Managementul aprovizionarii si desfacerii

Exemple de teste_examen semestrul I_anul universitar 2021-2022

MULTIPLE CHOICE

1. În literatura de specialitate, alături ori concomitent cu termenul de aprovizionare, se mai

folosesc şi alţii.
Identificaţi în textele de mai jos varianta ce conţine toţi aceşti termeni:
a. asigurare, aprovizionare, contractare;
b. achiziţionare, asigurare, aprovizionare;
c. alimentare, aprovizionare, contractare;
d. achiziţionare, asigurare, alimentare;
e. aprovizionare, contractare, furnizare.

2. În structura sa managementul aprovizionării conţine şi o serie de elemente de ansamblu.

Alegeti raspunsul corect din variantele de mai jos:
a. conducere-coordonare, organizare, furnizare, gestionare, valorificare;
b. conducere-coordonare, organizare, programare-contractare, derulare efectivă,
control-analiză-evaluare;
c. organizare, programare-contractare, derulare efectivă, gestionare, valorificare;
d. furnizare, gestionare, valorificare, organizare, control-analiză-evaluare;
e. valorificare, organizare, control-analiză-evaluare, derulare efectivă,
programare-contractare.

3. Aprovizionarea îndeplineşte mai multe roluri. Identificaţi în textele de mai jos formularea
care le conţine pe acestea:
a. sursă de informare strategică şi subsistem de participare activă la elaborarea
strategiilor de dezvoltare a firmelor;
b. sursă de informare strategică şi subsistem de concepţie şi execuţie;
c. subsistem de participare activă la elaborarea strategiilor de dezvoltare a firmelor şi
sursă de venituri;
d. sursă de venituri şi subsistem de concepţie şi execuţie;
e. subsistem de participare activă la elaborarea strategiilor de dezvoltare a firmelor şi
subsistem de concepţie şi execuţie.
Alegeti varianta corectă.

4. Aprovizionarea are şi rolul de sursa de informare strategica; acest rol decurge din
raporturile cu piata din amonte. Care din informatiile colectate din amonte prezentate mai
jos nu sunt adevărate:
a. cele privitoare la evolutia cererii si a ofertei de produse;
b. cele care privesc tendintele în evolutia viitoare a concurentei;
c. cele care se referă la strategia desfasurarii negocierilor;
d. cele care privesc evolutia preţurilor;
e. cele care influenteaza volumul şi structura producţiei proprii.
5. Specificaţi care dintre formulările de mai jos nu reprezintă factor ce influenţează procesul
de aprovizionare.
a. instabilitatea preţurilor la materii prime şi materiale clasice, de bază;
b. activizarea politicilor naţionale de protejare a resurselor materiale limitate şi a
celor strategice;
c. realizarea unui nou cadru general de acţiune bazat pe autonomia agenţilor
economici în asigurarea şi gestionarea resurselor, în vânzarea rezultatelor
producţiei;
d. frecvente schimbări, la intervale scurte de timp, în structura şi dimensiunea
cererilor pentru consum şi în oferta de resurse materiale şi energetice;
e. asigurarea condiţiilor normale de primire-recepţie a partizilor de materiale sosite
de la furnizori.

6. Piata de aprovizionare reprezinta totalitatea relatiilor de vânzare-cumparare dintre agentii

economici furnizori si beneficiari, pentru asigurarea continuitatii proceselor lor de
productie. În acest context alegeţi varianta de răspuns corectă ce se referă la „piata de
aprovizionare se particularizeaza prin”:
a. numarul cumparatorilor si al ofertelor, dependenta ei de politica de investitii,
deciziile de cumparare, cumparare efectivă;
b. numarul cumparatorilor si al ofertelor, dependenta ei de politica de investitii,
cumparare efectiva, ofertanti si purtatori ai cererii;
c. dependenta ei de politica de investitii, deciziile de cumparare, cumparare efectiva,
ofertanti si purtatori ai cereri
d. numarul cumparatorilor si al ofertelor, dependenta ei de politica de investitii,
deciziile de cumparare, cumparare efectiva, ofertanti si purtatori ai cererii
e. numarul cumparatorilor si al ofertelor, deciziile de cumparare, cumparare efectiva,
ofertanti si purtatori ai cererii

7. Identificaţi în textele de mai jos formularea ce nu conţine trăsături ale produselor pe piaţă:
a. condiţionează întreaga activitate a firmei utilizatoare, funcţie de locul ocupat în
procesul de producţie;
b. permanenta corelare cu indicatorii celorlalte activităţi, astfel încât, în diferite
momente de elaborare, să se obţină variante diferite ale planului de aprovizionare,
într-un cadru permanent şi complex de optimizare;
c. conturează o piaţă cu o structură rigidă şi cu modificări relativ mai lente decât în
cazul bunurilor de consum;
d. au durata de întrebuinţare diferenţiată în raport de specificul procesului de
producţie la care participă, precum şi de intensitatea ori gradul de solicitare la care
sunt supuse;
e. forma, compoziţia, caracteristicile, prezentarea, calitatea, utilizarea şi randamentul
sunt strict definite sub raport tehnic, ceea ce face ca ele să fie alese, încercate,
achiziţionate în functie de aceşti parametri.

8. Derularea activitatii de aprovizionare se realizeaza printr-o serie de metode specifice.

Precizaţi care dintre formulări conţine metodele adevărate:
a. metoda pasiva, metoda pas cu pas, metoda activa;
b. metoda pasiva şi metoda activa;
c. metoda pasiva, metoda „just in time” şi metoda activa;
 d. metoda pasiva, metoda punctului de comandă şi metoda activa;
e. metoda pasiva, metoda scrisă şi metoda activa

9. Precizaţi răspunsul corect ce se referă la: „managementul aprovizionarii integreaza într-un

tot unitar fluxul si controlul resurselor materiale din momentul”:
a. initierii procesului de asigurare si pâna la transformarea acestora în produse
vandabile;
b. fundamentării programelor de aprovizionare pâna la controlul utilizarii resurselor
în consum;
c. dimensionării stocurilor pâna la alimentarea sectiilor de productie;
d. alegerii furnizorilor pâna la eliberarea pentru consum a resurselor materiale;
e. identificării pe structura a resurselor materiale necesare firmei pâna la controlul
utilizarii acestora în consum.

10. Fiecare compartiment al sistemului de aprovizionare trebuie să aibă o organizare internă

raţională, organizare ce va influenţa direct funcţionalitatea sistemului respectiv.
Identificaţi în textele de mai jos varianta care nu conţine elementele ce trebuie să asigure
organizarea internă:
a. identificarea principalelor funcţii ale sistemului;
b. stabilirea criteriilor pe baza cărora se va contura organizarea structurală;
c. precizarea rolului sistemului în cadrul organizării structurale de ansamblu a
firmei;
d. stabilirea gradului de centralizare-descentralizare;
e. legături continue, operative dintre beneficiari şi furnizori.

