Inlaturarea caracterului penal al faptei.

Cauzele justificative

Exercitarea
Legitima unui drept sau
aparare indeplinirea
unei obligatii

Consimtamantul
Starea de
persoanei
necesitate vatamate
 Aspecte generale

Caracterul penal al unei fapte concrete este consecinta intrunirii trasaturilor prevazute de lege,
prin care acea fapta este caracterizata ca infractiune.

Caracterul infractional al faptei este exclus, atunci cand nu sunt indeplinite conditiile prevazute in
textul incriminator pentru calificarea faptei respective ca infractiune, acesteia lipsindu-I trasatura
esentiala a prevederii in legea penala

Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei constau in anumite situatii, stari, imprejurari
existente in momentul comiterii faptei, care impiedica realizarea unei trasaturi esentiale a
infractiunii si prin aceasta exclude caracterul penal al faptei.

Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei indeparteaza si raspunderea penala, care nu
poate avea alt temei decat savarsirea unei infractiuni
Cauzele justificative reprezinta acele situatii reglementate de legea penala, in prezenta
carora, o fapta tipica, potrivit textului de incriminare, devine justificata si nesanctionata.

Sunt cauze reale, privitoare la fapte si care se rasfrang cu efectele lor asupra tuturor
participantilor.

Se extind si asupra participantilor, operand in rem.

 LEGITIMA APARARE

Art 19. C.p. - Legitima aparare

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în legitimă apărare.

(2) Este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material,
direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un
interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului.

(3) Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condițiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a
respinge pătrunderea unei persoane într-o locuință, încăpere, dependință ori loc împrejmuit ținând
de aceasta, fără drept, prin violență, viclenie, efracție ori alte asemenea modalități nelegale ori în
timpul nopții.
Conditiile si efectele legitimei aparari :

Conditiile atacului :

- atacul sa fie material, direct, imediat si injust

- atacul sa fie indreptat impotriva unei persoane, a drepturilor acesteia sau impotriva
unui interes general

- atacul sa puna in pericol valorile sociale ocrotite

A. Atacul sa fie material, in sensul realizarii printr-o fapta fizica, materiala pentru a produce vatamari sau
suferinte fizice victimei, insotite de suferinte morale.

Actele fizice (agresiunile) trebuie, de regula, sa fie exercitate prin forta fizica proprie a agresorului, cat si prin
folosirea unor obiecte, a energiei unor animale, a unei energii chimice (otravuri), a unei energii fizice
(materiale explozive, arme, obiecte contondente) precum si a altor persoane in calitate de participanti.

Inactiunea care produce atacul material este reprezentata de imprejurarea (omisiunea) cand persoana
care exercita constrangerea cu intentie nu adopta masurile obligatorii prevazute in normele legale sau in
contract, determinand punerea in pericol grav a victimei (fapta politistului care, in exercitarea atributiilor de
serviciu, nu intervine pentru impiedicarea producerii unui conflict si prin aceasta se determina vatamarea unei
persoane fizice)

Actiunea constrangatoare nu indeplineste trasaturile unui atac material, daca nu are obiect material, in
sensul ca acesta nu exista in cazul exprimarii orale a unor invective, insulte, calomnii, cuvantari, strigaturi,
gesturi indecente rositite in mod direct sau indirect prin mijloace audio, video, televiziune sau sub forma
scrisa (scrisori, afise, carti, ziare, desene, caricaturi) deoarece gravitatea acestor stari nu reprezinta un atac
material.
Astfel de activitati nu au caracterul unor actiuni fizice vatamatoare pentru persoana supusa
constrangerii fiind considerate atacuri nemateriale care dobandesc eventual caracterul unei provocari,
circumstanta evaluata in activitatea de individualizare judiciara a pedepsei.

In doctrina, cat si in practica judiciara, s-a acceptat opinia ca, doar atacul fizic care determina
efecte fizice, deoarece schimba starea anatomo-fiziologica a persoanei are caracterul unui atac
material

Desi s-au exprimat opiniii privind retinerea ca fiind material actul de sicanare a victimei prin gesturi
indecente, prin priviri insistente, prin cuvinte insultatoare, practica a retinut aceste imprejurari ca fiind
doar circumstante.

Conflictul initiat de victima prin folosirea unor expresii inadecvate, insultatoare si

calomniatoare carora le-a raspuns in aceeasi maniera si inculpatul care, in final a aruncat piatra si a
lovit mortal victima nu reprezinta un atac material din partea victimei.

Cearta dintre soti constand in insulte reciproce nu constituie un atac material de natura sa
justifice interventia fiului constand in aplicarea unei lovituri cu ciomagul in cap care a determinat
uciderea tatalui
 Amenintarea verbala adoptata de catre victima, care se indreapta spre inculpat, intre
acestia nefiind o diferenta evidenta de statura fizica, nu reprezinta un atac material, caruia
inculpatul sa-I raspunda legitim prin aplicarea unei lovituri mortale cu un ciomag in zona fetei.

