este un curent literar apărut în Europa la mijlocul secolului al XIX-
lea, ca o reacție împotriva romantismului. Astfel, realismul se opune subiectivismului, visării și imaginației romanticilor, fiind adepții unei gândiri lucide și a unei perspective obiective asupra lumii.
Operele pentru bacalaureat:
* "O scrisoare pierdută" de Ion Luca Caragiale (comedie; gen dramatic) * "Moara cu noroc" de Ioan Slavici (nuvelă realistă, psihologică, obiectivă; gen epic) * "Baltagul" de Mihail Sadoveanu (roman realist, mitic, obiectiv; gen epic) * "Ion" de Liviu Rebreanu (roman realist, cu tematică rurală, obiectiv; gen epic) * "Enigma Otiliei" de George Călinescu (roman realist, balzacian, citadin, obiectiv; gen epic) * "Moromeții" de Marin Preda (roman realist postbelic, obiectiv; gen epic)
** Comedia "O scrisoare pierdută" și nuvela "Moara cu
jumătate a secolului al XIX-lea în care principiul de bază este reflectarea realității în datele ei esențiale, obiective și caracteristice. Descoperă ce reprezentați are, dar și care sunt trăsăturile curentului. Realismul este o concepție opusă idealismului, conform căruia lucrurile există independent de faptul că sunt percepute sau nu. Temele romanelor realiste includ parvenitismul, imoralitatea, singurătatea sau avariția. Subiectele sunt inspirate din realitate, iar acțiunea se desfășoară pe mai multe planuri, în timp ce conflictele sunt de natură socială, psihologică sau politică.
CUPRINS: Realismul în literatura română
Realismul – trăsături
Reprezentanții realismului în literatura universală
Realismul în literatura română
Realismul literar românesc este inaugurat în proză și
dramaturgie de către scriitorii pașoptiști Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Nicolae Filimon și Bogdan Petriceicu Hașdeu. Stilul a fost adoptat și folosit mai târziu și în operele lor de scriitori români precum Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu și Marin Preda.
Vezi lista de curente literare Realismul – trăsături
Inspirată din fapte reale, opera realistă nu expune fapte care s-au petrecut cu adevărat, ci evenimente fictive, dar prezentate astfel încât s-ar produce într- un mod credibil. Atenția este concentrată asupra detaliilor, iar intenția surprinde epoca în complexitatea ei. Preferința pentru o tematică socială. Prezentarea individului în relațiile cu mediul social în care trăiește. Personajul nu se află în situații excepționale, ci are o condiție mediocră, dramatică și complexă.
Crearea unor personaje în situații tipice, deoarece
personajele realiste sunt complexe și au dinamică interioară. Caracterul de frescă al operelor. Preferința pentru un stil sobru. Cultivarea observației în descrierea realității ori în portretelor personajelor. Tehnica detaliului. Preferința la nivel naratologic pentru narațiunea la persoana a III-a, pentru un narator obiectiv, impersonal, omniprezent, omniscient. Reprezentanții realismului în literatura universală Honore de Balzac; Gustave Flaubert; Stendhal; Nikolai Gogol; Lev Tolstoi; Feodor Dostoievski; Charles Dickens; Giuseppe Tomasi di Lampedusa; Thomas Mann. Primele discuții despre realism au apărut în Franța, în jurul anului 1850, pornind de la picturile lui Champfleury, care a publicat în anul 1857 volumul de eseuri “Realismul”.