SISTEME DE REGLARE AUTOMATA A PRESIUNII

2
 CUPRINS

Introducere..................................................................................................................................................4
CAPITOLUL I..................................................................................................................................................5
DEFINIREA ŞI CARACTERIZAREA SISTEMELOR..............................................................................................5
1.1. Problema Reglării..............................................................................................................................7
1.2. Sisteme de Reglare Automată...........................................................................................................8
1.3. Clasificarea Sistemelor de Reglare Automată..................................................................................10
1.4. Principiile Reglării Automate...........................................................................................................12
1.4.1. Principiul Reglării după Efect....................................................................................................12
1.4.2. Principiul Reglării după Cauză...................................................................................................13
1.5. Traductorul de presiune..................................................................................................................13
CAPITOLUL II...............................................................................................................................................19
SISTEME DE REGLARE AUTOMATĂ A PRESIUNII.........................................................................................19
2.1. Presiunea.........................................................................................................................................19
2.2. Reglarea presiunii............................................................................................................................21
2.3. Instalaţii în care apare necesitatea reglării presiunii.......................................................................24
2.4. Reglarea presiunii într-un vas tehnologic........................................................................................25
2.5. Exemple de sisteme de reglare automată a presiunii.....................................................................30
Concluzii.....................................................................................................................................................31
Bibliografie.................................................................................................................................................33

3
 Introducere

La etapa actuală de dezvoltare a umanităţii, în toate sferele de activitate socială şi

economică, inclusiv în agricultură şi-n industria prelucrătoare, o importanţă deosebită o are
automatizarea proceselor tehnologice. Prin a automatiza un proces tehnologic se subînţelege
realizparea lui fără participarea directă a omului.
În prezent, datorită dezvoltării rapide a tehnicii, o mare parte din operaţiile proceselor
tehnologice se îndeplinesc fără participarea directă a operatorului uman, adică sunt automatizate.
Acest fapt se datorează utilizării unui ansamblu de dispozitive şi echipamente de automatizare,
care exclud omul de la îndeplinirea operaţiilor proceselor tehnologice respective .
Automatizarea reprezintă totalitatea mijloacelor tehnice care permit excluderea
operatorului de la participarea directă în procesul de producţie. Sistemul de reglare automată
realizează comanda şi controlul unui anumit proces sau operaţii de producţie şi care permite să se
renunţe astfel la intervenţia directă a omului pentru îndeplinirea acestor funcţii.
Procesul de reglare automată are sarcina de a aduce sau de a menţine o anumită mărime
fizică la o valoare oarecare. Această mărime poartă denumirea de mărime reglată, iar valoare la
care ea trebuie adusă sau menţinută se numeşte valoare prescrisă, valoare de referinţă sau mărime
de consemn.
Procesele tehnologice se desfăşoară sub acţiunea diferitor perturbaţii care tind să modifice
valoare mărimilor reglate, de acea, scopul reglării automate constă în monitorizarea permanentă a
acestor mărimi şi aducerea lor la valoare prescrisă.
Pentru ca să se poată realiza un sistem de reglare fiabil, caracteristicile procesului, precum
şi cerinţele impuse reglării automate trebuie stabilite cu precizie de la început. În funcţie de toate
acestea proiectantul alege dispozitivul de automatizare, care cuprinde în principal toate
elementele de automatizare.

4
 CAPITOLUL I
DEFINIREA ŞI CARACTERIZAREA SISTEMELOR

Un sistem este un ansamblu de elemente ce interacţionează între ele şi cu exteriorul, în

vederea atingerii unei finalităţi (sens, obiectiv, scop).
În cazul sistemelor reale interacţiunea se realizează prin intermediul fluxurilor de masă şi
energie, purtătoare de informaţie.
Sistemul automat este un sistem tehnic cu ajutorul cărora se realizează supravegherea şi
comanda proceselor şi instalaţiilor tehnologice, fără intervenţia directă a omului.
Un sistem automat (SA) este alcătuit din două părţi principale: procesul de automatizat (P)
şi dispozitivul de automatizare (DA).
Un sistem este caracterizat de trei tipuri de mărimi fizice, şi anume: mărimi de intrare,
mărimi de stare şi mărimi de ieşire.
Mărimile de intrare sunt independente de sistem şi influenţează din exterior starea şi
evoluţia sistemului.
Mărimile de stare sunt dependente de mărimile de intrare şi au rolul de a caracteriza
starea internă curentă a sistemului.
Mărimile de ieşire sunt dependente de mărimile de stare, uneori şi direct de mărimile de
intrare, şi au rolul de-a transmite în exterior (sistemelor învecinate) informaţie referitoare la
starea curentă a sistemului.
Mărimile de stare ale unui sistem au două proprietăţi esenţiale:
- de mediere a transferului intrare-ieşire (I-E);
- de acumulare într-o formă concentrată a întregii informaţii privind evoluţia anterioară a
sistemului, adică a istoriei trecute a sistemului.
Sistemele pot fi împărţite în clase şi categorii de sisteme cu trăsături şi comportamente
asemănătoare, cum ar fi de exemplu: sistemele continue şi discrete, sistemele liniare şi neliniare,
sistemele cu şi fără memorie, sistemele staţionare şi nestaţionare, sistemele monovariabile şi
multivariabile, sistemele cu parametri concentraţi şi distribuiţi, sistemele cu şi fărăr timp mort,
sistemele deterministe şi stochastice, sistemele deschise şi închise.
Sistemele automate se pot clasifica după mai multe criterii, astfel:

5
 - după natura elementelor din componenţa dispozitivului de automatizare şi a semnalelor
de comunicaţie între acesta, sistemele automate pot fi: electronice, pneumatice, hidraulice,
mecanice şi mixte. Când sistemul automat conţine elemente de natură diferită, interconectarea
acestora se face prin intermediul elementelor convertoare;
- după gradul de universalitate a elementelor din componenţa dispozitivului de
automatizare, sistemele automate pot fi unificate sau specializate. Sistemele unificate conţin
elemente universale ce funcţionează cu semnal unificat (standard), cum ar fi: 4 … 20 mA c.c.,
tensiune în gama 1 … 5 V, semnal pneumatic în domeniul 0,2 … 1,0 bar. Sistemele automate
specializate sunt utilizate în cazul unor automatizări de mai mică amploare, când nu se pune
problema transmiterii semnalelor la distanţă;
- în raport cu funcţia îndeplinită, sistemele automate se clasifică în:
- sisteme automate de supraveghere , prin măsurare şi/sau semnalizare;
- sisteme automate de protecţie care au ca scop oprirea parţială sau totală a procesului
(instalaţiei), atunci când un parametru iese în afara domeniului admisibil de funcţionare, afectând
calitatea produsului finit şi/sau securitatea instalaţiei respective.;
- sisteme automate de comandă directă, după un program prestabilit;
- sisteme automate de reglare ce au ca scop aducerea şi menţinerea valorii ieşirii
procesului la o valoare dorită (referinţă), în condiţiile modificării în timp a valorii referinţei şi a
acţiunii perturbaţiilor asupra procesului reglat;
- sisteme automate de conducere (prin supraveghere, protecţie, comandă, reglare).

6
 1.1. Problema Reglării

În figura 1.1 este reprezentat schematic un proces supus reglării automate, punându-se în
evidenţă mărimile de intrare (c, v1,v2) şi de ieşire (y).

Fig.1.1. Mărimile fizice asociate unui proces reglat (P).

Mărimile de intrare ale unui proces sunt de două tipuri: comenzi şi perturbaţii.
Prin intermediul comenzilor se poate interveni asupra procesului astfel încât acesta să
evolueze după o traiectorie dorită. Perturbaţiile acţionează arbitrar asupra procesului având drept
consecinţă devierea procesului de la traiectoria dorită.
Reglarea este operaţia de menţinere a mărimii de ieşire a unui proces la o valoare cât mai
apropiată de cea a unei mărimi de referinţă, în condiţiile modificării în timp a mărimii de referinţă
şi a acţiunii perturbaţiilor asupra procesului reglat, (fig.1.2).
Problema reglării constă în elaborarea unei comenzi (c) asupra procesului reglat (P), astfel
încât mărimea de ieşire a procesului (y) să urmărească cât mai aproape o mărime de referinţă dată
(r), în condiţiile acţiunii perturbaţiilor (v1 şi v2) asupra procesului. Comanda este elaborată de
către un element decizional, numit regulator, după un algoritm adecvat (lege de reglare), pe baza
valorii curente a mărimii reglate (ieşirea procesului- y), a referinţei (r) şi a perturbaţiilor măsurate
(v1).
10

7
 1.2. Sisteme de Reglare Automată
Un Sistem de Reglare Automată (SRA) este un sistem tehnic cu ajutorul căruia se
urmăreşte aducerea sau menţinerea valorii mărimii de ieşire dintr-un proces la o valoare de
referinţă în mod automat, fără intervenţia omului, pe baza unei legi de reglare.
Un SRA este format dintr-un dispozitiv de automatizare (DA) şi procesul de automatizat
(P), (fig.1.2).

Fig.1.2. Schema bloc simplificată a unui SRA (a - după efect, b - după

cauză):
DA – Dispozitiv de Automatizare, P – Proces, u – mărime de execuţie.

Dispozitivul de automatizare are rolul de a primi informaţie referitoare la starea curentă a

procesului reglat (P), şi de a genera comenzi convenabile asupra procesului, în vederea menţinerii
sau aducerii stării acestuia într-o anumită stare dorită (de referinţă).
Dispozitivul de automatizare cuprinde în structura sa traductorul (T) – ce furnizează
informaţia cu privire la starea curentă a procesului, prin măsurare, regulatorul (R) – ce generează
comenzile astfel încât să se îndeplinească obiectivul reglării (menţinerea sau aducerea stării
curente a unui proces la o anumită stare de referinţă) şi elementul de execuţie (EE) – ce are rolul
de a aplica comanda regulatorului în proces (fig.1.3).

8
 11
Fig.1.3. Schema bloc detaliată a unui SRA (a - după efect, b – după cauză):
R – Regulator, EE – Element de Execuţie, T – Traductor, P – Proces, r – referinţă, c –
comandă, u – mărime de execuţie, m – măsură, y – ieşire, v1, v2 – perturbaţii.

Sistemul de reglare realizează, în cazul ideal, condiţia de reglare y(t) ≡r(t), oricare ar fi
intrarea de referinţă r(t) şi perturbaţiile v1(t) şi v2(t). Problema reglării poate fi descompusă în
problema rejecţiei efectului perturbaţiilor şi problema urmăririi referinţei.
Problema rejecţiei exacte exprimă cerinţa ideală ca în ipoteza r(t)≡0 şi v2(t)≡0 să avem
y(t) ≡ 0, oricare ar fi v1(t).
Problema urmăririi exacte exprimă cerinţa ideală ca în ipoteza v1(t)≡0 şi v2(t)≡0, să avem
y(t) ≡ r(t), oricare ar fi r(t).
În aplicaţiile practice, problema reglării trebuie relaxată, în sensul înlocuirii condiţiei
rigide ca mărimea reglată (y) să urmărească exact mărimea de referinţă (r), cu condiţia ca ieşirea
să urmărească referinţa cu un anumit grad de precizie.
Un SRA poate funcţiona pe baza a două principii de reglare, şi anume principiul reglării
după cauză şi principiul reglării după efect.

