8.

1 Staţii totale - Generalităţi

Stațiile totale sunt produse compacte, adică partea de măsurare a distanțelor și a

unghiurilor, unitatea de calcul și înregistrare sunt integrate într-un singur
dispozitiv.
Stațiile totale permit rezolvarea tuturor problemelor legate de achiziția datelor
spațiale. Acestea constau din: - teodolit digital; - dispozitiv electronic de
măsurare a distanței integrat în telescop; - microprocesor pentru procesarea
datelor măsurate și memorie pentru înregistrarea măsurătorilor, atât cele
măsurate, cât și cele procesate.
Stațiile totale au următoarele componente tehnice:
- senzori de înclinare;
- sisteme coaxiale pentru măsurarea unghiurilor și distanțelor;
- posibilități de stocare externe sau interne pentru valorile măsurate originale
(Hz, V, L), respectiv pentru valorile derivate, cum ar fi distanța orizontală,
diferența de nivel, coordonatele etc.
- software pentru reducerea valorilor măsurate.

Fig. 8.1.a TS 06 (Leica) Fig. 8.1.b SET 350 RX (Sokia) Fig.8.1c ES 102
(Topcon)

Caracteristicile tipice de performanță sunt:

- precizia măsurării unghiului: ≤ 20cc
- precizia distanțelor de măsurare: ≤ (5 mm ± 5 ppm)
- domeniul de măsurare a distanței: ≥ 1 km.
Stațiile totale permit aplicarea automată a corecțiilor datorate condițiilor
atmosferice, reducerea la orizontul de lucru și la planul de proiecție. Procesorul
instrumentului are o serie de programe care permit atât calcule simple (distanțe
 orizontale, Δh, ΔX, ΔY), cât și calcule complexe (intersecţii înapoi,
drumuiri, etc.). Stațiile totale au un panou de control care diferă de la
instrument la instrument, cele mai simple au 10 taste și cursor, iar cele
mai dezvoltate ajung la panouri similare tastaturii PC-ului.
Performanțele stațiilor totale au evoluat, de asemenea, în ceea ce
privește măsurarea distanței și utilizarea elementului reflectorizant.
Astfel, primele stații totale au măsurat distanțele numai cu prisme,
generația următoare a permis măsurarea pe foi reflectorizante (până la
200-400 m) și, în final, stațiile totale au permis măsurarea distanțelor
fără niciun element reflectorizant (și distanța măsurată fără reflector a
crescut în ultimii ani). Performanțele stațiilor totale au fost
îmbunătățite odată cu crearea posibilității de raportare pe teren a
datelor colectate și prelucrate. Raportarea lor se face cu ajutorul
programului existent în stația totală.

Figure 8.2 Baston de aluminiu şi prismă

Creșterea capacității de stocare a datelor a permis chiar adăugarea hărților la

aceste stații totale, la birou, înainte de începerea măsurătorilor. Măsurarea,
procesarea și raportarea punctelor măsurate pe teren permit editarea desenului
încărcat în stația totală cu modificările apărute în teren.
Transferul de date a suferit multe îmbunătățiri în ultimii ani, ultimele stații totale
permițând transferul atât de date măsurate, cât și prelucrate, a fişierelor de tip
desen, utilizând cabluri, carduri de memorie PCMCIA, prin tehnologia
Bluetooth sau WLAN.
Echipamentul complet al unei stații totale include de obicei 2 baterii, încărcător
de baterii, cablu de alimentare de curent alternativ, capacul obiectivului, cablu
serial de transfer de date, card de memorie, husă de protecție meteo, ruletă
bandă de măsurare și chei hexagonale.
Alte echipamente utilizate includ un
trepied, prisme reflectorizante și
bastoane de aluminiu cu măsurarea
înălțimii prismei şi care au încorporate
nivele pentru a folosi în mod corect
prisma. Stația totală este adesea echipată
cu un laser roșu pentru centrarea
instrumentului și cu nivele electronice
pentru calarea aparatului.

Figure 8.3 Nivelă electronică

8.2 Clasificarea tahimetrelor electronice

Tahimetrele electronice pot fi clasificate în funcţie de exactitate, de performanţă,

a echipării, respectiv a funcţionalităţii instrumentelor. În acest scop se pot
diferenţia cinci clase diferite:
1. Tahimetre electronice simple :
Acestea sunt instrumente pentru lucrări topografice locale, cu cerinţe medii de
precizie (pentru ridicare şi trasare). În timpul dezvoltării acestor instrumente s-a
acordat o atenţie deosebită unei utilizări simple şi intuitive. Instrumentele
trebuie să fie robuste pentru a putea fi folosite pe şantier. Multe aparate sunt
protejate împotriva prafului şi a apei şi îndeplinesc cerinţele unor norme
corespunzătoare (de exemplu IP 66).
2. Tahimetre electronice standard:
Acestea sunt tahimetre nemotorizate, care se deosebesc de prima grupă printr-o
exactitate mai mare la măsurare, precum şi prin software-uri pentru aplicaţii
considerabil mai complexe, respectiv prin mai multe accesorii. Cu ajutorul unor
astfel de instrumente pot fi efectuate toate măsurătorile statice. Datorită
posibilităţilor complexe, este nevoie însă de cunoştinţe aprofundate cu privire la
utilizare şi la tehnica măsurării.
3. Tahimetre electronice universale:
Acestea sunt tahimetre motorizate, care nu oferă rezultate mai exacte decât
tahimetrele standard. Datorită automatizării măsurătorilor, acestea pot fi
efectuate mai rapid şi cu un efort mai redus. În plus, măsurătorile sunt autonome
şi pot fi realizate şi cu obiecte în mişcare.
4. Tahimetre electronice de precizie:
Acestea sunt destinate acelor lucrări care necesită un grad de precizie cât mai
mare, ca de exemplu intersecţii înainte la distanţe mici (sisteme de măsurare
industriale) sau pentru alte măsurători inginereşti.
5. Tahimetre electronice hibride
În ultimii ani au apărut şi staţii totale hibride, producătorii reuşind să integreze
mai multe tehnologii într-un singur instrument, ca de exemplu o staţie totală cu
un sistem GNSS sau o staţie totală cu un sistem de scanare laser terestru.

Încadrarea instrumentelor este reprezentată în figura 8.4 sub forma unei matrice
bidimensionale. Dimensiunea verticală este reprezentată prin funcţionalitate sau
prin dotare. Dimensiunea orizontală reprezintă parametrii de performanţă.
Fiecare producător oferă în cadrul diferitelor categorii, instrumente singulare sau
serii complete de fabricaţie. În cadrul unei serii de fabricaţie, tahimetrele simple,
respectiv tahimetrele standard se deosebesc prin intermediul unor grade de
precizie şi caracteristici diferite de dotare.
 Fig. 8.4 Repartizarea tahimetrelor electronice pe echipamente şi precizii

Tahimetre electronice simple

În tabelul 8.1 este prezentată o selecţie de tahimetre electronice simple, iar în
imaginile 8.5.a-d. sunt prezentate câteva dintre acestea. Unităţile de introducere
sunt sistematice şi sunt compuse doar din câteva butoane. Simbolurile grafice de
pe afişajul cu o suprafaţă mare sprijină deservirea de către utilizator. De cele mai
multe ori unitatea de comandă este prezentă doar o singură dată (într-o singură
poziţie a lunetei).
Tabelul 8.1
Producător Tip Unghi Interval Distanţă Particularităţi
Rezoluţia Ab. de Ab. Timp
(afişată) standard măsurare* standard de
[mgon] [mgon] [m] măsu-
rare
Leica T 100 1,0 2,7 Memorie internă:
Seria Leica T 200 1,0 1,9 2500 3 mm + <2s 10 000 de puncte;
Builder 2 ppm Interfaţă RS 232C
/USB.
Sokkia SET 0,2 0,6 Transfer prin RS
Seria 20K 220K 3000; 2 mm + 2,8 s 232C.
SET 0,2 1,0 2 ppm Protecţie praf/apă:
320K 6001 IP66.
SET 0,2 1,5
520K
SET 0,2 1,9
620K
Topcon GTS- 0,2 1,0 Memorie internă:
Seria GTS 243NW 2 mm + 24000 de puncte;
240NW GTS- 0,2 1,5 3000 2 ppm 2,8 s Comunicarea prin
245NW RS 232C /
GTS- 0,2 1,8 Bluetooth.
246NW Protecţie praf/apă:
GTS- 1,0 2,7 2000 3 mm + IP66.
249NW 3 ppm
Nikon DTM 0,2 1,0 3 mm + Memorie internă:
322 2300 2 ppm 1,6 s 10 000 de puncte;
Interfaţă RS 232C
1
* cu o prismă standard ; – cu miniprismă

Fig. 8.5.a. Fig. 8.5.b. Fig. 8.5.c. Fig. 8.5.d.

