CALEA IMPARATULUI
1
PARTEA I
MANA DE AUR,
LASA-MA SA SCRIU O CARTE,
SA O SADESC LA RADACINA LUMII,
DINCOLO DE MOARTE.
OCHI DE SMARALD,
ALEGE-MI CUVINTELE,SI LASA-MA SA-ADUC IN LUME VERSURI.
SA LE PUN LA RADACINA LUMILOR
DIN ALTE UNIVERSURI.
VIS
INGERILOR
SPOVEDANIA UNUI OM
3
AM UITAT CA CINE PLEACA, VINE
SI PLECAND, O IA DE LA- NCEPUT.
4
ZIDIRE
OLARUL
CARE FACE LUTUL,
MISCAND CU MINA,USOR PAMANTUL,
A TRAIT ZI DE ZI SUB STELE
SI-A ADORMIT
SUB SAPE GRELE.
PICTORUL,
CE IUBESTE PANZA,
MISCAND CU MANA,USOR PENELUL,
A TRAIT ZI DE ZI SUB STELE,
DAR A UITAT SA ATINGA CERUL.
POETUL
CE CREEAZA VERSURI,.
MISCAND CU MANA DULCI CUVINTE,
A TRAIT ZI DE ZI SUB STELE,
DAR A UITAT DE CELE SFINTE.
CONSTRUCTORUL
CE RIDICAT-A ,
CU MAINILE, CASTELE-NTREGI,
A TRAIT ZI DE ZI SUB STELE
SI-A ADORMIT SUB LESPEZI RECI.
ZEII
5
DIN CARE-NCET SE NASC SI MOR
MICUTI ATOMI
SI SUPERNOVE GRELE.
PE BUZELE LOR
SOARELE FACUT-A IMPARATIE
SI ACEASTA ALBA SEVA,
IMI TRAVERSEAZA FIINTA,
SI SE ASEAZA, CALD,
IN SLOVE ALBE, PE HARTIE.
TAINA
6
SPUI CE NU SE POATE SPUNE.
ALBE LACURI PLANG NAVALNIC,
RAVASINDU-MI FIINTA TOATA,
STAU RAZAND, CA DULCE-PRUNCA,
LANGA FLOAREA SCUTURATA.
TAINA,
TU,
CE ZBORI DEASUPRA
CRESTETELOR NOASTRE RECI,
HAI,MAI STAI,
CACI DOAR O DATA
PE DEASUPRA NOASTRA
TRECI…..
SI CE !
7
SI FLOAREA-I OFILITA-N CAMP ?
ILUMINARE
DAU
SOARELE SI LUNA
SI UNIVERSURILE TOATE
LE DAU
PENTRU O CLIPA DE IUBIRE,
SA SE APLECE-N DANS STANCILE TOATE,
SA SIMTA PIATRA STROP DE FERICIRE.
8
SANGELE,CARNEA SI TOT SUFLETUL MEU
SE STING INTR-O CLIPA DE IUBIRE,.
SA SE APLECE-N DANS STANCILE TOATE,
SA SIMTA PIATRA STROP DE FERICIRE.
AM
SA NU UITATI CA IMPARATUL,
CU TRONUL LUI CEL AURIT,
NU POATE MOSTENI PAMANTUL,
DAR POATE MERGE-N INFINIT.
9
SA LASI
IUBIRE
10
N-O SA MAI AM ARIPI CA SA ZBOR.
11
IAR VISELE SE STING DIMINEATA , CAND SOARELE MANGAIE
IARBA.
DESCHIDE-TE SAKU SI LASA DANSUL TAU SA TREZEASCA FIINTELE
CARE DORM.
SUNT SAKU-DANSATOAREA,
SI-NALT USOR IN TINE,
SI MUNTELE SI MAREA,
VREAU SA TE MISC STRAINE,
TU SA LASI,
A MELE BRATE ALBE CU IZ DE TOPORASI,
SA TE CUPRINDA IARASI,
TU-AI MAI FOST CUPRINS,
DE A TACERII NUME,
DE APA SI DE VIS.
AM TIMP,HAIDE DANSEAZA,
NU UITA CA MISCAREA,
12
E SCURTA-A VIETII POARTA,
SI-NCHIDE-N EA,UITAREA.
AM SA TE-ATING CU DANSUL,
TU,MISCA-TE INCET,
ESTI UN ULCIOR ACUMA,
IAR MAINE-UN PICTOR SAU POET.
MIRAJ , CACI SI SOMNUL
E UN STAPAN AL LUMII,
TE-ARUNCA GREU DIN CLIPA,
IN BRATELE FURTUNII.
AI SA VALSEZI CU MINE,
FARA SA TE APLECI,
PRIN ASTA LUME-N ,,FORME,,
NICICAND N-AI SA MAI TRECI.
SUNT SAKU,
DANSATOAREA,
SI-NALT IN TINE,
SI MUNTELE SI MAREA.
RAZBATE
13
ADANC, DIN PIATRA,
AUZEAM CUM RAUL,
CE TRECE PESTE MINE,
SE DESCHIDE.
MA-MPARTASESTE DE NECTAR,
SI FRUCTE.
MA CURATA DE PRAF SI OSEMINTE.
ADANC, IN MINE,
AUZEAM CUM ROUA
RASARE PESTE INIMA-MI DE GHEATA
SI SALTA, LIN ,CA PRAFUL DE PE FLUTURI,
DAND TRUPULUI O ALTA VIATA.
SUFLETUL MEU
14
DE NU-TI DESCHIZI URECHILE SI OCHII,
S-AUZI CUM CANTA-N TINE DUMNEZEU.
SPUNE
CANTECUL
…
15
LACRIMILE CE AU FOST AMARE,
FOST-AU HRANA BUNA PENTRU PESTI,
IAR LUMINA FIINTEI MELE TOATA,
AM PUS-O LA RADACINA TA-,,SA CRESTI,,.
CAVALERII
16
M-AM INVOLBURAT SUB BICIUL PLOII
SI IN CALEA MEA AM MATURAT
TOT CE TU PE LUMEA ASTA-I RIDICAT.
DESPRE NOI
SUS,
IN IMPARATIA SOIMULUI,
GANDUL NU POATE PATRUNDE
SI NICI FIRUL INTUNECAT AL NOPTII.
CONDAMNATI LA MOARTE
SI TOTUSI NEMURITORI,
ZBURAM PRIN VIATA,
17
LOVIND CU ARIPILE EXISTENTA.
CAUTAM
LUMINA FARA DE SFARSIT A DIAMANTULUI
ASCUNS SUB STANCA !
DUREREA,
CE NE INSOTESTE PRETUTINDENI,
ESTE A LUMII POARTA,
SE DESCHIDE PENTRU CEI CE VIN SI PLEACA,
CHIPURI DRAGI, CARE N-AU TRAIT DECAT O SECUNDA,
DAR LOR LI SA PARUT VESNICIE.
NUFERI PRINSI IN NOROI,
MA-NCHIN IN FATA ACELUIA CARE
A MANGAIAT ATOMII
SI V-A FACUT PE VOI.
TRAESTE-N TOTI,
DAR STRIGATUL SAU DE SMARALD
PUTINI L-AUD.
CLOPOTUL ZILEI ANUNTA NOAPTEA,
18
STINSA E CLIPA,
PROFUNDA-I SOAPTA.
HAIDETI CU MINE,
SA-I CAUTAM PE VISATORII
CE STAU ASCUNSI SI MISCA ROATA MORII.
19
SI-AM SA PLEC,
STRAIN DE ASTA LUME,
S-ADUN NEBUNII CE-S ASEMENI MIE.
DE UNDE AM VENIT ?
SI SPRE CE MA INDREPT ?
NUMAI ,,CALATORUL ,,STIE.
N-AM TIMP SA ASTEPT,
MA GRABESC.
SA MA STING.
SI ALERG,ALERG PE DRUM,SINGUR.
AM INFLORIT
SI-AM LASAT PLOAIA SA MA UDE.
20
PARFUMUL MEU L-AM DARUIT INDRAGOSTITILOR,
SI VISUL,CAUTATORILOR.
AM STRALUCIT CA O STEA PE CER.
M-AM APRINS CAND ,,GLASUL ,,M-A STRIGAT
SI MI-A SPUS ;ACEASTA-I CALATORIA TA.
NU L-AM INTELES
SI-AM ADORMIT INTR-O GRADINA.
AM PRINS RADACINI.
MA USCAM IN TOAMNA,.
CA SA RENASC PRIMAVARA.
SI TOT ASA PANA CAND,
INTR-O ZI,
RADACINILE MI S-AU TOPIT.
SI M-AM APRINS CAND GLASUL M-A STRIGAT SI MI-A
SPUS ;ACEASTA-I CALATORIA TA.
ATUNCI
L-AM AUZIT
SI N-AM MAI ADORMIT.
A fost odata un mare Sfant. Avea cu sine in chilia sa un Invatacel. Era de-o
schioapa cand s-a retras alaturi de batran. Dar ceea ce nu stiti este ca acest micut
avea pe ochi o banda neagra legata la spate. Sfantul l-a intrebat de ce are Ochii
acoperiti, iar invatacelul i-a raspuns ca a fost indrumat de cineva sa-si ascunda
ochii pentru a se feri de ispite. Bine, daca asa vrei tu, faca-se, dar tine minte:Va
veni o zi in care vei dori sa Vezi, si atunci iti va fi foarte greu.
Au trecut anii, invatacelul era tot acolo. Ochii, insa, erau tot acoperiti. Umila
chilie era mereu plina de oameni, sositi sa asculte invataturile batranului intelept.
Unii veneau cu boli ale trupului, altii cu tulburari Sufletesti, iar o mica parte
veneau de dragul Sfantului ,stiind ca intrebarile si raspunsurile care se dadeau
acolo erau spre cunoasterea profunda a Adevarului. De la o vreme insa
invatacelul, care statea ca pe ace, se baga in discutie fara sa fie intrebat.
Invatacelul: Nu exista Soare, nu exista Luna, nu exista Stele, nu exista Nori,
nu Vad petale de flori.
21
Sfantul: Si de ce crezi ca ele nu exista?
Invatacelul: Pentru ca EU nu le vad.
Sfantul: Dar asta nu-nseamna ca ELE nu Exista, asta inseamna ca tu esti
ORB.
Invatacelul: Daca eu nu le vad ,inseamna ca nu Exista.
Atunci Batranul s-a ridicat, a luat o banderola neagra si i-a astupat gura.
BINE,DACA TOT NU LE VEZI ,MACAR SA NU MAI POTI SPUNE
CA NU EXISTA.
NU POT SA NU EXIST,
NU POT SA NU RESPIR,
NU POT SA NU TE STRIG,
NU POT SA NU ADMIR.
NU POT SA NU TE ATING,
NU POT SA NU IUBESC,
NU POT SA STAU FLAMAND,
NU POT SA NU GRESESC.
22
Nu exista Limite. Totul este Perfect, totul este Armonie, pana apare
Dualitatea Mintii. Bun-Rau, Urat-Frumos, Bine-Rau, Lumina-Intuneric.
Cand fiinta atinge gandirea absoluta, contrariile dispar. Mintea este un
instrument minunat, daca este folosit corect. Este un bisturiu ascutit cu care poti
ucide, dar cu care poti face o operatie ce are ca urmare salvarea unei vieti. Fiinta
umana, nemultumita, vesnic in razboi cu sine si cu ceilalti, alergand dupa praf si
palate, limitandu-se la un car plin cu aur si un sac de bani.
N-AM SA TAC,
TACEREA-I RECE,
AM SA PUN GURA–MI SA SOPTEASCA
CA AM FRANT IN TREI ATOMUL,
SI SUNT FIINTA OMENEASCA.
23
Om o adevarata piramida vie. Numai simpla prezenta a acestor oameni incarca
interlocutorul cu suficienta Energie Biotica.
(Valentin Moraru-Quo vadis Homo?)
,,Putem afirma ca Memoria de Piramida este una din primele si cele mai
importante informatii genetice pe care sistemele vii le poarta in ele, din timpuri
primordiale. Memoria de Piramida este in cazul organismelor vegetale, introdusa
in programul lor genetic (brad, conifere si alte specii arboricole). Decodificand
EP-informatia genetica primordiala, organismele vegetale reactiveaza memoria
genetica si declanseaza mecanismele latente, optime ale vietii.
Nu se poate izola nici o fiinta de mediul inconjurator. O multime de legaturi
patrund in atomii din Univers si invers, de la acestia catre obiect, in noi si
pretutindeni. Am putea definii acel ,,Ceva” din atomii ce comunica si
interactioneaza cu atomii aflati in celalalt capat al Universului, ca un camp
universal de informatii, existent in profunzimile materiei, a atomilor, camp care
conecteaza toate sistemele intr-unul unic - purtator al acestei informatii
primordiale.
Informatia primordiala, se afla inscrisa in toate elementele Universului, si pe
baza ei ,,VIATA” (cuprinzand atat viul, cat si neviul) devine posibila.
24
timp propriul sau potential (EP). Are loc o transmisie in Viu (imposibil de inteles
de catre oameni) . Legatura intre fiinta si sistemul viu fiind foarte puternica in
momentul rugaciunii. Ca si cum atat unul cat si celalalt dispar ca identitati
separate ramanand o singura Traire, o singura respiratie, ceva UNIC.
UNDE… DOAMNE
MONAHUL
25
IUBESC MONAHUL ASCUNS DIN INIMA MEA
SI VIATA LUI SOLITARA,
IUBESC SI-N INIMA MEA SE APRINDE O STEA
IN LUMEA CEA RECE SI AMARA.
EU NU MA PLANG,
NU POT SA JUDEC STRAMB,
AM FOST SI EU ODATA PIATRA,
AM FOST SI EU FIRAVA FLOARE,
AM FOST UN FIR DE IARBA-N TREACAT
SI-AL ZILEI DRUM PLIN DE SPLENDOARE.
AM FOST SI VIS,
AM FOST SI REALITATE
26
SI URA AM FOST.
SI IATA-MA,,
DREPTATE.
27
IERTARE-MI CER,
DAR N-AM SA LAS
SA
RIDICA-TI
FABRICI DE VISE”.
Si tineti minte:
ADEVARUL NU POATE FI CAUTAT IN UMBRA RATIUNII.
ORICAT AI CREDE CA DETII ADEVARUL SUPREM,
EU ZIC SA CAUTI ADANC IN TINE, SA VEZI CE ANUME DETII.
ATAT
MESAJ UMANITATII
SCRISOAREA UNUI VISATOR
28
Se spune despre visatori ca au miscat lumea din radacina ei. Au facut ca
florile sa zboare in inaltul cerului si muzica sa incalzeasca atomul. Stiti ca undeva
in structura noastra ADN iau nastere cele mai frumoase vise si cele mai dureroase
cosmaruri?
Suntem strop din marele ocean si curgerea noastra este permanenta. Nu
avem nici un drept sa lovim pe nimeni, sa discriminam, indiferent de religie, rasa
sau optiune politica?
Cum? Nu aud. A,o stiati si pe asta. Bine!
Ca intre noi este oadr o mica dimensiune diferita. Starea de Constiinta.
Stiati?
Da?
Bine.
Insa prin nastere, durere, suferinta si moarte suntem egali. Ne nastem Goi si
fara Nume. Doar intaiul strigat aminteste ca fiinta (baiat sau fata) intinde gurita
lacoma catre sanul datator de ,ata. Durerea cand toate celulele striga, cine o poate
suporta? Si pe cine ocoleste ea? De la primul planset si pana la ultima suflare,
durerea este prezenta. Suferinta. Oh! Biata fiinta, Te nasti mereu in suferinta!
De la suferinta coplesitoare a sufletului singuratic, ce-si cauta identitatea
pana la durerea fara de margini a trupului. Da, suntem intr-adevar EGALI. Iar
MOARTEA, un subiect inepuizabil! Doar marii intelepti o accepta ca pe o
Trecere, o adanca Tacere pentru o urmatoare Renastere. Dualitatea, o ce cuvant
cu 2 talere! Suntem Duali? Da,mai mult decat atat. Ea incepe in mintea noastra si
sfarseste cu toate forta in afara. Discriminam, impartim si disecam tot ce ne pica
in minte. Albul este bun, negrul este rau.Aceste contraste, insa, nicicand nu vor fi
in razboi.Insa Mintea omului, DA. Sa aruncam o privire in tabloul viziunilor
omenesti.
Viziunea Budista. Numai prin BUDDHA se poate ajunge in Nirvana.
Viziunea Iudaica - Secretele Domnului nostru Dumnezeu, ne sunt revelate
pentru totdeauna, noua si copiilor nostri…
Viziunea Islamica. Marturia credintei (shahada): Nu exista alt Dumnezeu
decat ALAH, iar MAHOMED este profetul sau.
Viziunea Crestina. Numai prin Christos se poate atinge Mantuirea.
Poti sa contrazici pe cineva?
Nu ai dreptul. Fiecare om isi cunoaste dimensiunea mintii si a sufletului.
Fiecare religie se imbina perfect cu tiparul mental al fiecaruia. Mintea mea
vibreaza perfect cu tiparul crestin, a ta cu cel iudaic, a lui cu cel budist, etc.
29
Nu are nimeni dreptul sa judece Religia celuilalt. Iar daca cineva o face,
inseamna ca-i lipseste intelepciunea. Dar in Esenta, toti suntem la fel, fiinte
omenesti care-si cauta EUL. Dulci Calatori in timp si spatiu, sositi aici fara de
nume si pregatiti sa plece-n Infinit.