9
 În funcţie de principiul reglării, care stă la baza legii de reglare, un SRA poate avea cele
două tipuri de structuri prezentate în figurile 1.2 a şi b şi detaliat în figurile 1.3 a şi b.
12
1.3. Clasificarea Sistemelor de Reglare Automată

Există mai multe posibilităţi de clasificare a unui SRA, în funcţie de criteriul adoptat, şi
anume:
1. După dependenţele, în regim staţionar, dintre mărimile de ieşire şi de intrare ale
elementelor componente se deosebesc:
- SRA liniare - când dependenţele sunt liniare; din punct de vedere matematic sistemele
liniare sunt descrise prin ecuaţii liniare;
- SRA neliniare - când cel puţin una din dependenţe este neliniară; din punct de vedere
matematic sistemele neliniare sunt descrise prin ecuaţii neliniare;
2. După caracterul prelucrării semnalelor se deosebesc:
- SRA continue - când toate mărimile care intervin sunt continue în timp;
- SRA discrete - când cel puţin una dintre mărimi are o variaţie discretă în timp;
3. După viteza de răspuns a procesului reglat la un semnal aplicat la intrare se deosebesc :
- SRA pentru procese rapide - când constantele de timp ale procesului nu depăşesc 10
secunde (acţionările electrice);
- SRA pentru procese lente - când procesul are constante de timp mai mari şi, de cele mai
multe ori au şi timp mort;
4. După principiul de funcţionare, pot fi:
- SRA după efect – care menţin sau aduc valoarea ieşirii procesului la valoarea mărimii de
referinţă prin măsurarea permanentă a ieşirii şi compararea valorii acesteia cu valoarea mărimii
de referinţă;
- SRA după cauză – menţin sau aduc valoarea ieşirii procesului la valoarea mărimii de
referinţă prin măsurarea permanentă a perturbaţiilor şi/sau a referinţei astfel încât la modificarea
perturbaţiilor ieşirea să nu se modifice, iar la modificarea referinţei ieşirea să devină egală cu
aceasta;
5. După caracteristicile construcţiei dispozitivelor de automatizare se deosebesc:

10
 - SRA unificate - când toate mărimile sunt semnale unificate, adică au aceeaşi gamă şi
aceeaşi natură. De exemplu, se folosesc semnale standardizate 4…20 mA, pentru semnale
electrice, şi 0,2…1 bar, pentru semnalele pneumatice.
- SRA specializate – nu folosesc semnale standardizate;
6. După agentul purtător de semnal se deosebesc:
- SRA electronice,
- SRA pneumatice,
- SRA hidraulice,
- SRA mixte.
7. În funcţie de evoluţia strategiilor de reglare, se disting:
- SRA convenţionale având la bază strategii clasice de reglare
- SRA după efect – ce funcţionează pe baza principiului reglării după efect;
- SRA după cauză – ce funcţionează pe baza principiului reglării după cauză;
- SRA în cascadă – ce folosesc tehnica buclelor multiple, prin cuplarea regulatoarelor în
cascadă;
- SRA mixte – au în structură atât SRA după efect cât şi SRA după cauză;
- SRA avansate având la bază strategii clasice de reglare
- SRA cu decuplare – folosesc un dispozitiv, numit decuplor, pentru diminuarea
interacţiunilor naturale ce apar între diferitele canale ale unui proces multivariabil;
- SRA selective – se folosesc atunci când numărul agenţilor de reglare este mai mic
decât numărul mărimilor reglate;
- SRA inferenţiale – ce se folosesc atunci când o mărime ce trebuie reglată nu poate fi
măsurată, dar poate fi estimată pe baza altor mărimi ce se pot măsura;
- SRA avansate având la bază strategii moderne de reglare
- SRA adaptive – folosesc metoda de identificare online a parametrilor procesului în
scopul acordării regulatorului; primele tipuri de sisteme adaptive au fost folosite
începând cu anul 1950 în industria aerospaţială;
- SRA predictive – calculează mărimea de comandă astfel încât evoluţia prezisă a ieşirii
procesului, pe baza unui model al procesului reglat, să urmeze cât aproape o
traiectorie impusă;

11
 - SRA cu model intern – calculează mărimea de comandă pe baza unui model al
procesului reglat;
- SRA avansate având la bază modele complexe
- SRA robuste – spre deosebire de SRA adaptive, SRA robuste nu permit adaptarea
dinamică a parametrilor, ci regulatorul este proiectat offline ţinând cont de anumite
incertitudini de model;
- SRA neliniare – folosesc modele neliniare;
- SRA optimale – sunt sistemele de reglare la care semnalul de comandă se calculează
prin optimizarea unei anumite funcţii obiectiv;
- SRA avansate având la bază tehnici inteligente - folosesc diferite tehnici de reglare
cum ar fi reţelele neurale, logica fuzzy, algoritmi genetici, probabilităţi etc.
- SRA inteligente au la bază tehnici avansate de procesare a informaţiilor şi a
cunoştinţelor, care integrează tehnicile neurale, tehnicile fuzzy, tehnicile inteligenţei
artificiale şi programarea evoluţionistă.

1.4. Principiile Reglării Automate

Sistemele de reglare pot funcţiona pe baza principiului acţiunii după efect (eroare,
abatere) sau pe baza principiului acţiunii după cauză. Sistemele cu reglare după efect (fig. 1.3 a)
se numesc sisteme cu acţiune inversă (cu reacţie sau cu “feedback”) iar sistemele cu reglare după
cauză (fig.1.3 b) se mai numesc sisteme cu acţiune directă (cu precompensare sau cu
“feedforward”).
14
1.4.1. Principiul Reglării după Efect

Principiul reglării (acţiunii) după efect presupune intervenţia asupra sistemului reglat,
pe baza informaţiei obţinute prin măsurarea mărimii reglate, în vederea menţinerii acestei mărimi
la o valoare cât mai apropiată de valoarea referinţei, (fig. 1.3 a).
La sistemele cu acţiune după efect, apariţia erorii (diferenţa dintre valoarea referinţei şi
valoarea mărimii reglate) nu poate fi prevenită, dar acţiunea de reducere a acesteia începe din
momentul producerii celei mai mici erori sesizabile, indiferent de cauza care a provocat eroarea.

