MIRCEA MARIAN

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE KINETOTERAPIE

SI MOTRICITATE SPECIALĂ

AN I

Fundamentele științifice ale jocului de baschet

Jocul de baschet în scaun rulant

Baschetul în scaunul cu rotile sau baschetul adaptat este o variantă a

baschetului tradițional, dar este jucat de jucători în scaune cu rotile, care au unele
deficiențe motorii permanente. Sportul cu mingea la coş este disciplina sportivă
care se bucură de cel mai ridicat grad de popularitate precum şi de cel mai însemnat
număr de practicanţi la nivel amator.
Jocul a fost jucat pentru prima dată în Statele Unite ale Americii,in 1945,
atunci când jucătorii de baschet răniţi în timpul celui de-al doilea război mondial au
adaptat jocul pentru a putea fi jucat în scaun cu rotile, în scopul de a se bucura de
sport în continuare şi mai ales de un sport de echipă. În 1955, echipa americană Pan
Am Jets aflată într-un turneu de promovare a adus pentru prima dată baschetul în
scaun cu rotile în Anglia, atunci când au participat la primul concurs internaţional
de la Stoke Mandeville. La nivel mondial pentru prima dată a fost introdus în
programul Jocurilor Paralimpice ce s-au desfăşurat la Roma în anul 1960. Federaţia
Internaţională a Baschetului în Scaun Rulant – The International Wheelchair
Basketball Federation (IWBF) este organismul de conducere la nivel mondial.
Iniţial, făcând parte din International Stoke Mandeville Games Federation,
baschetul în fotoliu rulant a devenit o disciplină independentă în anul 1989, când a
luat fiinţă Federaţia Internaţională de Baschet în Fotoliu Rulant (IWBF). Baschetul
în fotoliu rulant este una dintre cele mai practicate discipline sportive de către
oamenii cu dizabilităţi motorii având un număr de 82 de federaţii afiliate şi un
număr aproximativ de 100.000 de practicanţi de la nivel amator până la cel
profesionist. Baschetul în fotoliu rulant este jucat de fete şi băieţi, respectiv femei şi
bărbaţi. IWBF Europe este forul care coordonează, supraveghează şi conduce
baschetul în fotoliu rulant în Europa. Există alte trei astfel de regiuni: Africa, Asia-
Oceania respectiv America. Ca şi în alte sporturi, în baschetul în fotoliu rulant avem
competiţii la nivel mondial sau european, cum ar fi Jocurile Olimpice, Campionatul
Mondial şi Campionatul European la nivel de echipe naţionale, iar în Europa la
nivel de club avem: Cupa Campionilor, Willi Brinkmann Cup (WBC), André
Vergauwen Cup (AVC), Euroliga, Liga Adriatică etc.
Pentru a putea participa sportivul trebuie să prezinte o dizabilitate
locomotorie permanentă şi măsurabilă la nivelul membrelor inferioare care
nu îi permite execuţia alergărilor, săriturilor şi pivotărilor la un nivel similar cu
al unui sportiv fără dizabilităţi. Tipurile de dizabilităţi: amputaţii, traumatisme ale
coloanei vertebrale, paralizia cerebrală. Observarea mişcărilor trunchiului şi a
gradului de stabilitate în timpul participării la jocul de baschet şi nu diagnosticul
medical, formează baza clasificării jucătorului. Prin sistemul de clasificare,
sportivilor li se atribuie un punctaj de la 1 la 4,5 puncte, în funcţie de nivelul fizic
funcţional. Punctele vor fi însumate ulterior, unei echipe nefiindu-i permisă
depăşirea unui număr de 14 puncte pentru cei 5 jucători aflaţi în acel moment pe
teren. Daca un jucător nu poate fi încadrat exact într-o anumită categorie a
clasificării atunci clasificatorii îi pot atribui o jumătate de punct în plus sau în minus
faţă de o anumită clasă.
La desfăşurarea jocului participă 2 echipe formate din 5 jucători fiecare.
Scopul fiecărei echipe este de a marca cât mai multe puncte în coşul advers şi de a
împiedica echipa adversă să marcheze în propriul său coş. Câştigă echipa care la
sfârşitul jocului înregistrează mai multe puncte marcate. Jocul este controlat de
arbitrii, oficiali, un comisar şi un clasificator. Jocul constă în 4 reprize de câte 10
minute fiecare. Vor exista pauze de câte 1 minut între prima şi a doua repriză de joc
(prima jumătate), între a treia şi a patra repriză (a doua jumătate) şi înainte de
fiecare prelungire. Pauza dintre repriza a doua şi a treia va fi de 15 minute. Dacă
jocul este egal la terminarea celei de a 4 reprize, jocul va continua cu câte prelungiri
de 5 minute sunt necesare pentru a decide un învingător.
Ca si diferenţe între regulamentul clasic şi cel special putem aminti:
- scaunul rulant se consideră ca fiind o parte a jucătorului de baschet
- atacantului îi sunt permise 5 sec faţă de 3 sec de staţionare în zona
aferentă;
- jucătorul poate impinge scaunul rulant de două ori, după care trebuie să
paseze sau să arunce la coş; dacă acesta realizează mai mult de 3 împingeri
va fi sancţionat; jucătorul poate dribla, se poate opri şi poate relua driblingul
cu condiţia ca mingea să fie apoi pasată;
- la 3 aruncări fără dribling, jucătorul trebuie să lovească mingea de
podea înainte de a 4 aruncare;
- folosirea de către un jucător a unui picior sau încercarea de a face o
manevră cu scaunul în favoarea sa, în timpul posesiei mingii sau a aruncării
la coş este greşeală;
 - la fiecare greșeală se acordă echipei adverse o aruncare liberă și
posesia mingiei
- jucătorii defensivi care comit o greşeală personală sunt sancţionaţi, iar
jucătorului din echipa adversă i se acordă 2 aruncări libere;

La nivel naţional, Federaţia Romană de baschet (FRB) şi Federaţia Română a

Sportului pentru Persoane cu Handicap (FRSPH) sunt organizaţiile
abilitate pentru organizarea competiţiilor naţionale în România..

 sportivul trebuie sa păstreze în permanenţă contactul cu scaunul rulant .