Nu, va rog sa nu ma judecati. Nu uitati. Sunt doar o visatoare Si ca sa fiu in
asentimentul tuturor, am sa va spun o Poveste. Se stie doar ca in fata povestilor si
cel mai temut Vanator abandoneaza Arma.
30
taine si ambrozie, bucurau lumea cu surasul lor si lumea inverzea sub atingerea
delicata a pasilor mici si tacuti.
Ei! Dar timpul trecea si-n trecerea lui schimba multe. Misca ATOMII,
CELULELE si SUFLETELE noastre, si oricat ai incerca sa te gandesti la
modificari si Ecuatii imposibile, Legea de Fier (legea Universului si a Vietii) isi
arata puterea. Cei mici cresc, fizionomia se schimba, dorintele… cresc si ele,
bucuria fiintiala dispare, nu te mai bucuri de un norisor ce trece-n zbor pe cerul
pur si nici de tainele ancestrale. Nu-ti mai ajung pamanturile, bogatiile, palatele,
imperiile, statutul social, etc.
Stapanul DA-EL isi privea Fii crescand si cu fiecare Veac care se scurgea
tristetea din ochii sai crestea. Erau atat de frumosi, inalti si aprigi, dar undeva in
structura lor ceva se schimbase. Fiecare isi avea Cetatea in cate o parte a
Pamantului, Ceva strain, de gheata, se ridicase intre ei. CRI-EL era reprezentant
al Crestinismului, BUD-El al budismului, KRI-El al Hinduismului, AL-El al
islamului, iar MOS-EL al iudaismului. Casele lor erau mari si frumoase, dar
RECI. Dealtfel, nici nu se vizitau. Fiecare avea principiile sale, dogmele,
ritualurile , impresiile sale si nu in ultimul rand, LEGEA SA.
A incercat batrinul lor TATA sa-i viziteze, dar nu mare i-a fost mirarea cand
nu a fost lasat sa INTRE in CASELE fiilor sai. Era bietul mai mult pe afara. Nu –
l avea decat pe MA-NOR, care de la inceputul lumii i- a stat alaturi, tacut si
zambitor.
- Ce spui MA-NOR, innoptam iarasi pe la usile lor? Dar cum noaptea este
atat de frumoasa, te invit sa privim cerul. E atata liniste si armonie.
- Cand am fost in vizita la KRI-EL, de la usa am auzit o mare cearta intre
caste. O prunca saraca se indragostise de fiul unui Brahman. Ce scandal ! MA-
NOR. Ce scandal ! Erau atat de furiosi, incat mi-era teama sa nu se ucida intre ei.
Fara nici un pic de dragoste.
- Casa lui BUD-EL se cutremura de vocile unora care spuneau ca au atins
Iluminarea. Iar ei, bietii ,nici nu stiau cum ii cheama. Un altul furase CHESA
unui Maestru Zen si fugise din templu.
Ceilalti amenintau in toate directiile, cu pumnii stransi.
- Oare asta sa fie Compasiunea care ar trebui sa stea la baza „FIINTEI”?
- Casa lui AL-El gemea de violenta. Nimic insa nu se poate cuceri cu sabia
razbunarii.
- In casa lui CRI-EL una spuneau si alta faceau. Nu exista un acord intre
vorba si fapta. Ridicasera saracia la rang de virtute, dar ei, de fapt ,strangeau cu
toate mainile cat puteau de mult.
MOS-EL. Toti au crezut ca-l iubeam peste masura. Era micut si mucalit. Si-
mi placea zambetul lui, dar MA-NOR, i-am iubit pe toti la fel, am intins aceasta
31
mana care inca ii mai cauta, spre ei, cu toata forta. Le-am pus in fata ochilor
Legea, UNICA, SINGURA, puternica si fara putinta de a fi schimbata.
Cu totii sunt pentru mine egali, dar , din CASELE lor razbate ura, violenta,
minciuna, frica, faradelegea, durerea si moartea.
- Dar oricat m-ar durea, eu am sa merg din casa, in casa, in poarta fiecaruia,
chiar daca frigul si foamea ma vor rapune si nu ma voi clinti pana cand nu vor
deschide poarta si nu ma vor primi. Vor trece poate veacuri, dar eu Rabdare am.
Si o usa, daca are CHEIE, chiar daca este incuiata pe dinauntru, intr-o zi, cineva,
un prunc sau un intelept, care va sti sa foloseasca CHEIA, o va deschide. Si tu
unde crezi ca voi fi, MA-NOR? Dincolo de Usa. Acela care a creat Universuri si
Lumi vazute si nevazute, Sta doar si Asteapta. Nu poate deschide Usa? NU.
El nu forteaza pe nimeni, nu intra in Casa nimanui nechemat. Daca ai Cheia,
deschizi usa si intalnirea poate avea loc. E atat de simplu. Cauta Cheia si
deschide usa. Nu poti compara cu nimic bucuria unui copil de a-si Intalni Tatal.
Dar bucuria unui Tata de a-si intalni copilul?
32
CRESTIN, MUSULMAN, EVREU, BUDIST, HINDUIST, JAINIST,
CONFUCIANIST,
DAR ESTE DOAR CALATORIA MINTII TALE.
CALATORESTE, CACI EU TE ASTEPT… AICI, AICI, AICI.
SA NU UCIZI
Oriunde am trai, din orice popor am face parte, suntem cu totii oameni,
suntem fiii, aceluiasi Creator, indiferent ce nume i-am da.
33
strop de roua, pentru ca aleasa lor sa se-mbaieze in apa binecuvantata pusa de
Dumnezeu peste ierburi si flori.
Dar ceea ce nu stiti este ca Imparateasa avea o fiica, mititica si gingase ca
bobocul trandafirului mijit in tulpina. Printesa TRILL era iubita si de norul
calator, care atunci cand o vedea se oprea locului si uita sa-si reverse ploaia peste
pamant. Tanara si neastimparata, iubita de calatori si de stele cerului, zbura
adesea insotita de domnisoarele ei de companie, in locuri neumblate de aripile
pasarilor. Imparateasa nu stia nimic de calatoriile frumoasei TRILL, a carei nunta
era asteptata de intregul neam pasaresc, in primavara anului urmator.
Era promisa de sotie maritului GRAUR, reprezentat al castei Penelor Sfinte.
Era un tanar distins si rece, conducator religios de exceptie (cum era considerat
de catre semenii sai).
Atat de dulce si suava, cand se gasea in preajma viitorului mire, gasea de
cuviinta a zimbi si a se intreba: oare ce este aceea o casatorie? Nici gandul nu-i
statea acolo si pornea insotita de prietenele ei catre crestele sure ale muntilor,
unde, auzise ca locuieste un print frumos si intelept care-si ducea traiul solitar,
sus, pe cea mai inalta stanca, dar pe care nu-l intilnise niciodata. Tanarul VUL-
TUR, caci despre el este vorba, ,stapanea crestele muntilor si era paznic al
tariilor. Se spunea despre cei din neamul lui ca erau supusii bunului Dumnezeu si
nu lasau pe nimeni sa treaca catre cer daca sufletul nu le era curat precum
cristalul. Si asa se facu ca pe la jumatatea lunii lui Mai, cand pomii dansau
leganandu-si rochiile de dantela in bratele vantului, frumoasa TRIL, insotita de
cea mai buna prietena, domnita PANA-ALBA, s-a avantat catre Muntele Negru,
unde traia printul VULTUR.
Acesta era considerat persona non-grata de catre intreg neamul pasaresc.
Liber cugetator, inzestrat cu o minte ascutita si o inima mare, se ridica deasupra
spiritului de casta si a ritualurilor religioase.
Motto-ul sau era:
,,ZBOR, DECI EXIST!
ZBORUL MEU ESTE SUPREM”.
Romantic si visator, calauzit doar de baiata inimii sale, iubea taina stancilor
inalte si nu cunoastea Inchinare decat in fata razelor soarelui. Iubea tacerea si
tacerea il iubea pe el. Il durea profund ignoranta semenilor sai, dar nu putea
schimba nimic. Privea trist spre existentele banale si pline de dorinte ale bietelor
inaripate. Praful de aur pe care-l purtau cu atata seninatate presarat peste aripile
lor frante, coronitele din platina cu care defilau in cer si pe pamant, statuile la
care se inchinau aducand ofrande, reprezentau un tablou dureros.
Gandindu-se la toate aceste aspecte ale existentei pasarilor, nu a auzit
miscarea aripilor gingase ale micutei TRILL si ale PENEI ALBE. Timide si putin
speriate s-au apropiat de tanarul print, care le privea cu ochi patrunzatori. Si-n
34
timp ce privirea lui TRILL o intalnea pe a sa, inima ii batea nebuneste, mai sa-i
sparga pieptul. Chipul lui avea ceva deosebit, ceva ce nu mai intalnise pana
atunci. Tot tremurul existentei, fiorul clipei si viata toata se oglindeau in intreaga
sa fiinta. Si tanara domnita se indragosti nebuneste de VULTUR cel solitar.
Inima lui, pe care o credea aspra preum coltul stancii, se topea in fata
ochisorilor plini de ,,clipe albe’’ai tinerei domnite. Ar fi vrut sa poata opri aceasta
nebunie a sufletului sau singuratic, dar ceea ce se intimpla acum, senzatia de
cutremur pe care nu o mai simtise niciodata, il depasea. O dragoste fara egal era
pe cale sa se infiripe intre aceste doua fiinte, ca si cum cerul si pamantul s-ar fi
topit topit unul intr-altul.
Frumos e cerul fara nori, cand soarele este stapan si ce intuneric se lasa
atunci cand ploaia cea rece si vantul cuprind tot locul. Si cum nimic din tot ce
este minunat nu dureaza o vesnicie, asupra iubirii celor doi sortiti la pieire si
nemurire urmau sa vina vremuri grele. La urechile Imparatesei ajunsese zvonul
dragostei interisze si atat de mare a fost furia ei, incat a incuiat-o pe frumoasa ei
fiica intr-o colivie de aur, punand ca paznic la portile reci pe batrinul soim DA-
OR, care-i fusese dascal micutei TRILL.
Mare a fost durerea inteleptului, cand si-a vazut eleva captiva intr-o atat de
crunta inchisoare, dar ce putea face. Era prea batran si cunoscuse de multe ori
furia stapanei, ca sa poata face ceva. Dar fara de margini fu ura maritului
35
GRAUR, ce fusese promis de sot domnitei TRILL. A jurat sa-l aduca pe VUL-
TUR cel rebel si neinfricat in fata judecatii inaltului scaun al Castei Penelor
Sfinte. Si mai mult, ii dorea moartea. Moartea ,pentru ca i-a furat iubirea promisa
pentru ca din toata fiinta lui nobila si curata emana putere si intelepciune. Si asta
era mult peste puterea de indurare a lui GRAUR. In timp ce domnita varsa
lacrimi amare peste lacatele inchisorii de aur, buna ei prietena ,PANA ALBA, a
zburat sa duca vestea lui VULTUR in Imparatia Stancilor. Si la rugamintea
prizonierei preaiubite, a purtat in cioc o ramura a aceluiasi cires, acum incarcata
de dulci fructe.
La auzul vestii ca draga lui este intemnitata si ca falnicul GRAUR va porni
cu oaste catre dansul, sa-l aduca la judecata a parasit ,,Palatul Tacerii” si a pornit
catre Valea Plangerii, asa cum o numea el. Stia ca nu se va mai intoarce
nicioadata in templul sau si cu toate acestea, simtea o bucurie fara seaman in
adancul sufletului.
Toata viata fusese un singuratic, un paria, cum il considerau cei din Casta,
un rebel, un invingator si deloc un invins, Facuse mereu opozitie dogmaticilor sai
semeni, nu se supusese niciunei Legi, d.cat celor cunoscute de el, nu simtise
dragostea si nici ura. Iar acum, devenise tinta unei judecati nedrepte, pentru ca
indraznise sa Iubeasca si sa sfideze canoane absurde, care ingradesc sufletul si
trupul.
Si TRILL… TRILL inchisa?
Asta chiar ca nu o putea suporta. Ea care iubea atat de mult zborul, cerul si
pamantul, care-l iubea pe el si cuibusorul lor din flori de cires pe care-l inaltase
din crengutele aduse de ea cu atita drag! Impovarat de durere, ajunsese la palatul
lui GRAUR, luandu-l pe acesta prin surprindere.
36
margini. Atat de sfasietor era cantecul ei si atat de inaltator, incat norii
incremenisera pe cer ca niste relicve sfinte.
VULTUR, urcand treptele turnului de Fildes, auzea glasul lui TRILL si
pentru o clipa timpul s-a oprit in loc, zidurile au disparut iar El plutea sus, in cer,
avand alaturi vantul si soarele.
Nu era viersul unei pasari incatusate, ci al unei fiinte libere, libere sa
iubeasca, sa spuna ceea ce simte, sa plateasca pentru libertatea ei chiar cu
moartea.
Cand usa de fier sa deschis si TRILL si-a zarit iubitul inconjurat de paznicii
inarmati, a prins a se zbate de durere intre gratii. Si-a dat seama de nebunia pe
care El o facuse , pentru a-i fi aproape.
VULTUR: Nu plange TRILL in aceasta noapte, unica din toate, desi te
privesc prin gratiile inchisorii, suntem mai liberi ca niciodata.
Sarmanii de ei. N-au inteles ca ceea ce uneste Dumnezeu nici o fiinta nu are
puterea sa desfaca. Iar daca doua inimi canta ca una singura, acel cantec poate sa
rupa lanturile, oricat de grele ar fie ele. Aceasta unica si ultima noapte ne-a fost
daruita de CEL DE SUS. Sa-I inchinam LUI ultimele clipe si niciodata sa nu
regretam traiectoria putinei noastre existente, pline de atatea daruri si iubire. Si
asa s-a scurs, incet si in tacere, in noaptea Zeilor, bucuria indragostitilor paziti cu
drag de inteleptul DA-OR.
Cand soarele a revarsat peste lume primele raze, cei doi soldati l-au luat pe
VULTUR si l-au dus in fata lui GRAUR, a Consiliului Castei si a Imparatesei
Privighetoare. Stia VULTUR, ca nu avea nici un prieten, nici un aliat si ca
nimeni nu va avea pic de mila pentru el. Se simtea mai fericit ca oricand, cu
toate ca nu peste mult timp urma sa paraseasca aceasta lume. Auzea cantecul
dulce al imparatiei lui, inconjurata de stele, de farmecul florii de piatra, pe care in
zborul sau o saluta in fiecare dimineata.
Din adanca visare a fost adus pe pamant de glasul greoi al lui TUNET,
preamarele inteleptilor Castei.
TUNET: VULTUR, sti de ce ai fost adus?
VULTUR: Nu, eu nu inteleg ce caut aici, poate voi stiti.
TUNET: Insolent ca toti cei din neamul tau, ai rapit inima domnitei TRILL,
viitoare imparateasa, ai incercat sa clatini LEGI care au fost printre noi de cand e
37
lumea, sa rastorni casta care ne tine uniti ,lovind prin dragostea ta pentru TRILL
chiar centrul ei. Ca sa nu mai discutam despre vorbele tale rebele si indraznete.
VULTUR: Daca ai fi intelept, preamarite TUNET, ti-ai da seama ca
dragostea dintre mine si Ea s-a nascut nu aici pe pamant, ci in cer si Exista de
cand lumea, iar voi, prin legile pe care le dati nu faceti altceva decat sa raniti
fiinta. Am spus ca nu aveti nici o putere asupra mea. Sunteti doar ,,VALURI IN
MISCARE”.
Iar EU: Si aceste cuvinte sper sa ramana in inima voastra ca urma spadei
,,INTELEPTILOR SFINTI”.
38
AM SA PLEC !
CALATORIA PENTRU MINE E PLACERE.
VOI IMI DATI DIN PLIN VENINUL,
CUMPARAND A MEA TACERE.
N-AM SA TAC,
DESI A MEA MOARTE
ESTE SCRISA SUS IN STELE,
EU VA LAS PE MAI DEPARTE
SA VA ZBATETI IN DURERE.
Am spus tot ce am avut de spus. Nu regret nici iubirea pentru tanara domnita
si nici faptul ca am trait dupa propriile mele legi, mult mai apropiate de Adevar
decat ale voastre. Eu nu va apartin si nici nu doresc aceasta. Faceti cu mine ce
doriti, sunt mai liber decat am fost vreodata, atat in viata, cat si dupa moarte.
Acesta este testamentul pentru urechile celor ce doresc sa-l primeasca. Si cu
aceste cuvinte s-a incheiat existenta pe pamant a tanarului VULTUR. A fost
decapitat si aruncat intr-o prapastie.
Dupa moartea sa, deasupra pamantului parca s-a lasat pustia. Norii au curs,
tristi, sapte zile si sapte nopti. Preamaritul TUNET, desi nu vroia sa recunoasca,
avea infipte cuvintele lui VULTUR, ca un tarus in inima si nu-i dadeau pace. Si
daca ar fi incercat sa-l ajute, Imparateasa si GRAUR ar fi fost de neinduplecat.
Dupa cateva nopti de nesomn si zbatere, a parasit Consiliul Castei si s-a retras in
inima muntelui. Nu putini au fost aceia care l-au zarit, in pragul serii, la gura
prapastiei unde a fost aruncat VULTUR, cu penele frante, plangand ca un copil.
Tanara PANA-ALBA, prietena domnitei si fiica lui TUNET si-a zarit parintele pe
fundul vagaunii cautand ramasitele lui VULTUR pentru a le ingropa ,asa cum
cerea legea pamantului.
