Rezumat

Subiectul operei înglobează întâmplări care au ca punct de plecare evenimente istorice.

Astfel, primul capitol cu mottoul „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu” înglobează expoziţiunea.
Înlăturat de la tron prin complot boieresc, Alexandru Lăpuşneanul revine în Moldova cu
întăriri turceşti, pentru a-l detrona pe Ştefan Tomşa şi, în ciuda avertismentelor boierilor, se
reînscăunează. Intriga este integrată capitolului al doilea. Odată ajuns domn, Lăpuşneanul
începe represaliile împotriva boierilor. Mottoul „Ai să dai samă, Doamnă!”, reprezintă replica
unei jupânese cu cinci copii, văduva unui boier ucis de Lăpuşneanul, care o ameninţă pe soţia
acestuia, că va da seamă în faţa lui Dumnezeu şi a poporului, fiindu-i considerată complice. O
scenă relevantă este astfel cea în care, speriată, doamna Ruxanda îşi roagă soţul să pună capăt
vărsării de sânge, însă acesta, intrigat de atitudinea ei, ripostează brutal, promiţându-i ulterior
un „leac de frică”. Desfăşurarea acţiunii este integrată capitolului al treilea, cu mottoul „Capul
lui Moţoc vrem!”. Lăpuşneanul reuşeşte prin discursul ţinut la mitropolie să-i convingă pe
boieri de sinceritatea intenţiei sale de a renunţa la orice act de agresiune împotriva lor, dar nu
ezită să-i omoare pe toţi cei patruzeci şi şapte de boieri care vin la ospăţul de împăcare,
evidenţiindu-se astfel punctul culminant. La cererea mulţimii adunate în curtea palatului de
zarva provocată astfel, Lăpuşneanul îl oferă acesteia pe Moţoc spre a fi linşat, scăpând astfel
de alt boier trădător, această scenă reprezentând o altă secvență relevantă. Lăpuşneanul aşază
apoi capetele boierilor ucişi într-o piramidă, o cheamă pe doamna Ruxanda şi îi arată „leacul
de frică” promis, aceasta leşinând. În al patrulea capitol, cu mottoul „De mă voi scula, pre
mulţi am să popesc şi eu!” se conturează deznodământul nuvelei. La patru ani de la acest
masacru, retras în cetatea Hotin, fiind bolnav de tifos, este călugărit după dorinţa sa, punându-
i-se numele de „Paisie”. Deoarece când îşi revine, ameninţă cu moartea chiar şi pe fiul său,
doamna Ruxanda, sfătuită de Stroici şi Spancioc, care supravieţuiseră masacrului fugind din
ţară şi cu încuviinţarea indirectă a mitropolitului Teofan, îl otrăveşte pe soţul său, scena morţii
fiind cutremurătoare, naratorul construind-o în detalii naturaliste: ,,Acest fel fu sfârşitul lui
Alexandru Lăpuşneanul, care lăsă o pată de sânge în istoria Moldovei”, naratorul consemnând
în aceeaşi descendenţă umanistă că a fost înmormântat la mănăstirea Slatina, unde „se vede şi
astăzi portretul lui şi al familiei sale”.