11. Identificaţi în textele de mai jos varianta care nu se constituie în factori ce influenţează
formele de organizare a aprovizionării:
a. volumul şi diversitatea producţiei ori a obiectivului activităţii economice;
b. adâncirea procesului de specializare şi diversificare a producţiei;
c. forma generală de organizare a firmei;
d. o mare mobilitate pentru adaptarea din mers la noile condiţii care apar atât în
sistemul intern al firmei, cât şi în mediul socio-economic în care aceasta
acţionează;
e. perspectivele de dezvoltare ale firmei.

12. Care din urmatoarele operatii fac parte din fluxul operatiilor la furnizor, ce se efectuează
înaintea livrării, în depozitul de produse finite al firmei producătoare:
a. primirea de la sectiile de fabricatie;
b. sortare, selectare
c. asezare, stivuire;
d. conservare;
e. încărcare în mijloacele de transport.

13. Identificaţi în textele de mai jos varianta care nu conţine sistemele principale de organizare
a aprovizionării:
a. sistemul funcţional sau sistemul pe grupe de activităţi distincte;
b. sistemul pe grupe sau sectoare de aprovizionare-depozitare-control;
 c. sistemul pe departamente;
d. sistemul cantităţilor limită;
e. sistemul mixt.

14. Pentru realizarea trecerii materialelor şi produselor de la producător la consumator se

constituie canale de aprovizionare pe care le vom prezenta în textele de mai jos:
Precizaţi care dintre afirmaţiile de mai jos nu se încadrează la tipuri de canale de
aprovizionare:
a. canale scurte (directe);
b. canale medii;
c. canale lungi (cu intermediari);
d. canale de alte tipuri;
e. canale de furnizori.

15. Adoptarea unuia sau altuia dintre canalele de aprovizionare este determinată de o serie de
factori enumeraţi mai jos:
a. crearea şi dezvoltarea de noi firme industriale în diferite zone ale ţării;
b. caracteristicile producţiei şi consumului unor materiale şi produse;
c. multiplicarea punctelor de producţie şi consum şi creşterea volumului circulaţiei
produselor;
d. apropierea producţiei de locul consumului;
e. stabilirea unor zone de aprovizionare cât mai apropiate de beneficiari.
Stabiliţi care dintre afirmaţii nu reprezintă factor ce determină alegerea canalelor
de aprovizionare.

16. Identificaţi în textele de mai jos afirmaţia care nu se referă la tipurile de relaţii pe linia
aprovizionării:
a. relaţii pe plan intern;
b. relaţii pe plan extern;
c. relaţii de subordonare;
d. relaţii de colaborare pe diverse componente ale activităţii;
e. relaţii de întrajutorare.

17. Identificaţi în textul de mai jos compartimentul care nu este specific relaţiilor pe plan
intern în domeniul aprovizionării:
a. instituţii de conjunctură mondială;
b. compartimentul de desfacere a produselor;
c. compartimentul financiar-contabil;
d. compartimentul de control al calităţii;
e. compartimentul de concepţie-proiectare.

18. Precizaţi care este compartimentul nespecific relaţiilor pe plan extern în cadrul
aprovizionării şi prezentat în textele de mai jos:
a. furnizorii de materiale;
b. unitatile de transport;
c. compartimentul de conceptie-proiectare (de creatie, de cercetare-dezvoltare);
d. unitati specializate în importul de materiale;
 e. institutii de cercetare specializate.

19. Relaţiile de colaborare interne organizatiei se stabilesc de către compartimentul

aprovizionare cu o serie de alte compartimente.
Idenficaţi-le în textele de mai jos şi stabiliţi compartimentul cu care nu realizează acest tip
de relaţie:
a. compartimentul producţie;
b. furnizorii de materiale;
c. compartimentul desfacere;
d. depozitele de aprovizionare;
e. între structurile proprii aprovizionării.

20. Unul din aspectele dezvoltate din punct de vedere teoretic şi practic şi care a cunoscut o
atenţie deosebită din partea specialiştilor în aprovizionare o constituie problematica
stocurilor. Acestea vizeaza:
a. dimensionarea;
b. modernizarea
c. depozitarea;
d. conservarea
e. redistribuirea.
Precizaţi care dintre acestea nu se constituie în probleme ce le includ domeniul
stocurilor.

21. În activitatea practica stocurile de aprovizionare îndeplinesc anumite functii denumite

principale.
Identificaţi în textele de mai jos una din aceste funcţii:
a. înfaptuirea unor ritmuri ridicate de dezvoltare economica;
b. cresterea eficientei întregii activitati economice a firmei;
c. diminuarea eficienţei activităţii economice prin scoaterea din circuit a unor
cantităţi însemnate de resurse;
d. utilizarea intensiva, cu maxima eficienta a capacitatilor de productie si a resurselor
de munca;
e. asigurarea la timp si în totalitate a resurselor materiale necesare proceselor
productive.

22. Strategia activitatii de desfacere se afla în strânsa interdependenta cu:

a. organizarea activitatii de servire-vânzare, livrare-expeditie a produselor;
b. potentialul de productie sau de absorbtie care se poate pune în evidenta prin
estimare;
c. organizarea si modernizarea retelelor de distributie si de service;
d. oferirea si asigurarea serviciilor asociate produselor;
e. urmarirea comportamentului produselor la utilizatori.
Identificaţi în cadrul variantelor prezentate mai sus textul care nu se referă la
elementele de interdependenţă ale strategiei de desfacere.
23. Elaborarea planului strategic si a programelor de desfacere a produselor pe canalele
prevazute sau pe destinatari vizeaza urmatoarele activitati (actiuni):
a. informarea larga a potentialilor utilizatori asupra produselor si serviciilor care se
pot oferi pentru comercializare directa sau prin intermediari;
b. studiul pietei în vederea identificarii cererilor dimensional-structurale ale
viitorilor cumparatori-utilizatori;
c. studiul pietei în vederea identificarii cererilor dimensional-structurale ale
viitorilor cumparatori-utilizatori;
d. întocmirea portofoliului de comenzi si încheierea de contracte economice;
e. expedierea produselor pe canalele de distributie stabilite.
Identificaţi în cadrul variantelor prezentate mai sus textul care se referă la una
dintre activităţile vizate de planul strategic şi programele de desfacere a
produselor.

24. În activitatea de desfacere a produselor firma poate adopta urmatoarele tipuri de strategii:
a. strategii în investigarea pietei;
b. strategii interstiţiale;
c. strategii în domeniul produsului;
d. strategii în domeniul publicitatii si promovarii vânzarilor;
e. strategii în domeniul distributiei.
Identificaţi formularea ce nu reprezintă strategie în activitatea de desfacere a
produselor.

25. În activitatea economica s-au sedimentat si conturat urmatoarele strategii de tip

antreprenorial care au condus la realizarea succesului economic:
a. utilizarea tuturor resurselor de care dispune firma sau antreprenorul;
b. stabilirea tintei acolo unde nu exista nimic;
c. descoperirea si ocuparea unei brese ecologice;
d. crearea unui climat favorabil cumpararii;
e. schimbarea caracteristicilor economice ale unui produs, ale unei piete de desfacere
sau ale unui domeniu.
Identificaţi formularea ce nu reprezintă tip de strategie de desfacere de tip
antreprenorial în domeniul produselor.