In a 7 zi a lunii AVGATA, inteleptul DA-OR, vazand chinul nedrept al
micutei, a slobozit lacatele coliviei in care dulcea TRILL agoniza de suferinta.
Dupa moartea lui VULTUR, a refuzat hrana si apa. Degeaba Imparateasa incerca
sa o induplece. Ceva din inima ei murise odata cu el si existenta i se parea pustie.
Intr-o noapte de vara, cand parca si liliacul inflorise de bucurie, iar florile
dansau cu roua-n petale, tanara domnita, imbracata modest, a zburat prin portita
din dos a Castelului. L-a imbratisat pe batrinul DA-OR care, orb de batrinete si
intristare, stia ca nu o va mai vedea. El i-a deschis portita laturalnica si nu a
plecat din prag pana cand zborul copilei indragostite nu s-a topit in zare. TRILL a
zburat cu ultimele sale puteri in tara ,,Tacerii”, unde-si cunoscuse iubitul. Dorea
sa mai simta odata fiorul iubirii, care i-a bucurat existenta.
39
Sub stanca, TRILL si-a gasit cuibul facut de VULTUR, din crengutele de
cires pe care le adusese ca o ofranda a iubirii lor. Si-a asezat trupsorul micut si
lipsit de hrana in cuibusorul de flori, a pus capsorul pe crengutele pline de
fructele rosii, a privit cerul, fericita de albastrul ce-i incanta privirea si-a adormit
pentru totodeauna ,cu ochii atintiti spre stanca care-i era atat de draga.
A treia zi ,,spre seara, inteleptul TUNET, insotit de fiica sa PANA-ALBA,
au luat trupul firav al lui TRILL si l-au pus cu dragoste in Valea Plangerii, langa
trupul lui VULTUR.
TRILL nu mai era fiica Imparatesei Privighetoare si sotia promisa a lui
GRAUR. Era doar o fiinta, care trecuse pragul Eternitatii. Si acolo, departe, unde
ochiul nostru nu va putea patrunde niciodata, TRILL si VULTUR traiesc Clipa
Nemuritoare a iubirii lor .
AMIN.
HAINA PESCARULUI
SUNTEM
MURITORI,
FIINTE DIN APA,
CALATORI…..
CE BINE-AR FI DE-AM STI IUBI,
NU AM MAI PLANGE NICI O ZI.
Povestile mele nu au un timp sau un loc anume. Sunt reale, pentru ca nu pot
fi altfel. Te recunosti in ele mai mult sau mai putin. Dar nu poti trai in afara lor.
40
… A fost odata un pescar pe nume IANI. Avea de sotie pe blanda CALISTA
si o dulce copila, pe RAZA. Pescarul avea o calitate pe care si-ar dori-o multi.
Puteau sa se abata peste el nori negri si vanturi stravezii, zambetul de pe chipul
sau si bunatatea din suflet nu dispareau niciodata. Traia pentru ceilalti, intindea
mainile catre semenii sai cu dragoste, chiar daca in mica lui casuta nu reusea sa
adune doua lucruri laolalta.
Era atat de sarac incat ,de multe ori, daca in plasa lui intinsa nu poposea nici
un peste, ziua trecea fara a putea imbuca macar un codru de paine. Copila, RA-
ZA, semana leit cu tatal sau. Balaie si dragalasa, impartea cu copilasii pietricelele
pe care le strangea de pe malul apei. De multe ori, in pragul serii, privea apa, care
de dragul ei se legana zambind si radea misterioasa la fiecare dans al valurilor.
Cand pornea in larg, cu barcuta lor din lemn de cires, IANI o lua deseori pe
RAZA cu el. Copila era indragostita de apa si ii placea sa mangaie cu manutele
pletele nestatornice ce-i purtau de la tarm catre larg si inapoi.
De multe ori micuta auzea venind din adancuri,acorduri fine de clopotei si
voci cristaline .
- Tata, tu auzi cantecul fiicelor marii?
- Tata, simti cum danseaza pestii? Si racii, purtand trena Imparatesei
NICMUR?
- Comoara mea, ti se pare, doar vantul se aude.
Si-asa se scurgeau zilele calde si domoale pe apa si-n casuta sarmanului
pescar.
Intr-o noapte insa… da, intr-o noapte, cand deasupra apelor se porni furtuna,
inghitind corabii intregi si aruncand in strafunduri trupurile oamenilor, in casuta
pescarului, trei suflete dormeau netulburate, calauzite de o lumanare aprinsa pe
un coltisor de masa. Cand cerul plumburiu a inceput sa arunce focuri aprinse spre
pamant, de parca in tarii se rasuceau Zeii. IANI, mangaiat parca de-o mana
nevazuta deschise ochii si se trezi zambind ca un copil.
Undeva, departe, apoi din ce in ce mai aproape, o fiinta, se tanguia usor
cerand ajutor.
- IANI, pescarule OM, ajuta-ma.!
- IANI, pescarule OM, trezeste-te din somnul tau si alearga catre MINE.
A tresarit speriat, a privit catre Calista, care dormea, cu bratul asezat
deasupra fiicei sale, RAZA. S-a indreptat usor catre use si-a parasit, ,tacut ,casuta
alergand catre tarm. Ploaia ii lovea cu forta chipul, incercand sa-l intoarca din
drum, dar ceva, ca o forta launtrica, nu lasa stihiile naturii sa-l doboare. Era
intuneric de nu se putea distinge cerul de pamant. Inainta cu greu, neintelegand
nici acum ce se intimpla cu el. Deodata, un glas cristalin si cald s-a facut auzit in
mijlocul furtunii.
41
- IANI, pescarule OM, sunt regina marii, NICMUR. In apa puterea mea este
mare, dar limita se termina la poalele tarmului. Salveaza-mi copilul ce se zbate
neputincios pe tarm, departe de apa, unde l-a aruncat furtuna. A incremenit
sarmanul IANI. Regina NICMUR?
- Atunci fiica mea, RAZA, stia de existenta ei?
- Daca imi este ingaduit sa o aud, inseamna ca nu este doar in imaginatia
mea, chiar exista.
A privit adanc in apa si deodata, o raza albastra a tasnit din marginea marii
catre inaltimi. S-a asezat ,,micut’’ in fata acestei dezlatuiri de forte care, in jocul
lor, au luminat tot pamantul. Si ochii pescarului au zarit departe, pe tarm, trupul
intunecat al unui delfin, ce incerca din rasputeri sa ajunga in apa.
A alergat catre bietul naufragiat si, impins de-o putere mare, a reusit sa
aduca delfinul in bratele marii. Cand trupul masiv a atins apa, o bucurie mare a
invadat sufletul pescarului, bucurie pe care cu toata intensitatea o mai simtise la
nasterea fiicei sale.
Si pentru prima oara, si-a dat seama ca fiecare fiinta face parte integranta din
existenta si ca nimeni nu poate contesta dreptul la viata al celuilalt. S-a intors
fericit catre casuta lui, unde il asteptau comorile sale dragi. Nu-si aducea aminte
sa-si fi dorit in aceasta existenta avutii sau bogatii. Inima sa era, insa, un ,,bulgare
de aur’’. Daca detii aceasta ZESTRE, nu-ti mai trebuie nimic altceva. Ajuns
acasa, IANI a sarutat fruntea copilei sale si s-a asezat spre odihna. Deodata un
glas curat, ca de margaritar s-a auzit aproape de urechea pescarului.
- IANI pescarule Om, dragostea ta nu poate ramane nerasplatita. Te-astept
maine seara in spatele Stancii Uriasilor – langa Golful Alb.
Si glasul s-a stins ,lasandu-l pe IANI, in bratele printului Somn.
,,ZIUA CE URMEAZA NOPTII E CURATA PRECUM SUFLETUL
VESTALELOR”.
Cand soarele deschis-a Fereastra zilei, au iesit toti trei in bratele diminetii,
tremurand a roua si stropiti de vise. Marea-i astepta ca o mama primitoare,
daruindu-le hrana cea zilnica. Atata bucurie neimpartasita avea tanarul tata, ca ii
venea sa pluteasca, precum sfintii, pe oglinda fermecata a apei. Asa s-a strecurat
ziua prin palmele fiintelor si prin sufletele lor.
Se anunta sosirea noptii, ca o taina pastrata in pletele de argint ale Lunii.
Tanarul pescar si-a imbratisat sotia si fiica si a pornit catre Grota ALBA. Odata
ajuns, s-a rezemat de ,,Inalta Stanca’’ cu privirea atintita catre cerul purtator de
taine.
Candelabrele straluceau adanc in noapte, calauzind greierii si muzica lor
nocturna. Pentru o clipa, IANI si-a imaginat ca sta la carma Carului Mare si,
stapan peste propriul destin, locuieste in Ceruri. Cand orologiul se apropia de
miezul noptii, o muzica diafana s-a auzit ridicandu-se din apa si, insotita de
42
clinchetul clopoteilor de argint, s-a aratat printesa NICMUR, fiica lui
POSEIDON.
,,Fiinta creata din lumina, calauzita de ancestrale forte, se apropie tacuta si
intinzand bratele de apa, il cuprinse in dimensiunea EI, pe tanarul pescar.
- Inima ta, pescarule OM, este atat de mare, ca poate zamisli in ea o intreaga
lume. Iar nectarul ei poate vindeca orice rana. Inaltul Consiliu al delfinilor sacri,
ce a avut loc asta noapte in Castelul de Fildes, a decis ca ,,HAINA
ADUCATOARE DE COMORI ASCUNSE“ iti va fi daruita tie si celor din
neamul tau. Fie ca darul acesta sa aduca Pacea peste tine si fie ca tot ce mana ta
atinge sa capete dimensiunea diamantului. Ramas bun, pescarule OM, ma
grabesc catre Inaltul Consiliu sa duc vestea darului facut.
43
mai pur. Stia ca acesta este DARUL lui NICMUR. O taina pe care o stia doar
fiinta lui. Si asa, clipa cu clipa, trecura orele, zilele si noptile.
Pentru IANI timpul, acum, avea un sens ascuns.
,,DEPARTE DE MINE SI TOT MAI APROAPE”.
Respira aerul acestei lumi, dar nu facea parte din ea. Stia ca fiecare Gradina
isi are Pradatorul ei. DIMITROS-BARBARUL trimisese iscoade in preajma casei
sale. Astepta doar- doar tanarul pescar il va conduce catre Comoara Ascunsa.
IANI, zarind intr-un colt pe DEODIL, zambi cu dragoste si ii adresa aceste
cuvinte alese special pentru el.
PRIETENE DEODIL,
POATE
CALATORUL
SA GASEASCA DRUMUL
CATRE COMOARA ASCUNSA
DIN INIMA SA?
DESI
PIETRE PREA GRELE
I SE INCALCESC IN PICIOARE,
ACEASTA CALATORIE
PENTRU NIMENI
NU-I GREA.
ASTEPT ZIUA
CAND BATRINUL DIMITROS
VA VENI CATRE BRATUL CE-L ASTEAPTA INTINS
SI DE NU
VA PUTEA ,,MARTORUL”
SA-L ATRAGA ACASA,
ACEST DRUM VA FI PENTRU EL, INCHIS.
DEODIL privea catre IANI, neintelegand vorbele sale. Inteleptul sarac, cum
il denumeau oamenii, folosea cuvinte ce nu se puteau masura cu mintea, ci cu
inima. Dar inima lui DEODIL...!
44
- Era de gheata, stia ce bate-n pieptul sau si totusi, ce-nsemna oare caldura
tainica care urma sa-i topeasca icebergul interior? Incerca sa-si aduca aminte
cand a mai avut acest sentiment placut.
Era prunc, purtat de doua brate albe si dezmierdat la sanul plin de lapte al
mamei sale LEILA, blanda sotie a lui DIMITROS-BARBARUL, ce parasise
aceasta lume in floarea tineretii. LEILA fusese pentru DEODIL gradina
fermecata a copilariei plina de cele mai frumoase flori. Sarutul ei pe crestetul sau
era ca o incununare a dragostei .
Brate materne, catre care ochii lui alergau zambind. Edenul si bucuria stinsa
a clipelor ce au urmat mortii acelei zeite care a fost Mama sa. Noptile de nesomn
rapite copilariei, cand sufletul a refuzat sa mai straluceasca si s-a inchis intr-o
temnita.. Glasul tatalui, rece, precum apa din pestera, tropotul calului sau cel
negru si poruncile aspre pe care trebuia sa le respecte.
Si acum - cateva vorbe talcuite de Inteleptul Sarac au rascolit in el o-ntreaga
lume, un Intreg Univers ,facut sa straluceasca pentru ochi ce stiu sa vada. Daca ar
fi putut sa striveasca-n pumni aceasta slabiciune, ar fi facut-o. Dar simtea ca nu
avea puterea necesara.
- O, ZEI, El, cel mai iscusit purtator al sabiei, temut peste tot pamantul. Cu
greu inainta catre domeniul vast al tatalui sau, parca picioarele doreau sa duca
trupul si o mana straina si nevazuta, sufletul. DIMITROS, posomorat, statea
aplecat peste o carte deschisa, cand DEODIL intra in casa. Pentru o clipa,
batranul a ridicat ochii negri si patrunzatori pentru ai intalni pe a-i fiului sau. Dar
n-a mai putut sa-i coboare in paginile cartii deschise. Ceva Misterios si Viu statea
acum in fata sa. Unde era Soimul neplecat si Stapan?
Unde-i era chipul impietrit si ironia din coltul buzelor? Nu, acesta nu este
Fiul meu. Parca ar fi scuturat de vanturi.
-Si, Doamne, parca nici nu m-ar zari! Unde -i sunt gandurile? Umbla vorba
cum ca Inteleptul Sarac ar suci mintile oamenilor. Ce taina sa fie oare? Ce vraja
foloseste un om atat de simplu, care nu s-a departat in putina sa existenta, prea
mult de casa. Incremenit in ganduri, DIMITROS nici nu observa cum timpul, ca
un hot, fura Soarele cu o mana si aduse Luna cu cealalta. Se ridica tacut si a pasit
pragul camerei lui DEODIL. Nu mai intrase atat de sfios de cand fiul sau era
micut. Nu putea sa-si dea seama ce sentimente adanci il incearca. Se apropie de
patul in care tanarul adormit isi odihnea capul pe trena de argint a noptii. Parca
era o statuie coborata dintre zeii olimpieni. Zambetul de pe buzele fiului sa aprins
ca o torta in noapte, si lumina chipul lui DIMITROS BARBARUL. Nu-l induiosa
nimic.
Insa acum, acum, acest tanar, redevenit copil, cu buzele mirosind a fructe,
zambind catre Infinit, il tulbura profund. Isi roti privirea prin incaperea intunecata
45
si gasi o bucata de hartie alba, pe care cateva cuvinte ce fusesera rostite de IANI
pescarul si scrise de DEODIL, ii sagetara drept inima.
VENIT-A DIMINEATA,
USOR FUGIT-A VISUL.
DIMITROS BARBARUL, CU OCHI FARA DE VIS,
SE INDREPTA SPRE CASA-INTELEPTULUI SARMAN,
CU MANA FARA SPADA,
CU OCHIUL ALB, DESCHIS.
46
NOPTII PRIZONIERA,
IAR ZILEI, TINERETEA
SI DRAGOSTEA SUPREMA.
Cand ochii lor s-au intilnit timpul s-a oprit in loc. Numai atunci cand s-au
creat universurile s-a auzit un asemenea Bing-Bang.
ZGOMOG FARA DE ZGOMOT,
TACEREA CU CEA MAI MARE INTENSITATE, TRANSFORMAREA
PANA-N TEMELII A FIINTEI CARE LASA SPADA SI CU MAINILE
GOALE CAUTA APRINS ,,ZAPADA’’.
- IANI, descoperitor de comori, daca n-ai scos aurul din pestera Intunecata,
spune-mi de unde-ti tragi darurile?
- Ce tii ascuns si nu se vede?
Unde-s mintile neinfricatului DEODIL, in fata caruia tremura o lume-
ntreaga?
- IN FATA TA,
CE NICI CAMASE N-AI,
CU MAINILE-TI SARMANE,
CE CREZI CA POTI SA-MI DAI?
Iani s-a ridicat de pe scaunelul sau de lemn, s-a apropiat de DIMITROS
privindu-l cu dragoste si a grait:
- Este onorata casuta mea pentru aceasta vizita nobila.
Ia loc si serveste din bucatele ce se afla aici, pe masa.
- Multumim ca va interesati de darurile mele, dar ele nu apartin acestei lumi.
47
CEL CE DARAMA CASA, TREBUIE SA STIE A O RECONSTRUI.
ALTFEL, NU ESTE DECAT UN DISTRUGATOR SI NU UN CREATOR.
DACA PRIVESTI LA OCHIUL OMULUI FARA SA VEZI FLACARA
LUI, NU ESTI DECAT O FIINTA OARBA.
IMPARATIA CARE TI-E DATA S-O CONDUCI NU-TI APARTINE SI
NU-TI VA APARTINE NICIODATA. UN MURITOR RAMANE UN
MURITOR. UN NEMURITOR INSA, CUNOASTE LEGILE EXISTENTEI SI
LE RESPECTA.
DACA TI SE DA IN DAR O GRADINA, TREBUIE SA INGRIJESTI DE
EA. TREBUIE SA O UZI LA VREME SI SA O SAPI. ALTFEL, FLORILE
PIER CA SI CUM NU AR FI FOST.
