Iubirea constienta

- Gurdjiev –

Mobilul iubirii constiente in starea sa evoluata este dorinta ca obiectul iubit sa ajunga
la propriile sale perfectiuni innascute, fara a tine cont de consecintele posibile ale acestui
lucru pentru cel care iubeste. „Totul este ca ea sa devina perfecta in sine, eu nu contez“, spune
amantul constient. „Voi merge in infern daca ea va putea prin aceasta sa mearga in paradis“.
Si paradoxul unei asemenea iubiri este ca ea evoca in mod necesar acelasi lucru inapoi..
Iubirea constienta naste iubire constienta.
De ce acest fenomen este atat de rar printre oameni? Primul motiv este ca
marea majoritate dintre ei nu sunt decat copii doritori de a fi iubiti, dar nu de a iubi. Al doilea
este ca perfectiunea este rareori privita ca produsul propriu al iubirii adulte, desi nimic altceva
nu poate eleva iubirea deasupra acestor nivele puerile sau animalice. Al treilea este ca omul
nu stie nici chiar atunci cand este plin de dorinta de a iubi, care ar putea fi binele obiectului
iubirii sale; iar al patrulea motiv este ca iubirea constienta nu apare niciodata la intamplare .
Ea trebuie sa fie obiectul unei alegeri constiente si a unei ferme hotarari de a face eforturi in
acest scop. Asa cum Bushido si celelalte ordine cavaleresti nu au aparut accidental, nici
iubirea constienta nu poate sa apara si sa se dezvolte singura. Poate gradele de noblete au fost
opere de arta si iubirea constienta, de asemenea, trebuie sa fie opera de arta. Cel care doreste
sa se inroleze in ea, sa inceapa, deci, prin a-si face ucenicia si poate, intr-o zi, va atinge
maiestria. El trebuie, inainte de toate, sa-si purifice dorinta de a ajuta, deoarece va trebui sa
respinga orice dorinta personala, orice prejudecati. El contempla chipul iubit: „Ce fel de
femeie este ea?“ Aici este un mister: se deschide o cale spre perfectiune, al carei parfum
nascand este adorabil. In ce mod ar putea fi realizata aceasta posibilitate pentru slava
preaiubitei sale si a lui Dumnezeu, creatorul ei? La acest punct trebuie sa ne intrebam: voi fi
eu capabil de asta? Daca sunt sincer, trebuie sa raspund evident: Nu. Un om care nu stie sa-si
trateze asa cum trebuie cainii si caii, o femeie care nu stie sa cultive flori, cum ar putea oare sa
trezeasca adormitele perfectiuni in fiinta iubita? O umilinta si o toleranta la orice vorba vor fi
necesare pentru aceasta. Daca nu sunt sigur de ceea ce ar fi mai bine pentru ea , trebuie macar
sa o las libera sa-si urmeze propriile inclinatii, iar in acest timp voi studia ceea ce este si poate
sa devina, ceea ce are nevoie, ceea ce cere sufletul ei fara a sti cu ce nume, destul de
indepartat pentru a putea gasi ea insasi lucrul dorit. A invata sa prevad pentru ea, inca de azi,
nevoile sale de maine, fara a ma gandi o clipa la dificultatile ce ar putea sa reprezinte acele
lucruri pentru mine. Vedeti, deci, ce stapanire de sine si disciplina cere aceasta. Intrati in
aceasta padure fermecata, voi care indrazniti! Zeii se iubesc unii pe altii constient, iar amantii
constienti devin zei.
Fara rusine, oamenii se vor lauda ca au iubit, ca iubesc sau ca spera sa
iubeasca. Ca si cum iubirea ar fi de ajuns pentru a le acoperi multimea pacatelor. Dar iubirea,
dupa cum am vazut, atunci cand nu este vorba despre iubire constienta, adica doritoare sa
devina atat inteleapta, cat si capabila de a-si servi obiectul ei, nu depinde decat de afinitati
favorabile sau defavorabile. In ambele cazuri ea este la fel de inconstienta, adica fara control.
A fi intr-o asemenea stare de iubire este cu siguranta la fel de primejdios pentru sine, pentru
celalalt sau pentru amandoi. Pentru ca suntem atunci traversati de energie cosmica ce-si
urmeaza propriile afinitati, cu totul indiferente fata de ale noastre si iata-ne incarcati cu
aceasta forta. Aceasta este o dinamita pe care o vehiculam de aici inainte, fara a ne lua
masurile de protectie. Trebuie sa ne mai miram de numarul accidentelor? Sa recunoastem,
deci, ca fara cunoastere si putere, iubirea este demoniaca. Fara cunoastere ea isi poate distruge
obiectul. Cine n-a auzit diversele „prea iubite“ spunand despre „iubitii“ lor: „Ma
imbolnaveste, ma omoara“. Si fara putere, amantul devine cea mai nefericita fiinta, deoarece

1
nu poate sa faca ceea ce doreste si stie ca ar trebui sa faca pentru binele sau. Oamenii ar
trebui sa se roage sa le fie indepartata experienta iubirii fara intelepciune si forta sau, daca
nu pot face altceva decat sa iubeasca, atunci sa roage intelepciunea si forta divina sa le
ghideze iubirea. Pentru ca iubirea nu este de ajuns.