B. Atacul sa fie direct, atat ca determinare temporala, cat si spatiala, in sensul ca persoana
amenintata sa inlature atacul care pune in pericol valoarea sociala concreta (persoana sa)

Exista un atac direct in cazul realizarii fizice a actiunii agresive (aplicarea loviturilor care ii pun in
pericol viata, precum si in situatia declansarii actiunii intentionale de punere in pericol a vietii
victimei dupa trecerea unui interval de timp, turnarea otravii in lichidul consumat de victima dupa
plecarea inculpatului, confectionarea si camuflarea unei gropi in interiorul locuintei victimei,
persoana cu handicap locomotor in care a cazut ulterior determinandu-se decesul)

Atacul este direct si in ipoteza in care inculpatul confectioneaza si regleaza un mecanism care sa
determine decarcarea unui pistol in momentul patrunderii victimei in incapere precum si atunci
cand mecanismul de a ucide consta in imprastierea unui gaz otravitor care se declanseaza prin
incercarea victimei de a patrunde in incapere.

Exista un atac direct in cazul in care inculpatul foloseste un gaz paralizant intr-un mijloc de
transport, iar prin inhalarea in cantitate mare produce moartea uneia sau a mai multor persoane.
Atacul direct este evaluat dupa aparitia pericolului raportat la valoarea sociala vizata, astfel incat
in lipsa unei aparari directe (concrete) s-ar produce urmarea pejudiciabila ocrotita.

Atacul este direct, iar apararea nu este legitima daca grupul de tineri danseaza si canta
la 15 metri de camera de hotel unde se afla cazat faptuitorul, care initial trage un foc de avertizare
din balcon si tipa la acestia cerandu-le sa faca liniste insa pentru ca petrecerea nu a incetat, dupa
cinci minute trage in directia acestora, alicele ranind persoane, fapt care a determinat interventia
administratorului de a imobiliza agresorul, prin forta si a-l impiedica sa traga si cel de-al doilea
cartus.

C. Atacul sa fie imediat (ca evaluare temporala), sub aspectul desfasurarii fara intarziere, de
indata, in mod sigur, iminent, neprevazut, neasteptat, in sensul de a fi gata sa se desfasoare fara
a exista posibilitatea (inevitabil)

Temporalitatea executarii atacului califica si modul de realizare al apararii, in sensul justificarii

necesitatii executarii de indata, iar nu in conditiile evaluarii ca prematura sau tardiva a acesteia

Chiar daca atacul este evaluat sub aspectul temporalitatii producerii (acum), in practica, se
procedeaza si la raportarea spatiala a pozitiei agresorului fata de victima, in sensul ca,
amenintarea prin strigaturi a desfasurarii unui viitor atac grav, in timp ce victima se afla la o
distanta care sa-I permita sa se refugieze, nu va justifica reactia acesteia de a folosi arma de
vanatoare si a-l ucide pe agresor.
Nu va exista legitima aparare, daca victima agresata verbal va patrunde in locuinta agresorului si
o va ucide prin aplicarea mai multor lovituri cu un ciomag.

Atacul imediat va fi evaluat si prin raportarea la mijloacele materiale folosite in faza initiala a
conflictului, in sensul ca prezenta agresorului inarmat cu un topor constituie o amenintare concreta
care determina victima sa inarmeze tot cu un topor si sa loveasca mortal pe agresor.

Atacul este imediat si in cazul in care agresorul si victima se lovesc reciproc, iar apararea devine
legitima daca in timp ce inculpatul incearca sa loveasca victima cu un cutil, acesta I-l smulge din
mana si loveste agresorul

Este un atac imediat actul intentionat de ridicare a grilajului protector din arena circului, de catre
ingrijitor, lasand sa patrunda in incinta un leu, care nu era dresat pentru a-l ataca pe dresor, dar si
apararea acestuia constand in smulgerea furcii din mainile ingrijitorului lasandu-l fara protectie, fapt
care va determina ranirea acestuia de catre animal.

Atacul nu este imediat, iar apararea nu este legitima daca in urma unui conflict verbal
constand in injuraturi si insulte, in fata blocului, agresorul se retrage pentru ca dupa cinsprezece
minute sa revina inarmat cu o bara de fier si sa loveasca victima in cap si peste corp deoarece
conflictul initial se epuizase. Apararea va fi legitima daca victima reia conflictul si ameninta cu un
levier pe agresor care, in aceasta situatie se apara lovind la randul sau victima cu aceeasi bara de
fier pentru a o determina sa inceteze atacul.
 D. Atacul sa fie injust, in sensul ca persoana care executa constrangerea victimei sa nu aiba
un motiv intemeiat pe dispozitiile legale sau pe o situatie concreta (de fapt) care sa justifice
comportamentul agresiv.

Atacul injust presupune ca in orice situatie sa fie evaluat in mod obisnuit de catre orice persoanam
ca fiind fara temei legal sau fara o justificare de fapt.