12
 1.4.2. Principiul Reglării după Cauză

Principiul reglării (acţiunii) după cauză presupune intervenţia asupra procesului reglat,
pe baza cunoaşterii valorii curente a intrării perturbatoare (cazul reglării după perturbaţie) sau a
intrării de referinţă (cazul reglării după referinţă).
La reglarea după perturbaţie se urmăreşte menţinerea constantă a mărimii de ieşire a
procesului, prin compensarea efectului produs de perturbaţie, iar la reglarea după referinţă se
urmăreşte aducerea şi menţinerea mărimii reglate la o valoare apropiată de cea a referinţei, (fig.
1.3 b).
Deoarece acţiunea compensatorului la reglarea după perturbaţie are loc în paralel şi
simultan cu acţiunea perturbaţiei măsurate, sistemul de reglare poate, cel puţin teoretic, să
prevină modificarea mărimii reglate de către perturbaţia respectivă.
Pentru obţinerea unui rezultat apropiat de cel ideal, este necesară cunoaşterea foarte
exactă a modelului dinamic al procesului reglat. De remarcat însă faptul că efectul perturbaţiei
nemăsurate v2 rămâne în totalitate necompensat.

1.5. Traductorul de presiune

Traductorul este parte componentă a dispozitivului de automatizare din structura unui

Sistem de Reglare Automată (SRA).
Rolul traductorului este acela de a furniza informaţia referitoare la valoarea curentă a
mărimii reglate, prin măsurare.
Un traductor este compus din două elemente:
- elementul sensibil (senzorul) – care preia mărimea ce trebuie măsurată şi o transformă
într-o mărime de natură mecanică, de obicei o deplasare;
- adaptorul – care transformă mărimea mecanică într-o mărime electrică sau
pneumatică, ce poate fi ulterior prelucrată în cadrul SRA.
Adaptorul realizează, de asemenea, amplificarea şi filtrarea semnalului de intrare, primit
de la senzor şi compensarea comportamentului neliniar al senzorului.
Semnalul transmis de traductor poate fi:
- analogic

13
 - în tensiune: 0…5 V, 0…10 V sau -5…+5 V;
- în curent: 2…10 mA sau 4…20 mA.
- numeric
- logic: 0 sau 1;
- în impulsuri:
- cu frecvenţă variabilă;
- cu lăţime de impuls variabilă;
- mesaj numeric.
Un traductor de presiune este un dispozitiv care transformă presiunea într-un curent
electric măsurabil.
Traductoarele de presiune sunt, în general, elemente primare, încorporate, de către
producătorii de echipamente de automatizări industriale, în echipamente mai complexe (precum
analizoare de gaze, echipamente automate de monitorizare a scurgerilor de gaze etc). Aceste
echipamente convertesc și amplifică semnalul electric furnizat de către traductorul de presiune,
care este de ordinul milivolților, în semnal digital de 4-20 mA, 1-5 V sau chiar în semnal vizual,
pe display electronic.
Traductoarele de presiune mai complexe includ părți electronice care interpretează
semnalul electric primit de la senzorul de presiune, pentru a obține un echipament mai fiabil mai
stabil în timp. Frecvent, aceste traductoare încorporează și un circuit electronic care compensează
diferențele de temperatură, pentru a obține rezultate constante în spectre de temperatură foarte
largi. De cele mai multe ori, semnalul interpretat și compensat este convertit într-un semnal
standardizat pentru ca traductorul de presiune să poată fi inclus, mai apoi, de echipamente mai
complexe precum automatele programabile, cititoare analogice sau digitale de presiune sau
echipamente electronice de achiziție de date.
Traductoarele de presiune high-end sunt echipate cu fitting-uri pentru includerea lor într-
un circuit și, de asemenea, cu conectori electrici, la ieșire, pentru preluarea semnalului electric
generat, într-un circuit electronic mai complex.
În cazul traductoarelor de presiune utilizate de către producătorii de echipamente
electronice de măsurare a presiunii, acestea pot avea o suprafață pregatită pentru introducerea
într-un circuit hidraulic sau pneumatic (prin lipire sau sudare) și capătul electronic pregătit
penntru cositorirea în cadrul unui circuit electronic.

14
 Traductorul cu tub Bourdon
Este un traductor de presiune ce are la bază un tub manometric confecţionat din aliaj
neferos sau oţel aliat care sub acţiunea presiunii interioare tinde să se îndrepte.
Acest tip de traductor (fig. 1.4) se foloseşte pentru un domeniu larg de presiuni, de la 0
până la 1000 daN/cm2.

Fig. 1.4.
Traductor de presiune cu tub Bourdon.
Traductorul cu membrană
Acest tip de traductor are elementul sensibil sub forma unei membrane gofrate (fig. 1.5),
confecţionate din aceleaşi materiale elastice cu tuburile manometrice, fie din material sintetic cu
slabe proprietăţi elastice. Domeniul maxim de lucru este de până la 10 daN/cm2.

Fig. 1.5.
Traductor de presiune cu membrană.

15
 Traductorul cu burduf
Acest tip de traductor funcţionează pe baza deformării burdufului metalic cu proprietăţi
metalice, sub acţiunea presiunii de măsurat, aplicate pe suprafaţa exterioară sau interioară a
burdufurilor (fig. 1.6).

Fig. 1.6.
Traductor de presiune diferenţială cu burdufuri.

