1

INFRACTIUNEA

NOTIUNEA SI TRASATURILE ESENTIALE ALE INFRACTIUNII

Art. 15 C.p : Trasaturile esentiale ale infractiunii :

(1) Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție,

nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o.

(2) Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale.

 2
Fapta umana, pentru a fi considerata infractiune, trebuie sa indeplineasca anumite conditii
stabilite de legea penala, si anume :

sa fie prevazuta de legea penala

sa fie savarsita cu vinovatie

sa fie nejustificata

sa fie imputabila persoanei care a savarsit-o

A. Prima trasatura esentiala a infractiunii este reprezentata de "fapta prevazuta de legea

penala" care consta intr-o actiune sau inactiune si care dobandeste forma incriminata si
sanctionata de legea penala
 3
Ca fapta concreta, actiunea, inactiunea trebuie sa fie exteriorizata, obiectivizata, in sensul
modificarii realitatii materiale, prin rezultatul produs sau prin punerea in miscare a unei energii
straine care va determina un rezultat prejudiciabil.

In absenta actiunii-inactiunii de modificare a realitatii sociale sau de punere in miscare a unor

energii straine, care produce un rezultat, nu va exista o infractiune.

Fapta concretizata prin acte sau omisiuni (inactiuni) umane nu se confunda cu reactiile animalelor
sau cu efectele produse de fenomenele naturii, daca in realizarea sau dezlantuirea acestora nu
intervine omul prin faptele sale concrete (ex : distrugerea unui dig care produce inundatii
catastrofale)

Infractiunea indica relatiile dintre oameni, ale caror efecte produc prejudicii sub aspect material
sau moral, astfel incat, in situatia manifestarilor care au avut consecinte care sunt incriminate de
legea penala, doar asupra propriei persoane, nu va exista infractiune.
 4
Actiunea ca suma a unor acte fizice, trebuie sa determine producerea unui rezultat (lovirea,
producerea unei temeri prin folosirea unor cuvinte de amenintare, falsificarea unui document)

Inactiunea (omisiunea) ca manifestare a conduitei individului presupune abandonarea obligatiei de

a actiona astfel incat sa se produca rezultatul periculor (neglijenta in pastrarea secretului de stat,
neluarea vreunei masuri prevazute de dispozitiile legale referitoare la protectia muncii)

Prin prevederea in legea penala a faptei se creeaza cadrul legal – tiparul abstract in care se vor
inscrie faptele concrete, exercitate in realitatea obiectiva (tipicitate)

Modelul legal prevazut de norma penala contine elementele generale, tipizate, caracteristice unor
categorii generalizate de acte, actiuni, activitati, care sunt completate, intarite de normele si
dispozitiile unor legi speciale.

Prin tipicitate se definesc caracteristicile a ceea ce este specific unei fapte, de a corespunde unei
norme de incriminare.

Prin specificitate se inteleg caracteristicile proprii, particulare, speciale, distinctive ale fiecarei fapte in
parte de a corespunde doar unei singure norme de incriminare.
 5

B. A doua trasatura a infractiunii este reprezentata de "savarsirea cu vinovatie a

actiunii-inactiunii", in sensul manifestarii atitudinii psihice a faptuitorului (infractorului)
fata de fapta prevazuta de legea penala sau de urmarile acesteia

intentia

intentia intentia
directa indirecta
 6
culpa

Culpa cu Culpa din

previziune neprevedere
(prevedere) (simpla)
Vinovatia reflecta aspectul subiectiv al infractiunii si cuprinde atitudinea psihica a faptuitorului fata de
fapta savarsita si de urmarile acesteia.

Ca atitudine psihica, vinovatia este rezultatul interactiunii

a doi factori :
Intentia depasita
constiinta (praeterintentia)

vointa
 7

Intre vinovatie si constiinta nu trebuie pus semnul egalitatii :

Daca vinovatia exprima ansamblul celor trei factori : intelectiv, volitiv si afectiv, constiinta indica
ansamblul de idei, conceptii, cunostinte, mentalitati privind existenta sociala.

Vinovatia reprezinta un element al constiintei, respectiv acea parte in baza careia o persoana
isi evalueaza comportamentul si isi identifica greseala ca fiind o abatere de la norma legala
sau morala, considerandu-se pasibila de pedeapsa, in timp ce constiinta reprezinta forma de
reprezentare a individului despre propria existenta si despre raporturile cu fenomenele si
evenimentele la care participa si cu lucrurile din jurul sau.
Art 16. C.p. : Vinovatia 8
(1) Fapta constituie infracțiune numai dacă a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de legea penală.