FIUL IMPARATULUI
A fost odata un imparat ce-avea un fiu iubitor si bun. Imparatia trebuia
condusa si tatal a dat ordin ca fiul sa fie supus unui tratament sever pentru a face
din el un conducator destoinic. Insa pe bietul copil nimeni nu l-a intrebat daca
doreste asta. Era doar o jucarie, o jucarie frumoasa a tatalui sau. Si sub
indrumarea unui pictor de la curte, incepuse a studia pictura. Se nascuse cu acest
dar creator si dorea sa traiasca pentru el. Insa imparatului nici nu-i pasa de asta si
daduse ordine stricte, sa fie continuata instructia. Intr-o zi, micul print s-a
indragostit de fiica maestrului sau intr-ale picturii. Tatal lui a aflat si a izgonit-o
departe pe DIMA si pe tatal ei. Printul BULGARAS (asa-l numise mama sa la
nastere), nu a suportat durerea si s-a aruncat din turn. Imparatul nu a stors nici o
lacrima, fiind convins ca BULGARAS a fost slab de inger. Trecu timpul si nu se
mai gandi la el. Dar pe locul unde trupul atinsese pamantul a crescut un tei semet.
A incercat Imparatul sa-l reteze, dar a doua zi ca prin minune crestea altul, de
doua ori mai semet.
Morala:
,,CEEA CE NU-TI APARTINE, NU CRESTE DE LA TINE
NU POTI DIRIJA NIMIC, DECAT PROPRIA-TI PROSTIE.
TOT CEEA CE EXISTA, EXISTA PRIN EL.
NU POTI AVEA NIMIC, FARA A OFERI CEVA IN SCHIMB”.
48
,,SABIA TRASA DIN TEACA, ARATA FRICA SOLDATULUI’’.
,,UN OM FARA TEAMA ARE INTOTDEAUNA MAINILE GOALE SI
SUFLETUL PLIN’’.
,,CEA MAI MARE COMOARA ESTI TU, MARITE DIMITROS, IAR DARUL
LUI NICMUR PENTRU MINE ARE VALENTE SPIRITUALE, NU
MATERIALE.NICI O PESTERA DE PE PAMANT NU POATE CUPRINDE
ATATEA COMORI CATE ARE SUFLETUL OMULUI’’.
,,NU ESTE VINA COMORII, CA TU NU O POTI GASI’’.
,,DACA OCHII TAI SUNT ORIENTATI SPRE AFARA, NU VOR CUNOASTE
NICIODATA INTERIORUL’’.
,,INTRE MINE SI TINE, MARITE DIMITROS, NU ESTE DECAT O
SINGURA DIFERENTA: ACEEA PE CARE TU O VEZI’’.
Dimitros l-a privit lung pe IANI. Nu a scos nici un cuvant pret de cateva
minute si-a plecat capul si s-a indepartat usor, incercand parca sa nu deranjeze
nici praful de pe drum. Ce tablou straniu!
Acest OM plin de el, ce-n tropotul calului sau supunea cetati, mergea acum
incet, incercand parca sa protejeze Existenta de pasii sai.
PERLA
49
Am calatorit in aer si pe pamant, am fost in lumea oamenilor si-a zeilor
tacuti. Vom cobora in ape, acolo unde aerul nu este ingaduit. Soarele priveste
apa, transformand-o in fin cristal de lumina. Isi lasa razele sa mangaie undele si
incearca sa patrunda adanc in ,,trupul’’ ei, rascolind coralii. O tacere adanca se
ridica din strafundul marii si se-mprastie catre marginile lumii. Nici o ureche nu
este atat de fina incat sa patrunda tainele ce vin si se sting in aceasta Lume Rece.
Aici iau fiinta si pier creaturi fantastice, pe care omul nu le va putea intalni
Niciodata.
Drept, in mijlocul apelor se ridica semet Castelul facut din ,,Scoici de
Argint’’, al printului NEGUR, intunecatul sot al printesei SIANA. Facea parte
din stravechea familie a ,,Imparatilor de Fildes”, primii ocupanti ai adancurilor.
Sfetnicul sau, CORCUS, un batran intelept ce nu-si cunoastea varsta, statuse
alaturi de tatal si de bunicul lui NEGUR de-a lungul multelor razboaie purtate cu
GINTA RECHINILOR GRI, care mereu au rivnit la PERLA situata in SALA
ROTUNDA a Castelului din Scoici de Argint. Tinta a urii si-a dorintei tuturor
celor ce-au rivnit la ea, PERLA stralucea ca Luna plina, netulburata in somnul ei
vesnic, de lumea cea schimbatoare. Apele isi primeneau particulele de miliarde
de ori pe zi, dansand cu Soarele creaturile adancurilor veneau si plecau spre
Lumea de Dincolo, insa PERLA doar Exista in interiorul lumii si-n afara ei.
Singurul care cunoastea puterea ei nebanuita era sfetnicul CORCUS. Era o
reflexie in afara a Perlei lui interioare, pe care nu o putea atinge nimic si care
ramanea stralucind in cerul mintii lui ca o stea antica si curata. Nu-si putea
imagina de ce doreau fiintele sa-si insuseasca un obiect material, situat in afara
lor.
„NIMIC DIN CEEA CE NU ESTE IN TINE, NU ARE VALOARE.
SE STINGE ODATA CU NISIPURILE AURITE DE PE PLAJA”.
PERLA particula cea mai fina, era fiica lui CULBUR, stapana scoicilor albe.
Se nascuse din nisipul cel mai viu al marii, purtata de trupul imaculat al mamei
sale. Nici nu-si amintea cand primul fir de praf a vibrat in fiinta ei. A trecut mult
pana cand CULBUR si-a deschis POARTA, lasand lumii si marii ESENTA cea
curata a materiei, PERLA.
A simtit pe trupul sau mainile regelui OCEAN, apoi calatorii nenumarate,
dintii Rechinilor Gri, imparatia coralilor condusa de ALBMINAR si inapoi in
Castelul Scoicilor de Argint. O doreau ca pe ceva de pret, dar ea nu intelegea
nimic. Era pusa la loc de cinste, pe un piedestral, apoi din nou razboaie si
FIINTELE-N MISCARE,
MEREU LOCU-I SCHIMBAU.
50
Iubea cu o dragoste nelumeasca pe CORCUS, asa cum si el o iubea. Ochii
acestui OM nu o privisera niciodata cu patima, ci cu o dragoste rupta parca dintr-
o alta lume. Adeseori, cand somnul intarzia sa-l legene, CORCUS se retragea in
aceasta micuta incapere unde stralucea PERLA. O privea pierdut in stralucirea ei,
asa cum ochii pruncilor rad, dansand cu firele verzi de iarba.
Intr-o seara a lunii batranului Septembrie, cand statea cufundat in apa
stelelor tarzii, CORCUS tresari in acordul unei soapte gingase de copila:
CORCUS:
DRAGA MEA MIREASA ALBA,
ESTI LUMINA MEA INTERNA,
NUMAI TIMPUL ASEZAT-A
PESTE MINTEA MEA TREZITA
DRAGOSTEA ETERNA.
TE VOI DUCE
UNDE RUGA TA INTENSA
MI-A STARNIT ROUA PE BUZE.
TE VOI LUA IN ASTA NOAPTE
SI-AM PLECA NOI IMPREUNA,
51
CE VA FI IN URMA NOASTRA?
DOAR RAZBOAIE
SI FURTUNA.
52
SI MOR STRIVITI DE ELE.
N-APUCA SA AUDA
CUM CANTA DUMNEZEU.
IN EI PUSTIUL STRIGA
SI DRAGOSTEA E MUTA.
Morala:
CAUTA-TI PROPRIA LUMINA !
DACA NU POTI,
NU PUNE MANA PE CIOBURI,
CA TE TAI.
EXISTENTA TA E DOAR UN VIS,
TRAIESTE-L !
DAR, ATENTIE !
NU-L TRANSFORMA IN COSMAR.
53
RAAD-MIN FIUL SOARELUI
54
DE TEAMA LUI ,,,MAM-ER,,EFEMERA LA DAT PE PRUNCUL ,,RAAD-
MIN INTELEPTULUI ,,MARA,, SA-L CREASCA.ACESTA,UN
MENESTREL AL CANTECULUI SI IUBIRII, A DARUIT O TAINA FARA
EGAL PRUNCULUI ASCUNS.
,,TE-AM INVATAT SA TE RIDICI SI SA COBORI,
SA TE TARASTI SI SA ZBORI,
SA RAZI SI SA PLANGI
SI-N PUMNI AURUL ZEILOR SA-L STRANGI,,
55
TOTI SPRE CERURI ,INDEPARTAND O HAINA PREA GROASA PENTRU
TRUPURI CE-AU FOST CREATE-N STELE SI PRIMENITE-N APE.
-APRINDE-TE OCHI,
CACI E TIMPUL
SA CELEBREZI A TA LUMINA,
CE SE-ASCUNDE IN INTUNERIC,
DE PREA ALBA SI PREA FINA.
56
CA IN ,,RAI ,,E VESNIC TOTUL.
,,EL,,TRANSCEDE ORICE LEGE
SI IN ,,EL,,E LEGEA TOATA SI
NU POATE-UN TRUP CE PIERE,
CA O FLOARE SCUTURATA,
SA PASTREZE-N PUMNI SAMANTA,
SI A CERULUI ZAPADA.
57
,,MAM-ER,,SE BUCURA DE FIECARE DATA CAND NISIPUL DIN
CLEPSIDRA SE INCLINA IN FAVOAREA SA.TRIUMFATOARE,STRIGA-N
PUSTIE CATRE ,,EFEMERA,, BUNA COPILA ,
CE-SI CUNOASTEA NATURA SI MENIREA.
,,VESNICA NASCATOARE DE-MPARATI,VENITI SA SCHIMBE LUMEA
SI SA DISTRUGA VISUL –UCIGAS AL LUI ,,MAM-ER,,.
TE DU ACUM ,
CACI NOAPTEA VENIT-A PESTE ZI,
SA-TI STEA-N ODIHNA TRUPUL,
DAR TU,,NU ADORMI,, !
58
CHESA DE MATASE
(VESMANTUL CALUGARULUI CE SIMBOLIZEAZA
UNIUNEA CU BUDA)
FARA VESMANT
SUNT EU,
SIMPLU CA SI DIMINETILE.
IMBRACAT IN HAINE SCUMPE
SUNT EU,
INTUNECAT CA NOAPTEA.
DACA DORESTI SA MA VEZI,
LASA-TI INIMA,
SA MA CAUTE,
RASUCESTE CHEIA
SI INTRA IN CASA.
EU
TE ASTEPT.
59
ZIUA.IAR ZILELE LUI ERAU PRINSE INTR-O BUCLA A DORINTELOR
CARE IL MACINAU PE DINAUNTRU.
LUI ,,ZON-SUN ,, II PLACEA SA SE LAUDE DE DIMINEATA SI PANA
SEARA CU FAPTE DE EROISM CE-I ERAU STRAINE,EL FIIND UN MARE
FRICOS.,,LAUDA ESTE HRANA MEA,
SI POT SA MA HRANESC CU EA,,PAREA A SPUNE.
OBRAZUL FRUMOS AL ALUI ,,JIAN-JEN,,ATRAGEA PRIVIRILE
FETELOR DIN SAT,UNDE TANARUL ERA MEREU
PREZENT,PLIMBANDU-SI FIINTA CA PE UN BUN PERSONAL.EL NU-SI
DADEA SEAMA, SARMANUL, CA ACEST INVELIS INTR-O ZI SE VA
STINGE CA LUMANAREA APRINSA DE-O MANA TREMURATOARE,,.
PENULTIMUL SAU INVATACEL ,,XIAN-CIN,,ERA UN FEL DE
AFACERIST AL MICUTULUI TEMPLU.DE MULTE ORI
,,SIANGUN,,CONSTATASE LIPSA SACILOR DE OREZ,A LUMANARILOR
SI A STATUETELOR DIN PESTERA.SA-I CERTE ?NIMIC NU AR FI
OBTINUT.
SE SPUNE CA. ,
,,DACA RIDICI ZIDURI ,ELE VOR FI SARITE ORICUM.MAI BINE SA
LASI APA SA CURETE PIETRELE.
INTR-O ZI ELE VOR STRALUCI ;
PE ULTIMUL SAU DISCOPOL IL CHEMA ,,SAN-DIA.BIETUL,SPALA
VESMINTELE FRATILOR SAI,INDURA UMILINTELE ACESTORA SI
GLUMELE NESARATE CE-I ERAU ADRESATE.ZAMBEA MEREU,IAR LA
SFARSITUL ZILEI TRECEA PE LA FIECARE SA LE UREZE NOAPTE
BUNA.
,,SIANGUN,, AVEA LA SUFLET PE TOTI DEOPOTRIVA,DESI VEDEA
SUFERINTA MICUTULUI.
,,DACA O MANA LOVESTE,
INVAT-O SA MANGAIE.
IAR UN CUTIT DE TAIE,
SA TAIE DOARA ,PAINE.
DAR MARTORUL CE FACE ?STA DOAR SI ASTEAPTA
SA TREACA URAGANUL,
SA MATURE DIN CALE,
CE NU-I DE FOLOSINTA.
SA-NDEPARTEZE DIN FRUCTE
SEMINTELE AMARE.,,
60
DAR ALE LOR METEHNE STATEAU INCA IN DRUMUL CURAT AL
ADEVARULUI.
BLANDUL MAESTRU SE APROPIA DE ,,CALEA CEA FARA DE CUSUR,,
SI-A HOTARAT UN TEST PENTRU AI SAI ,,COPII,,
,,KESA ,,CU FIR DE AUR SI MATASE TRANSMISA PE LINIA
MAESTRILOR ,,ZO-JI,,,URMA SA FIE DATA IN DATINI MAI DEPARTE
ACELUIA CE MERITA S-O POARTE.
IL MACINA CA ACEST VESMANT SACRU VA FI UN SOI DE RAVNA SI
URA INTRE ,,FRATI,,.
I-A STRANS PE TOTI LAOLALTA IN PESTERA IN CARE EL A ATINS
DESAVARSIREA SI LE-A VORBIT ASA ;
,,CAND STELELE AU APARUT,
ERA DE-A PURURI SOARELE,
CAND UNIVERSURI S-AU CREAT,
ERAU DE-A PURURI VISELE
SI CREATORUL A REUSIT
SA ADUNE ATOMII PURTATI DE FIINTA SA
SI SA CREEZE FLORI.
CAND TAINELE AU INCEPUT AL LOR DRUM,
,,ATMAN,,FACUT-A ,,HAINE,,
,,TRUPURI,,DIN FIRE DE PRAF,
PESTE CARE UN ZEU A SUFLAT CU PUTERE,
A SA APRINSA SCANTEIE.
CAND STELELE S-AU STINS,
O MANA PESTE TIMPURI S-A INTINS,
SI LE-A INTORS IN CEL CE LE-A CREAT.
ACEASTA ESTE O LEGE,
CE PANA SI-UN IMPARAT O INTELEGE
SI SE SUPUNE EI ,DEINDATA.
SOSIT-A TIMPUL MEU
SA MA INTORC DE UNDE AM PLECAT.
DAR NU INAINTE DE A LASA CEVA
IN URMA MEA.
,,KESA,,ACELUIA CARE VA STI SA O POARTE CU DRAGOSTE.
SI O VA DA URMASILOR,CE VOR VENI IN ACEST TEMPLU.
INTR-O ZI.
MINUTELE SI ORELE-MI SUNT NUMARATE,
DIN ;AST MOMENT NU O VOI MAI PURTA,
O LAS AICI PE ASTA PIATRA,
CA MAINILE VOASTRE
61
SA O POATA SIMTI.
62
TOTI CALATORII-N BEZNA
NEBUNI AU RATACIT.
TU SA NU UITI,
VESMANTUL ACOPERA UN TIMP TRUPUL
SI NU CONTEAZA DE ARE PETICE SAU NU.
POATE FI DIN MATASE,SATIN SAU CATIFEA,
INSA
NU POATE ACOPERI FIREA OMULUI
SI NEGURA DIN INIMA.
ELE IES AFARA, PRECUM ULEIUL DEASUPRA APEI.
DACA-I DAI UNUI NEBUN UN CUTIT,
ISI VA UCIDE APROAPELE,
UN INTELEPT INSA VA TAIA PAINEA SI II VA INVATA SI PE CEILALTI
SA O TAIE.
SI ATUNCI NIMENI NU VA MAI CUNOASTE FOAMEA.
,,DACA VREI SA TRECI O APA,INVATA SA VASLESTI. NU LASA
BARCA SA TE DUCA UNDE VREA EA,,
CACI
TE POATE LOVI DE O STANCA
SI E PACAT SA-TI PIERZI VIATA DIN VINA UNEI BARCI.
63
,,AU STAT CU TOTII LANGA MINE PENTRU O BUCATA DE PANZA SI
NU PENTRU INVATATURA PE CARE O PUTEAU PRIMII
,,FIECARE DUCE MAI DEPARTE CEEA CE PRIMESTE IN DAR,,.
,,AI GRIJA CE DAI,
DARURILE TALE SA NU FIE POVARA PENTRU DISCIPOLI.
SI-ACUM ,COPILE DU-TE SA ADUCI DIN PESTERA CELE 6 PIETRE DIN
CUTIUTA DE ARGINT DE PE ALTAR.
CAND FIECARE DIN VOI A TRECUT PRAGUL PESTERII MELE, AM
LUAT CATE O PIETRICICA SI AM PASTRAT-O.