In acest sens, executarea atributiilor de organ de cercetare penala presupune restrangerea libertatii
de miscare a persoanei impotriva careia s-a luat masura retinerii, sau a arestarii preventive sau de
aplicare a masurilor de confiscare, atacul executat de persoana urmarita este injust, astfel ca
apararea organelor statului este legitima. In situatia in care, in exercitarea atributiilor de serviciu,
organul de cercetare foloseste mijloace neprocedurale, abuzive, agresive, apararea persoanei
supusa cercetarii constant in opunerea la atacul injust va fi considerata legitima (justificata)

Abuzul de functie se evalueaza prin identificarea temeiului legal in baza caruia functionarul public
pune in pericol o valoare sociala ocrotita de lege (un bun), atacul fiind injust chiar daca atitudinea
acestuia nu intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni insa prin modul abuziv de realizare
a actiunii s-a adus atingere ordinii de drept, riposta impotriva acestui atac fiind legitima.
Conditiile apararii :

apararea se realizeaza printr-o fapta prevazuta de legea penala

apararea sa fie precedata de atac

apararea sa se indrepte impotriva agresorului, pentru a inceta atacul si a salva valorile aflate in pericol

apararea sa fie necesara pentru inlaturarea atacului

apararea sa fie proportionata cu gravitatea atacului

Atacul executat de o persoana fizica precede actiunea in aparare, care urmeaza ca riposta pentru
reducerea sau evitarea efectelor prejudiciabile. Actiunea de raspuns la atac (riposta) este reprezentata de
o fapta prevazuta de legea penala sub forma tentativei sau a faptei consumate.

Fapta de aparare este un drept acordat de lege oricarei persoane pentru evitarea producerii unui
prejudiciu si indepartarea atacului chiar prin folosirea violentei impotriva agresorului. Riposta la atac este
justificata de necesitatea indepartarii pericolului care lezeaza valorile ocrotite de lege, aceasta dobandind
caracterul de pericol public.
Cand apararea se afla in limitele necesare respingerii atacului, agresorul va fi obligat,
in conformitate cu dispozitiile legale, sa suporte eventualele consecinte de ordin fizic, moral si
material.

Exercitarea actiunii de aparare implica aprobarea folosirii fortei impotriva agresorului insa nu in mod
arbitrar ci dupa regula raportului concret intre valoarea distructiva a atacului, caruia I se poate
raspunde cu valoarea distructiva egala ripostei.

Apararea devine legitima, oportuna, eficienta si responsabila daca se limiteaza la inlaturarea,

prin orice metode si mijloace, a atacului grav si ireversibil pentru o valoarea sociala concreta (viata
persoanei)

Apararea eficienta va fi legitimata indiferent de modalitatea executarii : prin atac violent, ca riposta la
atacul injust al agresorului sau prin aparare obisnuita de respingere a atacului ilegitim.

Gradul legitimitatii apararii executata de orice persoana care s-a solidarizat cu victima este dat de
gradul ilegitimitatii atacului injust, apararea beneficiind de protectia legii chiar si in cazul depasirii
limitelor apararii proportionale (excesul neimputabil)

Victima trebuie sa actioneze, nu in functie de pericolul grav ipotetic, ci de pericolul grav concret,
cooperarea celor doua victime avand sensul constrangerii agresorului sa inceteze atacul, acesta
avand posibilitatea sa compare eventualul pericol care deriva din apararea celor doua victtima, iar
daca va continua atacul si in aceste conditii dovedeste staruinta producerii prejudicierii victimelor cu
orice risc.
Atacul declansat de minori, de iresponsabili, de persoane drogate sau aflate in stare de ebrietate,
persoane aflata in eroare cu privire la conflict sau care actioneaza din culpa, apararea este
legitima doar in masura in care se va evita producerea pericolului

Cand atacul este redus, ca intensitate, sau priveste un conflict intre rude, colaboratori, intre
educatori si elevi, apararea trebuie redusa la inlaturarea atacului al carui scop, in general,
vizeaza doar indreptarea comportamentului agresorului.

In legatura cu premeditarea apararii, cand victima isi procura din timp ustensile, unelte, mijloace
care pot fi folosite in cadrul unei aparari dar si al unui atac, in doctrina se recunoaste posibilitatea
victimei de a folosi mijloacele si metodele primejdioase (gard legat la reteaua electrica, capcane,
animale dresate, declansarea automata a unui sistem de impuscare, mijloace de intimidare), insa
numai pentru cazurile de aparare. In situatia in care prin interventia involuntara a unor persoane,
care nu au legatura cu actul injust se produce o vatamare, persoana care a instalat mijloacele
primejdioase nu va beneficia de efectele legitimei aparari.

Existenta unei eventuale posibilitati de aparare, prin folosirea unor metode adiacente apararii (fuga
de la fata locului, ascunderea victimei, solicitarea ajutorului, tipete, rugaminti, amenintari), pentru
evitarea infruntarii si implicit a producerii pericolului, nu conditioneaza aplicarea efectelor legitimei
aparari (victima este amenintata de catre agresor cu un cutit ascuns sub maneca hainei in timp ce
trece pe langa un grup de oameni)
De asemenea, este posibil ca victima sa nu se poata sustrage confruntarii agresive. din cauza
starii de sanatate : este persoana infirma, a spatiului inchis, a numarului mare al agresorilor
astfel ca este nevoita sa dea o riposta violenta agresorului.

