George Bacovia pune accent în poezia sa „Note de primavară” pe

motivul soarelui, care este un semn al purității, al sincerității și al

căldurii sufletești. Motivul dat se remarcă în secvența: „O punctează cu-
al tău foc/Soare, soare”. Același motiv îl regăsim în poezia lui Lucian
Blaga „Dar munții-unde-s?”, în care soarele este un simbol de orginte
mitică, este izvor de speranţă, simbol al aspiraţiilor. „Credinţa mea o
sorb puternică din soare”, „spre soare râd”. Soarele este simbol al
permanenţei, al statorniciei vieţii. Analizând poezia, la suprafață apare
starea de spirit a eului liric. Versurile accentuează că eul liric trăiește o
stare de nostalgie și totodată de schimbare. Sentimentele exprimate sînt
nu numai diverse și complexe ci și profunde, prin elementele și detaliile
pe care autorul le-a transpus în text este evident că eul liric se
metamorfozează dinr-o lume în alta, într-o lume a purității și sincerității.
Mesajul global al textultui este specific poeziei simbolistice, anume
starea confuză și nevrotică a eului liric, aici, ea fiind datorată lepădarii
de sine. Acest lucru reiese din asocierea cu simbolul mugurului, cu
universul interior, care este un vis, precedând drumul spre conştiinţa de
sine și culminând cu atingerea contopirii cu universul. Stilul bacovian
păstrează şi aici aceleaşi trăsături: concizie, claritate, nuanţare, densitate,
simbolizare, expresivitate, sintetizând, într-un context simbolist, şi
elemente de romantism, expresionism, impresionism. Aceste calităţi ale
universului său poetic şi ale timbrului său unic trebuie să fietransmise
generațiilor viitoare, care să continuie să creeze adevărate opere literare.
În concluzie, Bacovia prin această poezie care este un etalon al
simbolismului, transmite mesaje prin care deschide noi viziuni asupra
lumii înconjurătoare. Putem afirma că poezia „Note de primavară” este o
poezie simbolistă în care se pune accentul pe efemeritatea sentimentelor
umane, mai ales a inocenței.