26. Procesul de elaborare a planului şi a programelor de aprovizionare materială are la bază o

serie de elemente pe care le prezentăm în continuare:
a. asigurarea unei stricte corelări între necesităţile de consum cu potenţialul pe
structură de resurse materiale care pot fi asigurate, în scopul îndeplinirii
obiectivelor de ansamblu ale activităţii firmei;
b. modificările de ordin tehnic, tehnologic şi organizatoric ce au loc în cadrul
firmelor;
c. îmbunătăţirea structurii materiale;
d. determinarea necesarului de resurse materiale, materii prime şi energetice destinate
realizării activităţii de bază a firmei, respectiv fabricaţiei de produse, executării de
lucrări sau de prestaţii de servicii, denumit generic necesar de consum;
e. tendinţele şi mutaţiile ce se înregistrează pe piaţa internă şi externă de materii
prime.
Alegeti raspunsul corect.
27. Care dintre variantele din textul de mai jos nu reprezintă obiectiv ale strategiei în
aprovizionarea materiala:
a. stabilirea pe structura a necesitatilor reale de resurse materiale pentru consum;
b. implementarea unui sistem informational simplu, cuprinzator, operativ, care sa
permita evidentierea în timp util a starii proceselor de aprovizionare-stocare si
consum al resurselor materiale;
c. mentinerea ritmului aprovizionarilor programate, a dinamicii stocurilor efective în
limitele maxime si minime estimate, a consumurilor în limitele normate;
d. mentinerea ritmului aprovizionarilor programate, a dinamicii stocurilor efective în
limitele maxime si minime estimate, a consumurilor în limitele normate;
e. formarea unor stocuri minim necesare, care sa asigure acoperirea ritmica, completa
si complexa a cererilor pentru consum în conditiile antrenarii unor costuri minime
de achizitionare, aducere si depozitare a resurselor materiale.

28. Identificaţi în textele de mai jos varianta care nu reprezintă modalitati de realizare a
strategiei de aprovizionare:
a. identificarea necesitatilor de consum pentru toate destinatiile de utilizare a
resurselor materiale si evaluarea lor folosind metode si modele adecvate
b. mentinerea ritmului aprovizionarilor programate, a dinamicii stocurilor efective în
limitele maxime si minime estimate, a consumurilor în limitele normate
c. alegerea anticipata a resurselor materiale oferite de piata, folosind o paleta extinsa
de criterii de selectie
d. aplicarea, cu prioritate, în dimensionarea stocurilor a unor modele care asaza
nivelul acestora pe criterii economice
e. folosirea în urmarirea si controlul dinamicii stocurilor efective a unor metode si
tehnici eficiente si de utilitate practica

29. Factorii care influenţează strategiile în cumpărarea de resurse materiale pot fi următorii:
a. disponibilităţile de pe piaţa de cumpărare;
b. numărul de furnizori;
c. varietatea produselor;
d. înţelegerile între furnizori;
e. costurile de intrare pe piaţa de cumpărare.
Identificaţi formularea care nu se constituie în factori ce influenţează strategiile în
aprovizionare.

30. Procesul de elaborare a planului şi a programelor de aprovizionare materială are la bază o

serie de elemente, cum ar fi:
a. determinarea necesarului de resurse materiale, materii prime şi energetice destinate
realizării activităţii de bază a firmei, respectiv fabricaţiei de produse, executării de
lucrări sau de prestaţii de servicii, denumit generic necesar de consum;
b. modificările de ordin tehnic, tehnologic şi organizatoric ce au loc în cadrul
firmelor;
c. îmbunătăţirea structurii materiale
d. determinarea necesarului de resurse materiale, materii prime şi energetice destinate
realizării activităţii de bază a firmei, respectiv fabricaţiei de produse, executării de
 lucrări sau de prestaţii de servicii;
e. tendinţele şi mutaţiile ce se înregistrează pe piaţa internă şi externă de materii
prime.
Alegeti raspunsul corect.

31. Aprovizionarea materială poate fi definită ca fiind:

a. activitatea (procesul) cu ajutorul căreia se asigură resursele materiale în volumul,
dinamica şi structura care să permită realizarea obiectivelor generale ale firmei
(întreprinderii, unităţii sau agentului economic) în condiţiile unor costuri minime
şi ale unui profit cât mai mare;
b. activitatea (procesul) cu ajutorul căreia se asigură resursele materiale necesare
desfăşurării în condiţiuni optime a productiei, în volumul, dinamica şi structura
care să permită realizarea obiectivelor generale;
c. activitatea (procesul) cu ajutorul căreia se asigură resursele materiale necesare
desfăşurării în condiţiuni optime a productiei, în volumul, dinamica şi structura
care să permită realizarea obiectivelor generale ale firmei (întreprinderii, unităţii
sau agentului economic) în condiţiile unor costuri minime şi ale unui profit cât
mai mare;
d. activitatea (procesul) cu ajutorul căreia se asigură resursele materiale necesare
desfăşurării în condiţiuni optime a productiei, întreprinderii, unităţii sau agentului
economic.
Alegeti raspunsul corect.

32. Asigurarea (se are în vedere asigurarea materială şi cu echipamente tehnice) reprezintă:
a. un act de comerţ prin care se obţin bunuri economice şi titluri de valoare în
condiţiile convenite de părţi;
b. un sistem complex ce constă în aceea că implică acţiunile de completare a bazei
materiale necesare procesului de producţie cu resurse provenite atât de pe piaţă, cât
şi cu resurse interne;
c. aproviziona cu combustibil, cu materie primă, cu energie etc. instalaţii,
întreprinderi, localităţi etc.;
d. activitatea prin care se obţine un lucru plătind preţul lui.
Alegeti raspunsul corect.

33. Identificaţi care dintre formulările de mai jos nu se constituie în indicator de consum şi
valorificare:
a. normele de consum (consumurile specifice);
b. coeficienţii produs-material;
c. coeficientii de valorificare a resurselor materiale noi si refolosibile;
d. coeficientii tehnici de utilizare productiva a resurselor materiale;
e. coeficientii de masa neta si specifica a produselor.

34. Precizaţi formularea care nu se referă la una din modalităţile de acţiune pentru
concretizarea obiectivelor conducerii procesului de stocare:
a. folosirea în dimensionarea stocurilor a unor modele economico-matematice
adecvate scopului urmărit, care ţin seama de factorii concreţi ce le condiţionează
existenţa şi nivelul de constituire, de cheltuielile specifice pe care le antrenează
 procesul lor de formare;
b. valorificarea într-un timp scurt a stocurilor devenite disponibile pentru deblocarea
operativă a fondurilor financiare astfel imobilizate;
c. aplicarea în procesul de urmărire-control a derulării proceselor de stocare, a
evoluţiei stocurilor efective faţă de limitele estimate, a unor metode şi tehnici de
mare eficacitate şi utilitate practică, cu accentuat caracter preventiv pentru
fenomene dereglatoare sau stări iraţionale;
d. alegerea furnizorilor a căror ofertă prezintă cele mai avantajoase condiţii
economice şi asigură certitudine în livrările viitoare;
e. asigurarea unor condiţii de depozitare-păstrare judicioase în scopul prevenirii
degradărilor de materiale staţionate în stocuri.