Depasirea limitelor legitimei aparari

Poate conduce la inlaturarea caracterului penal al faptei, cand se intemeiaza pe tulburarea sau
temerea in care se gasea faptuitorul in momentul comiterii faptei (constituie exces
neimputabil)

In aceasta situatie, fapta comisa este nejustificata, deoarece nu a fost indeplinita conditia
proportionalitatii, dar intrucat, depasirea limitelor legitimei aparari se intemeiaza pe tulburare sau
temerea faptuitorului, o astfel de fapta nu este imputabila acestuia.

Daca depasirea limitelor legitimei aparari nu se intemeiaza pe tulburare sau temere, fapta
comisa in aparare este infractiune, savarsitat in circumstanta atenuanta (exces scuzabil)
Prezumtia de aparare legitima

-> atacul consta in patrunderea fara drept, prin violenta, efractie sau alte asemenea
modalitati intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de aceasta

-> atacul consta in patrunderea fara drept intr-unul dintre locurile aratate mai sus, in
timpul noptii
Efectele legitimei aparari

-> fapta savarsita in legitima aparare nu este infractiune si, pe cale de

consecinta, nu atrage raspunderea penala a faptuitorului

-> fapta savarsita in legitima aparare nu poate atrage nicio alta raspundere
juridica
 STAREA DE NECESITATE

Art. 20. C.p. - Starea de necesitate

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în stare de necesitate.

(2) Este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care
nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun
important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave
decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.

Conditii privitoare la pericol :

-> sa fie imediat

-> sa ameninte valorile sociale prevazute in art. 20 alin (2) C.p.

-> sa fie inevitabil

Conditiile actiunii de salvare :

-> sa se realizeze prin comiterea unei fapte prevazute de legea penala

-> actiunea de salvare prin savarsirea faptei prevazute de legea penala sa fi constituit
singurul mijloc de inlaturare a pericolului

-> prin actiunea de salvare sa nu se cauzeze urmari vadit mai grave decat acelea
care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat

-> fapta sa nu fie savarsita de catre sau pentru a salva o persoana care avea
obligatia de a infrunta pericolul
A. Conditii privitoare la pericol

Pericolul imediat este rezultatul interventiei unui eveniment natural (fortele naturii, cutremur, inzapezire,
incendiu, alunecare de teren, inundatie) al activitatii umane imprudente sau intentionate sau al
comportamentului victimei

Actualitatea pericolului inseamna prelungirea amenintarii care dureaza pana la consumarea acestuia.
Starea de necesitate nu poate fi invocata in cazul pericolului viitor deoarece persoana constransa are
posibilitatea sa adopte masuri pentru evitarea prejudicierii.

In ipoteza in care, pericolul se prelungeste un anumit interval de timp, acesta isi mentine caracterul actual,
amenintarea fiind persistenta cat timp acesta nu s-a consumat cat timp aceasta nu s-a consumat.

Starea de necesitate exista din momentul interventiei pericolului imediat, bazandu-se pe nevoia stringenta
a persoanei de a iesi din starea de pasivitate si de a salva o valoarea sociala continuandu-se pe durata
savarsirii faptei de salvare si incetand in momentul consumarii pericolului.

Pericolul imediat este reprezentat de amenintarea grava, iminenta, a valorilor sociale enumerate in
cuprinsul normei penale, interventia acestuia derivand din fenomenele naturii, actiunile omului sau faptele
animalelor, pericol care nu poate fi inlaturat decat prin savarsirea faptei penale
Deoarece starea de necesitate are ca specific aparitia intamplatoare a unui eveniment natural, in ceea ce
priveste actiunile umane, spre deosebire de legitima aparare care presupune existenta unui atac din partea
unei persoane, la starea de necesitate acestea constau in executarea unor actiuni dupa producerea unui
fenomen natural (incendiu – pentru stingerea acestuia persoana vatamata este nevoita sa sparga
incuietorile imobilului vecin pentru a avea acces la sistemul de stingere a focului ; inundatii – persoana
care intervine foloseste material exploziv, sparge digul protector, iar proprietarul pentru a-si salva sera de
legume, cu ajutorul unui escavator schimba sensul suvoiului apei)

Nu a fost acceptata ca fiind savarsita in stare de necesitate fapta persoanei care a condus pe
drumurile publice, un autovehicul, pentru a transporta la gara un prieten din alta localitate, venit la el in
vizita, a carei locuinta si bunuri erau supuse pericolului de inundatie, deoarece existau si alte posibilitati
pentru a transporta la gara, in timp util, pe cel interesat.