Traductoarele cu burduf, ca şi cele cu membrană sunt frecvent utilizate pentru măsurarea

presiunilor diferenţiale. Deplasarea δ a capetelor mobile ale burdufurilor traductorului de
presiune diferenţială este proporţională cu diferenţa presiunilor aplicate la intrarea traductorului:
δ = k(p1 − p2 ) (1.1)
Domeniul de măsură pentru acest tip de traductor este inferior celui acoperit de
traductorul cu membrană.
Traductorul de presiune cu ionizare
Acest tip de traductor se utilizează la măsurarea presiunilor subatmosferice mici şi foarte
mici. Funcţionarea lui se bazează pe dependenţa de presiune a gradului de ionizare a unui gaz.
Ionizarea se obţine prin bombardarea constantă cu electroni sau radiaţii alfa, iar gradul de
ionizare este determinat prin intermediul curentului electric de ionizare dintr-un circuit alimentat
cu tensiune constantă, având ca sarcină rezistenţa gazului ionizat.

16
 Fig. 1.7.
Traductor de presiune cu ionizare
Traductorul piezoelectric
Acest traductor funcţionează pe baza efectului piezoelectric al unor cristale de cuarţ,
titanat de bariu etc. Prin comprimarea unui element paralelipipedic de cristal după direcţia axei
mecanice (perpendiculară pe feţele mecanice ale cristalului), pe feţele perpendiculare pe direcţia
axei electrice apare o sarcină electrică proporţională cu presiunea de comprimare P, deci o
tensiune

q k∙p
U= = (1.2)
C C +C A C C +C A
în care CA este capacitatea de intrare a amplificatorului electronic la a cărui intrare este conectat
cristalul iar CC este capacitatea electrică a cristalului.
Timpul de răspuns al traductorului este foarte mic şi se utilizează la măsurarea variaţiilor
bruşte de presiune.

Fig. 1.8.
Traductor piezoelectronic

17
 Traductorul pelicular
Acest traductor este realizat pe baza tehnologiei peliculelor metalice subţiri şi este de
regulă un traductor capacitiv. Traductorul este de mici dimensiuni, simplu şi cu timp de răspuns
mic.

Fig. 1.9.
Traductor pelicular

18
 CAPITOLUL II
SISTEME DE REGLARE AUTOMATĂ A PRESIUNII

2.1. Presiunea
Presiunea este o mărime scalară egală cu raportul dintre forţa exercitată normal pe
elementul de suprafaţă şi suprafaţa elementului:
dF
p= (2.1)
dS
Presiunea poate fi absolută, dacă se măsoară în raport cu vidul absolut, relativă sau
efectivă, dacă se măsoară ca diferenţă faţă de presiunea atmosferică, sau diferentială, dacă se
măsoară faţă de o presiune considerată ca referinţă.
Pentru caracterizarea presiunilor pentru fluidele ce se află în mişcare se consideră o
suprafaţă plană ce separă fluidul în două mase de fluid aflate în mişcare; presiunea exercitată în
planul de separaţie este presiunea statică. Dacă în planul de separare se realizează întrun punct
oprirea curgerii fluidului, presiunea corespunzătoare în acel punct reprezintă presiunea totală.
Diferenţa dintre presiunea totală şi presiunea statică se numeşte presiunea dinamică.
Unitatea de măsură pentru presiune este pascalul (1 Pa = 1 N/m 2), relativ mică pentru
aplicaţiile tehnice, unde se preferă barul (1 bar = 103 Pa).
În practică se mai folosesc şi alte unităţi de măsură pentru presiune ca:
 atmosfera tehnică (1 at = 1 Kgf/cm2);
 atmosfera fizicã (1 atm este presiunea hidrostatică echivalentă unei coloane de
mercur cu densitatea de 13,595 g/cm 3, având înălţimea de 760 mm, la 0°C,
corespunzătoare unei acceleraţii gravitaţionale de 980,666 cm/s2);
 mm coloană de mercur (1 mmHg = 1 torr este presiunea hidrostatică a unei
coloane de mercur, în condiţiile de mai sus cu înălţimea de 1 mm);
 mm coloanã de apă (1 mm H2O este presiunea hidrostatică echivalentă unei
coloane de apă cu înălţimea de 1 mm).
Presiunea de referinţă în tehnică, numită presiune normală (presiunea exercitată de o
coloană de mercur cu înălţimea de 735,6 mm în condiţiile precizate), este diferită de presiunea

19
atmosferică normală care corespunde presiunii hidrostatice echivalentă unei coloane de mercur cu
înălţimea de 760mm, la 0°C şi acceleraţie gravitaţionată de 980,666 cm/s2.
În natură şi în instalaţiile tehnice pot exista diferite tipuri de presiuni:
 presiunea atmosferică pb. Presiunea exercitată de învelişul gazos care înconjoară
globul terestru poartă denumirea de presiune atmosferică sau presiune
barometrică. Aceasta variază cu: altitudinea (datorită greutăţii aerului), cu starea
vremii (dată de deplasarea maselor de aer atmosferic) şi cu poziţia georafică de pe
globul terestru. Variaţia densităţii aerului funcţie de presiune a condus la
necesitatea de a stabili o presiune de referinţă numită presiune normală, aceasta
fiind presiunea corespunzătoare nivelului mării la latitudinea de 45o temperatura
de 0°C şi care are valoarea pN = 760 mmHg = 101325 Pa;
 presiunea absolută pa. Presiunea absolută reprezintă presiunea unui fluid
considerată faţă de zero absolut de presiune. Este presiunea care se utilizează în
toate relaţiile termotehnice;
 suprapresiunea ps. Când în instalaţiile tehnice presiunea absolută este mai mare
decât presiunea atmosferică, diferenta dintre acestea poartă denumirea de
suprapresiune sau presiune manometrică;
 depresiune pv. Când în instalaţiile tehnice presiunea absolută este mai mică decât
presiunea atmosferică, diferenţa dintre acestea poartă numele de depresiune,
subpresiune, vacuum sau presiune vacuummetrică. Vidul, exprimat în procente din
presiunea atmosferica, este: V = 100 [%]
Suprapresiunea şi depresiunea, fiind exprimate în raport cu presiunea atmosferică, se mai
numesc şi presiuni relative.
 presiunea statică pst. Presiunea statică reprezintă presiunea care se exercită pe
suprafaţa plană de separare dintre două mase de fluid aflate în mişcare;
 presiunea totala ptot. Dacă întrun curent de fluid se introduce un obstacol viteza
fluidului devine zero, iar întreaga energie cinetică specifică a fluidului se
manifestă sub formă de presiune. Presiunea din acest punct de oprire (de stagnare)
poartă denumirea de presiune totală.
 presiunea dinamică pdin. Presiunea dinamică se defineşte ca diferenţa dintre
presiunea totală şi cea statică dintro secţiune transversală printrun curent de fluid,