Builder RM T200 (Leica) SET 520K (Sokkia) GTS 245NW (Topcon) DTM 322(Nikon)

Tahimetre electronice standard

Tahimetrele electronice standard sunt oferite în majoritatea cazurilor sub forma
unor serii de fabricaţie, care se deosebesc, în principal, prin precizii gradate
(tabelul 8.2).
 Tabelul 8.2
Producător Tip Unghi Interval Distanţă Particularităţi
Rezoluţia Ab. de Ab. Timp
(afişată) standard măsurare* standard de
[mgon] [mgon] [m] măsu-
rare
Leica TS 02 0,1 1,0 Interfaţă Bluetooth,
Seria Leica TS 06 0,1 0,6 3500 1,5 mm 2,4 s memorie tip USB
TPS TS 09 0,1 0,3 + 2 ppm stick, port Mini-
Flexline USB şi RS 232C
Sokkia SET 0,2 0,6
Memorie internă:
Seria 250RX
10 000 de blocuri;
50RX SET 0,2 1,0 1,7 s
memorie externă
350RX 2 mm +
de tip USB stick şi
SET 0,2 1,5 4000 2 ppm
SD card. Transfer
550RX
prin RS 232C şi
SET 0,2 1,9
Bluetooth.
650RX
Topcon ES-101 0,1 0,3 Comunicarea prin
Seria ES ES-102 0,3 0,6 2 mm + Bluetooth, USB
ES-103 0,3 0,9 4000 2 ppm 0,9 s 2.0 şi RS 232C.
ES-105 0,3 1,5 Protecţie praf/apă:
ES-107 0,3 2,1 IP66
Trimble TS 662 0,2 0,6 3000 2 mm + 0,8 s Memorie internă:
Seria TS 635 0,2 1,5 5000 2 ppm 10 000 de blocuri;
TS 600 Transfer prin RS
232C şi Bluetooth
Spectra FOCUS 0,2 0,6 3000 2 mm + 0,8 s Memorie internă
Precision 8 0,2 1,5 5000 2 ppm 128 MB; Transfer
prin RS 232C,
USB şi Bluetooth
Nikon Nivo 0,2 0,6 3000 Transfer prin RS
Seria 2.M 2 mm + 0,8 s 232C şi Bluetooth.
Nivo M Nivo 0,2 1,0 5000 2 ppm Protecţie praf/apă:
3.M IP66.
Nivo 0,2 1,5 5000
5.M
Pentax R-422 0,3 0,6 Memorie internă:
Seria VN 45 000 de blocuri;
R-400V R-423 0,3 0,9 5500 3 mm + 2,0 s Modelul R-435 VN
VN 2 ppm este mai uşor şi are
R-425 0,3 1,5 filet pentru şurub-
VN pompă de 3-1/2” x
R-435 0,3 1,5 8”
VN
De multe ori se deosebesc doar gradele de precizie ale unghiurilor; modulele de
măsurare a distanţelor sunt de multe ori identice în cadrul unei serii de produse
şi de aceea şi gradele de precizie ale acestora sunt aceleaşi (imaginea 8.6 a-g).
Fig. 8.6.a TS 06 (Leica) Fig. 8.6.b SET 350 RX (Sokia) Fig. 8.6.c ES 102 (Topcon)

Fig. 8.6.d. TS 662 (Trimble) Fig. 8.6.e. Focus 8 Fig. 8.6.f. Nivo 3.M (Nikon)
(Spectra Precision)

Fig. 8.6.g. R-425 VN (Pentax)

Spre deosebire de tahimetrele simple, aceste instrumente dispun de un panou de
control mai mare şi sunt dotate de exemplu cu o tastatură de tip numpad sau
oferă posibilitatea introducerii directe a simbolurilor alfanumerice. La cerere,
panoul de control poate fi livrat pentru ambele poziţii ale lunetei. Spre deosebire
de tahimetrele simple, la aceste instrumente se oferă pachete complexe de
software-uri. La unele instrumente există posibilitatea de a încărca propriul
software.
În majoritatea cazurilor se folosesc compensatoare pe două axe, compensatorul
fiind folosit şi pentru orizontalizare. Utilizatorul poate alege, în cazul tuturor
instrumentelor, din mai multe programe de măsurare a distanţei. Programele
diferite oferă avantaje diferite. În mare se poate face următoarea diferenţiere:
- Măsurare standard,
- Măsurare de precizie (fine),
- Măsurare rapidă (fast),
- Măsurare continuă (tracking),
- Măsurare fără reflector
Măsurarea standard reprezintă un compromis bun între durata şi precizia
măsurării. În cazul măsurării de precizie se utilizează mai multe măsurători
individuale pentru stabilirea valorii măsurate. Măsurarea rapidă prezintă o
nesiguranţă mai mare decât primele două programe, fiindcă se foloseşte doar un
număr mic de măsurători individuale. Programele de măsurare continuă sunt de
asemenea rapide, fiindcă se poate renunţa, cel puţin parţial, la măsurătorile
grosiere.

Tahimetre electronice universale

Tahimetrele electronice universale sunt, de regulă, instrumente motorizate
(imaginile 8.7 a-f). Ele sunt disponibile sub forma unor instrumente individuale
sau ca şi serii de fabricaţie. În cadrul unei serii de fabricaţie diferenţa constă în
principal în gradul de dotare. O îmbunătăţire ulterioară nu este întotdeauna
posibilă.
Tabelul 8.3
Producător Tip Unghi Interval Distanţă Particularităţi
Rezoluţia Ab. de Ab. Timp
(afişată) standard măsurare standard de
[mgon] [mgon] [m] măsu-
rare
Leica TPS 0,1 0,3 Viteză de rotaţie:
Seria Leica 1201+ 30001 1 mm + 2,4 s7; 450/s; Display
TPS 1200+ TPS 0,1 0,6 15002 1,5 touchscreen;
1202+ 12003 ppm7; 3 - 6 s8 Memorie internă
TPS 0,1 1,0 2504 256MB;
1203+ 4005 2 mm + Comunicarea prin
TPS 0,1 1,5 10006 2 ppm8 Bluetooth şi RS
1205+ 232C.
Sokkia SRX1 0,1 0,3 2 mm + Tehnologia RED-
Seria SRX SRX2 0,1 0,6 50001 2 ppm7 Tech EX permite
 SRX3 0,1 1,0 5009 1,7 s măsurarea fără
SRX5 0,1 1,5 3mm + reflector începând
2ppm10 de la o distanţă de
30 cm.
Topcon QS1 0,1 0,3 Sistem operare
Seria QS QS3 0,2 1,0 2 mm + Windows CE NET
QS5 0,2 1,5 3000 2 ppm 0,9 s 4.2, Procesor Intel
PXA255, Touch-
screen color
Trimble S6 DR 0,1 0,6 Viteză de rotaţie:
Seria S6 PLUS 0,1 1,0 2500 1 mm + 1,2 s 1150/s. Distanţa
0,1 1,5 2 ppm maximă de operare
în măsurarea
robotizată 700 m.
Spectra FOCUS 0,1 0,6 4000 Distanţa maximă
Precision 30 0,1 1,0 2 mm + 2,4 s de operare în
0,1 1,5 2 ppm măsurarea
robotizată 800 m.
Nikon Nivo 0,1 0,3 Sistem operare
Seria 1.C 3000 Windows CE,
Nivo C Nivo 0,1 0,6 touchsreen,
2.C 2 mm + 0,8 s transfer prin USB,
Nivo 0,1 1,0 2 ppm Bluetooth şi RS
3.C 5000 232C, Survey Pro
Nivo 0,1 1,5 Software inclus.
5.C Nemotorizată.
Pentax W-822 0,3 0,6 5 mm + Sistem operare
Seria NX 3400 2 ppm 2,0 s Windows CE NET
W-800 W-823 0,3 1,0 4.2; Memorie
NX internă 64 MB;
W-825 0,3 1,5 3000 5 mm + Nemotorizată.
NX 3 ppm
1
- cu o prismă; 2 – cu reflector 3600 (GRZ4); 3 - cu miniprismă; 4 - cu folie reflectorizantă (60 mm
x 60 mm); 5 – fără reflector cu sistemul PinPoint R400; 6 - fără reflector cu sistemul PinPoint
R1000; 7 – măsurare în mod standard; 8 – măsurare fără reflector sub 500m. 9 - fără reflector; 10 -
fără reflector până în 200 m;

