Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Generatorul sincron este echipamentul electric cel mai important şi cel mai scump din centrală.
Normativele prevăd protecţii obligatorii împotriva defectelor interne în stator şi rotor şi împotriva
regimurilor anormale de funcţionare.
În cazul defectelor interne ale generatorului, dacă nu există ADR, generatorul ar continua să se
rotească şi ar alimenta arcul de la locul de defect provocând în final distrugerea maşinii.
În cazul scurtcircuitelor exterioare, generatorul rămâne în gol, se supraturează şi tensiunea la
borne creşte nepermis de mult.
Simultan cu funcţionarea protecţiilor la declanşare se transmite impulsul ce acţionează ADR,
care întrerupe circuitul rotoric şi îl comută pe R1 (rezistenţa de stingere a câmpului) şi în urma
deschiderii contactului 3 introduce o rezistentă R2 suplimentară de 10 ori mai mare decât rezistenţa
înfăşurării de excitaţie a excitatorului limitând curentul de excitaţie şi evitând producerea de
supratensiuni la bornele GS.
În aceste cazuri este necesar să se prevadă un blocaj de tensiune minimă cu sensibilitate mai
mare în special în raport cu defectele nesimetrice, pentru a se evita apariţia curenţilor de secvenţă
inversă ce produc vibraţii în rotorul maşinii sincrone.
Fig.2 Schema de principiu a protecţiei maximale a
generatoarelor sincrone, cu puteri peste 50MW
Pentru aceste defecte, care trebuie lichidate foarte repede, se prevede o protecţie specială →
protecţia diferenţială longitudinală netemporizată care cuprinde în zona protejată toată porţiunea
dintre neutrul generatorului şi întreruptorul său inclusiv conductoarele de legătură şi bornele.
Schema de principiu (fig 3) – se realizează un circuit diferenţial pe o singură fază, prin legarea
în serie a secundarelor celor două trafo de curent TCB şi TCA, iar releul diferenţial RD se conectează
în derivaţie pe acest circuit.
Fig.3. Schema de principiu – circuit diferenţial pe o singură fază.
Curenţii primari sunt Ia1 şi Ib1, iar cei secundari - ia1 şi ib1. Rezultă: la un scurtcircuit exterior în
K1 , prin bobina RD circulă diferenţa curenţilor secundari care este aproximativ nulă → neacţionare.
La un defect intern în K2, prin bobina RD circulă suma curenţilor secundari → curent acţionare.
Curenţii se închid prin bobina releului şi nu prin secundarul celuilalt trafo de curent deoarece
impedanţa acestuia este mult mai mare.
Totuşi, chiar la regim normal sau la defect extern, deşi curenţii primari sunt egali, cei secundari
vor fi diferiţi. Apare prin RD un curent de dezechilibru care provocă acţionări false neselective ale
protecţiei. Cele mai mari valori ale acestui curent de dezechilibru apar în perioada iniţială a
scurtcircuitului exterior deoarece componenta aperiodică nu se transformă decât în măsură neglijabilă
şi provoacă saturaţia diferită a miezurilor celor două transformatoare de curent, mărind în acest fel
diferenţele dintre caracteristicile magnetice ale acestora.
3. Schemele principiale pentru protecţiile diferenţiale longitudinale
IL
• •
+
•• + +º + + + º ADR
TC º ºº º º º
ººº 1I 1I1I 2I 3
ºº º A º º
A • • • -
R ST •
GS • • •
TC º º º
Ipp=(1,3 … 1,4)*Ig nom.