20
 pdin=ptot-pst, fiind funcţie de viteza w şi densitatea r a fluidului prin relaţia: pdin=ρ

Domeniul de măsurare a presiunii în ştiinţă şi tehnică este deosebit de întins. Din această
cauză metodele de măsurare a presiunii sunt specifice numai pentru anumite intervale de
măsurare.
Reglarea presiunii se face cu ajutorul regulatoarelor P pentru reglări simple, cu
regulatoare PI cu bandă de proporţionalitate mare şi constantă de timp de integrare mică pentru
lichide, bandă de proportionalitate mică şi constantă de timp de integrare mare pentru gaze şi
abur, cu regulator PID în cazul în care se doreşte obţinerea unor performanţe deosebite.
Reglarea automată a presiunii se poate realiza în mai multe moduri, în funcţie de
specificul instalaţiei tehnologice.

2.2. Reglarea presiunii

Reglarea presiunii se întâlneşte frecvent la transportul fluidelor prin conducte, la

coloanele de fracţionare, separatoare, reactoare chimice etc.
Reglarea presiunii pompelor centrifuge sau cu piston se poate face prin oricare din cele
trei metode utilizate la reglarea debitului pompelor centrifuge, singura deosebire fiind aceea că
din considerente de ordin tehnologic, în cazul metodei de reglare prin ştrangularea conductei de
refulare, traductorul de presiune trebuie amplasat în aval de robinetul de reglare (fig. 2.1).
În cazul transportului lichidelor, dinamica sistemelor de reglare a presiunii este
comparabilă cu cea a sistemelor de reglare a debitului, regulatoarele utilizate fiind de tip P sau
PI, iar în cazul fluidelor compresibile, dinamica procesului fiind mai lentă regulatoarele pot fi de
tip P, PI, PID.

21
 Fig. 2.1
Reglarea presiunii prin ştrangularea variabilă a conductei de
refulare: PC – regulator de presiune (Pressure Controller), PT – traductor de presiune
(Pressure Transducer), PR – înregistrator de presiune (Pressure Recorder), E/P –
Convertor Electro/Pneumatic, RR – Robinet de Reglare, im – semnal de măsură
(curent în domeniul 4…20 mA), ir – semnal de referinţă (curent în domeniul
4…20 mA), ic – semnal de comandă (curent în domeniul 4…20 mA), pc –
presiune de comandă, în domeniul 0,2…1bar.

În cazul proceselor de acumulare a gazelor se adoptă variantele de modificare a debitului

de evacuare (fig.2.3) sau de admisie (fig.2.4), alegerea variantei de reglare făcându-se din
considerente tehnologice.

22
 Fig. 2.3.
Reglarea presiunii într-un vas prin modificarea debitului de ieşire
(evacuare) din vas:
PC – regulator de presiune (Pressure Controller), PT – traductor de presiune (Pressure
Transducer), E/P – Convertor Electro/Pneumatic, RR – Robinet de Reglare, p – presiunea în vas,
Qi – debit de intrare (admisie) în vas, Qe – debit de ieşire (evacuare) din vas, im – semnal de
măsură (curent în domeniul 4…20 mA), ir – semnal de referinţă (curent în domeniul 4…20 mA),
ic – semnal de comandă (curent în domeniul 4…20 mA), pc – presiune de comandă, în domeniul
0,2…1bar.

23
 Fig. 2.4.
Reglarea presiunii într-un vas prin modificarea debitului de
intrare (admisie) în vas
PC – regulator de presiune (Pressure Controller), PT – traductor de presiune (Pressure
Transducer), E/P – Convertor Electro/Pneumatic, RR – Robinet de Reglare, p – presiunea în vas,
Qi – debit de intrare (admisie) în vas, Qe – debit de ieşire (evacuare) din vas, im – semnal de
măsură (curent în domeniul 4…20 mA), ir – semnal de referinţă (curent în domeniul 4…20 mA),
ic – semnal de comandă (curent în domeniul 4…20 mA), pc – presiune de comandă, în domeniul
0,2…1bar.

2.3. Instalaţii în care apare necesitatea reglării presiunii

Într-o serie de instalaţii tehnologice ca: reţele de distribuirea gazelor şi a apei, coloane de
fracţionare, procese de separare, cazane cu abur, cuptoare industriale încălzite cu combustibil
lichid sau gazos, etc., se impune fie menţinerea constantă a presiunii într-o anumită zonă a
instalaţiei, fie asigurarea unei dependenţe dorite faţă de un alt parametru tehnologic.
Starea termodinamică a unui sistem poate fi definită cu ajutorul presiunii p, entalpiei i şi
volumului V. Dacă este prezentă numai faza gazoasă, presiunea şi volumul sunt invers
proporţionale, entalpia jucând un rol relativ minor. Entalpia depinde în special de temperatură.