Fig. 8.7.a. TPS 1201(Leica) Fig. 8.7.b. SRX1 (Sokkia) Fig. 8.7.c. QS1 (Topcon)
Fig. 8.7.d. S6 (Trimble) Fig. 8.7.e. Focus 30 Fig. 8.7.f. Nivo 5.C (Nikon)
(Spectra Precision)

Fig. 8.7.g. W822 NX (Pentax)

Treptele obişnuite de îmbunătăţire sunt:

Treapta 1: motorizare;
Treapta 2: căutare automată a reflectorului;
Treapta 3: urmărire automată a reflectorului;
Treapta 4: comandă de la distanţă.
În funcţie de funcţionalitate, metoda de lucru în teren poate fi schimbată în mod
esenţial. Posibilităţile diferite sunt:
a) - Deservire la instrument:
Aceasta corespunde lucrului cu instrumente nemotorizate. Deservirea se face de
la tahimetru, iar asistentul ţine jalonul reflectorului pe puncte. Motorizarea,
respectiv celelalte trepte de automatizare, sunt menite să simplifice respectiv să
accelereze procesul de măsurare.
b) Comanda de la distanţă a unităţii de control:
Deservirea se face de la distanţă, iar asistentul ţine jalonul reflectorului pe
puncte. Operatorul are o libertate mare de mişcare şi se poate deplasa în
apropierea reflectorului, respectiv a instrumentului. Precondiţiile sunt un sistem
de telecomandă şi un tahimetru cu vizare automată.
c) One man station:
Deservirea se face de la distanţă prin intermediul unei unităţi de control de la
jalonul reflectorului. Operatorul este în acelaşi timp şi persoana care poartă
reflectorul. Precondiţiile sunt un sistem de telecomandă şi un tahimetru cu vizare
automată.

Tahimetre electronice de precizie

La tahimetrele electronice de precizie (imaginile 8.8.a-d.), în prim plan se află
întotdeauna o măsurare cât mai precisă. O ridicare cât mai raţională a punctelor,
respectiv prelucrarea datelor de măsurare, au o însemnătate secundară.
Tabelul 8.4
Producător Tip Unghi Distanţă
Rezoluţia Ab. standard Ab. standard
(afişată) [mgon] [mgon]
Leica TM 5100A 0,01 0,15 1 mm + 2 ppm1;
TDM 5005 0,01 0,15 0,5 mm2

TDA 5005 0,01 0,15

Sokkia NET 05AX 0,02 0,15 0,8 mm + 1 ppm

Automated
3D Station
Topcon MS05A 0,02 0,15
Seria MS 0,8 mm + 1 ppm
MS1A 0,02 0,3 1 mm + 1 ppm
Trimble S8 DR HP 0,01 0,15 0,8 mm + 1 ppm
Seria S8 0,3
S8 DR PLUS 0,01 0,3 1 mm + 2 ppm
1
– cu prismă; 2 – cu folie reflectorizantă

Fig. 8.8.a TDM 5005 (Leica) Fig.8.8.b. NET 05AX (Sokkia)

Figura 8.8.c MS05A (Topcon) Figura 8.8.d. S8 (Trimble)

Tahimetre electronice hibride

În această clasă intră instrumentele care integrează mai multe tehnologii, ca de
exemplu o staţie totală cu un sistem GNSS/GPS sau o staţie totală cu un sistem
de scanare laser terestru.
Prima categorie a apărut ca urmare a necesităţii de a obţine atât puncte de
control cât şi de a efectua drumuiri cu un singur instrument. Acest tip de staţie
totală hibridă permite fixarea poziţiei punctului de staţie cu ajutorul tehnologiei
GNSS şi apoi măsurarea cu ajutorul staţiei totale încorporate în instrument.
Din această categorie face parte instrumentul SmartStation (fig. 8.9.a) produs de
firma Leica, care permite din software-ul staţiei totale să controleze atât
operaţiile staţiei totale cât şi cele GNSS. Toate datele sunt stocate pe acelaşi card
de memorie. Instrumentul are un design modular şi se poate folosi ca
SmartStation, staţie totală sau rover RTK.
A doua categorie inclusă în această clasă integrează într-o unitate compactă o
staţie totală motorizată cu un sistem de scanare laser terestru. Acesta permite
combinarea funcţionalităţilor unui laser scaner terestru cu efectuarea unor
măsuratori de precizie cu staţia totală. Instrumentul permite cu ajutorul
scanerului laser încorporat să identifice punctele din teren care trebuiesc
măsurate. Staţia totală motorizată deţine o tehnologie EDM fără reflector, un
sistem radio integrat, carnet de teren fotografic cu o imagine panoramică din
fiecare punct ocupat. Orientarea firelor reticulare şi vizualizarea locului
măsurătorii cu imagine se poate realiza de pe ecranul LCD al instrumentului,
care permite manevrarea telescopului. Cu ajutorul tehnologiei wireless
Bluetooth şi conexiunii Wi-Fi, operatorul poate controla instrumentului şi de la
distanţă prin conexiune la reţea sau internet.
Astfel de instrumente sunt fabricate de firmele Topcon şi Trimble.
Instrumentul Topcon IS (Imaging Station), (fig. 8.9.b.) încorporează două
camere: una panoramică şi una telescopică (30x) şi poate măsura fără reflector
până la 2000 m.
Instrumentul Trimble VX (Spatial Station) (fig. 8.9.c.) înglobează caracteristicile
unei staţii totale, unui laser scaner şi a unei camere video calibrate. Instrumentul
permite urmărirea în timp real a imaginii pe display-ul unităţii de control şi prin
simpla atingere a ecranului se poate declanşa măsurătoarea şi captura imaginea
video. Pentru modele 3D, instrumentul are inclusă şi funcţia de scanare.

Fig. 8.9.a SmartStation Fig. 8.9.b. Imaging Staion Fig. 8.9.c. VX Spatial Station
( Leica) (Topcon) (Trimble)