•
º •º º
N •
Fig.4. Schema principială a protecţiei diferenţiale longitudinale împotriva
scurtcircuitelor polifazate în statorul unui turbogenerator cu putere sub 50
MW
Se folosesc trei relee de curent legate în derivaţie pe circuitul diferenţial format de secundarele
transformatoarelor de curent TC, care acţionează la declanşare si comandă ADR prin releul
intermediar de ieşire 3. Curentul de pornire al protecţiei: Ipp=(1,3-1,4) Ig nom. Releul 2 semnalizează cu
temporizare mai mare decât temporizările protecţiilor maximale de curent a generatoarelor împotriva
scurtcircuitelor exterioare, eventualele întreruperi în circuitul diferenţial (ex: în A), când apare un
curent de dezechilibru şi s-ar putea produce acţionări false ale protecţiei.
4. Protecţia generatoarelor sincrone împotriva scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi faze statorice
În regim normal de funcţionare sau la un scurtcircuit exterior în k1, curenţii primari Ip1T şi Ip2T
sunt egali şi teoretic vor fi egali şi curenţii secundari i s1T şi is2T astfel că releul RC nu va acţiona. La un
defect în k2 între spirele aceleiaşi faze care angajează o parte din înfăşurare curenţii primari în cele
două bobinaje de pe faza T nu mai sunt egali, deci nici curenţii secundari nu mai sunt egali şi protecţia
diferenţială transversală reprezentată simbolic prin releul RC va acţiona. Curentul de pornire al
protecţiei se alege din condiţia de desensibilizare în raport cu curentul de dezechilibru maxim la un
scurtcircuit exterior datorat diferenţelor între caracteristicile magnetice ale transformatorului de curent
TC şi nesimetriei bobinajelor. Există posibilitatea apariţiei unei zone moarte a acestei protecţii, pentru
un număr redus de spire scurtcircuitate când curentul prin releu poate fi mai mic decât valoarea de
pornire Ipdif. O soluţie este introducerea şi în acest caz a unor transformatoare cu saturaţie rapidă (TSR)
ce reduc sensibil curenţii de dezechilibru.
uf IG Co
•
Co
R S
• T
• Co
uα
α I pam
GS
0 •
uα N
Fig.6. Diagrama de variaţie a tensiunii
U
I pam
U U f
, unde: 0,1 .
În fig. 7. se presupune o punere la pământ netă la bornele fazei T; s-a reprezentat diagrama
fazorială a tensiunilor în acest caz. Relaţiile urmatoare permit calcularea curenţilor de punere la
pământ în stator.
Se pot enumera următoarele măsuri pentru creşterea sensibilităţii protecţiei impotriva punerilor
la pamant statorice:
1. folosirea unor relee mai sensibile cu consum cât mai mic de putere pentru acţionare.
2. introducerea unei capacităţi în serie cu bobina releului care modifică reactanţa totală X ce
devine Lω-(1/Cω) şi face ca prin releu să circule un curent mai mare în cazul punerii la
pământ.
3. utilizarea unor transformatoare TSH cu magnetizare suplimentară a miezului în curent
alternativ.
4. utilizarea unor amplificatoare magnetice pentru a mări puterea debitată de TSH.
5. compensarea curentului capacitiv al generatorului protejat şi introducerea în schemă a unor
relee direcţionale care selectează generatorul în care apare punerea la pământ statorică.
6. crearea unui circuit suplimentar pentru închiderea curentului de punere la pământ
( Fig 8.- metoda Büttow ):
Se creează un circuit special pentru închiderea curenţilor de punere la pământ cu ajutorul unui
transformator de tensiune TT legat la bare având conexiune stea-triunghi deschis (fig.8.). În
înfăşurarea în triunghi deschis se introduce o aşa-numită lampă stabilizatoare de curent LSC cu
caracteristică neliniară U-I, datorită căreia este asigurată o valoare aproximativ constantă a curentului
de punere la pământ statoric indiferent de locul unde se petrece această punere la pământ.
Se produc puneri la pământ în circuitul de excitaţie, reprezentat de înfăşurarea rotorică, care pot
fi de două feluri:
a. – punere la pământ într-un singur punct.
b. – punere la pământ în două puncte ale circuitului rotoric.