De asemenea, in practica judiciara s-a stabilit ca nu se afla in stare de necesitate conducatorul

auto care a parasit locul accidentului pe care il provocase pentru a se salva pe sine si persoanele aflate in
autoturism, de pericolul creat de grupul de persoane care incepusera sa arunce cu pietre asupra masinii,
deoarece pericolul nu a fost creat de o intamplare. In acest caz, inculpatul avea posibilitatea sa se prezinte
imediat la cel mai apropiat post de politie pentru a aduce la cunostinta cele intamplate.
 In practica judiciara s-a retinut ca, nu se afla in stare de necesitate persoana care a condus
autoturismul cu o imbibatie alcoolica peste limita legala, motivand ca trebuia sa procure un medicament
pentru un bolnav de cancer, evolutia bolii indicand sfarsitul apropiat (va muri la cateva zile) boala care nu
putea fi inlaturata prin niciun medicament.

Natura penala conditioneaza ca, pericolul determinat de un eveniment sa nu poata sa fie inlaturat in alt mod
decat prin savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, astfel ca, in ipoteza in care acesta poate sa fie
inlaturat fara savarsirea faptei, nu va exista constrangerea psihica pentru a interveni si nu va exista nici
starea de necesitate

Pericolul imediat trebuie sa fie concret, iar nu sa reprezinte o anticipatie sau o presupunere a persoanei
care intervine in inlaturarea acestuia. Daca pericolul este rezultatul unei actiuni legale (arestarea unei
persoane) actiunea de salvare a persoanei de la arestare nu este considerata a fi sfarsita in stare de
necesitate.
B. Conditiile actiunii de salvare

In situatia in care, aceasta fapta nu este prevazuta de legea penala, nu va atrage raspunderea penala a
faptuitorului, astfel ca, nu va constitui motiv pentru retinerea starii de necesitate

Actiunea de salvare este conditionata de necesitatea ca urmarile faptei savarsite sa nu fie vadit mai grave decat
cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat.

Actiunea de salvare trebuie sa cuprinda hotararea influentata de scopul vadit de salvare a valorilor sociale ocrotite,
iar nu de ideea distrugerii sau a degradarii acestor valori, dobandind astfel un caracter social de salvare a valorilor
economice, sociale, culturale, importante.

Fapta penala de inlaturare a pericolului este justificata si implicit necesara numai in masura in care nu depaseste
gravitatea urmarilor pericolului care s-ar fi produs, daca nu ar fi fost inlaturat.

Persoana care intervine pentru salvarea de la pericol trebuie sa adopte doar acele masuri prin care se garanteaza
ca valorile sociale sacrificate reprezinta o prejudiciere mai mica sau cel mult egala cu prejudiciul produs de
eventualul pericol neinlaturat.

Actiunea de salvare este apreciata ca fiind necesara daca prin efectele sale eminamente distructive, cu urmari
grave pentru valorile sacrificate, a determinat efecte mai putin grave decat cele care s-ar fi produs de catre
pericolul neinlaturat.
Daca se face dovada ca faptuitorul a avut reprezentarea consecintelor faptei sale mai grave decat cele derivate
din pericolul neinlaturat, acesta nu va beneficia de justificarea legala a faptei, devenind raspunzator pentru
infractiunea comisa.

Chiar daca criteriile de evaluare a gravitatii concrete a urmarilor faptei de salvare si ale celor rezultate din
pericolul imediat sunt aleatorii, acestea sunt raportate la criteriile de stabilire a valorilor sociale in general

Persoanele care indeplinesc profesii sau ocupatii care implica infruntarea concreta a pericolelor derivate din
evenimente sau din fapte umane, nu pot invoca justificarea actiunilor in vederea exonerarii de raspundere, daca
se face dovada ca nu au actionat pentru inlaturarea pericolului imediat

In aceste cazuri, persoanele vinovate vor fi obligate sa repare integral prejudiciul produs, deoarece unele profesii
au un regim special de munca (pompier, medic, marinar) care impune participarea la infruntarea pericolelor cu un
grad ridicat de risc, asfel ca, nu va exista constrangerea psihica pentru faptuitor si deci nu se va putea invoca
starea de necesitate in exercitarea faptei de salvare

Persoana care exercita astfel de profesii executa fapta de salvare sub influenta temerii de sanctiune si a
necesitatii de a asigura scopul savarsirii faptei, in realitate executand obligatia rezultata dintr-un ordin care face
parte din atributiile profesiei, pentru modul de realizare a acesteia urmand sa fie sanctionata sau recompensata.
In cazul in care persoana calificata sa infrunte pericolul refuza sa se implice in
activitatea de inlaturare a acestuia, invocand motivul real privind lipsa de
sanse sau temerea ca, la randul sau, va deveni victima pericolului imediat
(medicul care se abtine de la acordarea ingrijirilor unui bolnav care a
contractat un virus neidentificat) va raspunde penal, insa, ar putea beneficia si
de efectele circumstantei atenuante.
Efectele starii de necesitate :

Fapta comisa in stare de necesitate nu are caracter penal

Fapta savarsita in stare de necesitate nu atrage raspunderea penala

Starea de necesitate nu inlatura si raspunderea civila, fiindca, in cele mai multe cazuri, prejudiciul
este adus unei persoane nevinovate de ivirea pericolului

Cand pericolul s-a produs ca urmare a conduitei persoanei care a si suferit prejudiciul, atunci
raspunderea civila a faptuitorului este inlaturata.
 EXERCITAREA UNUI DREPT SAU INDEPLINIREA UNEI OBLIGATII

Art. 21 C. p. - Exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii

(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala constand in exercitarea unui drept recunoscut de
lege sau in indeplinirea unei obligatii impuse de lege, cu respectarea conditiilor si limitelor prevazute de
aceasta.

