Kit pedagogic pentru activități

interactive în muzeele sătești

Noaptea Muzeelor la Sate, ediția 2023
Autoare: Iulia Iordan, educator muzeal la Asociația Da’DeCe

Cu ce începi pregătirea unui eveniment pentru public la muzeu?

Încep cu stabilirea tipului de public pentru care vreau să organizez
evenimentul și cu formularea unei finalități a acestei întâlniri.

Apoi caut cele mai bune strategii participative cu scopul de

a atrage acest tip de public la muzeu și de a-i oferi o experiență semnificativă.

Exemplul 1: Le voi trasa sarcini active pe tot parcursul

Reprezint un mic muzeu etnografic dintr-o
comunitate mare și îmi doresc să aduc la
muzeu adolescenți deoarece acest tip de
public lipsește aproape complet din sfera
vizitatorilor mei. Îmi doresc să-i fac să revină
la muzeu periodic și de bunăvoie, fără
presiuni din partea părinților sau a
profesorilor. Pentru început, voi crea contexte
potrivite pentru a înțelege și a accepta
interesele acestora (chiar dacă ele mi se par
inițial destul de departe de domeniul
muzeal), apoi voi căuta să imaginez acele
activități care să-i implice cât mai activ,
pornind de la interesele și preocupările lor cu
care voi crea în permanență conexiuni. Dacă
le plac sporturile, voi imagina o activitate
care să îmbine mișcarea, jocurile populare
ca patrimoniu imaterial și calendarul arhaic
în care jocurile erau asociate cu sărbătorile
religioase.
activității, în așa fel încât să-și poată asuma
responsabilități pe care să aibă încredere că
le vor respecta. Dacă îmi doresc să
permanentizez relația cu adolescenții din
comunitate, îi voi implica în activități de
voluntariat. În acest mod, rolul lor în
activitatea muzeului va deveni mai
important și unul recunoscut de întreaga
comunitate. Le voi propune activități curente
săptămânal și lunar, în așa fel încât muzeul
să devină pentru ei nu doar un spațiu de
învățare, ci și unul de socializare, în care să
revină cu timpul și fără să fie invitați la
evenimente culturale. Îi voi încuraja să
inițieze chiar ei astfel de evenimente.

Dacă folosesc aplicații precum Pinterest,

Instagram, voi crea o activitate inspirată de
semnificația peretelui împodobit, voi stârni
discuții în jurul asocierii între wall, wall-paper
și peretele dinspre răsărit al casei țărănești,
nevoia oamenilor de împodobire, tematica și
simbolistica ei etc. Dacă folosesc foarte mult
TikTok-ul, voi concepe împreună cu ei o
campanie de promovare a muzeului pe
TikTok cu filmulețe create de ei și inspirate de
obiectele de patrimoniu.