Punerea la pământ într-un singur punct – simpla punere la pământ nu generează nici un curent
şi deci nu reprezintă nici un pericol imediat, urmând a fi doar semnalizat. În figura 9 este reprezentată
protecţia împotriva primei puneri la pământ în rotor.
A doua punere la pământ, echivalentă cu scurtcircuitarea parţială a bobinajului rotoric, are
efecte nedorite precum: supraîncălziri şi vibraţii periculoase în rotor, în special la hidrogeneratoarele
cu poli aparenţi. În acest caz, protecţiile trebuie să acţioneze la declanşare.
Releul de curent 1 are o bornă a bobinei legată la circuitul de excitaţie printr-o perie la arborele
maşinii, iar a doua bornă la pământ prin secundarul TT. Pentru ca protecţia să acţioneze şi atunci când
generatorul este deconectat de la bare, primarul TT este alimentat de la barele serviciilor interne ale
centralei. În regim normal circuitul se închide prin: TT -> RC -> contactul normal închis al releului
intermediar 3 -> condensator C -> siguranţă -> punctul de contact pe înfăşurarea rotorică. Calea de
închidere a curentului de punere la pământ este a, prin capacitatea C’ a înfăşurării rotorice faţă de
pământ care este mică (< 1 μF) ceea ce face ca valoarea curentului prin releu să nu atingă mărimea de
acţionare.
La apariţia unei puneri la pământ în înfăşurarea rotorică – de exemplu în punctul K1, se
şuntează C’ şi curentul se închide pe calea b (fig 9.), crescând mult şi depăşind valoarea de acţionare a
releului RC şi se semnalizează prima punere la pământ prin releul 3, care-şi comută contactele, cu
temporizarea asigurată de releul 2.
Fig 9. Schema principială împotriva primei puneri la pământ în rotorul generatorului sincron
(RSPP)
Prin închiderea celui de-al doilea contact al releului 3 se produce o autoreţinere a releului
asigurând un semnal prelungit. Prin deschiderea contactului inferior al releului 3 se întrerupe circulaţia
curentului alternativ prin locul de defect. Butonul B serveşte pentru întreruperea autoreţinerii releului 3
iar siguranţa Sig întrerupe circuitul la străpungerea condensatorului C când curentul prin circuit ar
creşte, putând duce la acţionări (declanşări) false. Dispozitivul de deconectare DD se deschide atunci
când se fac verificări ale protecţiei. RSPP semnifică releu împotriva simplei puneri la pământ.
Există şi protecţii împotriva primei puneri la pământ în circuitul rotoric în variante electronice
şi numerice, ce folosesc automate programabile şi microcontrolere şi care se bazează pe măsurarea
rezistenţei de izolaţie între un bobinaj rotoric şi pământ, şi acţionează când aceasta scade sub o
anumită limită.
Este bazată pe principiul punţii Wheatstone, puntea fiind alimentată (fig.10.) în curent continu
de la excitatoarea generatorului, pe o diagonală, iar în cealaltă diagonală a punţii aflându-se releul de
curent RC al protecţiei 1. În regim normal de funcţionare sau cu o simplă punere la pământ rotorică se
face echilibrarea punţii măsurând tensiunea cu un milivoltmetru mV până ce aceasta indică zero.
Echilibrul corespunde punerii la pământ în K1, când înfăşurarea rotorică este împărţită în două porţiuni
Rex’ şi Rex’’ iar condiţia de echilibru este :
Dacă se produce o a doua punere la pământ în K2 (fig.10) se şuntează o porţiune din înfăşurarea
rotorică, se schimbă valorile lui R ex’ si Rex’’ şi se strică echilibrul punţii; în diagonala punţii va circula
un curent care dacă depăseşte 0,1 A releul RC acţionează la declanşare. La generatoare mai mari se
procedează la coordonarea declanşării cu temporizare chiar de la prima punere la pământ rotorică.
RDPP este simbolul releului folosit împotriva dublei puneri la pământ.