(2) Este de asemenea justificata fapta prevazuta de legea penala constand in indeplinirea unei obligatii
impuse de autoritatea competenta, in forma prevazuta de lege, daca aceasta nu este in mod vadit
ilegala
Conditii – Exercitarea unui drept recunoscut de lege :

• Savarsirea unei fapte prevazute de legea penala

• Exercitarea dreptului sa fie prevazuta de lege

Conditii – Indeplinirea unei obligatii impuse de autoritatea competenta :

• Comiterea unei fapte prevazute de legea penala

• Indeplinirea obligatiei sa fie impusa de autoritatea competenta

• Indeplinirea obligatiei sa fie impusa in forma prevazuta de lege

• Indeplinirea obligatiei sa nu fie in mod vadit ilegala

Art 22. C.p Consimtamantul persoanei vatamate :

(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita cu consimtamantul persoanei vatamate,
daca aceasta putea sa dispuna in mod legal de valoarea sociala lezata sau pusa in pericol

(2) Consimtamantul persoanei vatamate nu produce efecte in cazul infractiunilor contra vietii, precum
si atunci cand legea exclude efectul justificativ al acestuia

Conditii de existenta :

• sa se comita o fapta prevazuta de legea penala

• persoana vatamata sa fie titulara valorii sociale ce urmeaza a fi lezata
• valoarea sociala lezata sau pusa in pericol sa faca parte dintre acelea de care titularul poate
dispune in mod legal
• existenta consimtamantului persoanei vatamate
 Cauzele de neimputabilitate

Excesul Minoritatea Iresponsabilitate

neimputabil faptuitorului a
Constrangerea
fizica si
Constrangerea
morala
Legitima
Eroarea
aparare Intoxicatia
• Aspecte generale

Cauzele de neimputabilitate reprezinta acele imprejurari reglementate de legea penala, in

prezenta carora o fapta tipica devine neimputabila si nu este sanctionata ca infractiune datorita
absentei vinovatiei faptuitorului

Daca, in urma analizei caracterului nejustificat, rezulta ca fapta este justificata, nu se analizeaza
incidenta cauzelor de neimputabilitate

Cauzele de neimputabilitate nu se extind si asupra participantilor, opereaza numai in

personam, cu exceptia cazului fortuit, care produce efecte in rem.

Inlaturarea imputabilitatii nu inseamna intodeauna si inlaturarea raspunderii civile.

 Constrangerea fizica

Art. 24. C.p. Constrangerea fizica

Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita din cauza unei constrangeri fizice careia
faptuitorul nu I-a putut rezista

Conditiile constrangerii fizice :

- sa existe o constrangere asupra fizicului unei persoane

- constrangerea la care a fost supusa persoana sa nu i se fi putut rezista
- sub imperiul constrangerii fizice, persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala

Efectele constrangerii fizice :

• Fapta savarsita sub imperiul constrangerii fizice nu este infractiune

• Fapta comisa nu are caracter penal pentru ca nu ii este imputabila faptuitorului

• Fapta nu atrage raspunderea penala

• De regula, raspunderea civila este inlaturata

 Constrangerea morala

Art 25 C.p. Constrangerea morala

Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita din cauza unei constrangeri morale,
exercitate prin amenintare cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a altuia si care nu
putea fi inlaturat in alt mod.

Conditii :

• Sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala sub imperiul unei constrangeri exercitate
prin amenintare
• Sa existe o actiune de constrangere exercitata prin amenintare cu un pericol grav
• Pericolul grav cu care se ameninta sa nu poata fi inlaturat altfel decat prin comiterea faptei
pretinse

Efecte :

• fapta savarsita sub imperiul unei constrangeri morale nu este infractiune

• nu ii este imputabila faptuitorului, daca acestuia ii lipseste libertatea de vointa

• nu atrage raspunderea penala

 Excesul neimputabil

Art. 26. C.p Excesul neimputabil

• Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana aflata in stare de legitima
aparare, care a depasit, din cauza tulburarii sau a temerii, limitele unei aparari proportionale cu
gravitatea atacului.

• Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana aflata in stare de necesitate,
care nu si-a dat seama, in momentul comiterii faptei, ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele
care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat.

Excesul neimputabil reprezinta o cauza de neimputabilitate aplicabila.

depasirea limitelor legitimei aparari din cauza tulburarii sau temerii

depasirea limitelor starii de necesitate la momentul comiterii faptei, atunci cand sunt pricinuite urmari mai
grave decat daca s-ar fi produs in lipsa inlaturarii pericolului.
a) Excesul neimputabil in cazul depasirii legitimei aparari nu presupune proportionalitatea apararii cu
atacul.
Gravitatea apararii depaseste gravitatea atacului.