24
Dacă însă vaporii se află în echilibru cu faza lichidă respectivă, o variaţie a entalpiei sistemului
va produce şi o variaţie pronunţată a presiunii, în timp ce variaţiile de volum au un efect mai
redus.
În plus, lichidele sunt virtual incompresibile şi ca urmare nici presiunea şi nici entalpia nu
au o influenţă mare asupra sistemului.
Deci presiunea este o mărime de stare în srtânsă dependenţă cu alte mărimi de stare:
entalpia şi volumul.
Aspectele mai sus menţionate stau la baza măsurării şi reglării presiunilor în diverse
instalaţii tehnologice complexe cum sunt de exemplu instalaţiile de cazane, degazoare termice,
reactoare chimice, etc., unde prin intermediul măsurării şi reglării presiunii se acţionează fie
asupra conţinutului de material (volum specific), fie asupra conţinutului de energie (entalpia) din
sistem. Rezultă că presiunea poate fi reglată fie prin modificarea debitelor admise sau evacuate,
fie prin modificarea unui schimb de căldură. În cele ce urmează se fac referiri numai la
problemele reglării presiunii într-un vas tehnologic VT cu volum dat, respectiv la realizarea unei
presiuni într-un anumit punct al unei reţele de distribuţie (de exemplu presiunea combustibilului
la ieşirea dintr-un arzător etc.)

2.4. Reglarea presiunii într-un vas tehnologic

De obicei, un vas tehnologic în care ne interesează evoluţia presiuniipoate fi caracterizat

prin intermediul elementelor prezentate în figura 2.5.

Fig. 2.5.
Vase tehnologice
ρ1, ρ - densităţi; p1, p, p2 - presiuni; i1,i - entalpii; qi, qe - debite masice;
h1, h2 - cursele robinetelor RR1 şi RR2; V - volumul vasului.

25
 Debitele qi şi qe, care trec prin robinetele RR 1 şi RR2, depind de o serie de mărimi fizice,
pe baza unor funcţii neliniare f1 şi f2:
q i=f i ( p1 , i1 , h1 , pi ) ; (2.1)
q e =f 2 ( p , i, h2 , p 2) (2.2)

Evident, presiunea p, din vasul tehnologic, de volum V constant, depinde de debitele

respective şi de vitezele de variaţie ale acestora.
Regimul staţionar al presiunii are loc când cele două debite devin egale, deci:
f i ( p1 , i1 , h1 , pi ) =f 2 ( p , i, h2 , p 2) (2.3)
Dacă în acest regim, mediul vehiculat nu primeşte căldură din exterior, atunci mai are loc
şi egalitatea entalpiilor
i1 = i (2.4)
deoarece mediul sosit în vasul tehnologic, având temperatura constantă, împrospătează mediul
aflat în vas şi asugură menţinerea unei temperaturi constante, procesul putând fi considerat
izoterm.
Modificarea oricărui parametru din relaţia (2.3) conduce la perturbarea stării de echilibru,
declanşând un regim tranzitoriu, de variaţie a presiunii din vas. Regimul dinamic respectă ecuaţia
de conservare a masei:
dm(t)
q i (t)−qe (t )= (2.5.)
dt
unde: m(t) este masa mediului din recipient (gaz, lichid).
Pe de altă parte
m(t) =Vρ (t) (2.6)
unde: ρ(t) este densitatea care se modifică atât la variaţia presiunii cât şi la variaţia temperaturii,
deci:
ρ (t) = ρ(p, i, t ) (2.7)
Avându-se în vedere un proces izoterm, din legea gazelor rezultă:
m
pV = RT (2.8)
M

26
şi ţinând seama de (2.6), se obţine:
ρ0
ρ ( t )= p (t) (2.9)
p0
În consecinţă schema bloc a unei asemenea instalaţii tehnologice apare sub forma

Fig. 2.6.

u1, u2, u3, u4 - variabilele de intrare adimensionale centrate şi normate;

K1, K2, K3, K4 - sensibilităţile adimensionale ale canalelor de legătură intrare-ieşire,.

În practică s-au răspândit două metode de reglare a presiunii:

- prin intermediul robinetului RR1 sau
- prin intermediul robinetului RR2.
În primul caz, se impune realizarea unei presiuni constante în vasul tehnologic, pe seama
debitului de intrare qi(t), când mărimea de comandă este u1, iar debitul de ieşire qe(t) poate varia
liber în funcţie de necesităţile consumatorilor (sisteme de reglare a presiunii cu reducere – figura
2.6).

27
 Fig. 2.8.
Metode de reglare a presiunii

Această modalitate de reglare se întâlneşte, de exemplu, în cazul reglării presiunii

combustibilului gazos ai mai multor consumatori, reglare presiunii în reţelele de apă potabilă,
reducerea presiunii aburului etc.
Deoarece, în vasul tehnologic presiunea rămâne constantă, datorită buclei de reglare,
variaţia pierderilor de presiune de după vasul tehnologic nu au nici o influenţă asupra debitului
prin robinetul de reglare RR1.
De asemenea, se remarcă faptul că, datorită dependenţei pătratice dintre debit şi pierderile
de presiune, un asemenea subansamblu, robinet de reglare RR + obiect reglat, are o comportare
neliniară. În cazul vehiculării lichidelor numai robinetele de reglare RR cu caracteristici intrinseci
logaritmice asigură o funcţionare aproape liniară a ansamblului.
Folosirea robinetelor de reglare RR cu caracteristici intrinseci liniare duce la variaţii
inadmisibile ale factorului de transfer.
În cel de-al doilea caz se impune realizarea unei presiuni constante în vasul tehnologic, iar
debitul de ieşire acţionează ca mărime de execuţie (mărimea de comandă fiind u2), nefiind dictat
de consumatori.

28
 Această metodă (numită reglarea suprapresiunii) se aplică în coloane de fracţionare, în
reactoare chimice etc. Este evident că, în acest caz, pierderile de presiune de după robinetul de
reglare RR2 influenţează debitul prin RR2 deci acţionează ca mărimi perturbatoare.
Avându-se în vedere cele precizate, şi utilizându-se echipamente unificate, schema bloc a
reglării presiunilor are aspectul din figura 2.9.

