PSALTIREA HURMUZAKI

13
Dzeul mieu, punre ei ca un par şi ca mlădiţă înraintea vîntului,
14
ca focul cela ce păleaşte pădurea, ca parra ceaia ce aprinde codrii.
15
Aşe veri mînra cu vihorrulu tău şi cu mîniia ta smen‹ti›şi ei.
16
Împle faţa lor de dosadă şi vor cere dereptu numele tău, Doamne. (Psalm 82)
…
4
Pomeană fapt-au ciudelor sale, milostiv şi cruţătoriu e Domnulu.
5
Mîncare dat-au carii se vor teame de-ns. Pomeni-va în veaci porîncita sa.
6
Vîrtutea lucrului
/195/
al lui a vesti oamenrilor săi, (Psalm 110)
...
9
Nu noo, Doamne, nu noo, ce numelui tău dă slavă,
10
du‹pă› mila ta şi adevărul tău, se nu cîndva dzică păgînrii: „Iu‹o› e Dumnedzău lor?”
11
Dumnedzeulu nostru e în ceriu şi pre pămîntu, toate cîte au vrutu, fapt-au.
/198/
12
De bolo‹v›ani limbi, de argintu și aur, lucru de mînră omenrescu.
13
Rrost au şi nu grăiescu, ochi au şi nu vădu,
14
urechi au şi nu aud şi nasure au şi nu aput.
15
Mînru au şi nu pipăiesc, picioare au şi nu merg, nu glaset cu grumadzele sale.
16
Soţi lor se fie cei ce-i facu şi toţi ce se ne‹de›jdescu spri-nşii.
17
Casa lui Israil upovăi pre Domnulu, agiu‹to›riu şi sprejenitoriu lor e.
18
Casa lu Aron nedejdi pre Domnulu, agiutoriu şi sprejenitoriu lor e.
19
Cei ce se tem de Dumnedzeu upovăiră pre Domnulu, agiutoriu şi ‹s›prejenitoriu loru e.
20
Domnulu pomenit-ne-au şi ne-au bla‹go›slovit, blagoslovit-au casa lui Israil, blagoslovit-au ‹...›
(Psalm 113)
...
1
Mai veseliiu-me de cei ce dziseră mie: „În casa lui Domnedzău întra-vem!”.
2
Stîndu era picioarele noastre în curtea ta, Ierusalime!
/220/
3
Ierusalimu e clădit ca o cetate, al lui soţie depreunră e.
4
Acolo amu suiră genruchele, genruchele lu Dumnedzeu şi mărturia lu Israil; ispoveadiţi-vă
nume‹lui› lu Dumnedzeu.
5
Că acie şedzură scaunele la giudeţ, scaunele în casa lu David.
6
Întrebaţi acelea de pacele Ierusalimului şi destul e ce te iubescu.
7
Fie pace în putearea ta şi destul în stîlpul păreţilor tăi. (Psalm 121)
...
1
Ia-me, Doamne, de la omulu hiclean şi de la bărba‹tu›lu nedereptulu izbăveaşte-me.
2
Ce gîndiră pre menre nedereptate într-îrimă, dzua glotiia-se oşti.
3
Ascuţiră limba sa ca şerpe, venri‹nru› de aspidă supt ustnele lor.
(Psalm 139)
 PSALTIREA ŞCHEIANĂ
‹13›
Dzeul mieu, pune ei ca rroata, ca trestia între
/271/
faţa vîntului,
‹14›
ca focul ce arrde dumbrăvile, ca văpaia ce aprinde pădurile.
‹15›
Aşa mări-i cu burrea ta, şi cu mînia ta turrburi ei.
‹16›
Împli feaţele lor fă‹ră› de cinste şi cere-vor numele tău, Doamne. (Psalm 82)
…
‹4›
Pamente fapt-au ciudelor lui, ieftin şi miluitoru Domnul;
‹5›
mîncare fapt-au fricoşilor de elu. Pomeneaşte în veacu lege sa.
‹6›
Vîrtute
/375/
lucrurelor sale spune oaminilor săi, (Psalm 110)
…
‹9›
Nu noao, Doamne, nu noao, ce numelui tău dă slavă,
‹10›
după meserearea ta şi deadevărul tău, se nu cîndva dzică li‹m›bile: „Io e
/381/
Dumnedzeul lor?”
‹11›
E Dumnedzeul nostru în ceriu şi în pămîntul, toate cîte vru fece.
‹12›
Idolii limbilor, argintu şi auru, lucrul mînilor oaminilor.
‹13›
Rostu au şi nu grăiescu, ochi au şi nu v‹ă›du.
‹14›
Ureachii au şi nu audu, nasure au şi nu put.
Mînule au şi nu le tindu, picioarele au şi nu îmblă, şi glăsescu cu grumadzul său.
‹15›