Presupune exagerarea unei aparari ce produce consecinte mai grave decat daca s-ar fi produs prin atac.

Nu se poate retine excesul neimputabil, daca apararea este vadit si semnificativ disproportionala fata de
atac.

Depasirea limitelor legitimei aparari trebuie sa fie datorata tulburarii sau temerii cauzate prin atac.

Daca depasirea s-a bazat pe orice alta cauza, aceasta cauza de neimputabilitate nu se poate retine.

se va retine o circumstanta atenuanta legala a excesului scuzabil

b) Excesul neimputabil in cazul depasirii limitelor starii de necesitate nu presupune pr
oportionalitatea actiunii de salvare cu gravitatea pericolului

Gravitatea actiunii de salvare o depaseste pe aceea a pericolului.

Depasirea limitelor starii de necesitate presupune realizarea unei actiuni de salvare,

care produce consecinte mai grave decat daca s-ar fi produs, daca pericolul nu ar fi
fost inlaturat.

Nu se poate retine excesul imputabil, daca actiunea de salvare este vadit si

semnificativ disproportionata fata de pericol
 Minoritatea faptuitorului

Art. 27. C.p. Minoritatea faptuitorului

Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de un minor, care la data comiterii
acesteia nu indeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal.

Minoritatea faptuitorului reprezinta, prin efectul legii, o forma de neindeplinire a conditiilor pentru a
raspunde penal.

Conceptul de minoritate este explicat de starea biopsihica a individului, in varsta de pana la 18 ani,
cat si starea socio-juridica a acestuia.

Minoritatea se compune din 3 perioade :

- pana la varsta de 14 ani, raspunderea penala este exclusa, indiferent de gravitatea sau numarul de
fapte savarsite, de inzestrarea fizica sau intelectuala a minorului

- perioada cuprinsa intre 14-16 ani, instituie raspunderea penala a minorului doar daca se face
dovada ca a savars

- dupa implinirea varstei de 16 ani, minorul va raspunde penal, potrivit legii (art. 113 C.p)
 Conceptul de discernamant este reprezentat de starea biopsihica prin care se determina
perceperea si intelegerea actiunilor savarsite in mod constient, urmare a capacitatii si experientei
individuale de a respecta normele de comportament, de a aprecia pericolul produs de actele
individuale in raporturile cu mediul ambiental, de a lua masuri cu prevedere a efectelor produse,
de a incerca sa evite consecintele grave ale faptei sau pedepsirea acesteia.

Minorul nu are capacitatea psihofizica specifica majorului, de a intelege si aprecia gravitatea

consecintelor derivate din fapta si de a actiona liber pentru realizarea scopului actiunii-inactiunii
executate.

Vinovatia faptuitorului trebuie sa se regaseasca in executarea libera si constienta a activitatii

indreptate spre realizarea unor scopuri si mobiluri motivate psihic si determinate de conditiile
concrete care actioneaza.
 Capacitatea penala este reprezentata de aptitudinile persoanei de a raspunde penal in
conditiile cand are varsta responsabilitatii pentru faptele savarsite, daca nu este bolnava mintal
(iresponsabila) si nu a fost intoxicata cu alcool sau cu alte substante psihoactive, astfel ca, este
in masura sa aprecieze consecintele prejudiciabile

Minorul, fiind lipsit de capacitatea psihofizica formata pe deplin, constientizeaza si intelege doar
o parte dintre factorii care actioneaza in natura si in societate.

Neindeplinirea varstei responsabilitatii penale creeza prezumtia legala absoluta a lipsei

raspunderii, iar aceasta nu poate fi rasturnata si nu trebuie dovedita, chiard aca minorul este
dezvoltat fizic si se manifesta ca si cand si-ar fi dat seama de consecintele faptelor savarsite.

Raspunderea penala intervine cand minorul s-a familiarizat cu exigentele impuse de societate,
ca urmare a formarii deprinderilor de a respecta regulile de conduita care implica adaptarea la
normele legale si numai daca a implinit varsta de peste 14 ani
Pentru ca minoritatea sa reprezinte o cauza de neimputabilitate, este necesar sa fie indeplinite
urmatoarele conditii :

Savarsirea unei fapte prevazute de legea penala

Daca fapta savarsita de minor nu este prevazuta de legea penala, aceasta nu va avea caracterul
unei infractiuni, astfel ca, actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar daca a fost pusa in
miscare, nu va fi exercitata (art. 16 alin.1 lit. B, C.p.p)

Tentativa sau fapta consumata, constand intr-o actiune-inactiune, sa fie savarsita de un minor
care nu indeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal.

