Universitatea Ovidius din Constanța

Facultatea de Litere
Specializare Master: Comunicare și discurs intercultural în spațiul european

Comunicare și iconuri culturale

Examenul de restanță

Materand: Apetrei Andreea-Alexandra

Anul: I
 Fotografia și însemnările sale

În lucrarea de față doresc să analizez elementele fotografiei, ce reprezintă aceasta și ce

putem înțelege dintr-o fotografie.
Cu toții știm ce este fotografia, o întâlnim în ziare, reviste, reclame, afișe, televiziune, internet,
pașapoarte, cărți de identitate și chiar acasă, pe perete sau într-un album. Fotografia joacă un rol
important în activitățile recreative ale oamenilor pasionați. Mulți oameni se relaxează prin a
fotografia, a imortaliza momentele plăcute din viața cuiva, dar și asupra obiectelor. Fotografia
reprezintă un obiect rămas ca amintire, auzim destul de des sintagma „Fă-mi o poză te rog să am
ca amintire”, fie dintr-o vacanță, plimbare, zi onomastică sau orice alt eveniment. Am identificat
o definiție a fotografiei care sună așa: „Fotografia este o știință, dar în același timp o relație
între pasiune și meserie. Fotografia este o artă în adevăratul sens al cuvântului, chiar dacă încă
există dispute care au la bază acest subiect, deoarece există și voci care sunt de părere că
fotografia reprezintă o reproducere mecanică a realității și imitația nu poate fi considerată o
formă de manifestare artistică. Însă cea de a doua afirmație, conform căreia fotografia
reprezintă o imitație a naturii, nu este deloc fondată. Fotografia nu trebuie înțeleasă deloc
precum o imitație a naturii. Din contră, orice imagine realizată de către fotograf poartă cu
desăvârșire roadele imaginației acestuia.”1 De aici deducem faptul că fotograful nu doar că
muncește, ci își îndeplinește visul, își urmează pasiunea. Majoritatea fotografilor se nasc cu
această pasiune pe care și-o dezvoltă când au posibilitatea. Acest obiect îl privim ca pe un cufăr
cu amintiri, acolo unde rămân fără să se piardă. Nu mulți îl cunosc pe fotograful Remus Daescu,
care încă din școala generală se gândea la aspecele fotografiei și ce i-ar plăcea să imortalizeze,
acesta susține: „Încă din primii ani la școala de artă, visam cel mai adesea să merg la Louvre și
să admir faimosul tablou Mona Lisa. Bineînțeles, când am ajuns acolo, realitatea m-a lovit și
nici măcar nu m-am putut apropia de pictură. Într-un fel mă așteptam la asta, dar nu așa.
Această experiență m-a făcut să mă gândesc la tehnologie, la puterea sau lipsa de putere a unei
singure imagini și la ce înseamnă să fii autentic în secolul 21”2. Din ceea ce a declarat fotograful
înțelegem că în spatele fotografiei se ascund multe aspecte, mai mult sau mai puțin favorabile.
Fiecare înțelege diferite lucruri atunci când admiră o fotografie. „Este de ajuns să existe‚ frumos