1
 Exemplul 2:
Lucrez într-un muzeu mic dintr-o
comunitate mică, cu public de toate
vârstele care ajunge ocazional sau deloc
la muzeu. Îmi doresc să-i implic în
activitatea muzeului, să ajungă să se
simtă reprezentați de acesta și să-l
promoveze mai departe cunoscuților
care ajung ocazional în comunitatea
noastră.
În acest scop, voi organiza întâlniri
curente la muzeu în jurul unor subiecte
de interes local.
De fiecare dată voi începe prin a le
prezenta fie muzeul și scopul pentru care
a fost înființat, fie poveștile anumitor
obiecte. Întâlnirile vor avea de fiecare
dată și o componentă practică, inspirată
de obiectele din colecție: exersarea sau
învățarea unei tehnici de lucru,
înțelegerea modului în care funcționează
un mecanism, curățarea unui obiect,
crearea și instalarea semnalizării unui sit
arheologic, îmbogățirea colecției cu
obiecte donate de alți membri ai
comunității etc.
2
Cu cât activitățile sunt mai variate, cu
atât membrii comunității vor începe să
se raporteze la muzeu ca la un spațiu de
întâlnire, cu un reper local important,
unde se simt în largul lor și pot contribui
la conturarea unei identități culturale
locale. Un alt lucru pe care îl voi face va fi
să organizez întâlniri intergeneraționale
pe diverse teme cu scopul de a-i
apropia pe tineri de înțelegerea
trecutului și pe adulții activi sau seniori
de imaginarea viitorului pornind de la
interesele generațiilor tinere. În acest
sens, voi asigura un spațiu tolerant și
egal, în așa fel încât fiecare participant
să se simtă binevenit, respectat și
încurajat să se exprime.
Treptat, voi crea proiecte culturale
comune în care generații diferite să
lucreze împreună pentru a crea,
produce, implementa activități sau
produse culturale asociate patrimoniului
local: serii de interviuri filmate de copii
cu telefonul avându-i pe seniori ca
intervievați, arbori genealogici ai întregii
comunități, sesiuni de meșteșuguri
tradiționale susținute de seniori pentru
tineri și sesiuni de utilizare a internetului
în scopuri practice pentru seniori,
susținute de tineri, documentarea
colecții prin realizarea colaborativă a
unui catalog al acesteia etc.
 Orice muzeu poate avea orice tip de
public își dorește dacă imaginează
contexte potrivite care să țină cont de
caracteristicile și de interesele
potențialilor vizitatori. Acestea pot folosi
uneori un instrumentar bogat și
costisitor din punct de vedere financiar.
De exemplu, putem folosi elemente de
realitate augmentată, putem crea
mini-documentare inspirate de
patrimoniul muzeului sau adăuga în
expunere inserții de gaming, putem
recrea costume de epocă pe care să le
punem la dispoziția publicului etc. Dar
ce facem atunci când nu ne permitem
această penurie senzorială?
Educația muzeală poate folosi resurse
de orice fel care cu siguranță vor
îmbogăți experiența vizitatorilor, însă
educația muzeală înseamnă în mod
originar și esențial o interacțiune
autentică între obiect și vizitator prin
intermediul educatorului muzeal. Acesta
poate realiza medierea la fața locului
sau, în cazul în care fluxul de vizitatori
este mare și heterogen, poate media
prin alte tipuri de resurse ușor de
conceput și de implementat.
3
Ceea ce vă propunem în continuare
este un punct de pornire către strategii și
instrumente de lucru personalizate
pentru muzeul în care lucrați. Luați-vă
libertatea de a considera materialele
noastre doar o sursă de inspirație și
folosiți-vă din plin creativitatea proprie,
pornind de la acest binom fantastic:
obiect de patrimoniu-vizitator.
Vă propunem așadar, structura unui
scenariu educativ pentru copii, precum și
sugestii despre cum să realizați într-un
timp scurt materiale educative care să
funcționeze independent de prezența
educatorului muzeal cu ocazia Nopții
Muzeelor sau a altor evenimente în care
fluxul vizitatorilor nu este controlat de
înscrieri prealabile. Structura atelierului
conține sugestii utile pentru a crea
scenarii personalizate pe patrimoniul
muzeului și pe grupa de vârstă aleasă.
 Structura unui atelier adresat copiilor
Scopul atelierului va fi stabilit în relație directă cu tematica muzeului și a
evenimentului, ținând cont de elemente organizatorice specifice Nopții
Muzeelor (grupuri organizate dinainte sau ad-hoc în funcție de fluxul de
vizitare, numărul de participanți, durata, spațiile de lucru disponibile și
potrivite publicului ales etc.)

Introducere

Această primă etapă a atelierului este definitorie pentru buna derulare a activităților
următoare deoarece reprezintă momentul în care educatorul și publicul stabilesc o
relație mutuală de comunicare. În această primă parte vă recomandăm să anunțați
momentele următoare ale activității pentru a seta așteptările participanților, să le
transmiteți regulile de vizitare într-un mod cât mai ludic, prietenos și interactiv, mizând
pe discutarea acestora împreună cu ei și a rolului lor pe parcursul vizitei, dar mai ales
să încercați să-i cunoașteți prin intermediul unor întrebări simple:

Ai mai vizitat alte muzee înainte?

Care dintre ele ți-a plăcut mai mult?
De ce există muzee?
Ce crezi că vei vedea într-un muzeu etnografic/casă memorială/
muzeu de științe naturale/ sit arheologic?
Cum îți imaginezi tu un muzeu perfect? etc.