Fig. 2.9
Schema bloc a reglării presiunii

Schema conţine elementele de bază ale unei bucle de reglare, dar s-a pus în evidenţă şi
linia de legătură LL.
În cazul echipamentelor de automatizare electronice LL nu introduce efecte negative, dar
în cazul echipamentelor pneumatice şi hidraulice se cer luate în evidenţă efectele acestora,
deoarece acestea introduc întârzieri suplimentare în transmiterea informaţiei.
Performanţele sistemului de reglare automată a presiunii pot fi foarte înalte deoarece
factorul de amplificare al legăturii directe poate fi crescut mult fără a afecta stabilitatea
sistemului, obiectul reglat fiind cu autostabilizare. În mod obişnuit se recomandă BP% = 4-5%.

29
 2.5. Exemple de sisteme de reglare automată a presiunii
Reglarea presiunii gazelor în conducte se realizează cu scheme de tip aval sau de tip
amonte (fig. 2.10).

Fig. 2.10. Reglarea presiunii gazelor în conducte

În aceste aplicaţii se utilizează foarte frecvent regulatoarele cu acţiune directă. În figura
2.11.a şi figura 2.11.b. se prezintă două soluţii des utilizate pentru reglarea presiunii de aspiraţie a
compresoarelor din instalaţiile frigorifice.

Fig. 2.11. Reglarea presiunii de aspiraţie a compresoarelor din instalaţiile frigorifice

În schema din figura 2.11.a, presiunea de aspiraţie a compresorului 1 se reglează

bipoziţional, prin cuplarea şi decuplarea motorului de antrenare 2. Dacă presiunea de aspiraţie
scade sub valoarea de basculare în starea “0” a regulatorului bipoziţional se comandă oprirea
motorului. Dacă presiunea creşte peste valoarea de basculare în starea “1” a regulatorului
bipoziţional, se comandă pornirea motorului.
În schema din figura 2.11.b. reglarea presiunii de aspiraţie se face prin recircularea unei
părţi din gazul comprimat. Dacă presiunea tinde să scadă sub valoarea permisă, se comandă
deschiderea organului de reglare şi invers. În aceste aplicaţii se utilizează frecvent regulatoare cu
acţiune directă sau regulatoare specializate cu acţiune indirectă. Presupunem că în desfăşurarea

30
proceselor fizice, chimice şi microbiologice din reactor, presiunea p se modifică în funcţie de
aportul de căldură din exterior. În aceste condiţii, într-un ciclu de funcţionare a reactorului 1,
presiunea se poate modifica prin ajustarea debitului de agent termic prin mantaua 2 a reactorului.
În figura 2.12. este prezentat reglajul presiunii într-un rezervor. La intrarea in rezervor avem
o presiune de intrare, la ieşirea din rezervor presiunea este Pe. Pentru siguranţa instalaţiei,
rezervorul este prevăzut cu o supapă de siguranţă, supapă care are rolul de a asigura presiunea
prescrisă în acel recipient.

Fig. 2.12. Reglarea presiunii într-un rezervor

Concluzii

Tinand seama de cresterea necontenita a volumului de informatie stiintifica, de faptul ca

activitatea de cunoastere nu se identifica cu acumularea de cunostinte, iar intelectul nu reprezinta
un simplu depozit de date, o concluzie esentiala la care am ajuns este aceea ca instruirea trebuie
sa conduca la initierea elevilor cu precadere in modalitatile de utilizare a surselor de informare,
de observare si investigare stiintifica, de interpretare a faptelor constatate, de aplicare a
cunostintelor in conditii noi, diferite de cele intalnite anterior.
Pe acest fond de idei se impune folosirea unor tehnici de instruire diferite, aplicate
alternativ in care predomina activitatile independente si cele de tip experimental.
Evitand factorii de supraincarcare si oboseala, cautand permanent cai de evaluare continua a
rezultatelor instruirii, regland mereu procesul de predare-invatare, profesorul va modela elevii de

31
astazi astfel incat maine, acesta sa poate deveni cercetatorul, inginerul, tehnicianul, muncitorul,
intr-un cuvant acea personalitate de care universul tehnic are nevoie, pe toate treptele sale.
Depasind prejudecati, mentalitati rigide, metode de invatamand preponderent expozitive,
„omul-de-la-catedra” va folosi disciplina tehnica pentru a structura in mod specific capacitatile
intelectuale, psihomotorii si afective ale elevului in functie de tipul de actiuni practice si
intelectuale pe care le implica invatarea materiei respective, de manipularile concrete si
dispozitivele de care se foloseste, de contextul operatiilor logice, de rationamentele si
interferentele pe care le presupun acestea.
Numai in acest mod se vor forma acei muncitori electronisti care nu vor fi simpli executanti
ci specialisti capabili sa ia decizii tehnice corecte in situatii diverse, sa opereze independent cu
informatia stiintifica, sa cerceteze realitatea prin confruntarea mai multor alternative posibile,
deci sa faca fata exigentelor si competitiei impuse de economia de piata.

32
 Bibliografie

1. http://www.mebo-distribution.ro/traductoare-de-presiune.html
2. http://dspace.uasm.md/bitstream/handle/123456789/203/Popescu_reg.pdf?
sequence=1&isAllowed=y
3. http://www.ac.tuiasi.ro/~lmastacan/wp-content/uploads/L14-Studiul-sistemelor-de-
reglare-a-presiunii.pdf
4. http://www.ac.tuiasi.ro/~lmastacan/wp-content/uploads/L13-Studiul-sistemelor-de-
reglare-a-nivelului.pdf
5. http://dspace.uasm.md/bitstream/handle/123456789/203/Popescu_reg.pdf?
sequence=1&isAllowed=y

33