3; (125,27) = ;
𝜕𝐿𝜕𝐾 𝐾 3 𝜕𝐿𝜕𝐾 27

2 2 ′
𝜕2 𝑄 − 20 2 −
5
𝜕2 𝑄 500
= (10 ∗ 𝐿 𝐾 ) = −
3 3 𝐿𝐾 ;3 3 (125,27) = − .
𝜕𝐾 2 𝐾 3 𝜕𝐿 2 729

𝜕2 𝑄 𝜕2 𝑄 𝜕2 𝑄
𝑑 2 𝑄(125,27) (ℎ1 , ℎ2 ) = 2
(125,27) ℎ12 + 2 (125,27) ℎ1 ℎ2 + (125,27) ℎ22
𝜕𝐿 𝜕𝐿𝜕𝐾 𝜕𝐿2
4 8 500
=− ℎ12 + ℎ1 ℎ2 − ℎ22 ;
125 27 729
4 8 500 2916+27000+62500 92416
𝑑 2 𝑄(125,27) (1, −1) = − − − =− = − =
125 27 729 91125 91125
−1.014167 .