Desfășurarea activităților din cadrul atelierului

Pentru a le oferi vizitatorilor o experiență plăcută, vă facem următoarele recomandări

legate de organizarea grupului, a spațiului și a conținutului muzeal prezentat:

Oferiți-le posibilitatea copiilor să observe pe îndelete obiectele, de aceea alegeți-le

pentru activitate pe cele care sunt accesibile privirii de la înălțimea minimă a vârstei
copiilor invitați;

Prevedeți opriri mai scurte în care copiii pot sta în picioare, dar și activități mai lungi în
locuri încăpătoare unde copiii să se așeze pe bănci/pernuțe/covorașe. Nu vă
recomandăm să derulați o activitate cu copiii mai lungă de 20 de minute
pe parcursul căreia copiii să nu aibă posibilitatea de a se așeza;

Nu selectați mai mult de 3-4 obiecte/elemente de patrimoniu pe care să le prezentați

în mod ludic în cadrul atelierului;

Transformați fiecare obiect într-un popas pe traseu și imaginați o activitate interactivă

inspirată de acesta; poate fi un joc clasic adaptat la patrimoniul muzeului, o discuție
elaborată despre obiect în care veți crea conexiuni cu experiența copiilor, un joc de
mișcare dacă spațiul permite prin intermediul cărui să redați mișcarea unui mecanism,
un joc de memorie cu elemente vizuale din muzeu, un joc de rol inspirat de povestea
unei personalități sau a unui obiect etc.

4
 Faceți apel în mod repetat la experiențele și emoțiile copiilor, încercați să integrați tot
grupul în discuții și jocuri și asigurați un spațiu sigur pentru exprimarea fiecărei opinii;
folosiți observarea obiectelor/elementelor de patrimoniu ca ancoră a atenției și a
activităților următoare. Atunci când coordonați o activitate de observare a unui obiect,
nu neglijați niciuna dintre întrebările: ce? cine? de ce? în ce fel? când? unde? pentru ce?.
Exemplu: când credeți că a fost produs acest obiect? Cine l-a creat? Cum și de ce? Ce
s-a întâmplat apoi cu el? Unde a fost folosit? În ce locuri credeți că a călătorit? Cum
credeți că a ajuns la muzeu? etc.

Nu folosiți niciodată sau extrem de rar întrebări închise în cadrul atelierelor cu copiii.
Alegeți întrebări deschise care să le respecte și să le valorizeze inteligența, curiozitatea și
care să le dea posibilitatea să formuleze opinii, idei sau alte întrebări. Recomandăm
crearea din timp a unui plan de întrebări bine alese, care să decurgă unele din altele, de
la întrebări simple, bazate pe observație, la întrebări mai complexe, bazate pe analiză,
reflecție și auto-reflecție;

Încurajați întrebările copiilor, chiar dacă nu știți să le răspundeți la toate. Includeți-l pe

„nu știu” în activitățile voastre cu publicul ca pe un lucru firesc: nimeni nu știe totul
despre tot, împreună însă știm mai mult, iar cunoașterea este un proces lung, întins pe
toată durata vieții noastre, nu încetăm niciodată să cunoaștem lumea sau pe noi înșine.
De asemenea, unele obiecte reprezintă încă un mister pentru cercetători, deși sunt
studiate uneori timp de zeci de ani, există întrebări la care nu vom putea răspunde poate
niciodată. Cunoașterea profundă a unui subiect are nevoie de mult timp. O singură vizită
la muzeu nu ne poate oferi acest tip de cunoaștere, ce poate face este doar să ne
stârnească interesul pentru un obiect sau pentru un domeniu și, ceea ce este extrem de
important, dorința de a reveni la muzeu și ulterior;

Concepeți o activitate scurtă legată de ideea de colecție muzeală și încurajați-i pe

copii să povestească, să scrie sau să deseneze despre propriile colecții;

Alternați activitățile statice cu cele dinamice și adaptați ritmul sau structura atelierului
la nivelul de atenție al publicului în fiecare moment în așa fel încât să aveți mereu un
grup cât mai implicat și prezent;

Încludeți cel puțin o activitate în cadrul atelierului în care copiii să aibă posibilitatea de
a concepe ei un element al activității. Dați-le posibilitatea să aleagă un obiect pentru un
atelier ulterior, să creeze un set de întrebări pentru o activitate, să inventeze un joc sau o
activitate pornind de la un obiect sau mai multe, individual sau în echipă cu alți
participanți.
Încheiere

Toate experiențele trăite în cadrul atelierului, toate informațiile noi aflate și conexiunile
dintre acestea au nevoie de timp de reflecție pentru a se așeza peste experiența
anterioară a copiilor.