(2) Vinovăție există când fapta este comisă cu intenție, din culpă sau cu intenție depășită.

(3) Fapta este săvârșită cu intenție când făptuitorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte; - INTENTIA DIRECTA

b) prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui. - INTENTIA INDIRECTA

(4) Fapta este săvârșită din culpă, când făptuitorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce; - CULPA CU
PREVIZIUNE

b) nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă. - CULPA SIMPLA

(5) Există intenție depășită când fapta constând într-o acțiune sau inacțiune intenționată produce un rezultat mai grav, care se
datorează culpei făptuitorului.

(6) Fapta constând într-o acțiune sau inacțiune constituie infracțiune când este săvârșită cu intenție. Fapta comisă din culpă
constituie infracțiune numai când legea o prevede în mod expres.
 9
PROCESELE CARE COMPUN VINOVATIA AU REPREZENTARI DIFERITE :

factorul afectiv indica starea

emotiva in timpul
FAcomiterii faptei
si sentimentele investite in
evaluarea acesteia
factorul volitiv exercita functia
VINOVATIA psihica de orientare constienta spre
savarsirea unui scop actionat prin
efortul concret de realizare al
Factorul afectiv acestuia
Factorul volitiv
Factorul intelectiv factorul intelectiv se reflecta in
activitatea mintii
facumane de a gandi,
de a proiecta in mod rational
activitatea de realizare a faptei
 10

Procesul intelectiv elaboreaza planul actional, adaptand capacitatea individului la exigentele executarii, in
functie de conditiile concrete de mediu, precum si de atitudinile creative, de puterea de concentrare a
acestuia.

Procesul volitional indica intensitatea si durata folosirii energiilor interne de a trece la executarea actului, de
a starui pentru urmarirea scopului si mobilului actional, mobilizand intreaga capacitate de a face ceva, iar nu
de a abandona sau de a continua activitatea la intalnirea opozitiei.

Procesul afectiv, alaturi de procesul intelectiv si cel volitiv, ofera o motivare a actiunii – inactiunii savarsite,
precum si consecintelor rezultate din elaborarea intr-un anumit mod si executarea intr-un anumit fel a faptei
determinand impulsul care indica mobilul si scopul urmarit pentru persoana care si-a mobilizat intelectul,
vointa, energia.

Procesul afectiv nu se rezuma doar la mobilul urmarit si la scopul spre care se indreapta actiunea-inactiunea
faptuitorului ci si la modul in care se reflecta examenul de constiinta al acestuia : regretul pentru consecintele
prejudiciabile sau nerecunoasterea temeiniciei invinuirii.
 11
A. Intentia reprezinta atitudinea psihica
a faptuitorului rezultand din
prevederea rezultatului faptei sale si
urmarirea acelui rezultat prin savarsirea
faptei ori numai acceptarea acelui
rezultat.

a. intentia directa rezulta din modul de identificare

de catre faptuitor a rezultatului actiunii – inactiunii,
pe care il percepe in mod direct, dintr-un inceput
(factorul intelectiv), prin modul de producere al
rezultatului prejudiciabil, pe care il urmareste in
mod direct (factorul volitiv) si prin modul de
evaluare a urmaririi prejudiciabile, pe care in mod
direct (factorul afectiv)
 12

b. intentia indirecta (eventuala) rezulta din modul

de identificare de catre faptuitor a rezultatului
faptei, pe care il percepe in mod direct (factorul
intelectiv) si desi nu-l urmareste, accepta
posibilitatea producerii lui (factorul volitiv), iar
pentru evaluarea rezultatului il accepta in mod
direct (factorul afectiv)
 13
Cu alte cuvinte,

intentia directa se caracterizeaza prin :

-prevederea rezultatului faptei si

-urmarirea acelui rezultat prin savarsirea faptei

intentia indirecta se caracterizeaza prin :

- prevederea rezultatului de catre faptuitor

- rezultat care nu este urmarit
- ci, accepta eventualitatea producerii lui
 14
B. Culpa este definita ca fiind atitudinea
psihica a faptuitorului care prevede
rezultatului faptei sale, nu-l accepta,
socotind fara temei ca acesta nu se va
produce ori nu prevede rezultatul faptei
sale desi putea si trebuia sa il prevada

a. Culpa cu previziune (sau culpa cu

prevedere) exista cand faptuitorul prevede
rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind
fara temei ca acesta nu se va produce
 15

b. Culpa fara previziune (sau culpa simpla)

exista in situatia in care faptuitorul nu prevede
rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa il
prevada.

c. Intentia depasita (praeterintentia)

reprezinta o forma distincta de manifestare
a vinovatiei, alaturi de intentie si culpa.
 16

Exista intentie depasita cand fapta constand intr-o actiune sau inactiune
intentionata produce un rezultat mai grav si se datoreaza culpei faptuitorului.