8.6 Structura tahimetrelor electronice

În decursul ultimilor ani, tehnica de măsurare a fost dezvoltată mai

departe pentru toate tahimetrele, indiferent dacă acestea sunt motorizate sau nu.
În comparaţie cu instrumentele mai vechi au fost adăugate funcţionalităţi noi sau
au fost îmbunătăţite considerabil, după cum urmează:
- multe tahimetre pot fi comandate de la distanţă prin intermediul unor
interfeţe de comunicaţie sau prin intermediul unor softuri interne;
- toate tahimetrele sunt echipate cu software-uri complexe, aplicaţiile fiind
bazate pe meniuri pentru reducerea, transformarea şi prelucrarea valorilor
măsurate.
- în afară de acestea, utilizatorul poate instala un software propriu în
tahimetru, pe care apoi îl poate rula. Cerinţele speciale, care nu pot fi
acoperite de software-ul standard al producătorului, pot fi rezolvate direct
pe teren. În cazul tahimetrelor din generaţiile mai vechi, printr-o emulaţie
a sistemului de operare MS-DOS în tahimetru, limbajul de programare
putea fi ales liber. Prin GEO-Basic, Leica oferea un mediu de dezvoltare
 bazat pe BASIC. În cazul tahimetrelor noi, sistemul de operare este
Windows CE şi astfel practic tahimetrul are încorporat un computer pe
care se pot rula programe. Software-urile noi sunt transferate direct prin
intermediul interfeţei.
- pe lângă măsurarea distanţelor folosind reflectoarele şi foliile
reflectorizante, s-a dezvoltat şi tehnologia privind efectuarea de
măsurători de distanţe fără reflector, atât din punct de vedere al câmpului
de măsurare, cât şi al preciziei cu care se determină aceste distanţe.
- O gamă largă de accesorii măresc flexibilitatea. Aici pot fi menţionate
dispozitivele de centrare cu laser, trepiede speciale pentru utilizarea în
interiorul incintelor şi accesoriile optice pentru ghidarea asistentului la
efectuarea trasărilor.
Sub termenul de „sistem de senzori“ se înţelege înregistrarea metrologică a
mărimilor fizice. Un câmp larg revine în cadrul acestui domeniu înregistrării
electrice (sau electronice) a mărimilor ne-electrice. Aici intră şi mărimile
geometrice, pe care geodezul le stabileşte cu ajutorul tahimetrului.
În acest sens, un tahimetru modern este un sistem multisenzorial, care este
compus din componente optice, mecanice şi electronice. Instrumentul este
operat de mai multe microprocesoare, care rezolvă sarcini diferite.
Senzorii pot fi împărţiţi în următoarele categorii:
- Senzori geodezici:
Rezultatele acestor senzori sunt valorile măsurate: a unghiurilor orizontale
(Hz), a unghiurilor verticale (V) şi a distanţei măsurate (D). Senzorii geodezici
sunt compuşi din mai mulţi senzori de bază. precum elemente CCD, bariere
luminoase, dispozitivele de măsurare a diferenţei de fază, etc.
- Senzori pentru mărimi auxiliare:
Senzorii auxiliari măsoară înclinarea instrumentului, devierea punctul de
ţintă de la axa optică (în cazul detectării automate a ţintei), temperatura şi
presiunea aerului. Aceste valori se folosesc la corectarea distanţelor şi a
unghiurilor. Trebuie amintiţi şi anumiţi senzori pentru mărimi auxiliare interne,
precum temperatura anumitor elemente de fabricaţie, gradul de încărcare a
bateriei, etc.
Măsurătorile geodezice sunt obţinute în tahimetru din rezultatul mai multor
determinări, combinate cu valori de calibrare pentru senzori şi corecţii fizico-
geometrice. Valori măsurate originale, ca în cazul instrumentelor optico-
mecanice, nu mai există. În figura 8.10 sunt reprezentaţi cei mai importanţi
senzori, împreună cu dispunerea geometrică a axelor instrumentului.
 Fig. 8.10 Construcţia schematică a unui tahimetru electronic

Servomotoarele comandă, cuplează şi reglează procesele tehnice generale. În

acest scop acestea modifică comenzile de poziţionare electrice-digitale sau
analogice ale aparatului în lucru mecanic. Transformarea energiei se face
motorizat, pneumatic, hidraulic, magnetic şi ca afişaj optic.
Elemente integrate în tahimetru sunt motoarele pentru poziţionarea lunetei şi de
urmărire a ţintei, iluminarea reticulului şi a afişajului şi în cele din urmă a
funcţionării accesorilor optice pentru ghidarea asistentului la efectuarea
trasărilor şi a power-management-ului (funcţii de economisire a curentului,
modul standby, etc.). Pentru poziţionare, efectuată mecanic sau electronic, se
folosesc motoare de curent continuu şi motoare pas cu pas (figura 8.11).
 Fig. 8.11 Componentele unui tahimetru electronic

Alte grupe de funcţii ale unui tahimetru sunt componentele mecanice şi optice,
alimentarea cu energie, tastatura, unitatea de afişaj şi software-ul. Componentele
mecanice sunt compuse din axe, mecanisme de reglaj fin, cleme, rulmenţi,
motoare şi părţi ale carcasei; componentele optice sunt în principiu filtre, lentile,
prisme şi separatoare de facicule de lumină. În cazul software-ului trebuie făcută
diferenţa între sistemul de operare (firmware), software-ul pentru aplicaţii şi
software-ul specific utilizatorului.

8.3 Părţile componente ale unei staţii totale

Părțile componente ale unei stații totale sunt similare cu cele ale unui teodolit.
Infrastructura instrumentului constă din ambază, care conține placa de bază,
placa de tensiune și șuruburile de calare. De asemenea, ambaza permite
schimbul instrumentului cu alte dispozitive care pot conțin prisme fără a
perturba centrarea stabilită anterior pe punctul de stație.
Suprastructura stației totale include cercuri electronice gradate, un telescop care
are încorporat un sistem electronic de măsurare a distanței și atașat un colimator,
tastatură și dispaly, un microprocesor și o unitate de memorie pentru stocarea
datelor măsurate și procesate.
8.3.1 Interfaţa utilizator
Funcții tastelor și afișarea de informații
Tastatura este utilizată pentru a accesa programele stației totale și pentru a
introduce manual literele și numerele necesare pentru a finaliza anumite sarcini,
cum ar fi numele unei noi lucrări, introducerea coordonatelor sau a informațiilor
alfanumerice, cum ar fi codurile utilizate pentru măsurarea detaliilor
topografice.
Există mai multe programe care pot fi accesate de pe display, utilizatorul putând
să le acceseze și să revină la meniul principal folosind tastele săgeată, tasta Enter
și tasta Esc.

Figure 8.12 Părţile componente ale staţiei totale HTS-420R (Hi Target)

În aplicații, se utilizează tastele funcționale situate în partea de jos a display-ului

(de ex. F1, F2, F3, F4 în Figura 8.13), care permit selectarea anumitor funcții din
interiorul aplicațiilor.

Figure 8.13Interfaţa utilizator HTS-420R (Hi Target)

Tastatura este utilizată pentru a accesa programele stației totale și pentru a
introduce manual literele și numerele necesare pentru a finaliza anumite sarcini,
cum ar fi numele unei noi lucrări, introducerea coordonatelor sau a informațiilor
alfanumerice, cum ar fi codurile utilizate pentru măsurarea detaliilor
topografice.
Table 8.5. Funcţiile tastelor si informaţia afişată
Tasta Funcţia
Power ON/ Power OFF.
MEAS Tasta trăgaci, depinde de setare.
ESC Cancel sau exit.
ENT Confirmă sau începeţi editarea.
Comutarea între pagini ale meniului.
Tastă rapidă pentru a accesa meniul funcțional
în interfața de măsurare.
Tasta funcțională definită de utilizator 1.
Tasta funcțională definită de utilizator 2.
▲ Mutați cursorul în sus sau mergeți la precedent.
▼ Mutați cursorul în jos sau mergeți la următorul.
Mutați cursorul la stânga sau mergeți la stânga.
Deplasați cursorul spre dreapta sau mergeți la
dreapta.
STU GHI 1 ~ 9 Introducerea literelor A-Z.
0~9 Introduceți numărul sau alegeți elementul de
meniu.
F1 ~ F4 Taste funcționale pentru a alege funcția afişată
pe ecran.

Toate tahimetrele actuale au un „flux de date digital”. Aceasta înseamnă

înregistrarea digitală și procesarea datelor măsurate. Într-un proiect de măsurare,
activitățile pot fi împărțite în trei etape majore:
1. Pregătirea datelor inițiale:
Datele digitale, cum ar fi reperele (punctele de coordonate cunoscute), punctele
de trasare și chiar hărțile digitale ale zonei sunt pregătite și transferate către
stația totală. Pentru transfer, companiile oferă soluții specifice, adică suportul de
stocare propriu sau standardizat. Suporturile de stocare date standardizate, cum
ar fi cardurile PCMCIA, oferă avantajul de a putea citi și scrie prin orice
notebook.
2. Măsurarea și trasarea:
A doua etapă constă în munca de teren în sine. Din punct de vedere tehnic, este
posibilă stocarea digitală a tuturor datelor. Dezvoltarea unei schițe pe hârtie nu
mai este necesară, dacă toate calculele pot fi deja efectuate la fața locului și
rezultatele măsurătorilor pot fi editate direct pe hărțile digitale existente. În toate
celelalte cazuri, cu ajutorul schiţelor efectuate pe teren, toate elementele
măsurate pot fi prelucrate în continuare la birou.
3. Evaluare:
După finalizarea lucrărilor de teren, datele proiectului sunt transferate înapoi la
sistemele fixe (calculatoarele de la birou) pentru procesare și arhivare.