35. Identificaţi în cadrul formulărilor de mai jos pe cea care nu se referă la un criteriu de
clasificare a normelor de consum:
a. dupa elementele componente;
b. după locul ocupat în cadrul circuitului productiv;
c. dupa destinatia de consum;
d. dupa natura resurselor materiale;
e. dupa orizontul de timp de aplicare sau perioada de valabilitate.

36. Identificaţi în textele de mai jos punctul ce nu reprezintă caracteristicile elementelor de

calcul ale structurii stocurilor:
a. cererea de consum;
b. cantitatea de aprovizionat;
c. lotul cu care se face aprovizionarea;
d. cererea variabilă;
e. parametrii de timp care intervin în procesele de stocare.

37. Identificaţi în cadrul formulărilor de mai jos textul care nu se referă la factorii de influenta
ai procesului de croire:
a. caracteristicile dimensionale ale materialelor si reperelor;
b. varietatea dimensional-configurativa a reperelor obtinute dintr-un suport definit
poate conduce la o croire simpla sau complexa;
c. tipul productiei si tehnica ori tehnologia folosite în debitarea-decuparea reperelor;
d. volumul materialului care este efectiv folosit;
e. forma si structura interna a materialului de croit.

38. Identificaţi în textele ce urmează formularea care nu se încadrează în tipurile de gestiune

diferenţiată a stocurilor:
a. gestiunea cu cerere constantă, la intervale egale;
b. gestiunea cu cerere variabilă, la intervale egale;
c. gestiune cu cerere imediată, slab crescătoare;
d. gestiunea cu cerere variabilă, la intervale inegale;
e. gestiunea de tip sau cu două depozite.
39. Identificaţi în textele de mai jos formularea care nu reprezintă consecinţe ale deţinerii
stocurile fără mişcare în firmă:
a. cheltuieli mari pentru întreţinerea, depozitarea şi conservarea materialelor;
b. blocarea spaţiilor de depozitare;
c. dobânzi penalizatoare pentru creditele acordate;
d. supradimensionarea necesarului de materii prime şi materiale;
e. degradarea, demodarea sau dezasortarea materialelor depozitate o perioadă mai
îndelungată de timp.

40. Identificaţi în cadrul textelor de mai jos formularea care nu se constituie în factor ce
influenţează strategia de desfacere:
a. profilul de activitate al firmei;
b. căile de prospectare a pieţei;
c. numărul de utilizatori potenţiali;
d. gradul de complexitate al produselor şi serviciilor;
e. numărul de producători sau prestatori de servicii de un anumit tip.

41. Strategia activitatii de desfacere se afla în strânsa interdependenta cu:

a. organizarea activitatii de servire-vânzare, livrare-expeditie a produselor;
b. organizarea si modernizarea retelelor de distributie si de service;
c. potentialul de productie sau de absorbtie care se poate pune în evidenta prin
estimare;
d. oferirea si asigurarea serviciilor asociate produselor;
e. urmarirea comportamentului produselor la utilizatori.
Identificaţi în cadrul variantelor prezentate mai sus textul care nu se referă la
elementele de interdependenţă ale strategiei de desfacere.

42. Atunci când au apărut fenomene de imobilizare a resurselor în stocuri este necesar ca
problema să fie soluţionată prin diferite căi.
În textele de mai jos identificaţi formularea care nu reprezintă cale de soluţionare:
a. folosirea resurselor materiale respective, devenite disponibile, chiar în cadrul
firmei, dar pe alte destinaţii de consum decât cele iniţiale şi dacă se justifică
economic;
b. înlocuirea unor materiale sau sortimente cu cele existente în stoc şi utilizarea lor
pentru alte lucrări sau pentru alte produse;
c. desfăşurarea unei ample acţiuni de informare a potenţialilor clienţi de pe piaţă
asupra resurselor materiale şi produselor disponibile pentru vânzare, folosind în
acest sens toate mijloacele posibile care se justifică economic;
d. contractele economice se adaptează la noile condiţii, ţinându-se cont de gradul de
acoperire al sarcinilor de plan cu resursele materiale existente în stoc;
e. asigurarea unor condiţii optime pentru activizarea resurselor materiale blocate fără
scop economic în stocuri disponibile.

43. Elaborarea planului strategic si a programelor de desfacere a produselor pe canalele

prevazute sau pe destinatari vizeaza urmatoarele activitati (actiuni):
a. informarea larga a potentialilor utilizatori asupra produselor si serviciilor care se
pot oferi pentru comercializare directa sau prin intermediari;
 b. studiul pietei în vederea identificarii cererilor dimensional-structurale ale viitorilor
cumparatori-utilizatori;
c. expedierea produselor pe canalele de distributie stabilite;
d. întocmirea portofoliului de comenzi si încheierea de contracte economice;
e. studiul pietei în vederea identificarii cererilor dimensional-structurale ale viitorilor
cumparatori-utilizatori.
Identificaţi în cadrul variantelor prezentate mai sus textul care se referă la una
activităţile vizate de planul strategic şi programele de desfacere a produselor.

44. Cheltuielile de stocare, cuprind cheltuielile efectuate cu:

a. ransportul intern, manipularea, depozitarea propriu-zisa, conservarea, paza,
evidenta, sau eventuale deteriorari; imobilizarea fondurilor financiare;
b. stationarea resurselor materiale în stoc; primirea-receptia; imobilizarea fondurilor
financiare;
c. stationarea resurselor materiale în stoc; primirea-receptia; transportul intern,
manipularea, depozitarea propriu-zisa, conservarea, paza, evidenta, sau eventuale
deteriorari; imobilizarea fondurilor financiare;
d. stationarea resurselor materiale în stoc; primirea-receptia; transportul intern,
manipularea, depozitarea propriu-zisă, conservarea, paza, evidenta, sau eventuale
deteriorari;
e. stationarea resurselor materiale în stoc; transportul intern, manipularea, depozitarea
propriu-zisa, conservarea, paza, evidenta, sau eventuale deteriorari.
Identificaţi formularea care conţine răspunsul corect cu privire la ce cuprind
cheltuielile de stocare.

45. În activitatea de desfacere a produselor firma poate adopta urmatoarele tipuri de strategii:
a. strategii în investigarea pietei;
b. strategii în domeniul publicitatii si promovarii vânzarilor;
c. strategii în domeniul produsului;
d. strategii interstiţiale;
e. strategii în domeniul distributiei.
Identificaţi formularea ce nu reprezintă strategie în activitatea de desfacere a
produselor.