Caracteristic pentru infractiunile savarsite cu intentie depasita este imprejurarea ca

faptuitorul savarseste o fapta urmarind un anumit rezultat, rezultat care se amplifica,
devenind mai grav si constituind continutul unei alte infractiuni (ex : violul care a avut
ca urmare moartea victimei, talharia urmata de moartea victimei)

Chiar daca intentia depasita (praeterintentia) contine, in prima faza actionala,

intentia (pentru premium delictum), culpa (pentru malus delictum), ca forma a
vinovatiei, ramane independenta deoarece factorii intelectivi, volitivi si afectivi,
ultilizati in savarsirea faptei, au un continut diferit fata de cel care compun intentia
sau culpa.
 17

In absenta legaturii dintre cele doua actiuni (premium delictum si malus delictum) va
exista un raport de cauzalitate unic :

intre actiunea intentionata

si rezultat (calificand fapta intentionata)
intre actiunea culpabila
si rezultat (calificand fapta culpabila)
 18
C. A treia trasatura esentiala a infractiunii este reprezentata de necesitatea ca
"fapta sa fie nejustificata".

Caracterul nejustificat al faptei se stabileste prin comparatie cu termenul de "fapta

justificata" care consta in fapta permisa de legea penala, in sensul ca, prin norma
legala se inlatura caracterul nelegal al acesteia (ex : fapta de a ucide, desi este
incriminata, prin norma penala este justificata prin lege in cazul legitimei aparari)

Normele permisive, a caror cauza este justificata, genereaza efecte in baza ordinii
juridice legale, in sensul evitarii prejudicierii prin folosirea fortei (forta ilicita prin forta
licita se opreste)

In legatura cu aceasta trasatura a infractiunii, in doctrina penala se mai foloseste

termenul de "antijuridicitate", ce exprima existenta unei contradictii intre fapta
savarsita si exigentele ordinii juridice.
 19

D. A patra trasatura esentiala a infractiunii este reprezentata de necesitatea ca

"fapta sa fie imputabila persoanei care a savarsit-o".

Conceptul de imputabilitate consta in retinerea in sarcina unei persoane a

raspunderii pentru savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.

Fapta este imputabila persoanei care a savarsit-o, daca se stabileste ca acea fapta
apartine atat fizic, cat si psihic persoanei care a savarsit-o.

Precizarea ca fapta imputabila face parte din categoria faptelor prevazute de legea
penala, indica elementele componente ale acesteia – actul intelectiv, volitiv si afectiv.
 20

Locul si
Obiectul Subiectii timpul
infractiunii infractiunii comiterii
infractiunii
 21
Continutul infractiunii reprezinta ansamblul caracteristicilor specifice, tipice si
esentiale ale obiectului, subiectului, laturii obiective si laturii subiective.

Daca fapta concreta nu prezinta vreuna dintre trasaturile prevazute de lege, ea nu

poate fi calificata infractiune, lipsind unul dintre elementele constitutive ale acesteia

Notiunea de continut al infractiunii are urmatoarele acceptiuni :

continut generic – ce are drept scop sa evidentieze ceea ce este comun tuturor
continuturilor specifice infractiunilor existente in legislatie

continut juridic – totalitatea conditiilor cerute de norma incriminatoare pentru

existenta unei anumite infractiuni

continut constitutiv – totalitatea conditiilor referitoare la actul de conduita, cerute de

norma incriminatoare pentru existenta unei anumite infractiuni
 22

Continutul generic al infractiunii cuprinde conditii cu privire la :

- actul de conduita interzis al unei persoane

- valoarea sociala si relatiile sociale formate in jurul acestei valori
- subiectii actului de conduita
- locul si timpul savarsirii infractiunii
Dupa situarea in timp a conditiilor cerute de lege fata de savarsirea faptei, se disting :
23

Conditii preexistente : Conditii subsecvente :