8.4 Punerea în staţie şi procesul de operare cu staţia totală

Procesul de punere în staţie a unei stații totale, prin centrarea instrumentului pe

punctul matematic al stației marcat la sol cu ajutorul dispozitivului optic de
centrare şi calarea cu nivela sferică urmată de calarea cu nivela torică este
similară cu punerea în staţie a teodolitului.
Multe stații totale au înlocuit nivela torică cu o nivelă digitală. Prin urmare, după
calarea cu nivela sferică ce este de regulă atașată ambazei, operatorul efectuează
calarea folosind nivela digitală. Această operație se efectuează cu ajutorul
șuruburilor de calare, fără a fi nevoie să se rotească instrumentul în jurul axei
principale.
Procesul de operare cu stația totală necesită următorii pași: conectarea bateriei la
dispozitiv; pornirea stației totale prin apăsarea tastei de pornire; centrarea
instrumentului pe punctul stației folosind dispozitivul optic sau indicatorul laser;
calarea aproximativă cunivela sferică și calarea fină a instrumentului cu nivela
tubulară sau cu nivela digitală; măsurarea înălțimii instrumentului în punctul de
stație.

8.5 Măsurarea unghiurilor cu staţia totală

Pentru a măsura un unghi cu un tahimetru

electronic, operatorul țintește punctul de
referință și începe măsurarea apăsând tasta
de declanșare.
Obținerea valorii măsurate în sine se face
prin scanarea electronică a cercurilor
gradate, luând în considerare înclinația
instrumentului și valorile de corecție stocate
și prin calcularea valorilor unghiurilor.
Întregul proces de măsurare se face în mod
autonom. Ca rezultat, sunt afișate direcția
orizontală finală și unghiul vertical.
Figure 8.14 Principiul scanării cercului

Scara de măsurare pentru determinarea unghiului este adesea realizată de

circuite electronice codificate. Codificarea constă din porțiuni transparente și
opace sau zone de transmitere a luminii care diferă semnificativ. Există
instrumente codate cu o singură bandă și instrumente codate cu mai multe benzi.
Codurile relative și absolute sunt cunoscute. Cercurile gradate sunt scanate cu
fotodiode sau rânduri de senzori CCD, prin procesul de iluminare directă sau
prin incidență.
La majoritatea instrumentelor, cercul gradat pentru măsurarea unghiului
orizontal este fixat pe infrastructura instrumentului. Dispozitivul de citire - ca
parte componentă a suprastructurii - se rotește orizontal împreună cu
instrumentul. Aranjamentul pentru unghiurile verticale este inversat.
Dispozitivul de citire este fixat pe umărul telescopului, în timp ce cercul gradat,
care este conectat la axa de vizare, se rotește vertical împreună cu telescopul.
În general, o singură măsurare implică în jur de 60 de linii de cod, îmbunătățind
precizia de interpolare și redundanța.

8.6 Măsurarea distanţelor cu staţia totală.

Măsurarea electronică a distanțelor se realizează prin metoda impulsului sau prin

metoda comparării fazelor. Principala diferență dintre cele două metode constă
în faptul că în metoda de comparare a fazelor este emis un semnal de măsurare
continuu, în timp ce în metoda impulsului semnalul este emis la intervale
regulate.
Ambele metode au ca rezultat timpul de propagare al unui semnal pe drumul
dus-întors al distanței de măsurare. Prin determinarea vitezei de propagare a
semnalului în atmosferă, se poate stabili distanța dorită.
Din punct de vedere al tehnicii de evaluare, cele două metode sunt foarte
asemănătoare: metoda comparării fazelor poate fi interpretată ca un caz special
al metodei impulsului, cu semnale emise permanent.
Metoda impulsului este mai avantajoasă în cazul măsurătorilor către obiective
dificil de măsurat. Se emit impulsuri extrem de scurte cu o densitate de energie
foarte mare; astfel, impulsul care revine are suficientă energie pentru ca
semnalul de măsurare a distanței să fie evaluat, chiar dacă obiectul are
proprietăți medii de reflexie. Majoritatea tahimetrelor electronice folosesc astăzi
metoda comparării fazelor.
Două dispozitive de măsurat distanţa sunt încorporate coaxial în instrument.
Ambele dispozitive operează pe binecunoscutul principiu de măsurare a fazelor.
Fascicul laser cu infraroșu ce permite măsurarea distanțelor față de prisme și
benzi reflectorizante are o lungime de undă de 780 nm, o rază de acțiune de
3000 de metri cu o singură prismă și o precizie de 2 mm ± 2 ppm. Fasciculul
laser roșu vizibil are o lungime de undă de 670 nm și măsoară distanțe de până
la 80 de metri cu o precizie de 3 mm ± 2 ppm fără a utiliza un reflector.
Combinația celor două dispozitive de măsurat distanţa într-o singură stație totală
oferă avantaje mari în situaţia în care punctele care trebuie măsurate sunt
accesibile cu dificultate sau deloc, de exemplu pe fațade, în timpul măsurătorilor
de control pe construcții de oțel și în determinarea lungimilor conductelor.
Fasciculul laser roșu vizibil poate fi de asemenea activat permanent pentru
marcarea punctelor țintă, de ex. pentru măsurători de profil în tuneluri sau pentru
măsurători interioare. La o distanță de 50 de metri, punctul laser are o
dimensiune de aproximativ 1cm x 2cm.

Figura 8.15 Proiectarea optică a unei stații totale care măsoară fără reflector

Tahimetrele moderne oferă posibilități alternative pentru măsurarea distanțelor

pentru obiective dificile sau pentru cele ușor de măsurat. Din punct de vedere
tehnic, acest lucru se face prin două module diferite de măsurare a distanței sau
prin intermediul unui singur modul de măsurare, care funcționează cu două
programe de măsurare diferite. În cazul instrumentelor produse de Trimble, de
exemplu, pentru a efectua măsurători pe distanțe lungi fără reflector,
sensibilitatea unității receptoare este crescută cu un factor de 100.
Precizia distanțelor observate a fost mult crescută de producători în ultimii ani.
În cazul instrumentelor calibrate, acesta este în prezent între 1 și 5 mm (pentru
lungimi măsurate sub 500 m). Astfel, majoritatea măsurătorilor pot fi efectuate
astăzi folosind instrumente standard. Utilizarea instrumentelor speciale de
măsurare de înaltă precizie este necesară numai în cazul unor probleme speciale.
Pentru măsurătorile cinematice, pe lângă precizia și viteza măsurării, se acordă o
importanță deosebită sincronizării cu celelalte elemente de măsurare (Hz, V).

8.7. Compensatoarele tahimetrelor electronice

Compensatoarele au menirea de a egaliza abaterile axelor instrumentale
orizontale şi verticale de la direcţiile definite prin forţa gravitaţională. La
tahimetrele electronice acestea au menirea de a corecta elementele de măsurare
distorsionate prin axul vertical înclinat: - direcţia orizontală (Hz) şi unghiul
vertical (V).
Un dispozitiv de compensare este compus întotdeauna din două părţi, o parte
formată din piese care sunt fixate de instrument şi din o a doua parte, formată
din piese care - indiferent de poziţionarea instrumentului - se pot alinia în
funcţie de forţa gravitaţională. Din punct de vedere tehnic există mai multe
posibilităţi de corecţii:
1. Compensare analogică:
- Compensatorul se află pe traiectoria fasciculului microscopului de citire.
- Reticulul purtător al indexului de lectură se deplasează în funcţie de înclinarea
axei principale.
- Obiectivul microscopului se deplasează în funcţie de înclinarea axei principale.
2. Compensare analogico-digitală:
- Senzorul pentru înclinare (compensator pe 1 ax) determină înclinarea axei
verticale în direcţia axei de vizare. Unghiul vertical observat se corectează prin
calcul.
- Senzorul pentru înclinare (compensator pe 2 axe) determină înclinarea axei
verticale în direcţia axei de vizare şi în direcţia axei secundare a staţiei totale.
Prin aceasta este determinată poziţia în spaţiu a axei verticale, raportată la
direcţia fizică a verticalei. Direcţiile orizontale şi unghiurile verticale observate
se corectează prin calcul.
Principiul, respectiv modul de acţiune al senzorilor pentru înclinare este
reprezentat în figurile 8.16. a,b,c. Aceste compensatoare funcţionează cu lichid
sau sunt de tip pendul. Nivelul unui fluid se aliniază întotdeauna - indiferent de
poziţionarea instrumentului – sub unghiuri drepte la direcţia verticalei. În cazul
compensatorului cu lichid (figura 8.16.a) – în care lumina trece prin fluid, la o
poziţie oblică a instrumentului - fluidul acţionează ca o pană optică care deviază
o rază de lumină.