TE ROG IA-LE SI INTOARCE-LE IN DRUMUL DE UNDE AU FOST
ADUNATE.
POATE CA INTR-O ZI , UN ALT CALATOR LE VA PUNE IN CUTIUTA
SA…
MAHNIREA PATRIARHULUI
CELE TREI INVATATURI
64
ACESTA ESTE O POVESTE DESPRE O FIINTA CA ATATEA ALTELE,CU
BUCURIILE ,TRISTETILE SI DORINTELE SALE.
UNDEVA ,INTR-O TARA INDEPARTATA TRAIA UN ,,PASTOR,,DE
OAMENI,PESTE UN NEAM MARE,PATRIARHUL,,FILOMEN,,.
CAND TRECUSE PORTILE PALATULUI PATRIARHAL ,ERA UN TANAR
CU OCHI VISATORI.ALUNECASERA ANII PESTE PLETELE SALE,
ODINIOARA INTUNECATE SI PESTE SUFLETUL PE CARE DOREA SA-L
PRINDA CU MAINILE GOALE SI PARCA INTR-ADINS II SCAPA.
AVEA TOT CE-SI PUTEA DORI UN ,,OM,,.PALAT,TACAMURI DE
ARGINT,COVOARE FINE CE-TI MANGAIAU GLEZNELE ,HAINE
AURITE.ERA ADULAT SI SERVIT CA NIMENI ALTUL.SI TOTUSI…
CEVA LIPSEA.NICI EL NU STIA CE ANUME AR FI PUTUT SA-L BUCURE
SI SA-L FACA SA ZAMBEASCA.
LUASE OBICEIUL CA SEARA, INAINTE DE CULCARE , SA URCE
NESTIUT DE NIMENI IN PODUL PALATULUI SI ACOLO, IN LINISTE,
INCHIDEA OCHII SI PORNEA CU GANDUL SPRE LOCURI
NECUNOSCUTE,TARAMURI VRAJITE .
ADESEORI DESCHIDEA GEAMUL PODULUI ,LASANDU-SE MANGAIAT
DE RACOAREA SERILOR TARZII SI DE PARFUMUL TRANDAFIRILOR
DIN GRADINA PALATULUI SAU.
,,DOAMNE,CE-MI LIPSESTE ?
GANDEA ,,OMUL REDEVENIT COPIL,REFUGIAT IN TURNUL DE
FILDES UNDE NIMENI IN AFARA DE DUMNEZEU NU-L PUTEA GASII
CRED CA MI-AR PLACEA SA ZBOR.SA-MI CREASCA ARIPI..SA FIU
LIBER.SA CUGET ASA CUM SIMT.SA CADA LANTURILE GRELE CU
CARE MINTEA MEA-I LEGATA.
SA NU APARTIN NICI UNEI RELIGII ,CI DOAR UMANITATII.
,,MUNCESTI MULT SA RIDICI UN ZID SI GREU RENUNTI LA EL,,
TE OBISNUIESTI CU CARAMIZILE RECI SI-L LASI SA TE SEPARE DE
CEILALTI.FARA SA TE MAI OPUI.CE SENS MAI ARE.
CUM STATEA TRIST SI DUS IN ALTE LUMI,DEODATA SIMTI O
CALDURA BINEVACATOARE IN JURUL SAU.
NU-SI DADEA SEAMA DACA VISEAZA SAU NU,INSA BUCURIA PE
CARE O SIMTEA IN ACELE CLIPE ERA DE NEIMAGINAT.
INTR-UN COLT INTUNECAT AL PODULUI S-A APRINS O
LUMINA,CARE A INCEPUT SA CREASCA.CAND OCHII LUI AU PUTUT
DESLUSI FORMA ,S-A RIDICAT DE PE SCAUNUL PE CARE STATEA
,PENTRU CA NU-SI PUTEA CREDE MINTII. E O PLASMUIRE SAU….. ?
DOAMNE ;
65
,,CE INGER TRIST SE-APROPIE DE MINE ,?
CU ARIPI CA DE CEATA
CU MERSUL FIN SI LINISTIT,
CU STROPI DE-ARGINT PE FATA ?
SUNT LACRIMI POATE,
CE SE SCURG DIN JALEA –NTREGII LUMI.
SI S-AU PORNIT INFINIT
SA CURGA PE PAMANT
SI-N OCHII MEI.
-TE-NCREDE FILOMEN,
CACI NU VISEZI,
DE MULT DOREAM CA TU SA MA-NTILNESTI,
N-AI TEAMA,
NU-TI FAC RAU,
EU SUNT DOAR EUL –TAU.
-TE-AI INTREBAT ADESEA CE-TI LIPSESTE DE SUFLETUL IL SIMTI
PUSTIU.
-TI-AI DORIT O PASARE SA FII,
SA POTI ZBURA.
NU MA PRIVI ASA.
ITI FAC CADOU ARIPA MEA,
SA MA-NSOTESTI, INSA, DORESC.
NU TE MIRA,
CUPRINDE-MA CA INTR-UN DANS,
INCHIDE OCHII SI INTR-O CLIPA,
TIMPUL NU VA MAI EXISTA.
VEI FI DOAR DUH
SI VEI VEDEA
,,OSPETELE ,,DIN LUMEA MEA,
A NOASTRE MESE-S DIN IUBIRE
SI-S INVITATI INGERII TOTI,
FRANTURA DIN A MEA VIATA,
‘SA IEI CU TINE DACA POTI ;.
66
PRIMA INVATATURA
CASTELUL DE GHEATA
67
COMOARA NU ESTE ASCUNSA.
OMUL E ORB SI N-O GASESTE.
CU INTELEPCIUNE, FILOMEN,
INDRUMA-TI SEMENII PREA DRAGI
SI STERGE-LE CU MANA INTINSA
LACRIMILE, DULCI DE PE OBRAZ.
SI NU UITA
CA-TI ESTE FRATE,
SI ACELA CE NU-I DE UN CULT CU TINE.
DE VEI INGADUI RAZBOAIE,
VEI ADUNA NUMAI SUSPINE.
A DOUA INVATATURA
CINE-I CALATORUL ?
68
O,DOAMNE ,DAR OPRESTE-L !
IN VREME CE NEGURA CUPRINDEA USOR SUFLETUL SAU,
CUPRINS DE AMETEALA,
PRIVI IN JURUL SAU, CU TEAMA.
69
SI COBOARA-N APA CEA MAI ADANCA.
IN TINE-S DOI,
IAR TU FA DIN DOI ,,UNUL,,.
ACEL CE FARA GRANITA IUBESTE TOT CE ,,SUFLA,,
SI NU RIDICA GARDURI INTRE FIINTE.
SA NU FI TRIST
SI NU LASA LACRIMILE SA-TI CLATINE PRIVIREA.COBOARA DIN
TURNUL TAU DE FILDES
SA-TI VEZI SARMANII CUM ISI INGROAPA FII
SI CUM BUCATA LOR DE PAINE
NU AR HRANI DECAT MARTIRII.
TE-OPRESTE ACUM,
CALATORIA SA SFARSIT,
SI ALTA INVATATURA I-MI ESTE INGADUIT SA-TI SPUN
70
A TREIA INVATATURA
PARFUMUL SI REGELE
----------------------------------------------------
72
ACRIT DE SUPARARE SE REVARSA CU URA ASUPRA BIETILOR
SUPUSI,INTEPANDU-I CU ARMELE SALE,IZGONINDU-I PRIN COLTURI
DE GRADINI.-
-AM SA PLEC IN LUME SI-AM SA-L PROVOC LA LUPTA PE-ACELA CE ;
,,SARUTA DIMINEATA,
CU-A LUI ALBE PETALE,,
-NU TREBUIE SA PLECI-SE AUZI DEODATA UN TRIL DE PASARE.
-AH,TOT TU ERAI ?CE VREI ?
73
TRANDAFIRUL ;’CE VORBE TOT INDRUGI ? IMI SPUI CA TU N-AI
VREA SA FII UN REGE-INNARIPAT ?-DAR SUNT ,DRAGUL MEU ,SUNT
PROPRIUL MEU REGE.
SI ASTA IMI ESTE DEAJUNS.TE LAS ,MA DUC SA ZBOR DEASUPRA
CAMPULUI PLIN DE MACI,S-A ASCULT POVESTEA ALBASTRELEI CE
S-A INTORS MAI IERI,DIN STELE. ITI VOI POVESTI SI TIE,CU
BINE,DAR. SI-A DESFACUT ARIPILE SI-A ZBURAT LASAND PE
DOMN CU TEPI-N VANT.
TRANDAFIRUL ; CE NEBUNIE .AUZI,,ALBASTREAUA CE S-A INTORS
DIN STELE. ! VISE..
REGATUL MEU EXISTA,IAR ,,EU,,SUNT REGE AICI.,
VENITI LA-INCHINACIUNE,
SUPUSI NESOCOTITI.
74
E STINS ACU –IMPARATUL,
NU A INTELES CA FRUMUSETEA LUMII TOATA
NU APARTINE NICI UNEI FIINTE,
NU POATE FI DISTRUSA,
NICI FURATA,
CA MAINE OM ADORMI SI NOI,
SI-A NOASTRE,,HAINE,,
LE-OM INTOARCE PAMANTULUI CE N-I LE-A DAT.
75
PE-AL SAU CRESTET AU ODIHNIT.
INTAIA POVESTE
MAESTRU SI DISCIPOL
----------------------------------------------
76
DAR,NU ERA SINGURUL CE PE ACEA FEMEIE O IUBEA.A CAPATAT
RIVALI SI INTR-O NOAPTE A FOST BATUT . SA ALES CU MANA
RUPTA.
ATAT DE TRIST,EL A PORNIT SA-SI DUCA VIATA IN PUSTIE.
-DAR VAI, A LUAT, DE NU STIU UNDE ,UN PUI MICUT DE LUP.S-A
ATASAT DE EL SI L-A CRESCUT CA PE-O FIINTA IUBITA.
INTR-O NOAPTE,POATE MAMA PUIULUI SA FII FOST,CINE MAI STIE ?
LA SFARTECAT IN SOMN.
NIMANUI NU I-A PASAT DE EL.OASELE SALE IMPRASTIATE SE
VAD ,INCA SI ACUM.
MORALA
CUNOSCATORUL MERGE PE UN DRUM CE NU-I APARTINE.
CEL CARE LASA URME,SFARSESTE PRIN A FI MURDARIT DE ELE.
NU POTI SCHIMBA NIMIC.
DIAMANTUL STRALUCESTE IN TINE, NU IN NOROI.
DE INCERCI SA SCHIMBI PE CINEVA, SFARSESTI PRIN A SEMANA CU
EL.
SI NU VEI MAI FI ,,CUNOSCATOR,,CI APARATOR AL SUFERINTEI.
A DOUA POVESTE
-------------------------
77
INAINTE DE PLECARE, INSA.,MAESTRUL,,II INTINSE UN FLUIERAS DE
OS.
; SA-L DUCI LA GURA SI SA FLUIERI DACA VEI FI IN PRIMEJDIE,CACI
EU TE VOI AUZI.
SI-ACUM DRUM BUN. ;A MERS O POSTATA BUNA SI ,FERICIT DIN
CALE AFARA ,SARI-KUN INCEPU SA CANTE CAT IL TINEA GURA ;
,,EU AM PLECAT AUR SA CAUT,
DE VOI GASI ,MA VOI IMBOGATI,
SI VOI GASI SI VOI GASI,,
IN EUFORIA LUI ,CREDEA CA ERA SINGUR.GHINION !DIN NEGURA
PADURII SE IVIRA TREI OAMENI INARMATI CU DITAMAI CUTITELE.
IL LUARA LA PUMNI –AUR ZICI,LA AUR SA NE DUCI… ;
L-AU BATUT SI L-AU TARAT SPRE ALBIA RAULUI.
-SI ACUM SPUSERA TALHARII,TU VEI CAUTA AUR IAR NOI O SA TI-L
LUAM.
O SAPTAMANA A TOT CAUTAT,MURDARINDU-SE DE
CLISA,LOVINDU-SE DE PIETRE.ERA INFOMETAT SI IL DUREA TOT
TRUPUL.INTR-UN SFARSIT, A GASIT CATEVA BOBITE DE AUR, PE
CARE LE-A INTINS HOTILOR.
ACESTIA,IN LOC SA SE BUCURE,IL LUARA MAI TARE LA PUMNI.
,,ESTI O MINA DE AUR BAIETE SI NU VEI PLECA DE AICI DECAT
MORT,,
-LA MUNCA !STRIGARA CAPCAUNII,CACI NICI TU NU ESTI ALTFEL
DECAT NOI.DACA ERAI CINSTIT, STATEAI LA LOCUL TAU.SI PE
DEASUPRA ESTI ATAT DE PROST INCAT SA STRIGI IN GURA
MARE,CE CAUTI.
ATUNCI SARI-KUN,SE HOTARA SA MINTA, DOAR- DOAR S-AR
INDUPLECA ,,OAMENI BUNI ,EU ,SUNT AICI CU ALT SCOP.AURUL PE
CARE L-AS FI GASIT ,L-AS FI DARUIT MAESTRULUI MEU,CACI IN
MICUL NOSTRU TEMPLU NU MAI ERA BOB DE OREZ. DE ASTA AM
VENIT AICI,SA STRANG PUTINTEL AUR.
VA IMPLOR,DATI-MI DRUMUL.
-NE CREZI CUMVA NAIVI ?DACA SCOPUL TAU ERA DE NATURA
SPIRITUALA ,ASA CUM SPUI,NU TREBUIA SA DERANJEZI PIETRELE
DIN ALBIE.CI AI FI FOST LANGA BATRANUL TAU MAESTRU.
-STATI,VA VOI DEMONSTRA CA AM DREPTATE.LA PLECARE
INVATATORUL MEU MI-A DAT UN FLUIERAS DE OS,DACA CUMVA
PRIMEJDIA MA PASTE ,SA FLUIER SI EL SA APARA.
SI A PORNIT A FLUIERA.DEGEABA, INSA.A CONTINUAT SA FLUIERE
PLANGAND. NIMIC !
78
PE NIMENI NU A-NDUPLECAT.
L-AU PUS LA MUNCA MAI DEPARTE.SEARA,IL LEGAU DE-UN POM CU
MAINILE CRUCIS.DE ATATA EFORT SI CAUTARE IL DUREAU
SPATELE SI OCHII.
A DOUA ZI A SUNAT DIN NOU DIN FLUIERAS.
IN LOC SA APARA MAESTRUL ,AU APARUT CEI 3 SI I-AU DAT DIN
NOU O MAMA DE BATAIE.
-SCOPURI SPIRITUALE !HA ,HA !SPIRITUL SE HRANESTE CU AURUL
PAMANTULUI.POATE STII TU, TINERE ,O ALTA LEGE.
SI-ASA AU TRECUT TREI SAPTAMANI.TOT CE GASEA ERA LUAT DE
CEI TREI.
79
PILDA
--------------------
80
LUNECAND PE-UN DRUM,
DOUA UMBRE MERG,
UNA SIGURA PE EA ,
CEALALTA CLATINANDU-SE……..
81
VECHE ,UITATA DE LUME.ATAT DE BATRAN INCAT NU-SI MAI STIA
VIRSTA,
EKAI TRAIA IN AFARA ORICARUI SISTEM , FARA A CUNOASTE
SUPUNEREA SI SERVITUTEA.IN TINERETE TRAISE RETRAS,DEPARTE
DE OAMENI, CARE NU-TI POT ADUCE DECAT DURERE SI
NEFERICIRE.IL SUFLETUL SAU ,,SA-KA,,IL IUBEA CA PE UN TATA SI
S-AR SPUNE CA-I FUSESE UN ADEVARAT PARINTE.
TATAL SAU II PUSESE IN MANA SABIA SI LEGEA.
NEBUNUL EKAI II DARUISE ALTA ,,LEGE,,.SUBTILA SI
NEMURITOARE.IL INVATASE SA RADA SI SA ALERGE PRIN PADURI
DESCULT,SA HRANEASCA PUII DE TIGRU.FACEAU BUCHETELE DE
FLORI SI LE DARUIAU FIINTELOR DRAGI SI BINECUVANTAU APELE
SCALDANDU-SE IN ELE.IAR SEARA IN LINISTEA IMPARATIEI
TACERII DISCUTAU ORE IN SIR DESPRE CATE IN STELE SI-N
UNIVERSURI.GLASUL LUI ,,EKAI,, FUSESE PENTRU ,,SA-KA,,
CANTECUL SUFLETULUI INCA DE PE VREMEA CAND SORBEA
LAPTELE DIN SANUL FIRAVEI SALE MAME ,,BUN-IA,,.
82
,,SAKA,,TRAIA CU SPERANTA CA INTR-O ZI O SA ARUNCE SABIA
LASATA DE TATAL SAU SI SE VA RETRAGE IN TEMPLUL ,,SONZI,,
SPRE A-SI PETRECE VIATA.
IN EL SE DUCEA O LUPTA ,O LUPTA FARA PUTINTA DE OPRIRE.SAU
CEL PUTIN ASA CREDEA.
CURSESE PREA MULT SANGE SI SE SIMTEA INCATUSAT DE TOATE
ACELE CRIME CE LE-NFAPTUISE.
SPOVEDANIA CATRE ,,EKAI,,ATRAGEA MEREU ZAMBETELE
ACESTUIA.NU-L CERTASE NICIODATA .
O FI OARE NEBUN ?GANDEA ,,SAKA,,.AR PUTEA SA MA INFRUNTE,
SA FIE AUTORITAR.DAR EL ZAMBESTE DOAR,PARCA SI-AR RADE DE
MINE.