Conditii
se refera la obiectul pot privi producerea
concomitente : pot
infractiunii, la subiectii unei rumari (exemplu:
privi locul si timpul
infractiunii, la starea pe producerea unui
comiterii actului de
care trebuie sa se dezastru)
conduita
grefeze fapta
 OBIECTUL INFRACTIUNII : 24
Actul de conduita al celui care savarseste infractiunea se indreapta impotriva unei
anumite valori sociale si, prin ea, impotriva unor relatii sociale formate in jurul si
datorita acestei valori

Obiectul infractiunii reprezinta valoarea sociala si relatiile sociale create in jurul

acestei valori, care sunt vatamate prin fapta infractionala.

Notiunea de obiect al infractiunii este susceptibila de urmatoarele acceptiuni :

- obiectul juridic general – este format din totalitatea relatiilor sociale ocrotite prin
normele dreptului penal

- obiectul juridic generic (de grup) - este format din grupul de valori sociale de
aceeasi natura ocrotite prin normele penale; in cadrul acestui grup se afla valoarea
sociala vatamata prin infractiune

- obiectul juridic specific – reprezinta valoarea sociala concreta careia I se aduce

atingere prin infractiune
 25
- obiectul material (obiectul direct nemijlocit) - exista doar la acele infractiuni la
care valoarea sociala ocrotita este incorporata intr-o entitate materiala, astfel ca
vatamarea relatiilor sociale are loc prin intermediul acestei entitati

- obiectul juridic complex – este format dintr-un obiect juridic principal (relatia
sociala principala careia I se aduce atingere) si dintr-un obiect secundar (relatia
sociala secundara careia I se aduce atingere prin infractiune)

este specific infractiunilor complexe, exemplu :

infractiunea de talharie - obiectul juridic principal : relatiile de posesie-detentie
obiectul juridic secundar : relatiile privitoare la ocrotirea persoanei (viata,
integritatea corporala, sanatatea si libertatea)
 26

SUBIECTII INFRACTIUNII :

Subiectii infractiunii sunt persoanele implicate in savarsirea unei infractiuni, fie prin
insasi savarsirea infractiunii, fie prin suportarea consecintelor determinate prin
savarsirea acesteia.

Notiunea de subiecti nu este identica cu aceea de subiecti de drept penal –

persoanele care au calitatea de subiecti ai raporturilor de drept penal, de conformare
si de conflict.
 27

Dupa pozitia in cadrul raportului juridic penal de conflict, se face distinctie intre :

subiecti activi subiecti pasivi

SA
(persoanele
vatamate SS
prin infractiune) S
SP
 28
Subiectul activ al infractiunii este persoana care savarseste in mod nemijlocit sau
care participa la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, care constituie
infractiune.

Codul penal prevede anumite conditii ce privesc, in general, subiectul activ al

infractiunii, subiect pasiv putand fi orice persoana.

In anumite cazuri, legea indica conditii specifice subiectului pasiv, caz in care, va
exista o infractiune cu subiect pasiv calificat.

Neindeplinirea conditiilor referitoare la subiectul infractiunii, activ sau pasiv, face ca

fapta sa nu aiba caracter penal (nu este prevazuta de lege sau este inlaturata
vinovatia).
 29

a. Persoana fizica – subiect activ al infractiunii :

Conditiile generale de existenta :

libertatea de vointa si actiune

responsabilitatea

varsta ceruta de lege

In doctrina, exista si anumite conditii speciale, cum ar fi : 30

Δ calitatea de cetatean – pentru infractiunile de tradare

Δ calitatea de functionar – pentru infractiunile de abuz in serviciu, neglijenta in

serviciu.

• Varsta ceruta de lege

Varsta de la care o persoana poate sa raspunda penal, sa devina subiect activ al

infractiunii este de 14 impliniti.
Varsta sub 14 ani reprezinta o cauza de neimputabilitate.
 31

Minorul intre 14-16 ani va raspunde penal numai daca se dovedeste ca avut
discernamant (este prevazuta o prezumtie a lipsei de discernamant – o prezumtie
relativa)

Discernamant – capacitatea persoanei de a-si manifesta constient vointa, in

raport cu o anumita fapta concreta.

Minorul care a implinit varsta de 16 este prezumat ca are capacitate penala

(prezumtie relativa)
 32

• Responsabilitatea

Este aptitudinea persoanei de a-si da seama de faptele sale (actiuni sau inactiuni),
de semnificatia sociala a acestora precum si de a-si dirija, in mod constient, vointa in
raport cu aceste fapte.