Fig. 8.16.a Compensator cu lichid, când lumina trece prin fluid

O astfel de poziţie oblică poate fi observată şi printr-o reflexie totală la fluid
(figura 8.16.b). La o poziţie oblică de incidenţă de unghi α, raza reflectată îşi
schimbă direcţia cu 2α.

Fig. 8.16.b Compensator cu lichid, cu reflexie totală la fluid

Compensatoarele cu pendule mecanice (figura 8.16.c) se pretează de asemenea

la determinarea poziţiei oblice a unui instrument.

Fig. 8.16.c Compensator cu pendul mecanic

Valoarea măsurată pentru direcția orizontală este corectată înainte de a fi afișată

sau înregistrată. Corecția este calculată din următorii parametri:
- cea mai recentă eroare de colimaţie şi eroarea de înclinare a axei verticale care
urmează să fie determinată și stocată în instrument;
- componenta momentană a înclinării axei verticale faţă de axa secundară;
Unghiul vertical este corectat cu valoarea erorii de index stocată și de
componenta înclinării axei verticale, în direcția axei de vizare.
Figura 8.17 prezintă principiul unui senzor de înclinare, în care o oglindă lichidă
formează orizontul de referință.

1 - Reticul pe prismă
2 - Suprafaţa uleiului
3 - Deviaţia prismei
4 - Lentilă pentru formarea imaginii
5 - Imaginea reticulului
6 - Matrice liniară CCD
7 - Iluminator (LED)

Figure 8.17 Senzor de înclinare

Reticulul (1) situat pe prismă este iluminat (7) și este proiectat (5) pe matricea
liniară CCD (6) prin intermediul lentilei de formare a imaginii (4) după o dublă
reflecție la suprafața lichidului (2). Modelul triunghiular al reticulului face
posibilă captarea ambelor componente de înclinare prin intermediul unui singur
receptor unidimensional. Înclinarea longitudinală modifică distanța dintre liniile
orientate diferit; înclinarea transversală deplasează centrul întregului model de
linie de-a lungul matricei CCD. Acest aranjament permite ca senzorul de
înclinare să fie făcut atât de mic încât, în mod ideal, ar putea fi plasat central
peste axa verticală.
Oglinda lichidă ar fi apoi deplasată din poziția sa orizontală doar foarte puțin,
chiar și în timpul rotației rapide a alidadei.

8.8 Microprocesoarele şi unităţile de memorie ale staţiilor totale

8.8.1 Microprocesoare

În prezent, tahimetrele folosesc mai multe microprocesoare care dirijează și

evaluează procesele de măsurare. Microprocesoarele utilizate sunt proiectate
pentru sarcinile tehnologiei de măsurare digitală.
Evoluția tahimetrelor electronice de-a lungul timpului arată că acestea s-au
adaptat destul de repede la schimbările hardware și software de pe piața IT.
Astfel, printre primele tahimetre electronice se numără Elta 10 de la Zeiss, care
a folosit un procesor încorporat pentru PC, care a simulat un PC cu un procesor
Intel 486. Unitatea de calcul a constat dintr-un procesor, 1 MB RAM, 4 MB
flash disk (C :) și o unitate PCMCIA (A :). Aceasta imită un computer complet
cu un sistem de operare MS-DOS®. Unitatea de intrare a fost o tastatură
compatibilă PC / XT și un monitor compatibil CGA (Color Graphics Adapter) a
fost utilizat ca unitate de afișare. PC-ul are, de asemenea, un port serial pentru
control periferic, patru interfețe COM pentru comunicarea cu senzori și interfețe
de sistem externe, precum și un port paralel pentru controlul sursei de
alimentare. PC-ul definit ca „master”, în funcție de aplicație,solicită măsurătorile
care sunt efectuate de senzori, valorile măsurate pentru distanțe, direcţii
orizontale şi unghiuri verticale, respectiv indică valorile care au fost obţinute.
Senzorii, definiți ca „sclavi”, au propriile unități de control, care efectuează
achizițiile de date, le comprimă și returnează rezultatele către PC atunci când le
solicită.
În prezent, stațiile totale utilizează microprocesoare pe 32 de biți, cel mai
frecvent utilizat sistem de operare fiind Microsoft Windows.
8.8.2 Unităţi de memorie

În timpul primelor încercări de automatizare a înregistrării valorilor măsurate în

urmă cu 6 decenii, cercurile gradate ale teodolitelor și tahimetrelor optice au fost
fotografiate. Deși s-au putut face observații rapide, citirea vizuală a fost
transferată doar de pe teren la birou. În cazul Rec Elta 14 (Zeiss) valorile
măsurate au fost ștampilate pe banda perforată. Alte soluții au implicat utilizarea
casetofoanelor speciale. În perioada următoare, producătorii au oferit soluții
speciale pentru stocarea digitală a valorilor măsurate. Acestea erau inițial doar
dispozitive de colectare a datelor, care erau dispozitive externe achiziţionate în
plus față de stația totală. În prezent, unitățile de memorie fac parte din
computerele încorporate în stațiile totale care au funcționalități complexe.

Pentru a stoca, evalua și transmite datele unei măsurători, trebuie făcută o

distincție între stocarea în instrument (intern) și stocarea în dispozitive de
stocare externe.
Există suporturi de stocare încorporate și atașabile pentru stocarea internă a
datelor.
Suport de stocare fix:
Construit din elemente semiconductoare și prevăzute cu o sursă de alimentare
continuă, acestea permit stocarea blocurilor de date, care pot fi definite în mod
liber de către utilizator în anumite limite. Această formă simplă de stocare a
datelor corespunde unei comunicări unilaterale între instrument și unitatea de
stocare. După măsurare, datele sunt citite printr-o interfață serială.
Suport de stocare mobil:
Mediile de stocare mobile sunt fie soluții speciale ale unor companii (de
exemplu, Zeiss Mem E, Leica REC-Modul), fie se bazează pe sloturi PCMCIA
(Asociația Internațională a Cardului de Memorie pentru Computer Personal).
Primele medii de stocare mobile, oferite ca soluții ale companiilor, nu mai sunt
de actualitate. De asemenea, acestea necesitau cititoare de date (Zeiss DAC E,
Leica GIF 10).
Cu ajutorul cartelelor PCMCIA s-au atins capacitățile de stocare, care au evoluat
în timp: de la 512 kB la 8 MB, iar în prezent ating o capacitate de stocare de 2
GB. Transferul de date este bidirecțional. Nu mai sunt necesare dispozitive
speciale de citire, deoarece fiecare notebook are acum un slot PCMCIA.
Mediile de stocare mobile oferă mai multe avantaje față de elementele de stocare
încorporate: dacă capacitatea de stocare este epuizată, atunci măsurarea poate fi
continuată prin simpla înlocuire a unității de memorie. Mai multe proiecte și mai
mulți utilizatori pot fi gestionați sistematic prin diferite medii de stocare. În
cazul unei unități de stocare defecte, instrumentul nu trebuie deschis.
O altă posibilitate este stocarea externă a datelor. Acestea sunt soluții specifice
ale unor companii, caz în care pot fi conectate doar la instrumentele unui
anumit producător, dar și soluții la care pot fi conectate instrumentele diferiților
producători. Privind înapoi, se poate vedea o dezvoltare în mai multe etape:
- dispozitive simple de înregistrare a datelor
Blocurile de date fixe constând din numărul punctului, valorile măsurate și
valorile calculate, cum ar fi distanța orizontală, diferența de nivel sau
coordonatele, sunt transferate de la instrument la echipamentul de înregistrare
prin intermediul unui cablu. Conexiunea de date se face numai de la instrument
la dispozitivul de înregistrare.
- dispozitive de înregistrare a datelor „inteligente”
În plus față de funcționalitatea de stocare de bază, utilizatorul poate edita, șterge,
completa și modifica datele prin intermediul display-ului, comenzilor și
tastaturii (de exemplu, Leica GRE 4, Zeiss Rec 500, Microport EF 800).
- carnete electronice de teren
Aceste dispozitive suplimentare oferă, pe lângă stocarea și modificarea
convenabilă a datelor, posibilitatea de a efectua, evalua și controla întregul
proces de măsurare din carnetul de teren (de exemplu, Sokkia SDR 33, Hewlett
Packard HP 48). Acest lucru necesită o comunicare bidirecțională între carnetul
electronic de teren și instrument.
- carnete grafice de teren
Acestea sunt compuse în majoritatea cazurilor din computere de teren (Laptop,
Notebook, Pen-Computer, Hand-held) cu sisteme de operare începând cu
Windows 95, Windows CE.NET, Windows Mobile. Componentele esențiale
sunt ecranul LCD, ca suport de intrare: tastatură sau ecran tactil și ca interfețe
externe PCMCIA și carduri de fax / modem de date. Sistemele sunt deschise
pentru diferiți senzori (tahimetre, GPS, camere digitale) și oferă, pe lângă
stocarea clasică a datelor, programe topografice complexe (trasări speciale,
transcalcul de coordonate etc.). Datele sunt stocate în baze de date. Utilizatorul
are deja o reprezentare grafică a măsurătorilor în teren, respectiv bazele de date
deja existente (de exemplu TSC2 de la Trimble, GeodatWin de la Spectra
Precision).
 Fig. 8.18 Carnete grafice de teren TSC2 (Trimble) şi SHC2500 (Sokkia)