„Te iubesc“ spune el. „Este ciudat ca nu ma simt mai bine din cauza asta“, raspunde
ea. Atat timp cat nu v-ati sudat o cunoastere si o forta la inaltimea iubirii voastre, sa fiti jenati
sa marturisiti ca sunteti indragostiti. Iar daca nu puteti ascunde aceasta, iubiti cu umilinta,
muncind sa deveniti intelepti si puternici. Iubiti? Trebuie sa fii demn de asa ceva. Toti
indragostitii adevarati sunt vulnerabili la orice, cu exceptia iubitei lor. Aceasta nu s-a
intamplat pentru ca au dorit ei sau au facut eforturi in acest sens, ci numai datorita iubirii lor
totale sau, altfel spus, adevarate. Nu existau nici tentatii de depasit: pur si simplu nu sunt
incercate. Invulnerabilitatea este magica. Iar cazul acesta este mult mai putin rar decat s-ar
crede in mod obisnuit. Cu toate acestea, o „infidelitate“ poate fi comisa si se trage atunci
concluzia ca invulnerabilitatea nu exista. Dar infidelitatea nu era datorata neaparat unei
tentatii, ea putea - caz frecvent – sa rezulte dintr-o simpla indiferenta.. Ori nu exista cadere
acolo unde nu exista tentatie. Starea de iubire nu este totdeauna resimtita numai fata de un
singur obiect. O persoana poate avea acest dar, de a o eleva pe alta in planul iubirii, sau cu
alte cuvinte sa poata face sa treaca prin aceasta (el sau ea) energia naturala a iubirii, dar nu e
necesar ca ea sa capteze aceasta energie in folosul sau. Astfel, diverse cataclisme produc
combinatii in care aceste persoane nu intra ele insele. Se povesteste despre un anumit lama ca
oamenii care vorbeau cu el deveneau instantaneu indragostiti. Dar ei nu se indragosteau de el,
nici de altcineva in particular. Tot ceea ce ei constientizau ear ca, dupa ce vorbeau cu el, un
spirit de iubire nativa ii facea sa debordeze de o dorinta de a servi, de a iubi, care era gata sa
se raspandeasca pretutindeni. Trubadurii Evului Mediu se asemanau fara indoiala acestui
lama.
Adevarul fundamental al acestei iubiri: ea este intotdeauna creatoare. Iubirea a creat
lumea, dar nu toate lucrurile sale sunt magnifice. Scopul iubirii crestine este de a aduce
renasterea sau iubirea spirituala. Cine poate sa vada dincolo de cuvinte si forme, nu poate sa
nu remarce schimbarile care se petrec la barbatul sau femeia care iubeste, oricare ar fi varsta.
Asta are loc, de obicei, inconstient, dar nu este din acest motiv mai putin simbolic pentru
schimbarea mult mai minunata care apare atunci cand un barbat (o femeie) iubeste constient
sau a putut recunoaste ca iubeste constient. Tineretea, in asemenea cazuri, imbraca un aer de
eternitate si aceasta este, intr-adevar, fantana Tineretii care se scurge acum. Crearea unui
astfel de „copil spiritual“ in fiecare dintre cei doi indragostiti, este functia particulara a iubirii
constiente, iar asta fara a spune ca aceasta nu are nimic de a face cu casatoria si copiii.
Noi nu suntem unul, ci trei intr-unul. Trei persoane, total diferite, cu ideile lor privind
modul in care intregul nostru organism ar trebui sa se comporte, existand in noi in acelasi
timp; ori, ele refuza cel mai adesea sa coopereze, desi fiecare dintre ele nu inceteaza sa se
amestece in treburile celorlalte doua. Imaginati-va acum ca o asemenea „casa divizata
impotriva ei insasi“ se indragosteste. Care din cei trei proprietari s-a indragostit? Pentru ca se
intampla rar ca cei trei sa se indragosteasca in acelasi timp de aceeasi persoana.