46. Indicaţi în formulările de mai jos afirmaţia care nu are tangenţă cu marimea efortului
direct de stocare:
a. a. cheltuieli cu salariile muncitorilor si personalului administrativ care deservesc
depozitele, inclusiv cotele pentru asigurari sociale aferente;
b. cheltuielile ocazionate de formarea si detinerea stocurilor;
c. cheltuieli cu amortismentele mijloacelor fixe, respectiv pentru constructii, utilaje,
mecanisme si alte mijloace de inventar ale depozitelor;
d. cheltuieli pentru energie electrica, combustibili, carburanti, abur, destinate
desfasurarii proceselor tehnologice de manipulare - depozitare - conservare;
e. cheltuieli pentru întretinerea si repararea instalatiilor si echipamentelor.
47.În activitatea economica s-au sedimentat si conturat urmatoarele strategii de tip
antreprenorial care au condus la realizarea succesului economic:
a. crearea unui climat favorabil cumpararii;
b. stabilirea tintei acolo unde nu exista nimic;
c. descoperirea si ocuparea unei brese ecologice;
d. utilizarea tuturor resurselor de care dispune firma sau antreprenorul;
e. schimbarea caracteristicilor economice ale unui produs, ale unei piete de desfacere
sau ale unui domeniu.
Identificaţi formularea ce nu reprezintă tip de strategie de desfacere de tip
antreprenorial în domeniul produselor.

48.Stocurile peste necesar sau suprastocarea reprezintă acumulări de resurse materiale care
depăşesc nevoile firmei pentru perioada respectivă; această situaţie se datorează unor
cauze obiective.
Precizaţi care este formularea din textele de mai jos ce nu conţine aceste cauze:
a. modificarea pe parcursul anului a structurii productiei, fara adaptarea
corespunzatoare a planului de aprovizionare.;
b. specificarea si comandarea materialelor în formate, dimensiuni, compozitii, calitati
diferite de cele reale, necesare în procesul de productie;
c. livrarea de catre furnizori a unor materiale în sortotipodimensiuni diferite de cele
prevazute în comenzile primite de la beneficiari si în contractele economice
încheiate cu acestia;
d. folosirea resurselor materiale respective, devenite disponibile, chiar în cadrul
firmei, dar pe alte destinatii de consum decât cele initiale si daca se justifica
economic;
e. livrarea de catre furnizori a materialelor în neconcordanta cu termenele stabilite
prin contracte sau expedierea unor loturi mai mari decât cele care au stat la baza
dimensionarii stocurilor.

49. Sfera de cuprindere a serviciilor se poate materializa în:

a. servicii care contribuie la conceperea si fabricatia unor produse;
b. modalitatile practicate de producator-furnizor pentru desfacerea produselor sale;
c. asistenta în domeniul organizarii si conducerii productiei;
d. serviciile care înlesnesc comercializarea produselor;
e. asistenta în domeniul organizarii si conducerii activitatii de desfacere.
Identificaţi formularea ce nu reprezintă sferă de cuprindere a serviciilor.

50. Precizaţi care este formularea din textele de mai jos ce nu conţine una dintre metodele de
calcul a stocurilor de producţie:
a. metoda calculului direct;
b. metode ce iau în calcul cheltuielile antrenate de procesele de
aprovizionare-stocare;
c. metoda calculului indirect;
d. metoda minim-maxim;
e. metoda statistică.
 51.Identificaţi în cadrul variantelor de mai jos textele care nu se referă la funcţiile serviciilor:
a. de retroinformare;
b. de sporire a volumului si eficientei vânzarilor;
c. de îmbunatatire a calitatii ofertei;
d. de înlesnire a comercializării produselor;
e. de stabilizare si permanentizare a relatiilor cu partenerii.

52. Precizaţi care este formularea din textele de mai jos ce conţine unul dintre elementele de
care depinde pragul de comandă-reaprovizionare:
a. durata de fabricaţie a produselor;
b. durata de alimentare a secţiilor consumatoare;
c. durata de emitere a comenzii de reaprovizionare;
d. durata de păstrare a resurselor în stocuri în depozite şi magazii;
e. durata de reaprovizionare.

53. Precizaţi care din variantele de text de mai jos se referă la principalii indicatori specifici ce
definesc continutul planului si programelor de desfacere:
a. stocul preliminat de produse finite la începutul perioadei de gestiune; stocul
preliminat de produse finite la sfârsitul perioadei de gestiune; stocul de siguranta;
b. volumul desfacerilor; stocul preliminat de produse finite la sfârsitul perioadei de
gestiune;
c. volumul desfacerilor; stocul de conjunctura; stocul preliminat de produse finite la
sfârsitul perioadei de gestiune;
d. volumul desfacerilor; stocul preliminat de produse finite la începutul perioadei de
gestiune; stocul de produse finite destinate desfacerii la sfârsitul perioadei de
gestiune;
e. volumul desfacerilor; stocul preliminat de produse finite la începutul perioadei de
gestiune.

54. Pe timpul cât produsele finite se gasesc în stocul de desfacere acestea trebuie sa suporte o
serie de operatii precum:
a. primirea si receptia produselor finite sosite de la sectiile de fabricatie;
b. înregistrarea în evidenta si încarcarea gestiunii;
c. asamblarea, compunerea, efectuarea unor operatiuni de montaj;
d. sortarea produselor finite;
e. se face egalitatea dintre stocul previzionat si stocul real apreciindu-se cu o valoare
probabila.
Identificaţi operaţiile care nu se încadrează la acest moment.

55. Precizaţi care din textele de mai jos conţin sistemele de indexare uzitate în nomenclatorul de
materiale şi echipamente tehnice:
a. sistemul zecimal;
b. sistemul milenar;
c. sistemul alfa - numeric si numeric;
d. sistemul centisimal;
e. sistemul combinat.
56. Cauzele care pot conduce la încetinirea ritmului de crestere a vânzarilor si de
dezvoltare a produsului lansat sunt urmatoarele:
a. produsul nu raspunde din punct de vedere calitativ cerintelor cumparatorilor;
b. reclama, publicitate, prezentare slabe, ce nu sustin în suficienta masura ritmul
asteptat al vânzarilor;
c. piata nu este prospectata corespunzator ceea ce conduce la o saturare timpurie a
ei, la lipsa de cerere, la restrângerea zonelor de consum;
d. a considera produsul patruns pe piata ca vechi, din care cauza va trebui ca, odata ce
perioada de crestere s-a terminat, sa se orienteze catre alte produse noi;
e. aparitia unui produs similar îmbunatatit, sau a unui produs cu totul nou care
cuprinde în gama utilizarilor lui si utilizarile produsului lansat anterior pe piata.
Precizaţi care dintre texte de mai sus nu se constituie în cauze ale încetinirii
ritmului de creştere a vânzărilor şi de dezvoltare a produsului.

57. Nomenclatorul de resurse materiale şi echipamente trebuie să răspundă unor cerinţe.

Identificaţi în textele de mai jos formularea ce nu reprezintă cerinţă a Nomenclatorului de
resurse materiale şi echipamente:
a. să cuprindă toate articolele de care are nevoie firma, pe toate subsistemele
componente, pe întreaga perioadă de gestiune;
b. să prevadă poziţii de rezervă pentru includerea ulterioară în cadrul acestuia a noi
articole neprevăzute sau neidentificate iniţial;
c. să fie completat la zi;
d. să cuprindă fiecare articol distinct la o singură poziţie şi să îi corespundă un singur
număr de cod;
e. să asigure o ordonare aleatorie dar strictă a materiilor prime şi materialelor.