- sisteme informatice grafice de teren

Acestea corespund stadiului actual al tehnicii. Sunt carnete grafice de teren care
asigură gestionarea datelor măsurate și prelucrate în baze de date relaționale.
Astfel, datele geometrice pot fi combinate logic cu date fizice pe teren şi pot fi
reprezentate imediat grafic.

Fig. 8.19 Sisteme informatice grafice de teren Trimble Tablet şi Topcon Tesla.

Toate sistemele de înregistrare a datelor oferă posibilitatea de a transfera date

către alte memorii electronice după măsurare. În majoritatea cazurilor, interfața
RS-232 este utilizată pentru această operație. Pentru transferul rezultatelor
numerice, producătorii și-au stabilit propriile standarde în majoritatea cazurilor.
Carnetele de teren mai dezvoltate asigură, de asemenea, transferul de date către
sisteme CAD cunoscute (de exemplu, AutoCAD) sau sisteme de informații
geografice (de exemplu, ArcGIS, Microstation). În multe cazuri, utilizatorul își
poate crea propriile formate ASCII cu un editor de texte.
Prin intermediul carnetelor grafice de teren, accesul la funcțiile tahimetrului
electronic este combinat cu aplicații de birou (Windows, Office, programe de
calculator, editare CAD).

8.9 Meniul principal al unei staţii totale

Meniul principal al unei stații totale permite accesul la mai multe grupuri de
programe, care nu diferă prea mult de la o stație totală la alta și sunt grupate, așa
cum se poate vedea în Figura 8.5 din:
1- Q-Survey - programul care permite efectuarea de măsurători. În Figura 8.20,
Q-Survey are un meniu de 3 pagini, incluzând toate funcțiile de măsurare
utilizate în mod obișnuit, cum ar fi măsurarea unghiurilor, măsurarea distanței și
măsurarea coordonatelor.
Funcțiile soft pot fi accesate cu tastele galbene F1 ~ F4 (Figura 8.13) și permit
măsurarea și înregistrarea măsurătorilor și a coordonatelor rezultate cu funcția
ALL (Figura 8.11), măsurarea fără înregistrare cu funcția DIST, înregistrarea
măsurătorile și rezultatele procesate cu tasta soft REC pe prima pagină a
meniului. Pagina 2 permite utilizarea codurilor pentru detaliile topografice
măsurate folosind tasta soft Code, schimbarea modului de măsurare: cu prismă,
fără prismă, respectiv introducerea parametrilor de temperatură și presiune
pentru aplicarea corecțiilor atmosferice cu ajutorul funcției soft EDM .
A treia pagină a acestui meniu permite introducerea datelor despre punctul
stației, recuperarea coordonatele sale din memorie sau introducerea lor manuală,
obținând unghiul de orientare al stației vizând un punct de coordonate cunoscut
sau introducând unghiul cunoscut în punctul de staţie cu tasta funcțională
Station. Funcția Zero permite, de asemenea, setarea cercului electronic la zero
într-o anumită direcție, iar funcția soft SetHA introduce o anumită valoare la
cercul orizontal gradat într-o direcție stabilită.

Figure 8.20 Q-Survey of HTS-420R (Hi Target)

2- Programs permite accesarea aplicațiilor topografice, cum ar fi trasarea unui

punct, o linie, o linie de referință, un arc de cerc, determinarea punctului stației
prin intersecţie înapoi, determinarea distanței dintre două prisme, determinarea
suprafeței zonei măsurate, înălțimea unui obiect inaccesibil etc.
3 - Manage permite selectarea proiectului,, gestionarea punctelor de coordonate
cunoscute, măsurătorile și lista codurilor. Este posibilă
posibilă editarea
editarea, ştergerea și
actualizarea atât a punctelor cunoscute, cât și a listei dee coduri coduri, precum şi
vizualizarea sau ştergerea măsurătorilor.
măsurătorilor
4 - Transfer permite accesul la parametrii de transfer de date de la sta stația totală
la un computer sau invers. Datele pot fi importate în mai multe formate, atât
pentru puncte de coordonate cunoscute, cât și pentru coduri. Datele pot fi
exportate în mai multe formate, atât în format propriu al producătorului, cât și în
importan de pe piață.
formatul altor producători importanți
funcții legate de contrastul afișajului, configurarea
5-Settings permite accesul la funcții
șare și a tastelor definite de utilizator, activarea
tastei de declanșare activarea sau dezactivarea
compensatorului biaxial, unitățile
unită de măsurare
ăsurare pentru unghiuri și distanțe,
incrementarea Hz și setarea V, setarea temperaturii și a presiunii și setarea de
oprire automată.
6 - Tools permite vizualizarea parametrilor de înclinare și a erorii de colima
colimaţie
și de index. Software-ul ul permite compensarea erorilor de index și de colimaţie
prin măsurători efectuate de utilizator. De asemenea, este posibil posibilă resetarea
instrumentul la setările din fabrică, setarea datei și orei sistemului și actualizarea
firmware-ului edi a software
ului dacă producătorul furnizează o nouă ediție software-ului stației
totale.

8.10 Tahimetre motorizate

În 1990, a apărut primul tahimetru

tahimetru motorizat (System 4000 de la Geotronics),
care este potrivit pentru sarcinile principale
principale ale unui inginer geodez
geodez. Denumirea
„One-man-station”
station” introdusă de producător indică schimbarea tehnicii de lucru:
station nu mai are nevoie de asistentul care ține reflectorul
dispozitivul One-man-station
O stație totală robotizată
tizată prezentată în Figura 8.21 este un exemplu.

Fig. 8.21. TCA 1800((Leica). Fig. 8.22 Unitatea de control de la distanţă

RCS 1100 (Leica)
Utilizarea motoarelor şi sistemelor de senzori serveşte la:
 dezvoltarea de noi sarcini de măsurare:
Prin motorizarea tahimetrelor devine posibilă măsurarea ţintelor în mişcare.
Aplicaţiile constau în monitorizarea şi controlul vehiculelor (maşini, nave, etc.)
şi a echipamentelor (figura 8.23).
 automatizarea şi accelerarea sarcinilor de măsurare cunoscute:
Noile tehnologii nu asigură o creştere a preciziei de măsurare, ci mai degrabă să
accelereze şi să simplifice procesul de măsurare. Acest lucru se realizează prin
creşterea nivelului de automatizare a etapelor individuale, în procesul de
măsurare. Repetarea periodică a măsurărilor, de exemplu pentru monitorizarea
alunecărilor de teren, devine economică doar prin derularea automată a
acestora.
Procedeul Stop-and-Go trebuie inclus în modul de măsurare static, cu toate că
ţintă este urmărită, deoarece procedeul include numai măsurători către punctele
statice. Astfel se evită căutarea grosieră repetată a punctului ţintă, la
înregistrarea tahimetrică a punctului (figura 8.24).