,,SAKA,,-NU TE INTELEG ,DE CE ESTI FERICIT CAND EU ,APASAT DE-
O VINA MARE, UIT SA MANANC SI SA DORM.
RASPUNDE-MI TE ROG ,LOVESTE-MA DE VREI,DAR NU MA LASA
TARAT DE INDOIALA ,SA-MI AFLU SFARSITUL INTR-O MLASTINA
MURDARA.
,,EKAI,,-DA-MI MANA, RAZBOINICULE,SI SPUNE-MI DE CE N-AI
SOMN.
CAND PROPRIA TA MANA LOVESTE SI UCIDE ?
ORI ESTI TU RUPT IN PATRU,IN ZECE SAU O SUTA,
ORI MINTEA TA-I DEPARTE,TRUPUL ITI E STRAIN.
83
AM AVUT PENTRU TINE.TATAL TAU TI-A DARUIT AVERI SI
BOGATII,UN NUME PRINTRE OAMENI.
EU,DOAR CATEVA VERSURI CE STRALUCESC MAI TARE DECAT
ORICE DIAMANT.IAR DESPRE NUME,TI-L VOI LUA SI PE ACESTA.
CAND VEI ABANDONA TOT CE AI SI TE VEI RETRAGE,TE VEI NUMI
,,JI-NENG,,
,,TRUPUL TAU SA STEA DREPT PRECUM MUNTELE FUJI,,
,,NU ASCULTA DE ALTII,ASCULTA-TI INIMA,,
,,ASA CUM NU SE POTRIVESTE CREANGA DE ALUN IN COROLA
PRUNULUI,ASA NICI SFATURILE ALTORA NU TI SE POTRIVESC TIE,,
84
,,PRIMAVARA,A VENIT PRIMAVARA,
S-AU DEZGHETAT RAURILE,
IAR PESTII AU PORNIT IN DANS PE SUB PIETRE,
SIMT MUGURII PLESNIND IN MINE,
FARA DE ZGOMOT.
SE DESFAC SI MA TRANSFORMA.
DIN CER,
A COBORAT O PASARE
SI MI-A SOPTIT ;ZBOARA,
ACUM POT ZBURA ,CACI A VENIT ,,PRIMAVARA !
CANTECUL SIRENEI
-----------------------------------------
85
ASCUNSI SUB STANCA.
CE LINISTE-ABSOLUTA
E VREMEA DE PLIMBARE
PE-ALEI ALBASTRE DE NISIP.
PRUNCUL ,,SADMIR,,FIUL BALENEI,
NASCUT IN ASTA LUME-ADANCA,
E FERICIT SI-ALEARGA JUCANDU-SE
CU CAI SI STELE MICI DE MARE.
DIN CAND IN CAND
VENEA DIN A SOARELUI RAZA
CALDURA BINEFACATOARE,
CE FACE SA-NFLOREASCA IN PARCURI TRANDAFIRII
SI-A MARII LUME SA TRAIASCA.
ZBURDA,SE RIDICA DIN VALURI,
SPRE CERURI AR FI VRUT SA PLECE,
DE-AR FI VENIT LA EL VREO ZANA
SA-L IA CU EA DIN APA RECE.
-DAR ASTA CE-I ?GALBENA TOATA,TRAGAND SPRE EA
INTUNECIMEA ?
-E LUNA FIULE ;SPUSE USOR BALENA,
SA MERGEM DOAR ,E TIMPUL DE ODIHNA.
SI CAND SE VA APRINDE CERUL ,
VEI ZBURDA IARASI.
ESTI UN PRUNC
SI PRUNCII AU DREPT LA BUCURIE,
IN MARE CAT SI PE PAMANT.
SI DUSI AU FOST,
JOS IN CASELUL
CE ADORMIT II ASTEPTA,
-SA AI UN SOMN USOR, COPILE.
PE DIMINEATA.
86
BALENA SI CONSILIERUL SAU ,STRANSE PE DATA TOT
NORODUL,JOS,LA SFAT.
-SIMT O PRIMEJDIE DE MOARTE .PESTELE SPADA UNDE E ?
-AICI SUNT,AM SOSIT CU VESTEA CA UN PETROLIER S-A
SCUFUNDAT.PETROLUL ,ACEASTA CIUMA PENTRU NOI ESTE
FATALA.VA TREBUI SA PARASIM REGATUL.SPRE TARM AI NOSTRI
FRATI SUNT MORTI.
CATIVA DELFINI TRAIESC ACUM ULTIMELE LOR CLIPE PE NISIPUL
UD,UITATI SI SINGURI.PENELE PASARILOR, CE ALTADATA
SARUTATU APA PENTRU A-SI PROCURA HRANA,SUNT GRI-
INTUNECATE.SI ZBOARA IN DERIVA .E JALE MARE.
SI BUNA MAMA SE-NDREPTA SPRE CAMERA MICUTULUI ;
-SADMIR ?UNDE ESTI COPILE ?
AH DOAMNE,PATU-I GOL.
ZBURDALNIC CUM IL STIU ,PRIMEDJDIA-I APROAPE.NU VREAU SA
MA GANDESC CA A PORNIT SPRE TARMUL CE PLIN ESTE DE
MOARTE.SI A PLECAT NAVALNICA PENTRU A-L CAUTA.
-NU MI-ATI VAZUL COPILUL ?PE TANARUL SADMIR ?
DAR CINE SA-L MAI VADA.CORALII SE-NTUNECASERA SI-N JUR TOT
CE ALTADATA ERA SPLENDOARE PENTRU OCHI,- ACUM ERA UN
TERN SICRIU.
87
PE CAND ERAM MITITICA SI EU AM TRAIT UN ASTFEL DE COSMAR,
CE VAD CA NU S-A STINS.OCEANUL IN CARE AM VAZUT LUMINA
ZILEI ,TOT OMUL IN IGNORANTA SA L-A POLUAT.AU PIERIT MULTI
ATUNCI. SI CANTECUL COPILARIEI MELE S-A STINS.
EU N-AS FI VRUT CA TU SA SIMTI DUREREA PIERDERII ATATOR
PESTI SI PRIETENI.
-MAMA,PUTEM VORBI CU OAMENII ?
POATE NE-OR INTELEGE.
SI NU VOR MAI RANI A NOASTRA LUME.
CACI SI EI AU COPII.
DACA AI PUS ACEASTA INTREBARE, AM SA-TI SPUN MAI MULTE CA
TU SA TE FERESTI.
,,OMUL NU-SI POATE INTELEGE SEMENII ,CUM CREZI CA NE POT
AUZI PE NOI ?,,
,,E INZESTRAT CU RATIUNE,DAR INTR-ANSUL ESTE UN
DEZECHILIBRU,,
,,IUBIREA ,LIANTUL CARE-AR FI TREBUIT SA CURGA PRIN VENELE
SALE,LIPSESTE,,
,,EI NU-SI IUBESC COPIII ,II BAT SAU II RASFATA,EXTREME CE DUC
IN TIMP LA URA.IAR PRUNCII LOR ACEASTA LEGE-NVATA.,,
,,SE CRED STAPANII LUMII,DAR NU-SI POT STAPANI A LOR DORINTE
SI EMOTII,,
SI-N SUFLET SUNT PUSTII.
,,EI AU ATINS DESAVARSIREA,
AU ARME SI-S CRIMINALI PERFECTI,
UCID SPERANTA-N ORICE FIINTA,
CAND TRAG CU ARMA
EI STAU DREPTI.
DACA AS PUTEA , TI-AS ARATA CREATIILE LOR,,ARME CARE-N TIMP
SAU INTORS SPRE PIEPTURILE LIPSITE DE INIMA SI I-AU NIMICIT,,
,,AS VREA SA-TI PROMIT CA PAMANTUL ACESTA ,
UNDE ESTI SI TU UN TRECATOR,
MAI ALB VA FI CA NORUL DINAINTEA PLOII
SI MAI SUAV CA PORUMBELUL IN ZBOR.
DAR NU-MI GASESC CUVINTE,
SUNTEM LA MANA UNOR IGNORANTI,
CE-AU INVENTAT SI MOARTEA SI FURTUNA
SI SUNT STRAINI UNUL DE ALTUL,
DESI SUNT FRATI.
88
CUMPLITA INMORMANTARE,
LA CARE SUNT PARTASI ACUM,
A UMPLUT DE LACRIMI SUTE DE PAHARE,
AU DISTRUS MINUNEA,
AU FACUT-O SCRUM.
FARA-NTINSA MARE
SE VOR STINGE-NCET,
FARA ALBASTRU –AER,
CE LE INTRA-N PIEPT.
SUNT DOAR PAPUSI DE PAIE,
DE CE,
DAT-A CREATORUL,
PE MANA OMULUI,LUMEA ?
STIUT-A CE MONSTRI MINTEA O SA NASCA ?
SAU E DOAR O JOACA,
O SCANTEIE-N NOAPTE,
CE SE APRINDE O CLIPA
SI APOI CA STINSA,
PLEACA MAI DEPARTE.
89
ALAVALON-SINGURATICUL CARE A ATINS
LUCEAFARUL CU MANA
--------------------------------------------------------------------------
90
SI PRIN LICARUL LOR,
SA AJUNG LA ,,TINE,,
ARUNCA PIATRA DIN MANA,
TU CREZI CA-I AUR ,DAR ESTE O ILUZIE.
LASA VALUL SA CADA,
DORESC SA-MI PRIVESTI OCHII
SI PRIN LICARUL LOR SA AJUNGI LA MINE.
Intr-o zi, NIAMDUN s-a vazut fata in fata cu Staretul DIAMBEN. Acesta
tinea o predica despre pacatele oamenilor. NIAMDUN s-a apropiat de acesta si i-
a spus:
DACA AI PUTEA SA-MI ARATI CU DEGETUL CINE ESTE PACATOS
SI CINE NU, AS RAMANE PERMANENT LANGA TINE. DAR GANDESTE-
TE BINE CAND RIDICI DEGETUL, SA NU TE INSELI.
DIAMBEN a zambit si nu a putut sa separe Sfantul, de Pacatos. NIAMDUN
a pornit mai departe in drumul sau.
A doua calatorie
Ostenit de drum, NIAMDUN a tras la o casuta dintr-un catun izolat. In timp ce se
apropia de usa, un mare conflict s-a auzit din interior. Gazda, ALI, era
MUSULMAN. SARA, sotia sa era BUDISTA iar RULA, femeia ce-l ajuta la
treburile gospodariei, era CRESTINA.
Fiecare traia conform traditiei lor religioase si nici macar din compasiune nu
renuntau la conceptele lor. Ca se incurcau unii pe altii, era clar. Cu totii strigau in
cor, furiosi la culme, ca religia din care faceau parte era cea mai buna.
ALI: Nici nu stiu de ce te-am luat de soata. Doresti a te situa pe acelasi
calapod cu mine. Si nu respecti legile religiei mele.
91
SARA: Nu trebuia sa-mi daruiesc inima tie. Eu am compasiune pentru toate
fiintele, pe cand tu esti un Dictator.
RULA: Doamne, acestia doi sunt niste pacatosi, care nu se vor mantui
niciodata.
NIAMDUN a ascultat putin la usa si-n cea mai mare liniste si-a vazut de
drum.
A treia calatorie
NIAMDUN a cerut gazduire pentru o noapte in casa unui carturar. Acesta l-a
primit cam rece, ce-i drept. Peretii camerelor erau ticsiti de carti, pe care el le
cunostea pe dinafara. Si totusi, NIAMDUN simtea in aer ceva strain si rece. Se
intreba daca carturarul avea macar o singura idee care sa-i apartina. Se intreba
daca acesta traise vreodata cu adevarat, in realitatea respirabila sau statea lipit de
eroii paginilor trecute de vreme?
La masa a stat continuu cu o carte in fata, ignorand musafirul, care ar fi dorit
sa poarte o discutie calda cu el.
Carturarul: N-am calatorit niciunde si nici nu mi-as dori. Cu gandul, insa,
am vazut toata lumea, alaturi de eroii mei. N-am fost niciodata indragostit, dar
am trait drama Anei Karenina. N-am trait niciodata in saracie, dar am indurat
frigul si foamea, alaturi de ,,Umiliti si Obiditi’’, ai lui Dostoievski. Am trait
hranindu-ma cu farame de cartofi, precum Van Gogh, am cunoscut decaderea
alaturi de Gervaise, a lui Zola, am cunostut patima alturi de Julian Sorel, a lui
Stendhal, am murit odata cu Winnetou, am vizitat Tibetul alaturi de Hook si
Al.David Neel ,am studiat baza tuturor religiilor lumii si ma declar multumit.
Sunt un om implinit, le-am trait pe toate.
NIAMDUN: Te inseli si o sa-ti demonstrez ca n-ai calatorit nicaieri, nu stii
nimic despre tine, nici despre ceilalti, n-ai simtit cu adevarat dragostea, patima, n-
ai cunoscut foamea si umilinta, dar iti pot spune cu certitudine ca ai cunoscut
Singuratatea si Egoismul. Vino cu mine in Calatorie si vei cunoaste toate acestea.
Iesi din cercul tau stramt si largeste-ti universul. Daca nu vei cunoaste toate
laturile existentei personal, punand mana si luand pulsul vietii, poti considera ca
nici nu ai trait vreodata. Vrei sa crezi despre tine ca traiesti. Te pacalesti singur.
Esti ca o papusa de paie bagata intr-o sticla. Doresti sa ma urmezi? O sa te duc in
fiecare tara, o sa patrundem in fiecare casa, in sufletele oamenilor si-n vietile lor.
O sa simti sub talpi racoarea si rodul pamantului, o sa te indragostesti si o sa
simti cum ratiunea ti se va supune inimii. O sa ploua peste tine, o sa simti
racoarea zapezii, nu din filele cartilor tale, ci direct cu toata fiinta ta.
CARTURARUL: Sa fiu sincer NIAMDUN, ma-ncearca teama gandindu-ma
ca trebuie sa calatoresc Personal. Dar ai dreptate. Sunt o papusa de paie bagata
intr-o sticla. Si am decis sa o sparg si sa ma regasesc pe mine, asa cum sunt, cu
92
defectele si calitatile mele. Maine in zori pornim la drum. Iti promit, Sacul acestei
Calatorii va fi gol, dar am sa-l umplu cu Trairea mea, am sa-mi scriu propria-mi
Carte si am sa refuz sa ma substitui personajelor din carti.
DRUM BUN, CALATORILOR!
A treia calatorie
Niamdun a ajuns intr-un mare oras si a trecut pe strada unui om foarte bogat. Un
vecin, pe care il rodea invidia, l-a chemat la el pe Niamdun.
- Omule, indeparteaza-te de casa aceea. Grea povara apasa pe ea. Omul
bogat este, de fapt, un hot vestit de diamante, iar averea sa se datoreaza acestui
fapt.
- Niamdun ; Multumim pentru aceasta informatie, dar tocmai asta este casa
pe care o cautam. Cat despre Diamant si Avere… sunt multe de spus.
Niamdun a intors spatele vecinului barfitor si a pornit catre Hotul de
Diamante.
Stapanul casei i-a deschis lui Niamdun si l-a intrebat ce doreste.
- Nimic mai mult decat sa stau la masa ta, sa-mi alung osteneala intr-un pat
moale si, daca se poate, o mica discutie cu un Semen al meu.
Hotul: Si de ce crezi ca te-as invita?
Poate n-ai auzit: Sunt Bogat si Zgarcit. Asa ca, mai bine ai trage la usa
altuia... Inteleptule.
Cand dadea sa inchida usa in fata lui Niamdun, acesta l-a prins de mana si cu
cea mai mare caldura in glas ia spus:
- Te rog, nu pleca, lasa-ma sa te intreb un singur lucru. Sigur esti Bogat?
Pentru ca eu vad in fata mea un Om Sarac, singur si deloc Zgarcit in a imparti
Vorbe Grele. Lasa-ma sa stau doar o singura noapte, in care o sa-mi vorbesti
despre Tine si Bogatia ta.
A incercat sa-si retraga mana sa rece din palmele calde ale lui Niamdun, dar
caldura era mai puternica decat gheata din Viata si Fiinta lui. Ochii lui Niamdun,
ochi calzi si patrunzatori, Cautatori ai sufletului omenesc! N-a putut Bogatul sa-i
infrunte privirea. S-a dat la o parte din usa, deschizand-o larg si invitand pe
Niamdun sa intre.
- Pofteste omule, o noapte, doar atat.
Sunt curios sa aflu cum ai ajuns la concluzia ca sunt sarac.
Hotul: Afla Niamdun inteleptule, ca sunt cel mai bogat Om.
Niamdun ;Pentru o clipa ai fost intr-adevar cel mai Bogat Om din lume.
Cand ai deschis larg usa pentru ca eu sa pasesc pragul. Si nimic nu se poate
compara cu aceasta tainica miscare interioara, ce-a durat, pacat, doar o secunda.
Hotule, priveste-ti tablourile ce incarca inutil peretii. Sunt de Valoare, dar nu sunt
93
pictate de tine. Ele se gasesc aici pentru a-ti maguli orgoliul. Le posezi pentru a-ti
arata cat esti de capabil sa Aduni.
Dar stii de ce sunt ele Valoroase?
PENTRU CA O MANA PLINA DE SUBLIM LE-A INCREMENIT PE
PANZA. Este meritul cui le-a facut, nu al tau.
Iata, de exemplu pe acest perete atarna niste colti de fildes… bietul elefant.