58. Procesul de elaborare a planului şi a programelor de aprovizionare materială are la bază o

serie de elemente pe care le prezentăm în continuare:
a. asigurarea unei stricte corelări între necesităţile de consum cu potenţialul pe
structură de resurse materiale care pot fi asigurate, în scopul îndeplinirii
obiectivelor de ansamblu ale activităţii firmei;
b. determinarea necesarului de resurse materiale, materii prime şi energetice destinate
realizării activităţii de bază a firmei, respectiv fabricaţiei de produse, executării de
lucrări sau de prestaţii de servicii, denumit generic necesar de consum;
c. îmbunătăţirea structurii materiale
d. modificările de ordin tehnic, tehnologic şi organizatoric ce au loc în cadrul
firmelor;
e. tendinţele şi mutaţiile ce se înregistrează pe piaţa internă şi externă de materii
prime.
Alegeti raspunsul corect din variantele de mai sus.

59. Precizaţi care din textele de mai jos nu se încadrează la activitatea operativă de desfacere a
produselor:
a. organizarea minutioasa a operatiunilor de pregatire a produselor pentru livrare;
b. pregatirea pieţei cu privire la aparitia unor noi produse;
c. întocmirea documentelor de expeditie;
d. Formarea loturilor complete si complexe, unitare pentru livrare;
 e. derularea propriu-zisa a actiunii.

60. Care dintre variantele din textul de mai jos nu reprezintă obiective ale strategiei în
aprovizionarea materiala:
a. implementarea unui sistem informational simplu, cuprinzator, operativ, care sa
permita evidentierea în timp util a starii proceselor de aprovizionare-stocare si
consum al resurselor materiale;
b. stabilirea pe structura a necesitatilor reale de resurse materiale pentru consum;
c. mentinerea ritmului aprovizionarilor programate, a dinamicii stocurilor efective în
limitele maxime si minime estimate, a consumurilor în limitele normate;
d. mentinerea ritmului aprovizionarilor programate, a dinamicii stocurilor efective în
limitele maxime si minime estimate, a consumurilor în limitele normate;
e. formarea unor stocuri minim necesare, care sa asigure acoperirea ritmica, completa
si complexa a cererilor pentru consum în conditiile antrenarii unor costuri minime
de achizitionare, aducere si depozitare a resurselor materiale.

61. Precizaţi care din textele de mai jos nu reprezintă obiectiv al analizei gradului de
îndeplinire a planului de desfacere:
a. stabilirea gradului în care firma si-a îndeplinit planul de livrari;
b. estimarile privind vânzarile suplimentare catre clientii potentiali;
c. nivelul imobilizarilor de produse finite în stocuri, în raport cu limitele normate;
d. ponderea produselor noi livrate în raport cu productia vânduta;
e. gradul de acoperire cu contracte a activitatii de desfacere.

62. Identificaţi în textele de mai jos varianta care nu reprezintă modalitati de realizare a
strategiei de aprovizionare:
a. identificarea necesitatilor de consum pentru toate destinatiile de utilizare a
resurselor materiale si evaluarea lor folosind metode si modele adecvate;
b. folosirea în urmarirea si controlul dinamicii stocurilor efective a unor metode si
tehnici eficiente si de utilitate practica;
c. alegerea anticipata a resurselor materiale oferite de piata, folosind o paleta extinsa
de criterii de selectie;
d. aplicarea, cu prioritate, în dimensionarea stocurilor a unor modele care asaza
nivelul acestora pe criterii economice;
e. mentinerea ritmului aprovizionarilor programate, a dinamicii stocurilor efective în
limitele maxime si minime estimate, a consumurilor în limitele normate.

63. Identificaţi în cadrul textelor de mai jos formularea care nu reprezintă etapă de parcurs în
organizarea şi concretizarea relaţiilor comerciale de desfacere:
a. studierea pietei de materiale si produse;
b. alegerea de catre viitorii clienti a preturilor;
c. alegerea beneficiarilor (furnizorilor);
d. testarea credibilitatii;
e. alegerea modului de prezentare a produselor pe piaţă.
64. Factorii care influenţează strategiile în cumpărarea de resurse materiale pot fi următorii:
a. disponibilităţile de pe piaţa de cumpărare;
b. varietatea produselor;
c. numărul de furnizori;
d. înţelegerile între furnizori;
e. costurile de intrare pe piaţa de cumpărare.
Identificaţi formularea care nu se constituie în factori ce influenţează strategiile în
aprovizionare.

65. Acordul de parteneriat trebuie sa rezolve urmatoarele probleme principale:

a. accentuarea organizarii fabricatiei produselor pe linii de flux;
b. repartitia riscurilor economice, care în prezent apasa unilateral, pe cei trei
parteneri-subfurnizor, furnizor, cumparator (beneficiar);
c. raspunderea asupra reusitei produsului sa revina subfurnizorului, evident în
proportiile si limitele ce se vor stabili în cadrul acordului;
d. conceptia tehnica sa apartina si subfurnizorului, pentru partea lui de contributie la
realizarea produsului, avându-se în vedere ca aceasta sa se încadreze în conceptia
de ansamblu a produsului, sa fie functionala, utila si sa reprezinte un proces tehnic
cu avantaje economice nete fata de situatia anterioara;
e. subfurnizorul sa nu fie izolat de consumatorul final, ci sa aiba dreptul de a colabora
cu acesta, favorizându-se astfel contributia la gasirea unor solutii mai bune si cu un
profit mai mare în raport cu cele ale furnizorului principal.
Identificaţi în cadrul variantelor de mai sus textul care nu se referă la ce probleme
trebuie să rezolve acordul de parteneriat.

66. Poziţia firmei în cadrul pieţei, în calitate de producător-furnizor necesită evidenţierea unor
caracteristici speciale ale acesteia. Caracterizarea furnizorilor se poate face după cum
urmează:
a. prin sistemul de preţuri;
b. prin resursele oferite;
c. prin facilităţile oferite consumatorilor;
d. prin calitatea managementului;
e. ca producători.
Identificaţi formularea care nu se constituie în criterii de caracterizarea a
furnizorilor.

67. Identificaţi în cadrul textelor de mai jos formularea ce nu se referă la factorii de evolutie a
contextului stimulator al practicilor subfurnizoratului:
a. factorii tehnologici;
b. factorii culturali;
c. factorii economici si financiari;
d. factorul geospaţial;
e. factorii socio-politici.