Va imaginati ca sunteti abstinent deoarece va abtineti de la orice relatii sexuale. Dar
abstinenta veritabila nu priveste doar sexul, ea este pentru toate simturile si mai ales pentru
ochi. “Ai pacatuit deja cu ea“ spune Evanghelia. Pentru marea majoritate, castitatea simturilor
este ceva ce ramane de cucerit. Odinioara, aceasta castitate era impartasita deja copiilor.
Fiecare era special antrenat, prin exercitii combinate cu grija, pentru a permite elevilor
sa discearna imediat SURSA (intelectuala, emotionala, instinctiva sau sexuala) la tot ce ei
resimteau. Aceasta educatie dadea tinerilor puterea de a-si stapani simturile, cu rezultatul ca
aceasta castitate devenea cel putin posibila, ei fiind capabili sa-si controleze toate perceptiile
senzoriale si sa nu ia un lucru drept altul. Erotismul, dintr-o data, putea sa devina o arta, iar
arta iubirii a cunoscut in aceasta perioada un rafinament de care nici nu mai avem idee.

2
Sufismul este dovada acestui lucru si, in secolul trecut, in Rusia, se mai puteau intalni, inca,
ecouri slabe ale sale.
Iubirea fara divinatie este rudimentara. Un amant trebuie sa poata „ghici“ sau „divina“
dorintele iubitei sale, cu mult timp inainte ca ea sa fie constienta de ele. El trebuie sa cunoasca
mai bine decat se cunoaste ea insasi, daca vrea sa o poata iubi mai mult decat se iubeste ea
insasi, in asa fel incat ea sa poata deveni perfect „ceea ce este“, fara propriile sale efroturi
constiente. Eforturile ei constiente, atunci cand iubirea va fi mutuala, vor fi pentru el. Si
astfel, fiecare dintre ei va lucra in mod delicios, pentru perfectiunea celuilalt.
Dar aceasta stare nu e tangibila decat la nivelele spirituale ale constiintei; ea nu poate
fi decat un fruct al artei lucrului asupra ta. Toti au nostalgia ei, chiar si cei mai cinici. Dar
marea majoritate a oamenilor pun la indoiala pana si posibilitatea ei. Cu toate acestea, o
asemenea iubire este posibila, cu conditia ca cei doi amanti sa fie dispusi sa invete cu umilinta
unul de la celalalt. Cum sa inceapa? Indragostitul, atunci cand este pe punctul de a-si vedea
iubita, sa se intrebe ce ar putea sa-i aduca, sa faca sau sa spuna pentru a-i crea o delicioasa
surpriza. La inceput nu va fi vorba de ceva care sa o surprinda in intregime, vreau sa spun ca
ea va sti ca a avut acea dorinta si va fi, cu siguranta, incantata ca iubitul ei a stiut sa i-o
ghiceasca. Mai tarziu, „surpriza“ va putea, intr-adevar, sa o surprinda si se va minuna. „Cum
ai stiut ca asta ma va face fericita, pentru ca nici eu insami nu am stiut?“ Eforturile constante
pentru a preveni dorintele iubitei sale atunci cand n-au aparut inca in constiinta ei, vor fi
metoda iubirii constiente.
A sti sa conduci cu fermitate si sa lasi lucrurile in voie, iata unul dintre cele mai mari
secrete ale fericirii in dragoste. Pentru fiecare tragedie cauzata de circumstante exterioare
(Romeo si Julieta) sunt mii de drame provocate de indragostitii insisi. Cum ei nu stiu nici
momentul si nici modul de „a conduce cu fermitate“, nu invoca nici miscarile in care ar trebui
„sa lase lucrurile in voia lor“ si indeplinesc tot rau aceasta a doua operatie. Replicile muntelui
Meru (Vermisberg) sunt pline de cadavrele amantilor care n-au stiut sa se paraseasca (unul
din ei voia separare, dar celalalt n-a permis-o).
In majoritatea cazurilor, apropierea a fost rea. Indragostitii s-au lansat intr-o minune
fara sa se fi gandit la mjloacele de a iesi din ea. Se intampla, adesea, ca primele cinci minute
ale marii intalniri sa decida tot viitorul relatiei. Dar marea iubire stie atat sa se daruie, cat si sa
se stapaneasca. In orice caz, trebuie stiut ca atunci cand unul din cei doi doreste separarea,
datoria celuilalt este sa i-o permita.
Gelozia este vipera paradisului, infernul cerului. Emotia cea mai dulce este atunci
infectata de veninul cel mai acru. Totusi, exista un remediu pentru gelozie, si anume iubirea
constienta; dar acest remediu este inca si mai greu de descoperit decat de suportat raul. Cura
de Barba-Albastra este dificila: ea consta dintr-o totala reeducare a corpului si a simturilor.