Aceasta conditie reglementeaza situatia minorilor care nu au implinit varsta de 14 ani (varsta
raspunderii penale) deoarece nu au capacitate penala, cat si situatia minorilor cu varsta cuprinsa
intre 14-16 ani

Efectele juridice ale minoritatii :

minorul care nu a implinit varsta de 14 ani, nu raspunde penal, insa, pentru savarsirea faptei
prevazute de legea penala, urmeaza sa raspunda civil persoanele care l-au avut sub intretinere,
ingrijire, educatie, prin actiune separata, deoarece acesta nu este subiect al unui raport juridic
penal, astfel ca, actiunea penala nu va fi pusa in miscare.
 Iresponsabilitatea

Art. 28 C.p. Iresponsabilitatea

Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana care, in momentul comiterii
acesteia, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea sa le controleze, fie din
cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.

Iresponsabilitatea constituie o cauza de neimputabilitate deoarece, in momentul comiterii faptei prevazute de

legea penala, faptuitorul nu putea sa isi dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea sa le
controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.

Lipsa capacitatii intelective deriva din :

• Lipsa discernamantului (a puterii de judecata)

• Interventia unei stari de inconstienta

Lipsa capacitatii volitive este determinata de impulsivitatea nestavilita sau de indiferentismul total, manifestat
de autorul faptei penale cu privire la consecintele acesteia.

Conceptul de incapacitate biopsihica are ca efect determinarea incapacitatii juridice a persoanei, iar
cel de iresponsabilitate psihofizica afecteaza pe cel de responsabilitate juridica.
Conditiile iresponsabilitatii :

Iresponsabilitatea persoanei care a savarsit o fapta penala prevazuta de legea penala, reprezinta o
cauza de neimputabilitate numai daca sunt indeplinite anumite conditii :

nu este imputabila fapta penala, daca persoana nu putea sa isi dea seama de actiunile sau inactiunile
sale.

Chiar daca fapta prejudiciabila pare sa fie savarsita cu vointa intensa, deoarece are factorii intelectivi
si afectivi denaturati, ca urmare a modului necorespunzator de pricepere si de evaluare a conditiilor
de mediu, persoana nu intelegesi nu se manifesta normal, exagerand sau diminuand nejustificat
sensul acestora.

Din aceasta cauza, bolnavul psihic nu-si da seama de sensul amenintarii pedepsei si nici de
gravitatea urmarilor faptei savarsite.

persoana nu putea sa-si dea seama de actiunile-inactiunile sale din cauza unei boli psihice.

Capacitatea psihica a persoanei impune determinarea necesitatilor individuale, elaborarea actiunilor-

inactiunilor, dirijarea acestora si insusirile rezultatului produs, ca urmare a corelarii factorilor
intelectivi, volitivi si afectivi care permit, in cazul in care nu sunt afectati, ca faptuitorul sa-si
constientizeze faptele si sa le controleze in mod concret.
Starea de incapacitate psihofizica a faptuitorului sa fi existat in momentul savarsirii faptei, respectiv
pe durata in care au fost executate sau omise actele care compun fapta penala.

Daca, pe parcursul executarii actiunilor-inactiunilor, care constituie infractiunea prevazuta de legea

penala, persoana si-a redobandit, pentru o perioada scurta de timp, capacitatea psihica si a
continuat sa execute fapte penale, dovedind ca accepta, in mod constient urmarile prejudiciabile,
aceasta va fi considerata responsabila pentru intreaga activitate comisa

Faptuitorul va fi declarat responsabil pentru infractiunea savarsita, daca se face dovada ca si-a
provocat starea de incapacitate psihica sau daca imbolnavirea s-a produs din culpa sa, precum si
daca a consimtit la producerea incapacitatii, in vederea savarsirii infractiunii, pentru realizarea
propriului interes sau al altuia.

In situatia in care, dupa savarsirea faptei, intervine starea de incapacitate psihica, faptuitorul nu
beneficiaza de efectele iresponsabilitatii, deoarece in momentul savarsirii faptei avea capacitatea
psihica deplina, astfel ca, se dispune amanarea sau intreruperea executarii pedepsei pana la
insanatosirea acestuia

In masura in care, in mod concret, se constata, prin expertiza medico-legala psihiatrica,

imprejurarea ca faptuitorul a avut doar partial afectata capacitatea psihica (existenta unei tulburari
psihice) iar nu total afectata (bolile psihice), comportamentul acestuia va fi evaluat in cadrul
activitatii de individualizare judiciara a pedepsei.

Persoana nu putea sa-si dea seama de actiunile, inactiunile sale din alte cauze.
CAUZELE CARE POT DETERMINA INCAPACITATEA PSIHICA A UNEI
PERSOANE, ALTELE DECAT BOALA PSIHICA SUNT REPREZENTATE DE :

SOMN

SURDOMUTISM

SOMNAMBULISM

SUGESTIE

HIPNOZA
EFECTE :

raspunderea penala este inlaturata

instanta va trebui sa rezolve latura civila a cauzei prin obligarea iresponsabilului,

alaturi de persoana responsabila civilmente, care il avea sub supraveghere, la plata
prejudiciului de catre persoana vatamata

obligarea la plata prejudiciului, a persoanei responsabile, rezulta din neindeplinirea

obligatiilor privind supravegherea concreta a bolnavului, situatie care a facut posibila
savarsirea faptei penale.