68. Identificaţi în textele de mai jos varianta care nu se constituie în criteriu obiectiv de
apreciere a furnizorilor reali:
a. modul de derulare a livrarilor anterioare;
 b. preocuparea pentru a-si face cunoscute conditiile de livrare;
c. modul de respectare a conditiilor referitoare la cantitatea comandata, cantitatea
livrata efectiv, sortimentatia prevazuta, calitatea solicitata;
d. modul în care se procedeaza în cazul materialelor si produselor respinse la receptia
calitativa si cantitativa;
e. informarea clientilor despre modernizarile pe care le are în vedere furnizorul sau
produsele noi prevazute pentru fabricatie

69. Identificaţi în cadrul formulărilor de mai jos textul care nu se constituie în criteriu de
clasificare a contractelor economice:
a. dupa obiect;
b. după modul de stabilire a condiţiilor contractuale;
c. dupa elementele care pot reprezenta obiect al unui contract;
d. dupa orizontul de timp la care se refera;
e. dupa forma în care se concretizeaza.

70. Identificaţi în textele de mai jos care dintre variante nu conţine factori favorizanţi ai
relaţiilor contractuale :
a. când preţurile de vânzare la care urmează a fi livrate produsele şi forma de
decontare sunt congruente;
b. când între cumparatori si furnizori s-au format relatii traditionale în procesele
de aprovizionare-desfacere, ca urmare a adâncirii specializarii si cooperarii în
productie;
c. când obiectul relatiilor economice contractuale îl constituie aprovizionarea cu
materii prime si materiale de baza (carbuni, sisturi bituminoase, minereuri);
d. în cazul masinilor, utilajelor si instalatiilor, al altor produse complexe destinate
obiectivelor de investitii;
e. în cazul produselor care se realizeaza de una sau un numar restrâns de firme
producatoare si sunt destinate unuia sau mai multor consumatori traditionali.

71. Strategia în domeniul aprovizionării este compusă din următoarele elemente:

a. misiunea firmei;
b. obiectivele fundamentale;
c. planurile strategice;
d. resursele;
e. termenele;
f. avantajul competitiv;
g. optiunile strategice.
Care element nu face parte din strategia în domeniul aprovizionarii?

72. Dupa tipul obiectivelor si natura abordarilor strategia poate fi:

a. de privatizare;
b. de restructurare;
c. opereationala;
d. joint-venture;
e. manageriala;
f. inovationala;
 g. ofensiva;
h. de specializare.
Care din cele mentionate mai sus nu reprezinta o strategie?

MULTIPLE RESPONSE

1. Principalele sisteme de organizare a aprovizionării sunt:

a. structura de personal dinamica;
b. structura functionala;
c. structura organizatorica pe departamente;
d. organizarea pe grupe de aprovizionare-depozitare-control-utilizare a resurselor;
e. organizatia care invata;
f. organizarea de tip retea.
Alegeti raspunsurile corecte.

2. Alegeti din variantele de mai jos, care sunt metodele şi tehnicile de calcul a necesităţilor
de resurse materiale:
a. metoda de calcul direct;
b. metoda de calcul pe baza de analogie;
c. metoda empirica de calcul a necesitatilor de resursele materiale;
d. metoda indicelui global de consum la un milion de lei productie nominalizata;
e. metoda coeficientilor dinamici;
f. metoda de calcul pe baza sortimentului tip;
g. metoda de calcul al necesarului de materiale pentru sarja.

3.
Din variantele de mai jos alegeti sistemele şi tehnicile utilizate în planificarea
aprovizionarii materiale:
a. sistemul de aprovizionare programata;
b. sistemul de aprovizionare dinamica;
c. sistemul de aprovizionare "just in time";
d. planificarea necesarului de materiale (MRP);
e. sistemul empiric de planificare a aprovizionãrii.

4. Elaborarea strategiei în aprovizionarea materială presupune:

a. analiza necesitatilor de consum prin identificarea grupelor de resurse pe categorii
de importanta si posibilităti de obtinere;
b. analiza sistematica a pietei;
c. colaborarea cu furnizorii;
d. Identificarea oportunitatilor de actiune strategică pe grupe de furnizori;
e. identificarea cailor de actiune eficienta pe piată;
f. luarea in calcul a necesitatilor tactice de aprovizionare.
Stabiliti care sunt etapele elaborarii strategiei de aprovizionare materiala.

5. Costul stocurilor cuprinde:

a. costurile aferente achizitiei – spre exemplu cheltuielile de transport;
b. costurile cu manopera;
 • c. costurile de desfacere;
• d. alte costuri suportate pentru a aduce stocurile in forma si in locul in care se
regasesc;
e. costuri aferente prelucrarii.
Alegeti din variantele de mai sus elementele care sunt cuprinse in costul stocurilor.

6. Analiza pietei de aprovizionare presupune:

a. analiza structurii surselor de aprovizionare pe pieţe şi principalii furnizori, precum
şi gradul de dependenta fata de anumiti furnizori;
b. analiza indicelui de realizare a necesarului de aprovizionat;
c. analiza normelor de consum;
d. analiza caracteristicilor ofertei de resurse de pe piata.
Stabiliti care sunt elementele specifice analizei pietei de aprovizionare.

7. Principalele sisteme de desfacere sunt:

a. desfacerea centralizata;
b. desfacerea din depozitele centrale;
c. desfacerea direct de la sectiile (sectoarele) de fabricatie;
d. eliberarea produselor finite;
e. desfacerea prin intermediari.
Alegeti raspunsurile corecte.

8. Canalele de desfacere sunt:

a. canalele directe dintre producător si consumator;
b. canalele cu intermediari;
c. desfacerea din depozitele centrale;
d. desfacerea direct de la sectiile (sectoarele) de fabrictatie;
e. canalele medii prin care se realizeaza desfacerea produselor prin propriile
magazine sau terte.
Alegeti variantele corecte.

9. Forme de realizare a procesului de desfacere sunt:

a. desfacerea din depozitele centrale;
b. vanzarea pe baza de comanda anticipata ferma;
c. desfacerea direct de la sectiile (sectoarele) de fabricatie;
d. vanzarea prin contractare anticipata;
e. vanzarea pe baza de cerere neprogramata, dar previzibila.
Alegeti variantele corecte.

10. Procesul de desfacere se manifestã prin urmãtoarele forme:

a. vanzarea pe baza de comanda anticipata ferma;
b. desfacerea din depozitele centrale;
c. vanzarea prin contractare anticipata;
d. vanzarea pe baza de cerere neprogramata, dar previzibila;
e. desfacerea direct de la sectiile (sectoarele) de fabricatie.
Alegeti variantele corecte.
11. Vânzarea complexă presupune:
a. servicii pe timpul producerii bunurilor;
b. servicii anterioare vânzării;
c. servicii din timpul vânzării;
d. servicii timpul trasportului;
e. servicii post-vanzare.
Alegeti variantele corecte.

12. Operatiunile specifice, cele mai semnificative prin implicatiile economice la producatori,
sunt:
a. receptia initiala;
b. anticiparea livrarilor;
c. receptia finala;
d. organizarea livrarilor si realizarea lor prin expediere sau eliberare a produselor
catre clienti;
e. asigurarea garantiei.
Alegeti variantele corecte.