1
http://sanduvaleriu.weebly.com/ce-este-fotografia.html
2
https://paginiromanesti.ca/2019/02/14/fotografi-romani-lista-finalisti-sony-world-photography-awards/
şi arta este deja mesaj […] există fotografii care excelează exclusiv prin grafica lor, nefiind
absolut necesar ca în fiecare din ele să existe un mesaj foarte brutal subliniat, evident, imediat”.3
Faimosul Roland Barthes a descris o fotografie conținând „un mesaj fără cod.” „Spre
deosebire de limbă, care constă de obicei dintr-un sistem de semne cu conexiuni arbitrare doar
la obiectele pe care le reprezintă, fotografiile au o relație fizică directă cu obiectele. O
fotografie nu necesită cunoașterea unui cod intermediar așa cum o face limba. Conținutul
mesajului său este transmis direct de imagine. Apropierea fotografiei de limbaj îl va face pe
Barthes să descopere în simpla ei prezență o identificare cu un semn lingvistic care nu poate să
se închege. Dificultatea apare în momentul în care încercăm să delimităm referentul de ea.”4
Elementele vizuale pe care le observăm: formă, culoare, dimensiune, aspect sunt indicii pentru a
reflecta asupra aspectelor fotografiei, detalii pe care Barthes le numea punct-umuri, adică
diferențele de la o fotografie la alta. Ne îndreptăm atenția către studiumul fotografiei, sintagmă
întâlnită în cartea lui Barthes, Camera luminoasă. Însemnări despre fotografie, adică acel ceva
care ne trimite la punctuație, la cum s-a gândit fotograful să realizeze acea imagine. Tot referitor
la Barthes , știm că atunci când ne pregătim pentru o fotografie devenim alți oameni, încercăm să
arătăm cât mai bine, să ascundem defectele, scoatem în evidență calitățile, dacă suntem scunzi
obiectivul foto va fi așezat în așa fel încât acest aspect să nu se observe, și sunt multe secrete pe
care un fotograf le cunoaște. După cum susține și acesta, „În fața obiectivului eu sunt simultan:
cel care cred eu că sunt, cel care aș vrea să creadă lumea că sunt, cel care crede fotograful că
sunt și cel de care el se folosește pentru a-și exhiba arta.”5, deci, în acea fotografie nu mai
suntem prezentați noi în adevăratul sens al cuvântului, ci doar chipul nostru, dar nu mai dovedim
realitatea clară, ne ascundem, ne dorim perfecți în acea imagine. În spatele unei fotografii se
poate ascunde o adevărată poveste de viață, poate chiar tristă deși în poză nu pare. Sunt multe
fotografii care ascund adevărata lume, scot în evidență o lume falsă care nu ține de noi, însă, asta
doar în cazul în care suntem pregătiți pentru a fi fotografiați. Știm că fotografii, de multe ori,
realizează poze fără ca persoana respectivă să fie atentă, sau fotografii din adevărata lume în care
respectivii trăiesc.

3
Victor Panaitescu, „În expoziţia M. Tendler”, Fotografia, nr. 3, mai-iunie 1972, p. 56.
4
https://revistacultura.ro/nou/2010/01/roland-barthes-despre-fotografie/
5
Roland Barthes, Camera luminoasă.Însemnări despre fotografie, Traducere de Virgil Mleșniță, Editura Ideea,
2009, p.18.
 În următoarele paragrafe voi prezenta câteva fotografii iconice care sunt cunoscute în
întreaga lume, fiind celebre și care au pătruns într-un întreg colectiv.
Prima imagine, „Prânzul deasupra unui zgârie-nori (New York Construction Workers
Lunching on a Crossbeam)” din 1932 este una dintre fotografiile „mai ușoare” care a stârnit o
întregă isterie.

(https://en.wikipedia.org/wiki/Lunch_atop_a_Skyscraper.jpg )

Unsprezece muncitori sunt descriși bucurându-se de pauză, relaxându-se pe o schelă la o

înălțime amețitoare de 840 de metri deasupra orașului New York, care nu sunt echipați cu hamuri
de siguranță sau alte echipamente de protecție, aceștia fiind numiți „eroii necunoscuți ai
construcției”. Toată atenția a fost atrasă de către acea schelă care este suspendată peste un întreg
oraș, iar asta a făcut ca fotografia să devină cunoscută. Identitatea fotografului nu este cunoscută,
dar ceea ce ne atrage atenția la această fotografie este înălțimea la care aceștia stau fără a fi
protejați, iar din unele surse am înțeles că fotografia este făcută la etajul 69 al unei clădiri, dar și
faptul că oamenii par foarte relaxați, fără să fie cuprinși de vreo teamă, gândindu-ne doar la
faptul că se pregăteau să manance la o înălțime imensă parcă se oprește respirația. Observăm
cum fiecare discută între ei probabil despre ceea ce are fiecare pregătit la acea „masă”, asta dacă
vedem cum fiecare se uită la celălalt „în farfurie”. Bărbatul al doilea îi aprinde o țigară primului,
neavând nici un semn de neliniște, probabil fumând relaxat la fel cum o face și pe pământ.
Ultimul bărbat are în mână o sticlă de băutură probabil, dar dacă ne gândim la e înălțime
savurează alcool ne-ar neliniștii, pentru că nimic nu redă siguranță în această imagine. Ce ar
putea fi mai înspăimântător decât să manânci, bei, fumezi în aer? Dacă i-am întreba pe acei
oameni, probabil răspunsul lor ar fi „nimic”.
Referitor la Barthes, am remacat faptul că într-o fotografie există o dualitate, sunt mai
multe elemente care atrag atenția, ceva care apare în comparație cu altceva. Următoarea
fotografie susține această teorie:

(https://lauravoina.blogspot.com/2015/07/fotografia-de-arta-robert-doisneau-part_22.html)
Această fotografie îi aparține lui Robert Doisneau, realizată în anul 1981, atunci când se plimba
într-un cartier și observa cum pozele sale încep să se formeze. Lângă muzeul Luvru începuse o
ploaie care l-a atras pe fotograf să imortalizeze momentul în care oamenii fug din colț în colț să
găsească un adăpost, iar creațiile sale din acea zi au fost extraordinare și au avut un mare succes.
În fotografie se observă cum oamenii sunt agitați, se sperie parcă de ploaie, intră în panică și
aleargă către un loc unde să se adăposteascsă, însă dacă privim imaginea mai atent, vedem cum
copiii râd pentru că ploaia le udă hainele și aleargă printre acei stropi, dacă observăm cum acei
copii au mâinile întinse de bucurie, parcă și-ar da acele pelerine jos pentru ca ploaia să pătrundă
și mai mult. În această imagine avem o dualitate, părinții care sunt agitați și fug de ploaie, iar de
cealaltă parte observăm copiii care fug prin ploaie fericiți. Fotografia pune în evidență ploaia
privită de către copii și de către părinți.
A treia fotografie, cea care reprezintă o lume tristă, în care oamenii se chinuie să lupte
pentru viață din cauza lipsei de hrană.

(https://incredibilia.ro/-fotografii-celebre/)
 Un fotograf pe nume James Nachtwey, și-a dorit să obțină un reportaj în Somalia despre
foametea care acaparase acel loc, însă nu a fost acceptat. În acel loc își făcuse apariția foametea
din cauza creșterii prețurilor, oamenii murind efectiv de foame. La un moment dat s-a hotărât să
meargă acolo singur fiind ajutat de către asociația Crucea Roșie. S-a întors de acolo cu
numeroase fotografii rupte de realitate, printer care și aceasta unde este prezentată o femeie care
așteaptă să fie dusă cu o roabă într-un loc să se hrănească, fiind mai mult moartă decât vie. Mâna
femeii este întinsă, cerșind parcă mâncare sau cerând ajutorul. Observăm că lângă ea stă un copil,
apărând în prim-plan în spatele femeii, fiind doar piele și os, privindu-i coastele care parcă îi vor
ies prin acel strat subțire de piele pe care îl mai are. Roaba poate reprezenta patul infernal unde
aceasta se zbate să supraviețuiască. Viața lor este săracă, nu au bani pentru mâncare, însă nimeni
nu face nimic. Această imagine ne transmite durere, un sentiment de tristețe dacă ne referim la
ceea ce numea Barthes stadium, fiind o competiție a camuflării. Corpul femeii și al copilului
reprezintă un punctum al acestei imagini, cum oasele lor ies în evidență pentru că doar asta mai
au pe corp, pielea și osul. Citim pe chipul femeii un mesaj de ajutor, fiind cuprinsa de lipsuri și
parcă descompunându-se, cărată în acea roabă dar parcă fără destinație, este deja prea afectată de
această problemă încât stă aclo parcă așteptându-și moartea.
În concluzie, fotografia reprezintă o lume ascunsă dar privită cu proprii nostril ochi, sau
trecând prin ochii noștri, o mască a întregului univers real, mască cuprinsă de sentimentele de
tristețe transmise în mod indirect. Fotografia reprezintă de asemenea, momente unice ale vieții,
pe care le mai păstrăm doar în suflet și cu care poate nu ne mai întâlnim. Susan Sontag susține
că: „ Fotografiile furnizează dovezi. Ceva de care auzim, dar ne îndoim, este dovedit când ni se
arată o fotografie (…) O fotografie trece drept dovadă de necontestat că un lucru s-a întâmplat.”6

6
Sontag Susan, On Photography, New York, Anchor Books, 1990, p.3. (tradusă)
 Bibliografie

1. Barthes, Roland ,Camera luminoasă.Însemnări despre fotografie, Traducere de

Virgil Mleșniță, Editura Ideea, 2009.
2. Panaitescu Victor, „În expoziţia M. Tendler”, Fotografia, nr. 3, mai-iunie 1972.
3. Sontag Susan, On Photography, New York, Anchor Books, 1990.
4. http://sanduvaleriu.weebly.com/ce-este-fotografia.html
5. https://paginiromanesti.ca/2019/02/14/fotografi-romani-lista-finalisti-sony-
world-photography-awards/