O modalitate foarte potrivită pentru a interioriza aceste noutăți și de a le transforma în

ceva personal este implicarea într-o activitate practică la finalul atelierului. Sugestia de
lucru trebuie să fie formulată în așa fel încât să-l direcționeze pe copil tocmai către
asocierea dintre experiența din muzeu și cea personală, iar tehnicile propuse pot fi dintre
cele mai diverse: desen, scriere, pictură, modelaj, cusut etc.

Recomandăm ca această parte practică să ocupe aproximativ o treime din durata

atelierului pentru a permite lucrul în tihnă și apoi analizarea și discutarea lucrărilor
individuale sau de echipă.

5
 Exemple de activități care pot fi adaptate
pentru diverse categorii de vârstă

Obiecte vorbitoare

Copiii primesc clipboarduri, foi de hârtie și un instrument de scris, apoi vizitează muzeul
în căutarea unui obiect preferat. Dacă acesta are o etichetă explicativă, o vor citi, pot
căuta pe internet informații despre alte obiecte similare, pot întreba educatorul muzeal
sau pe alți adulți prezenți la activitate și apoi vor scrie o poveste scurtă de câteva rânduri
despre obiectul ales. La finalul activității, fiecare copil va împărtăși cu ceilalți participanți
povestea sa și obiectul care a inspirat-o.

Cu ochii larg deschiși

Educatorul va pregăti un săculeț de pânză/cutie în care va strânge o selecție de obiecte

trimidimensionale miniaturale sau texturi de materiale inpirate de obiectele din muzeu.
Fiecare copil va pipăi câte un obiect din săculeț/cutie cu scopul de a ghici despre ce este
vorba. În acest timp, va privi prin încăperea muzeului, încercând să asocieze obiectul
pipăit cu altul similar dintre cele expuse în muzeu.

Colecția de sunete

Creați un mic folder în telefon cu sunete descărcate din arhive audio online gratuite pe
care le puteți asocia cu obiecte din muzeu. Copiii pot fi invitați pe parcursul atelierului să
ghicească obiecte pornind de la sunetele redate. Această activitate poate deveni doar o
introducere a altora mai complexe, precum demonstrarea funcționării unui mecanism,
experimentarea unui fenomen natural, inventarea unui joc de rol inspirat de poveștile
muzeului etc.

Mima cu obiecte de patrimoniu

Mima este un joc antrenant pentru orice vârstă și care se poate adapta ușor indiferent
de temă. Alegeți un subiect potrivit cu colecția dumneavoastră și creați contextul potrivit
pentru a fi jucat de vizitatori. De exemplu, într-o sală în care sunt obiecte foarte variate de
uz casnic sau într-o curte unde sunt expuse mecanisme variate de mari dimensiuni,
rugați-i pe vizitatori să mimeze pe rând în echipe sau pentru întregul grup aceste
exponate, în funcție de modul acestora de funcționare/de utilizarea lor cotidiană/de
povestea pe care o spun. Acest tip de activitate poate fi folosit și ca activitate introductivă
în cadrul atelierelor cu adolescenți și adulți pentru a-i ajuta să se cunoască între ei și să
interacționeze.

6
 Resurse independente pentru public/
Tipărituri/ Trasee tematice

Realizați un traseu tematic în cadrul expoziției deschise publicului în care să imaginați o

călătorie pornind de la o anumită temă (motive decorative din costumul popular, viața unei
personalități sau pasiunile acesteia, evoluția în timp a unui mecanism, a unei meserii, a unui
obiect, o zi din viața țăranului/personalității/unui obiect/copiilor în secolul trecut etc.) și
alegeți câteva obiecte reprezentative pentru aceasta. Transformați opririle de pe traseu în
activități pentru public în așa fel încât să-i stârnească interesul și curiozitatea: o poveste
scurtă, identificarea unor detalii care nu se observă la prima vedere, legături cu alte obiecte,
ghicitori etc.

Puteți folosi un program de scriere în care doar să notați aceste opriri și sarcini, precum
Word, sau programe mai complexe, precum Canva, care vă permit să includeți imagini și o
grafică mai prietenoasă. Apoi printați aceste trasee și așezați-le vizibil la intrarea în muzeu.
Dacă veți colabora cu voluntari, explicați-le cum să se adreseze publicului pentru ca acesta
să folosească cu succes traseele.