Presupune doi factori :

Intelectiv volitiv
 33

• Libertatea de vointa si actiune

Presupune ca persoana a decis, in mod liber, asupra savarsirii faptei si a avut

libertatea de hotarare si a actionat propriei sale vointe.

Conditii speciale :
aceste conditii se refera la anumite calitati

exemplu de subiect activ calificat sau

circumstantiat

cetatean- infractiuni de tradare

strain sau apatrid – spionaj
militar – infractiuni contra capacitatii de lupta a
fortelor armate
 34

b. Persoana juridica – subiect activ al infractiunii

Conditiile raspunderii penale a persoanei juridice (art. 135. C.p.)

conditii privind existenta persoanei juridice

conditii privind sfera persoanelor juridice care raspund penal

infractiunile ce pot fi comise de catre persoanele juridice

conditii privind persoanele care prin faptele lor pot antrena raspunderea
penala a persoanei juridice
 35

Conditii privind existenta persoanei juridice :

Pentru a raspunde penal, persoana juridica trebuie sa existe in momentul

comiterii infractiunii

Nu pot fi subiecti activi ai infractiunii, acele entitatii care nu au dobandit

personalitate juridica pana la data comiterii infractiunii

Poate fi subiect activ al infractiunii, persoana juridica aflata in proces de

lichidare, pana la incetarea activitatii
 36
Conform art 151 C.p. - in cazul pierderii personalitatii juridice prin fuziune, absorbtie
sau divizare, intervenita dupa comiterea infractiunii, raspunderea penala si
consecintele :

in sarcina persoanei juridice create prin fuziune

in sarcina persoanei juridice absorbante

in sarcina persoanei juridice create prin divizare

 37

Conditii privind sfera persoanelor juridice care raspund penal :

In principiu, raspunderea penala poate interveni pentru orice persoana juridica

Exceptii :

----- statul si autoritatile publice

----- institutiile publice – dar, numai pentru infractiunile savarsite in realizarea unei
activitati ce nu poate face obiectul domeniului privat; institutiile publice care
savarsesc infractiuni in realizarea
 38

Autoritatile publice prevazute de Constitutie, care sunt excluse de la

raspunderea penala sunt :

- Parlamentul
- Presedintele Romaniei
- Guvernul
- Organele administratiei publice centrale si locale
- Organele autoritatii judecatoresti
- Curtea de Conturi
- Curtea Constitutionala
 39
INFRACTIUNI CE POT FI COMISE DE PERSOANELE JURIDICE :

O persoana juridica poate raspunde penal pentru orice fapta prevazuta de legea
penala

Exceptii :

NU pot fi savarsite de persoane juridice – violul, bigamia, agresiunea

sexuala, conducerea unui autovehicul fara permis de conducere

Pentru ca, o persoana juridica sa raspunda penal, trebuia ca aceasta sa comita

infractiunea :

In interesul ori in
In realizarea obiectului numele persoanei
de activitate juridice : infractiuni
privind concurenta
 40

Conditii privind persoanele care, prin faptele lor, pot antrena raspunderea penala a persoanei
juridice :

Fapta persoanei juridice nu poate fi conceputa in afara unei persoane fizice care, prin actiunile
sau inactiunile ei, determina conduita persoanei juridice.

Subiectul pasiv al infractiunii este persoana fizica sau persoana juridica,

titulara a valorii sociale ocrotite si care este vatamata ori pusa in pericol prin infractiune.
 41
Conditii generale :

pentru a fi subiect pasiv al infractiunii, persoana fizica sau persoana

juridica trebuie sa fie titulara a valorii sociale ocrotite

subiectul pasiv este si persoana pagubita prin infractiune : furt, distrugere,

delapidare

subiectul pasiv este altcineva decat persoana pagubita : omor –

subiectul pasiv este victima omorului, iar subiectul pagubit este persoana care se
afla in intretinerea victimei

Conditii speciale :

infractiunea de ultraj : subiect pasiv – functionar, functie ce implica

exercitiul autoritatii de stat, aflat in exercitarea atributiilor de serviciu
 42

Locul si timpul comiterii infractiunii :