A fost ucis pentru ca tu, acum, sa te mandresti cu aceasta bucata de os.
Nu simti nimic?
ACESTI COLTI ALBI NU AU NICI O VALOARE FARA POSESOR…
BIETUL ELEFANT. Ce mandrete de fiinta colindand savanele, seara, la apus,
cand freamata pamantul aprins de caldura!
In timp ce-i vorbea gazdei, Niamdun ii privea ochii. Deveneau din ce in ce
mai tristi, iar pe deasupra fruntii treceau negre furtuni.
Niamdun: Si aceasta statuie din aur masiv? Ii cunosti Taina? Nu, nu ai cum.
Asculta, dragul meu. Printr-o transformare inceata dar sigura, sa ajungi din fierul
brut sa stralucesti, fara ca ceva sau cineva sa-ti poata astupa stralucirea!
ADEVARAT MIRACOL! Nici tie nu-ti lipseste aceasta Calitate. Dar, poate nu ai
stiut unde sa o cauti. Dar acolo, ce straluceste oare? Vestita ta colectie de
Diamante. Mi-as fi dorit sa le vad in ochii si in sufletul tau, decat sub geamul
acesta de sticla. Aceste cuvinte pe care le rostesc Acum, sunt pentru tine:
94
CE ESTE IN INTERIOR,
ESTE FERIT DE DORINTELE CELORLALTI
SI NIMENI NU-L POATE AVEA
CA PE UN BUN PERSONAL.
ESTE MAI FERICIT SARACUL
DE PE MARGINEA DRUMULUI,
CARE CERE EXISTENTEI
O BUCATA DE PAINE
DECAT TU, OMULE BOGAT,
CARE AI REUSIT,
IN PUTINA TA EXISTENTA,
SA STRANGI ATATEA GUNOAIE.
TOT CE ESTE IN AFARA TA
NU ARE VALOARE NICI CAT O CEAPA DEGERATA.
AM VENIT AICI,
SPERAND SA GASESC DIAMANTUL.
EU SUNT UN CAUTATOR
SI CHIAR DE-AR FI SA ASTEPT O ETERNITATE,
TOT VOI DESCOPERI
PERLELE ACOPERITE DE PIETRE.
EU VAD LUMINA TA, DAR TU NU O POTI VEDEA,
PENTRU CA STAI IN INTUNERIC.
LASA USA DESCHISA
MAI MULT DECAT O CLIPA
SI SOARELE
VA INTRA CU PUTERE IN VIATA TA.
SI VA OPRI
FURTUNA.
DACA TE-AI FI MULTUMIT
CU UN ,,SINGUR” DIAMANT MACAR,
N-AI MAI FI STRANS
UN MUNTE DE AUR.
GANDESTE-TE LA ACESTE CUVINTE
SI DACA ELE VOR REZONA IN FIINTA TA,
VOI GASI LA INTOARCEREA MEA
O FIINTA INTREAGA,
ADEVARATA
SI NU UN TABLOU FACUT DIN CIOBURI
SI PLACAT CU AUR.
95
DRUM BUN CALATORILOR!
96
departe de casa si de campiile verzi pe care le colinda cu pas de copil. A cunoscut
Durerea, Suferinta, Povara Existentei toata.
Cand ceasul timpului a ajuns departe, a pornit si el inapoi catre Casa, batran
si neputincios. Sora sa l-a primit cu dragoste. La fel si nepotii. Grajdurile, pline si
ele cu fiinte rumegatoare, cu respiratie calda si botic umed..
VIACESLAV, beteag de-un picior, se sprijinea intra-un bat noduros, despre
care obisnuia sa spuna, razand, ca-i este cel mai bun prieten. S-a apropiat
incetisor de grajdurile cailor si ca o parere venita din timp, auzea nechezatul
armasarului iubit.
Sigur, era doar o PARERE, asta s-a intamplat de mult, parca nici nu s-ar fi
intamplat vreodata. Unde era fiorul copilariei si rasul vesel de prunc sanatos,
intinzand mainile pline de iarba catre prietenii sai necuvantatori? S-a asezat pe-o
mana de fan si asa, intins in linistea serii, departe de vartejul vietii, asculta
concertul catorva pasarele, ce-si cantau bucuria in bratele naturii cea datatoare de
liniste si stapana a trupurilor noastre. Si asa, tacut, intre timpul care a fost si cel
care va veni, statea respirand aerul Universului si, parca fiorul vietii pulsa cu o
forta nemaiintilnita ACUM, mai mult ca niciodata, stergand toate suferintele
indurate.
,,ODATA DEMULT, LUMINAT DE STEAUA BETHLEEMULUI, S-A
NASCUT UN PRUNC, CARE A MISCAT DIN LOC OMENIREA”.
„CACI AM VENIT DIN STELE
SI-AM ADORMIT IN IESLE”.
Cu ochii deschisi si mainile intinse, VIACESLAV urmarea cativa fluturi
care, rataciti si trubaduri, curtau florile. Era ACASA, in EL, in interior si-n afara.
In gand, incetisor, cerea iertare lui Dumnezeu si omenilor pe care, poate fara sa
vrea, ii lovise sau le produsese suferinte grele. Era impacat cu Sine, ACUM, in
prezentul care-l primea cu DRAGOSTE.
S-a lasat o tacere fara margini dupa ce Niamdun si-a sfarsit povestea.
Staretul privea departe, in viitor si pentru prima oara de cand intrase in randul
monahilor a simtit ca menirea lui nu este numai SA UDE FLORILE, CI SA LE
SCHIMBE SI PAMANTUL.
DRUM BUN CALATORILOR!
Mai departe pe urmele lui Niamdun? Unde sa fie oare ? Iata-l, bate la poarta
unui Vanator iscusit, numit ,,GLONTUL IUTE”. Aprig si solitar, iute si cu sange
rece, urmarea si ucidea prada cu o singura impuscatura.
,,Meserie de placere”, cum spunea el.
Din prag si pana in ultima incapere l-au intimpinat pe Niamdun blanuri mari
de urs, capete de caprioare, colti de mistreti, lisite impaiate, cate si mai cate.
97
Vanatorul, un om vesel de altfel, l-a primit cu dragoste in casa lui. Nu avea habar
insa cine se ascundea sub straiele cele simple. Dupa ce a facut un tur al casei,
strangandu-se de durere in fata suferintei creaturilor agatate pe pereti, vanatorul
la invitat l-a masa. A acceptat, insa, doar un codru de paine si un cosulet cu mere.
GLONT IUTE a ramas uimit de modestia lui Niamdun si a spus:
- Oare bucatele mele nu-ti sunt pe plac? Eu nu sunt numai un vanator iscusit
sunt si un bucatar excelent. Nu lipseste nimic acestei case.
NIAMDUN: Ba da prietene, ii lipseste Compasiunea ta, Cel mai de pret
DAR, pe care Dumnezeu il face Omului. El sta ascuns in camara inimii si numai
cel ce cunoaste taina PORTII, reuseste sa treaca de ea.
GLONT IUTE: Ce vrei sa spui? Vorbesti, dar eu nu te inteleg. N-am facut
rau nimanui, traiesc singur si ceea ce fac, fac din placere.
NIAMDUN: Spune-mi te rog, te-ai pus vreodata in postura unei fiinte
vanate? Ai simtit macar o singura data glontul ucigas sfaramandu-ti oasele si
carnea? Suferinta, draga prietene, este COMUNA tuturor fiintelor. Daca lovesti
un caine cu piciorul, acesta plange. In felul sau, binenteles. Si daca o simpla
lovitura provoaca durere, dar un glont sau mai multe?
GLONT IUTE: Eu sunt un om simplu, dar inteleg ce vrei sa-mi spui.
Anume, ca ceea ce fac eu nu este deloc Bine.
NIAMDUN: OBISNUINTA ESTE MULT MAI PUTERNICA DECAT
DRAGOSTEA. MAI DEGRABA PLEACA UN MUNTE DIN LOCUL SAU,
DECAT SA SCHIMBE OMUL CEVA IN EXISTENTA LUI. ASCULTA
CATEVA VORBE INTELEPTE, PE CARE LE LAS INIMII TALE. ESTE
CADOUL MEU PENTRU ACEASTA NOAPTE DE GAZDUIRE.
98
ORICE VANATOR, DACA NU RENUNTA LA GLONT, DEVINE
VANAT.
DACA UCIZI, NU UITA, INCARCI NU NUMAI SUFLETUL TAU, CI SI
PE AL COPIILOR SI COPIILOR LOR.
DACA POCNESTI DIN BICI, UITE-TE BINE UNDE DAI. VARFUL
SAU SE VA INTOARCE SI-TI VA CRESTA FATA.
DACA INTALNESTI UN INVATATOR PE DRUMUL VIETII TALE,
ESTI UN OM BINECUVANTAT.
DAR IL POTI INTALNI SI SA TE FACI CA NU-L VEZI
TU HOTARASTI”.
DRUM BUN!
99
Niamdun: Nu te mania, prietene. M-ai facut sa zambesc si crede-ma, n-am
mai facut-o de mult. Daca esti ales de popor, nu trebuie sa-ti fie teama de acesta.
Daca nu doresti nimic pentru tine, ci numai pentru cei ce te-au ales, esti un
norocos. Vei trai o suta de ani.
Dar, nu uita: teama apare atunci cand ai ceva pe constiinta. Cine a ALES?
Poporul pe tine, tu pe el sau esti in fruntea acestui stat prin voia lui Dumnezeu?
Pentru ca nu poti misca nici doua paie, crede-ma, daca aceasta mutare n-ar
ingadui-o Divinitatea. Daca cuiva ii va trece prin cap sa te omoare, o va face, cu
siguranta. Numai daca si lui ii este ingaduit aceasta. Va trece prin cel mai greu
metal si va ajunge la tine. Am spus ceva gresit?
Presedintele: Nu, dar sincer vocea ta cutremura totul in mine. Nu te pot iubi
pentru sinceritatea ta. Nimeni nu mi-a mai vorbit asa pana acum.
Niamdun: Si nici nu o va face, Dragul meu. Un intelept a spus ,,NU
EXISTA PRIETENII VESNICE, CI INTERESE VESNICE”. Tatal mai da cate o
palma fiului, pentru ca acesta sa se intoarca pe drumul cel bun. Nu inseamna ca
este RAU .Daca l-ar rasplati cu o prajitura, atunci intr-adevar ar strica bunatate de
OM.
,,NU TU ALEGI NATIUNILE CI NATIUNILE PE TINE. DUMNEZEU
ALEGE NATIUNILE SI CONDUCATORII”.
Si tine minte:
,,IMPARATUL S-A NASCUT IN GLORIE SI CAND A MURIT, A FOST
INGROPAT IN ACELASI PAMANT DIN CARE S-A NASCUT SI
CERSETORUL”.
Conducatorul ar trebui sa fie un Pastor bland si intelept. Trebuie sa-si dea
silinta sa aibe aceste calitati. Daca nu, va suferi si el si cei pe care ii conduce. Si
te rog sa nu uiti.
,,CA TRAIESTI DOAR O SECUNDA SI-TI PARE VESNICIE,
CA NU OMULUI TREBUIE SA-I DAI SOCOTEALA, CI LUI
DUMNEZEU.
SI VAI DE ACEA SOCOTEALA, DACA LA APUSUL EXISTENTEI
CARTEA SUFLETULUI TAU NU VA FI PLINA DE IUBIRE.
TRUPUL TI-L POATE SPALA APA, BAZEAZA-TE PE EA, INSA
PIATRA DE PE SUFLET NU TI-O POATE LUA NIMENI.
100
DACA-TI DORESTI GLORIA, NU UITA: E TRECATOARE SI NU ESTE
DECAT UN CIOB DE STICLA DINTR-UN GEAM.
NU FACE PROMISIUNI PE CARE NU LE POTI TINE.
ESTE O NEBUNIE SA CREZI CA POTI REZOLVA PROBLEMELE
UNEI TARI, CAND NICI MACAR PE ALE TALE NU LE POTI REZOLVA”.
Atitudinea omului mi-a dat intotdeauna de gandit si nu o pot intelege.
Oamenii mint, de la cei simpli, pana la Conducatori. Tot sistemul se bazeaza pe
minciuna. Minciunile sunt frumoase. Adevarul insa, este Urat. Urat de toata
lumea. Toti striga ca iubesc Adevarul. Dar nu este asa. Daca iti iau Masca de pe
chip si-ti arat cum esti de fapt, ai pune sa fiu ucis. N-ai suporta sa te vezi asa cum
esti. Sinceritatea aici, pe pamant, nu este la ea acasa. In virful Piramidei ar trebui
sa urce doar Valorile, asa cum in Cer in virful Piramidei se afla Dumnezeu. Aici
urca doar cei cu bani, chiar daca nu au nici o farama de Constiinta. Liderii ar
trebui sa straluceasca ca stelele-n noapte, sa calauzeasca pe cel pornit la drum si
sa intinda mainile catre toate fiintele. Ce sa-i faci ,sunt un idealist. Sunt convins
ca intr-o zi, peste timp, departe, asa ceva va putea fi cu putinta.
Te-am mahnit? Tu ai dorit sa ma vezi. Chiar daca te dor vorbele mele,
incearca sa le urmezi sensul. Ti-o spun pentru ca te iubesc. Si nu numai pe tine.
Pe fiecare in parte. Fiecare particica din Creatie este Insufletita si Sfanta. Daca
undeva, cineva sau ceva tulbura Armonia, toata Creatia intra in suferinta. Daca ai
putea sa vezi aceasta Durere macar o clipa, viata ta ar intra pe alt fagas. Si pentru
ca deocamdata nu poti, te rog,crede-ma pe mine. Te las bunule Presedinte,
Somnului si Viselor, caci eu am cale lunga de mers.
Iata darul meu:
POSIBILELE CUVINTE ALE UNUI IMPARAT
101
SI CU TOATE ACESTEA, ERAM ATAT DE SINGUR.
AM COMANDAT ARMATE-NTREGI,
CE-AU PUSTIIT PAMANTUL,
DAR NICIODATA, NICIODATA,
NU AM PUTUT SA ATING
INFINITUL,
MACAR SA FI ATINS UN STROP DE SOARE,
SAU POATE TRENA LUNII,
IN A EI SPLENDOARE,
ERAM ATAT DE SINGUR, DOAMNE…
102
Niamdun a fost invitat de catre Rectorul unei facultati, cu ocazia incheierii
anului Universitar. In marea Aula a Universitatii, trupul micut al lui Niamdun
aproape se pierdea.
Un student: Ala e? Phuu! Nu-i nimic de capul lui. Se spune ca are o groaza
de Discipoli (elevi). Stati sa vedeti ce intrebari ii pun. Praf il fac.
Rectorul: Spre marea mea bucurie, il avem printre noi, pe inteleptul
Niamdun. Nu stiam daca va putea onora invitatia, dar pentru ca a facut-o, ii
multumim. Se spune ca este un Maestru al Provocarilor si al Transformarii. Poate
ca astazi ,AICI, ceva minunat se va intimpla. Il stiu de mult si pot afirma ca de
cand l-am cunoscut, Inima pe care mana mea sta acum fara sa se miste, a invatat
sa bata cu Putere.
Acelasi student: Domn’Rector, daca mosul ala poate sa faca ce ati spus
dumneavoastra, stau trei zile fara sa mananc nimic, alaturi de el si-l voi asculta
intru totul.
Niamdun: Pot sti cum il cheama pe acela ce mi-a aruncat manusa?
Studentul: Vladimir Ostrovski, mosule.
`Niamdun: Crezi ca este atat de usor sa stai alaturi de mine? Numai in ziua
in care: ,,VEI STA FARA SA MERGI, FARA SA AUZI SI FARA SA VEZI,
VEI PUTEA PRIMI INVATATURA MEA.
Studentul: Ce vrei sa spui, ma rog?
Niamdun: ,,IN NEMISCARE SE AUDE SEVA PRUNULUI
FOSNITOR, FARA SA AUDA NIMIC DIN AFARA,
DOAR PARFUMUL CARE SE RIDICA DIN INTERIOR,
FARA SA VADA CU OCHII TANDEMUL VANTULUI,
INTORS IN INTERIOR SPRE CENTRUL CUVANTULUI”.
Studentul: Hm! Ma provoci. Toti colegii mei stiu ca am cea mai ascutita
minte si nimeni nu se pune cu mine.
Niamdun: Tinere, MINTEA este un instrument. Ea este precum cutitul. In
spate insa, este Martorul (Sufletul). Martorul nu poate sa atace. Cu pumnalul tau
ma poti ataca, dar eu nu-ti voi raspunde. Pentru ca atunci cand doua persoane scot
sabiile, cineva este ranit sau moare. In fata Martorului (Sufletul) toate
instrumentele tac. Ele nu au nici o putere asupra SA.
Studentul: Ha,Sufletul! Imi vorbeste mosul de ceva ce nu se vede. Ce
putere are Sufletul?
Niamdun: Am sa-ti raspund printr-o ocolire usoara a intrebarii tale.
103
POTI FI CERUL CU STELE LUI, DAR DACA NU ESTI SOARELE,NU
POTI INCALZI PE NIMENI.
DACA PORTI MASCA TINERE AI GRIJA SA NU TI SE VADA FATA.
S-AR PUTEA SA NU MAI STI, LA UN MOMENT DAT, CINE ESTI CU
ADEVARAT.
SPIRITUL ESTE UN SANCTUAR,
MINTEA ESTE CEEA CE GANDESTI,
IAR
TRUPUL ESTE CEEA CE MANANCI SI BEI.