În realizarea acestora, țineți cont de câteva lucruri:

de adaptarea discursului la publicul țintă: folosiți adresarea directă și cuvinte

uzuale, nu termeni de specialitate, chiar dacă vă adresați unui public adult,
folosiți fraze cât mai scurte;

de faptul că vizitatorii se vor afla în mers în timp ce pargurg traseul tipărit. Nivelul
de atenție va fi din acest motiv mai scăzut, prin urmare, formularea sarcinilor
trebuie să țină cont de acest lucru și să fie exprimate într-un mod concis și
atrăgător;

folosiți din plin conținutul anecdotic asociat colecției. Vizitatorii au venit la muzeu
pentru a se destinde, nu într-o vizită de documentare, iar noi putem să ne folosim
de acest context pentru a-i face să se simtă confortabil într-un spațiu dedicat
patrimoniului. Este un prim pas pentru a-i face să revină sau să recomande
muzeul prietenilor;

lăsați subiecte neaprofundate, dar menționate, scopul fiind tot acela de a-i face
să revină la muzeu din curiozitatea de a afla mai mult;

întrebați-i printr-un scurt chestionar la finalul vizitei despre ce și-ar dori să fie
următorul traseu tematic. În felul acesta veți crea așteptări și veți contribui la
crearea unei relații de lungă durată cu publicul vostru.

Puteți găsi câteva exemple de trasee tematice pe pagina Asociației Da’DeCe:

https://asociatiadadece.ro/trasee-de-explorare-a-muzeelor/

7
 Poveștile obiectelor

Scrieți într-un limbaj simplu și concis povești ale obiectelor reprezentative din colecție și
dăruiți-le vizitatorilor înainte ca aceștia să înceapă vizita. Dacă vă simțiți inspirați, adăugați
elemente fictive și transformați obiectul în personajul unei narațiuni scurte, imaginați o
scrisoare a obiectului către vizitatorul care o citește, un dialog între obiectul de patrimoniu și
un echivalent al acestuia din prezent etc.
Tipăriți poveștile și așezați-le vizibil la intrarea în muzeu sau în dreptul obiectelor din expunere.

Un exemplu de poveste imaginată în jurul unui obiect este „Cândva am avut un nume”,
poveste inspirată de oseminte descoperite într-un sit arheologic din București și care fac
parte din patrimoniul Muzeului Vârstelor/Casa Filipescu-Cesianu:
https://asociatiadadece.ro/urcari/2021/11/01_candva_am_avut_un_nume.pdf

Alte tipuri de resurse

Cu ajutorul unei aplicații ușor de folosit și disponibile online, generați coduri QR pe care le
puteți printa pe hârtie și așeza prin expunere cu scopul de asocia materiale disponibile
online cu obiecte de muzeu. Asigurați-vă înainte că aveți semnal în muzeu și oferiți-le ajutor
vizitatorilor care au nevoie în citirea codurilor cu propriile telefoane

Exemple:

OBIECTE DIN EXPUNERE CONȚINUT DISPONIBIL PE INTERNET

o vioară o piesă muzicală interpretată la vioară

o meliță un film în care vizitatorul poate observa folosirea ei
portretul unei personalități imagini de arhivă sau înregistrări audio cu aceasta
un fragment de zid o filmare aeriană a întregului sit/un film
documentar scurt
Elemente de recuzită

Nevoia de stimulare senzorială, în special tactilă, este prezentă indiferent de vârstă sau de
tipul de vizitator. Atunci când muzeul pune la dispoziția publicului elemente senzoriale,
experiența acestuia va fi una memorabilă. Asigurați-vă că marcați diferit obiectele de
patrimoniu și cele de recuzită și așezați-le pe cele din urmă în locuri și moduri accesibile.
Creați o poveste în jurul lor sau adăugați indicații ludice și prietenoase.

Alte tipuri de resurse care vă pot inspira în activitatea educativă a muzeului pot fi resursele
pedagogice create de Asociația Da’DeCe în ultimii zece ani. Aceste resurse variază de la
instrumente de lucru dedicate copiilor, la kituri pedagogice create pentru cadre didactice
sau alte tipuri de materiale destinate educatorilor muzeali.
https://asociatiadadece.ro/resurse/

Echipa Da’DeCe vă urează

o Noapte a Muzeelor memorabilă!