13. Echipa destinata negocierilor se constituie în functie de:

a. importanta afacerii pentru firma;
b. nivelul de reprezentare a interlocutorilor si numarul de participanti din partea
partenerului;
c. obiectul de negociat;
d. structura profesionala, functiile si alte calitati ale componentei echipei ce
reprezinta partenerul la tratative;
e. nivelul relational existent la nivelul firmei;
f. strategia adoptata pentru desfasurarea negocierilor.
Alegeti variantele corecte din cele prezentate mai sus.

14. Negocierile în procesele de vânzare-cumparare se clasifica în mai multe forme dupa cum
urmeaza:
a. în scris;
b. prin corespondenta;
c. telefonice;
d. întâlniri directe;
e. dupa scop;
f. întâlniri indirecte;
g. mixte.
Alegeti variantele corecte.

15. În cadrul negocierilor se pot avea în vedere urmatoarele elemente:

a. stabilirea strategiei de dezvoltare a aprovizionãrii si desfacerii;
b. rezolvarea unor probleme ce apar în derularea proceselor de aprovizionare;
c. modificarea unor clauze contractuale;
d. completarea contractului cu noi clauze;
e. prelungirea contractului;
 f. rezolvarea reclamatiilor si litigiilor;
g. pregatirea solutionarii litigiilor prin arbitraj;
h. analiza tranzactiilor si formularea concluziilor privind colaborarea partenerilor.
Alegeti variantele corecte din cele prezentate mai sus.

16. Factorii de evolutie a contextului stimulator, a practicilor subfurnizoratului pot fi:

a. factorii tehnologici;
b. factori relationali;
c. factorii economici si financiari;
d. factorii culturali;
e. factorii socio-politici;
f. factori institutionali;
g. factori organizationali;
h. alegerea strategiilor de cãtre firme.
Alegeti variantele corecte din cele prezentate mai sus.

17. Principalele obiective strategice si politice pentru luarea deciziei de subfurnizorat sunt
urmãtoarele:
a. obtinerea avantajului in relatiile cu subfurnizorii;
b. obtinerea unei rentabilitati maxime;
c. dezvoltarea firmei si cucerirea de noi piete;
d. aplicarea unei politici de stabilitate si de promovare a personalului firmei;
e. specializarea subfurnizorilor;
f. obtinerea rentabilitatii activitatii subfurnizorilor.
Alegerea variantelor corecte din variantele prezentate mai sus.

18. Factorii ce influenteaza puterea de negociere sunt:

a. raportul cerere-oferta;
b. marimea celor doi parteneri;
c. temperamentul negociatorilor;
d. gradul de informare despre piata si parteneri;
e. viteza si capacitatea de reactie, flexibilitatea în actiune;
f. capacitatea de a risca;
g. experienta;
h. gradul de pregatire a negocierii.
Alegeti variantele corecte din cele prezentate mai sus.

19. Contractul economic încheiat trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele conditii:

a. sa aibe acordul Camerei de comert;
b. sã existe consimtãmântul pãrtilor;
c. pãrtile sã aibã capacitatea de a încheia acte juridice;
d. obiectul sã fie legal;
e. sa fie redactat doar in format electronic.
Alegeti variantele corecte.
20. Cãile pentru realizarea unei eficiente ridicate în efectuarea operatiunilor in depozite sunt:
a. dispunerea depozitelor;
b. scurtarea timpului necesar fiecãrei operatiuni;
c. îmbunãtãtirea fluxului de circulatie a materialelor;
d. îmbunãtãtirea organizãrii muncii.
Alegeti raspunsurile corecte.

21. Analiza folosirii suprafetelor de depozitare evidentiazã urmãtoarele elemente de fond:

a. dacã suprafata depozitului a fost integral folositã;
b. factorii care au influentat cresterea sau scãderea folosirii suprafetei de depozitare;
c. dacã modul de depozitare a materialelor a fost cel mai corespunzãtor pentru
folosirea rationalã a suprafetei de depozitare;
d. care au fost consecintele unei utilizãri nerationale a suprafetei depozitului;
e. mãsurile ce sunt necesare pentru îmbunãtãtirea coeficientului de folosire a
suprafetei de depozitare;
f. dispunerea depozitului in apropierea liniilor de fabricatie.
Alegeti variantele corecte.

22. Ca sisteme de depozitare a paletilor se pot folosi:

a. depozitarea aleatorie a produselor;
b. depozitarea selectivã a paletilor;
c. depozitarea selectivã a paletilor pe stelaje;
d. depozitarea selectivã pe stelaje ce permit dispunerea pe douã siruri în adâncime;
e. depozitarea selectivã pe stelaje cu înãltimi medii, în conditiile unor intervale
înguste între rânduri;
f. depozitarea in functie de decizia managerului.
Alegeti variantele corecte.

23. Depozitarea pieselor cu dimensiuni mici si a produselor cu forme neregulate are loc dupã
urmãtoarele metode:
a. utilizarea unor tãvi sau sertare compartimentate;
b. utilizarea lãzilor si a containerelor;
c. utilizarea dulapurilor din otel cu o structurã solidã;
d. utilizarea rafturilor deschise;
e. utilizarea rafturilor inchise.
Alegeti variantele corecte.

24. Ambalarea trebuie sã reducã la minim:

a. riscurile de pagubã pe timpul fabricatiei;
b. riscurile de pagubã la manipulare;
c. riscurile de pagubã la încãrcare-descãrcare;
d. riscurile de pagubã la transbordare;
e. riscurile de pagubã la transport;
f. riscurile de pagubã la stivuire;
g. riscurile de pagubã cauzate de factori atmosferici, fizici, chimici, biologici.
Alegeti variantele corecte.
25. Ambalarea trebuie sã reducã la minim:
a. riscurile de pagubã pe timpul fabricatiei;
b. riscurile de pagubã la manipulare;
c. riscurile de pagubã la încãrcare-descãrcare;
d. riscurile de pagubã la transbordare;
e. riscurile de pagubã la transport;
f. riscurile de pagubã la stivuire;
g. riscurile de pagubã cauzate de factori atmosferici, fizici, chimici, biologici.
Alegeti varianta incorecta.

26. Categoriile de materiale folosite la ambalare sunt urmãtoarele:

a. lemnoase;
b. celulozice;
c. plastice;
d. metalice;
e. textile;
f. sticlã;
g. lichide.
Alegeti variantele corecte.

27. Receptia calitativã pe bazã de probe presupune acceptarea unor riscuri precum:
a. analiza la expeditie;
b. acceptarea unor loturi necorespunzãtoare;
c. respingerea loturilor ca necorespunzãtoare.
d. analiza la receptie.
Alegeti variantele corecte.

28. În afluirea ambalajelor se impun tehnici specifice precum:

a. tehnica autoportantă;
b. tehnici specifice mãrfurilor lichide neambalate;
c. tehnici specifice mãrfurilor solide în vrac;
d. tehnici specifice mãrfurilor cu gabarit mare, caracterizate prin operatii de
încãrcare-descãrcare efectuate cu utilaje cu cârlig;
e. paletizarea;
f. containerizarea;
g. tehnica neportantă.
Alegeti variantele corecte.