AI GRIJA CE MANANCI SI BEI, SA NU PROFANEZI
SANCTUARUL”.
Studentul: Prostii. Locul tau nu-i aici. Ce Cauti, ma rog?
Niamdun: Adesea mi se pune aceasta intrebare. Ce caut? Pe TINE. Esti
AICI, dar nu te-ai regasit inca. Eu am timp si te ASTEPT. Viaceslav s-a ridicat
deosebit de nervos si se pregatea sa paraseasca aula Universitatii.
Niamdun: Ma vei urma si inca foarte curand. Chiar aceasta atitudine de
respingere, contine in ea o apropiere profunda. Potentialul tau este mare, dar tu
nu ai habar. Tocmai acest conflict va declansa Cautarea.Unii cauta calmi prin
gunoaie, altii apatici, scormonesc in colbul lumii. Pe tine nu te multumesc toate
acestea, de aceea nu-ti gasesti pacea si starnesti PRAF. Gata,acum poti iesi daca
doresti, Viaceslav-Vasiliev. Ai nevoie de AER.
Viaceslav s-a intors usor catre Niamdun. Era furios, inima batea sa-i sparga
pieptul, dar ochii, ochii lui erau plini de lacrimi. Auzea inca, usor, ca o parere
cuvintele rectorului.
… se spune ca este un Maestru al Provocarilor si al Transformarii.
… si pot afirma ca de cand l-am cunoscut Inima pe care mana mea sta
acum, fara sa se miste, a invatat sa bata cu putere.
105
ELIBERAREA, STAREA IN CARE FARA MISCAREA IDEILOR
(GANDURILOR) DEVI, NEDEVENIRE. CAND NU AI CULOARE, NU TE
POTI IDENTIFICA CU VREAUNA DINTRE CULORI.
106
ADEVARUL ESTE O PIATRA RARA SI NU POATE FI ATINS DECAT DE
CEI CE TRAIESC IN CENTRUL LUI.
107
MAESTRUL CARE-TI INTRERUPE SOMNUL E ,,CONSTIINTA”.
ACORDURI
108
IN MAGIA CERDACULUI IMPODOBIT VARA CU FLORILE IUBIRII, EU
TE DESCOPAR, DOAMNE, DE FIECARE DATA.
MORALA:
CU-N GLONT SI DE ARGINT DE-AR FI
UCIZI DIVINITATEA…
110
PARTEA A DOUA
DEDIC CU DRAGOSTE ACESTE POEZII
FIINTELOR CARE
NU AU UITAT CA AERUL PE CARE IL RESPIRA ESTE SACRU SI
CA ,,VIATA” ESTE UN DAR DIVIN, DE CARE NIMENI NU ARE
DREPTUL SA-SI BATA JOC
ATAT
SUNET
CER
112
PESTE
CAUTARE
113
PE-ACEI BATRANI PAZNICI AI PORTII.
TATAL
DORINTA
114
SA-MI REGASESC CUVANTUL CARE-MI SCAPA.
SUFERINTA
115
UNDEVA, IN CAMARILE MELE ASCUNSE,
DAR UN PICIOR IMI VA OPRI DRUMUL.
SUNT O PALMA INTINSA CATRE SEMENI, NU PENTRU A CERSI,
CI PENTRU A SE UNI CU ALTE MAINI, DAR EA A RAMAS
SUSPENDATA IN AER! NIMENI NU MI-O VREA.
SUNT APA SI CINEVA A DEVERSAT IN MINE DESEURILE
TOXICE,
PESTII PLANG, RACII DAU INAPOI.CE SA FAC?
MA SUPUN RATIUNII UMANE, DEOCAMDATA.
116
GATA! LINISTE. LASA SA CANTE CASTANUL, SA RECITE DIN
BIBLIE MIERLA, ATAT DORESC SA ASCULT.
DECAT VORBE GOALE, MAI BINE SA PLOUA CU FLORI, CU
IARBA SI NUFERI.
RAIUL? ESTE AICI. LASATI-MA SA-L RESPIR.
CE SPUNETI? VORBESTE PROFETUL? EI, SI!?
GOALE SUNT CUVINTELE , CA SI PAHARUL DUPA CE A
GAZDUIT APA.
117
RUGACIUNE CATRE TOTI
ARMONII
118
IN GENUNCHI, IN FATA ALTARULUI MEU DIN INIMA SI-N FATA
ICOANEI BUNICII, TRECUTA DE VREME, DAR VIE, STAU SI VORBESC
DUMNEZEULUI DIN MINE SI DIN TOTI. SI ASA-I DE APRINSA
RUGACIUNEA REDEVENITA COPIL CU ARIPI ALBE, CA CERURILE
SUFLETULUI MEU SE DESCHID SI ZBOARA INCET- INCET CATRE
ALTE LUMI.
ICOANA TREMURA SI EU, REDEVENITA COPILA CU CODITE
LILIACHII, PRIMESC MANA DUMNEZEULUI IN MANA MEA SI ASA,
VESNIC COPIL SI EL SI EU, TRECEM PRAGUL ETERNITATII
ABSOLUTE.
SOMN, BLAND SOMN.
CALATORIA
NU MAI SPUNE?!
UNDE-N LUME?
AU PORNIT SI TRANDAFIRII,
CE AVEAU CA SCUTURI SPINII,
AU PLECAT SI EI IN LUME.
NU MAI SPUNE!?
UNDE-N LUME?
119
CUM, NU STII?
STIE SI VANTUL.
A AFLAT IERI SI PAMANTUL,
PARE-SE CA STIU SI NORII,
CA-I UN NOU LIDER IN LUME.
- NU MAI SPUNE?!
CASTELUL
120
TACUTELE IERBURI,
IESIND DIN PAMANT.
ESTE TOTUL AIEVEA?
SAU, SUNT DULCI PETALE,
SPULBERATE DE VANT?
USUREL,
PARCA VAD CA PRIN CEATA
CUM SE-MBATA PAMANTUL
DE-A LUMII DULCEATA.
ALCHIMISTUL
TRANSFORMA PRAFUL DE PIATRA
IN SUAVA POVESTE
CU DALBE DOMNITE,
CE PASESC LUNECAND
PESTE APA LUNII,
CANTAND
SI CU PRINTI
CE POARTA RAZBOAIE,
MURDARIND CU AL LOR TROPOT
A PAMANTULUI STRAIE.
121
FARA TEAMA, PASESTE.
IN POARTA, LA CASTEL,
NIMENI NU-I!
SUBLIM - MEDITATIE
122
PARFUMUL BUSUIOCULUI IMPRASTIE PE MASA AMINTIRILOR
PULBERE ROSIE MAINILOR MELE.S
SUNT ASA DE MULTE STELE…
PULBERE ROSIE… .MAINILOR MELE…..
AMIN!
DESTAINUIRI
123
,
REGATUL
CRISTAL
124
SPER SI SPERANTELE MELE SE TRANSFORMA-N PASARI
ALBASTRE CE-SI ALFA CUIBUL DEPARTE DE LUME.
ZEII
O! E ATATA FRAMANTARE,
LA CARE MII DE ZEI AU PLANS.
M-AM RIDICAT SA MERG PE APE
SI-N PALMA MII DE STELE-AM STRANS.
O! E ATITA FRAMANTARE
LA CARE MII DE ZEI AU RAS,
IAR RASUL LOR, CA O CHEMARE,
DEASUPRA-MI MII DE STELE-AU STRANS.
NUNTA
125
ELE EXISTA, EU SI CU TINE LE DAM VIATA.
CAND VOM INCHIDE OCHII SI INIMILE NOASTRE VOR FI TACUT
DEMULT,
ALTE INTREBARI SE VOR NASTE...
JOC
E NOAPTE.
E NOAPTE SI AUD SOAPTE.
GREIERUL MINTII MELE ISI DESAVARSESTE CANTECUL.
PULBEREA ALBA A SIMFONIEI INTELEPCIUNII.
TU CREZI IN MISTERE?
DAR VOI?
RATIUNEA MEA ARE NEVOIE DE ARGUMENTE,
SUFLETUL, NU.
EL STIE TOATE TAINELE.
MAESTRII ASCUNSI IN ROTOCOALELE AURII ALE FRUNTII SI
OCHILOR ALBI, INCERCANATI DE SUBLIM.
TU CREZI IN MISTERE? DAR VOI?
PLANGEA O FURNICA PE-O BUCATA DE PIATRA.
S-A TOPIT, IN FINAL, DE PLANSUL CEL UMED…
CINE? PIATRA !
SIMBIOZA
126
TRUPUL VESNIC RAMANE SA INCHEIE MENIREA,
SPIRITULUI ALBASTRU CE-SI ASTEAPTA VENIREA
,,NU-AUD”
DATI URECHII O PUTEREABSOLUTA,
INTR-O LUME DE FREAMAT,
CINE S-AUDA?
HAI, SA CANTE ORCHESTRA,
PRAVALIRI DE CASCADE,
RABUFNIRI DE ADANCURI,
PRABUSIRI SI ROCADE.
DE CINE
GAND
127
SE-AUDE CEVA DIN ORIENTUL GANDULUI MEU,
CIRESUL ESTE MEREU INFLORIT.
MAINI FERMECATE PREGATESC RITUALUL STRAVECHI AL
CEAIULUI.
ASCULTA! LEMNUL DE SANTAL, MANGAIAT DE ARIPILE UNEI
PASARI FANTASTICE, INGANA O SUAVA MELODIE.
FII COPIL AL CASTANILOR, LASA BLANDUL COPAC SA-TI
PIEPTENE FIREA.
SA PLOUA DIN TINE CU PETALE DE NUFERI.
PRINDE-N PALME EVANTAIUL ZORILOR SI DIMINETILOR,
SI STRIGA! STRIGA-TI BUCURIA SI VIATA.
DEZBRACA-TE DE HAINA GREA SI ARUNCA-TE IN BRATELE
RAULUI VIU,
MANGAIETOR SI GALBEN CA SOARELE.
LASA ZAPADA ALBASTRA SA CADA PESTE PARUL
TAU.PRIMESTE-O!
UN CANTEC SE AUDE DIN GROTA BATRANULUI CU FLAUTUL
DE AUR.
E VREMEA INITIERILOR SI A MARILOR TAINE.
ASCETI FARA NUME ALUNECA BLAND PE PAMANT.
SE SIMT AROMELE DE PORTOCALI. LAMAI SI FRUCTE ALBE
SI A DULCETII LOR.
SUNT DOAR UN VISATOR.
MOZAIC
128
CAND AI PE TINE SUTE DE COJOACE,
DIVINITATEA, PENTRU TINE… TACE.
INCANDESCENTA
129
CINE-O STI PE UNDE-S MIRII?
NUNTA DE MAI
130
STELUTELE DE MARE AU FORMAT UN COR VESEL, CANTAND
MELODIA VALURILOR, IAR RECHINII NU S-AU LASAT NICI EI MAI
PREJOS. VOR FI NANASI !
131
MULTUMESC CRAIESEI CA A LASAT SA CADA PESTE LUME
HAINA EI INVALUITOARE SI PURA. HAR CELUI CE STIE SA VISEZE SI
BUCURIE CELUI CE NU-SI UITA COPILARIA.
,,ZANA BUNA, ZANA BUNA,
DA-MI BUCATA MEA DE LUNA,
DA-MI BUCHETUL DE MATASE
SA-L ARUNC EU PESTE CASE
SI PE HORNURI SA PATRUNDA
BUNATATEA, O SECUNDA.
CAUTARE
132
HEI! NU M-AUDE NIMENI?
SUNT UN FIR DE BAMBUS,
CE VIBREAZA-N ZORII ZILEI.
CER PLOII STROPII EI,
CER VANTULUI DANSUL SAU,
CER COPIILOR SURASUL SFANT.
TURNIRUL MEU
133
POATE DOAR CAIETUL SA SIMTA ACEST ZBOR,
SAU POATE DON QUIJOTE, NEBUNUL DE LA MANCHA,
OPRINDU-SE LA ELE, LE DA UN SENS SI LOR.
INTERIOR
INCEPUT
134
SI DACA DA, PRIN CE DEMONSTRAM CA SUNTEM ZEI?
ZBOR
IUBESC STELELE,
PRINTESE ALE CERULUI,
PENTRU MELODIA LOR SUBLIMA SI FARA SFARSIT.
135
CLIPE
136
DUPA CE VEI CALATORI,
STRAIN DRUM PRIN LUMEA TA.
CAND POARTA SE VA DESCHIDE,
NU-I NEVOIE DE CUVINTE,
NICI DE-AMARA RUGAMINTE.
DOAR ASTEAPTA
SI-AI SA FII
SI TU FLOARE,
INTR-O ZI.
ADAM SI EVA
PADUREA SE-NCHINA
DEASUPRA EI PLUTESTE O LUMINA,
IAR FRUNZELE COCOTIERILOR
STRALUCESC IN NOAPTE.
SI DEPARTE, DEPARTE,
SE AUDE GLASUL PAPAGALULUI ARA.
E CEAS DE TAINA.
FIINTELE TOATE SE-ADUNA IN MIJLOCUL PADURI,
SI IATA POVESTEA, FARA DE INCEPUT SI FARA DE SFARSIT !
ADAM
137
O FORMA FIRAVA SE-ARATA DIN APE.E BUNUL ADAM, VENIT
SA CULEAGA
DULCI FRUCTE.
DESPRE EL SE SPUN MULTE.
PACALIT DE O FIINTA CU TRUP DE CLESTAR,
A GUSTAT DIN POTIRUL DULCE - AMAR.
PACALIT DE DOI OCHI CU OTRAVA IN PLEOAPE,
A FOT IZGONIT DIN RAI,
CAT MAI DEPARTE.
SA CUNOASCA DUREREA
SI-A TRUPULUI TAINA.
FRUNZELE COCOTIERILOR
STRALUCESC IN NOAPTE
SI DEPARTE, DEPARTE,
SE-AUDE GLASUL PAPAGALULUI ARA.
FIINTELE
SE-APRIND CA O TORTA DIN DULCE LUMINA,
SE-NALTA O CLIPA,
CA O FLOARE-N GRADINA
SI SE SCUTURA-N NOAPTE,
SPRE O ALTA LUMINA.
MANA,
ZAMISLITOARE DE FORME CU DESTINE APRINSE,
MISCA ROATA,
CE SE-NVARTE CU ZGOMOT.
FIINTELE
SE-APRIND CA O TORTA DIN DULCE LUMINA,
SE-NALTA SI MOR,
CE SOARTA HAINA!
138
SIGUR SI DESPRE EA SE SPUN MULTE.
CICA AR FI PRIETENA CU TARATORUL SARPE,
CE I-AR FI SOPTIT LA URECHE VORBE DESARTE.
CUM AR FI,
SA GUSTE MARUL,
CU ADAM, CALATORUL.
GUST BUN, AROMA, CULOARE
SI FORMA.
SUNT GUSTOASE SEMINTELE AMARE,
CE TE-AFUNDA IN TIMP SI VISARE.
PORUNCA
139
TOATA BOAREA SI DUREREA,
CE SE SCURGE PE PAMANT.
PASAREA ALBASTRA
OMULE, DE CE IN MANA TA
PUS-A IMPARATUL TARINA?
DOAMNE
140
DE TE-AS SIMTI CU ADEVARAT IN INIMA MEA,
N-AR TREBUI SA-MI PESE, DOAMNE,
DE CE A FOST ODATA,
SAU DE CE VA FI CANDVA.
CADERE
SI DEASUPRA LUMII
A CAZUT O STEA.
NU A CAZUT ORICE STEA,
CI PRIMA SI ULTIMA.
SE SPUNE CA UN SUFLET SE DUCE LA CER.
CE TAINA STRAINA,
CE DULCE MISTER!
IN SPATELE STELEI ,CONVOI LUNG DE PRINTI.
PLUTEAU DEASUPRA LUMII,
DISTINSI SI CUMINTI.
141
LA URMA,
PRINTESE CU OCHI DE ARGINT,
LASAND DIN MAINILE LOR SA CADA
MINUNI PE PAMANT.
DEPARTE, DOI LUCEFERI,
ADANC STRALUCIND,
LUMINAU DRUMUL ALBASTRU,
AL CALATORULUI SIHASTRU,
CE SE-NCUMETA SA PLECE,
AVAND DE-A DREAPTA SOARELE
SI DE-A STANGA LUNA.
SFIDAND SI LEGEA FIRII
SI TEAMA
SI FURTUNA.
SUS, DEASUPRA LUMII,
A CAZUT – DANSAND- O STEA,
PLEACA SUFLET-CALATORULE,
DU-TE – DANSEAZA CU EA.
NU ESTE PRIMA SI NICI ULTIMA.
TONURI
142
CE RESPIRA-N AGONIE.
INTOARCEREA
AM COLINDAT,
DAR MA INTORC.
CARAREA PE CARE AM PORNIT,
DUCE
INAPOI, ACASA.
143
SIGUR, ESTE NIAMDUN.
SI-I OSTENIT DE DRUM,
NU?
NU-I CHIAR NIMENI AFARA?
ATUNCI,
DE AM VISAT,
DA-MI IUTE O HARTIE,
SA SCRIU ACEST VIS LUNG,
CA TOATA LUMEA SA STIE,
CA ATUNCI
CAND ,,OCHIUL” E DESCHIS,
TOTUL E ,,REALITATE”
NIMIC NU ESTE ,,VIS”.
TOTUL
144
PRINTRE ATATEA ALTELE………….
SFARSIT!
145