Fig. 8.23 Măsurători cinematice Fig.8.24 Metoda Stop-and-God

Potenţialul existent în ceea ce priveşte ilustrarea paşilor de automatizare posibili

şi utili poate fi pus în evidenţă prin formularea unor noi metode de măsurare şi
sistematizarea sarcinilor cunoscute de măsurare.

Măsurarea ţintelor în mişcare - modul de măsurare cinematic

Cinematica este un termen din teoria mişcării care descrie mişcarea, fără a
examina forţele care au cauzat mişcarea. Denumirea de dinamică (respectiv mod
de măsurare dinamic) este într-adevăr uzuală în acest context, dar este
nepotrivită, întrucât prin ea se înţelege studiul forţelor şi a interacţiunilor
provocate de acestea, respectiv a schimbărilor de mişcare sau de stare. Cu alte
cuvinte: cinematica analizează şi descrie doar modificările de mişcare, în timp
ce în cadrul dinamicii şi forţele cauzale fac parte din rezultat.
În cadrul procedeelor de urmărire a ţintei există un interval larg al valorilor
vitezei ţinţei urmărite. Tabelul 8.6 prezintă trei aplicaţii tipice care cuprind
întregul spectru de viteză al ţinţelor în mişcare.
Tabelul 8.6 Aplicaţii tipice cu sisteme de urmărire a ţintelor în mişcare

Aplicaţie Viteză Tipul de mişcare

Monitorizarea alunecărilor de teren 1 la 100 mm / a foarte redusă – „târâtoare“
Controlul utilajelor de construcţii 1 la 500 m / h Uniformă
Robot de calibrare 1 la 10 m / s Acceleraţie considerabilă

Teoretic sunt posibile două dispuneri diferite:

 Tahimetrul instalat fix măsoară către un punct ţintă, transportat de obiect.
 Tahimetrul este transportat de obiect şi măsoară către puncte ţintă fixe.
În multe cazuri, prima dispunere este avantajoasă: rotaţiile obiectului în spaţiu
pot fi transferate direct la instrumentul de măsurare.
8.10.1. Principiul urmăririi ţintei
În cadrul aplicaţiilor din tahimetrele ce permit urmărirea ţintei trebuie făcută
diferenţa între metoda stop-and-go şi modul de măsurare cinematic. Cu prima
metodă se evită o nouă căutare brută a ţintei statice, luneta urmărind ţinta în
cazul schimbării poziţiei. În modul de măsurare cinematic, punctul ţintă nu este
doar urmărit, ci sistemul de măsurare determină în acelaşi timp poziţia punctului
ţintă în spaţiu şi timp. În principiu, în cazul ambelor aplicaţii, urmărirea ţintei
este rezolvată în acelaşi mod: din abaterile observate ale punctului ţintă în raport
cu sistemul de axe al tahimetrului - luneta tahimetrului este repoziţionată în
cadrul unui proces permanent de ajustare. Scopul este de a minimiza abaterile
observate.
Pentru simplificare pornim de la premisa că tahimetrul indică, la început centric,
spre un punct ţintă static (Fig. 8.25, T0). Ulterior, punctul ţintă este mişcat (T1,
T2), şi se observă abaterile ui, respectiv vi. Pe baza abaterilor observate se
calculează şi se efectuează repoziţionarea lunetei tahimetrului (T3). Procedeul
stop-and-go este mai puţin exigent din punct de vedere tehnic. Luneta trebuie
repoziţionată rapid, astfel încât punctul ţintă să nu dispară din câmpul vizual al
staţiei totale.
 Fig. 8.25. Principiul urmăririi ţintei

Modul de măsurare cinematic este mai complex, deoarece în plus faţă de

urmărirea coordonatelor punctului ţintă, traiectoria urmează să fie stabilită.
Pentru o descriere completă a traiectoriei, trebuie atribuite momente de timp Ti
coordonatelor punctelor măsurate Pi. În cadrul repoziţionării nu se reuşeşte
întotdeauna ca abaterile (ui, vi) să rămână neglijabil de reduse, acestea fiind
incluse în calcularea coordonatelor. Coordonatele polare ale punctului ţintă se
compun din elementele de măsurare:
- Distanţa înclinată s‘
- Direcţia orizontală Hzi
- Unghiul vertical Vi şi din
- abaterile ui şi vi
şi din momentele de timp Ti respective.

Sincronizarea observaţiilor
În acest context, sincronizarea temporală a observaţiilor are o importanţă
deosebită. Se ia în considerare faptul că intervalele temporale pentru
determinarea elementelor individuale au lungimi diferite. În generaţia de astăzi a
tahimetrelor motorizate, durata de măsurare a distanţei este de 0,05 s până la cel
mult 0,2 s. Faţă de aceasta, intervalele de timp necesare pentru citirea cercurilor
gradate, de doar câteva milisecunde, sunt foarte scurte. Următorul exemplu
ilustrează problema: un punct ţintă (reflector) este mişcat cu viteză constantă pe
o traiectorie perfect circulară. Traiectoria reflectorului este determinată de un
tahimetru în modul de măsurare cinematic. Să presupunem că elementele
individuale de măsurare pot fi determinate fără abatere, dar acestea nu sunt
sincronizate. Măsurarea distantei înclinate s‘ se referă la momentul de timp Ts,
în timp ce direcţia orizontală Hz se referă la momentul temporal ulterior, Tw. Din
cauza lipsei de sincronizare se obţine în acest caz o traiectorie eliptică, din a
cărei parametrii poate fi estimată decalarea temporală.
Dacă punctul obiect se mişcă cu viteză, respectiv accelerare mare, este nevoie de
un răspuns rapid al unităţii de urmărire a ţintei. Dacă obiectul trebuie dirijat pe
baza măsurării tahimetrice, în timp real, este necesară o frecvenţă de măsurare
înaltă (10 Hz sau superioară) şi disponibilitatea imediată a valorilor de măsurare.

Fig. 8.26. Impactul sincronizării necorespunzătoare între unghiuri şi distanţa de măsurare

8.10.2. Măsurători automate cu tahimetre motorizate

Prin integrarea unui microcomputer în tahimetrul digital, instrumentul poate fi
controlat pe deplin printr-un software care este derulat în tahimetru. Chiar şi fără
posibilitatea căutării automate a ţintei sau a urmăririi automate a ţintei,
măsurătorile automate sunt posibile şi utile.
Una dintre aplicaţii cuprinde măsurători periodice de monitorizare, de exemplu
spre puncte ţintă, cunoscute doar aproximativ, pentru care sunt aşteptate doar
intervale mici de mişcare. În cel mai simplu caz, instrumentul nu este motorizat;
poate fi supravegheat doar un singur punct ţintă (reflector) (fig. 8.27). Procedura
de măsurare impune ca reflectorul să efectueze mişcări doar în interiorul conului
de măsurare a dispozitivului de măsurare electronică a distanţei. Se observă
modificări ale distanţei doar în direcţia lunetei poziţionate fix.

Fig. 8.27 Măsurători automate către un singur punct ţintă (monitorizare)

Un instrument motorizat permite măsurarea spre mai multe reflectoare (fig.
8.28).

Fig. 8.28 Măsurători automate către mai multe puncte ţintă (monitorizare)

Punctele ţintă îi sunt „făcute cunoscute“ instrumentului, respectiv software-ului

de comandă, iar ulterior tahimetrul este poziţionat motoric, la intervale de timp
stabilite, în direcţia cunoscută spre fiecare din punctele ţintă.
Cu tahimetrele care dispun de un dispozitiv de măsurare a distanţei fără reflector
pot fi măsurate automat zone selectate în formă de raster, de exemplu faţade sau
sectoare ale terenului. Dacă se dispune de un program de măsurare convenabil,
observatorul trebuie să selecteze doar sectorul şi dimensiunea dintre nodurile
rasterului. Execuţia se face ulterior complet autonom (fig. 8.29).

Fig. 8.29 Măsurarea automată a faţadei unei clădiri