Locul si timpul sunt elemente preexistente infractiunii, fara de care nu poate fi

conceputa comiterea infractiunii

Locul si timpul pot aparea in continutul unei infractiuni – moment in care, se

realizeaza un continut calificat al infractiunii
 43

CONTINUTUL CONSTITUTIV AL INFRACTIUNII

Latura Latura
obiectiva subiectiva
 44
Continutul constitutiv al infractiunii desemneaza totalitatea conditiilor prevazute in
norma de incriminare cu privire la :

actul de conduita interzis

conditii pe care le indeplineste faptuitorul ori devin relevante prin savarsirea

actiunii sau inactiunii, de catre acesta

Latura obiectiva :

Desemneaza totalitatea conditiilor cerute de norma de incriminare, privitoare la actul

de conduita interzis sau ordonat pentru existenta infractiunii.
Elementele componente ale laturii obiective : 45
elementul material

urmarea imediata

legatura de cauzalitate intre elementul material si urmarea imediata

Elementul material :

Desemneaza actul de conduita interzis prin norma de incriminare.

Reprezinta componenta esentiala a oricarei infractiuni, luand forma unei actiuni sau
inactiuni.

In variante alternative, este reprezentat de mai multe actiuni, precum :

in cazul infractiunii de luare de mita de catre un functionar prin "pretindere",

"primire" ori "acceptare"
 46

Actiunea – desemneaza o atitudine a faptuitorului, prin care face ceva ce

legea penala interzice.

Inactiunea – desemneaza atitudinea faptuitorului, care nu face ceva ce

legea penala ordona sa faca.
 Savarsirea infractiunii comisive prin omisiune : 47

In functie de modalitatile de realizare ale elementului material, exista :

infractiuni infractiuni
comisive omisive

Infractiunea comisiva consta in savarsirea (comiterea) unui act pe care legea

il interzice iar infractiunea omisiva consta in abtinerea de la indeplinire (omitere)
a unui act pe care legea il ordona.
Infractiunea comisiva se considera comisa prin omisiune, cand : 48
exista o obligatie legala sau contractuala de a actiona

autorul omisiunii a creat o stare de pericol care a inlesnit producerea rezultatului

Urmarea imediata

Prin savarsirea actiunii sau inactiunii, impotriva obiectului infractiunii, se produce o vatamare, o punere
in pericol a acestuia

Vatamarea adusa valorii sociale ocrotite, prin fapta interzisa, reprezinta urmarea periculoasa – element
al laturii obiective

Urmarea produsa consta in :

schimbarea obiectului ori pozitiei acestuia

stanjenirea normalei desfasurari a relatiilor sociale nascute in legatura si datorita valorii sociale
ocrotite
 49

Legatura de cauzalitate

Legatura de cauzalitate reprezinta puntea, intre elementul material (cauza) si

urmarea imediata (efectul), ceruta de lege pentru existenta infractiunii.

In cazul infractiunilor de rezultat – stabilirea legaturii de cauzalitate este necesara

in cazul infractiunilor de pericol – stabilirea legaturii de cauzalitate rezulta din

savarsirea faptei
 50
Latura subiectiva

Cuprinde totalitatea conditiilor cerute de lege cu privire la atitudinea

constiintei si vointei faptuitorului fata de fapta si urmarile acesteia, pentru
caracterizarea faptei ca infractiune

Elemente componente :

cerinte esentiale mobil (cauza)

clementul subiectiv
vinovatia

scop (efect)
 51

Formele vinovatiei :

intentie directa

indirecta

culpa cu previziune
fara previziune

intentie depasita (praeterintentie)

Daca, in lege, nu exista nicio prevedere cu privire la forma de vinovatie, inseamna ca

acea fapta este infractiune doar daca se comite cu intentie
 52
Mobilul/Cauza :

Cauza interna a actului de conduita desemneaza acea tendinta ce a condus

la nasterea, in mintea faptuitorului, a ideii savarsirii anumitor fapte.

Mobilul poate aparea :

ca element circumstantial in continutul calificat al unei infractiuni : omorul

devine calificat cand este savarsit in interes material
 53

Scopul in continutul laturii subiective :

Scopul, urmarit prin savarsirea faptei, implica reprezentarea clara a rezultatului faptei de
catre faptuitor

Va fi indeplinita aceasta cerinta esentiala cand faptuitorul a urmarit realizarea scopului

prevazut de lege, indiferent daca a fost atins sau nu prin savarsirea faptei (elementul
subiectiv luand forma intentiei calificate prin scop)

Exemplu : - inselaciunea se comite in scopul obtinerii unui folos

patrimanial injust.