‹16›
Fie ca ei toţi cei ce facu,
/382/
şi toţi cei ce se nădăiescu spr-inşii.
‹17›
Casa lui Israil upuvăi în Domnul, agiutoriu şi scutitoriu lor este.
‹18›
Casa lu Aaron upuvăi în Domnul, ‹a›giutoriu şi scutitoriu lor este.
‹19›
Cei ce teme-se de Domnul upuvăiră în Domnul, agiutoriu şi scutitoriu lor este.
‹20›
Domnul ce pomeni-nă blagosloveaşte-nă, blagoslovit-au casa lu Israil, blagoslovit-a‹u› (Psalm
113)
…
‹1›
Veseliiu-me de cei ce gicea mie: „În casa Domnului întrămu”.
‹2›
Stîndu era picioare noastre în curţile tale, Ierusalime.
‹3›
Ierusalim zidim ca cetate, ce era mestecarea lui depreună.
‹4›
Acolo suiră genunchile, genunchile Domnului, mărturia lu Israil, se ispovedească-se numele
Domnului.
‹5›
Că acie şedzură în scaune în giudeţu, scaune în casa
/424/
lu David.
‹6›
Întrebaţi de pacele Ierusalimului, şi înmulţire ce iubescu-te.
‹7›
Fie pace în vîrtute ta, şi înmulţire în stîlpul păr‹e›ţilor tăi. (Psalm 121)
…
‹1›
Scoate-me, Doamne, de la omu hicleanu, de bărbat nederreptu izbăveaşte-me.
‹2›
Cei ce cugetară nedereptate întru înema, în toată dzi gotovia războiu.
/454/
‹3›
Ascuţiră limba sa ca a şarpelui, iadul aspideei suptu ustnele lor. (Psalm 139)
 PSALTIREA VORONEŢEANĂ

...
4
Pamente fapt-au mirurilor sale, milostivu e și ieftinu e Domnul.
5
Mîncare dat-au temuților de-nsu. Pomeneaște în veacu leagea sa.
6
Tăriia lucrurelor sale spure oamerelor săi, ‹s›e dea lor în ocină limbi. (Psalm 110)
...
9
Nu noao, Doamne, nu noao, ce numele tău dă slavă
10
după meserearea ta și deadevărul tău, se nu cîn‹d›va dzîcă limbile: „Iuo e Dzăul lor?”
11
E Domnul nostru spre ceriu și spre pămîntu toate cîte vrea feace.
12
Idolii limbilor, arrgintu și auru, lucrul mîrulor omerești.
13
Rrostu au și nu grăiescu, ochi au și nu vădzu.
14
Urechi au și nu audu, nari
/49/
au și nu put.
15
Mîru au și nu pipăiescu, picioare au și nu îmblă și nu glăsescu cu grumadzul său.
16
Fie ca ei toți ce facu ei și toți ce se nădăiescu spre-nsu.
17
Casa lui Izdrail nedejdui spre Dumnedzău, agiutoriu și scutitoriu lor iaste.
18
Casa lu Aronu nedejdui spre Domnul, agiutoriu și scutitoriu lor iaste.
19
Cei ce temu-se de Domnul, nedejduiră spre Domnul, agiutoriu și scutitoriu lor iaste.
20
Domnul ce pomeni-ne blagoslovi-ne, blagoslovit-au casa lui Izdrail, blagoslovită iaste casa lui
Aron. (Psalm 113)

‹1›
Veseliiu-me de cei ce gicea mie: „În casa Domnului întrămu”.
‹2›
Stîndu era picioare noastre în curţile tale, Ierusalime.
‹3›
Ierusalim zidim ca cetate, ce era mestecarea lui depreună.
‹4›
Acolo suiră genunchile, genunchile Domnului, mărturia lu Israil, se ispovedească-se numele
Domnului.
‹5›
Că acie şedzură în scaune în giudeţu, scaune în casa
/424/
lu David.
‹6›
Întrebaţi de pacele Ierusalimului, şi înmulţire ce iubescu-te.
‹7›
Fie pace în vîrtute ta, şi înmulţire în stîlpul păr‹e›ţilor tăi. (Psalm 121)
…
1
Scoate-me, Doamne, de oameri hicleani, de bărbatu nedereptu izbăveaște-me.
2
Ceia ce gîndiră nedereptate într-înrimi, în toate dzile gotoviia războaie.
3
Ascuțiră limba sa ca a șearpelui, iadul aspideei suptu usnele lor. (Psalm 139)
 PSALTIREA ROMÂNEASCĂ – CORESI
13 ca focul ce arde dumbrăvile, ca văpai ce aprinde pădurile.
14 Aşa mâni-i cu bura ta şi cu mânia ta turburi ei.
15 Împle feaţele lor fără de cinste şi ceare-vor numele tău, Doamne.
16 Să se răcească şi să se smintească în veac de veac şi să se ruşineaze şi piară. (Psalm 82)
…
4 Pamente fapt-au ciudelor sale; eftin şi miluitoriu Domnul;
5 mâncare dat-au fricoşilor d-ins. Pomeneaşte în veac leagea sa;
6 tăriia lucrurelor sale spune oamenilor săi, să dea lor în dostoinicie limbi. (Psalm 110)
…
9 Nu noao, Doamne, nu noao, ce numelui tău dă slavă, după milostea ta şi deadevărul tău
10 să nu cândva zică limbile: „Io e Zeul lor”?
11 E Dumnezeul nostru în ceriu şi
/285/
în pământ, toate câte vru feace.
12 Idolii limbilor argint şi aur; lucrul mâinilor oamenilor.
13 Rost au şi nu grăiesc, ochi au şi nu văd,
14 urechi au şi nu aud, nasure au şi nu aput,
15 mâini au şi nu le tind, picioare au şi nu îmblă şi nu glăsesc cu grumazul său.
16 Fie ca ei toţi ceia ce-i fac şi toţi ce nădăiescu-se într-înşi.
17 Casa lu Israil upovăi în Domnul; ajutoriu şi scutitoriu lor iaste;
18 casa lu Aaron upovăi spre Domnul, ajutoriu şi scutitoriu lor iaste.
19 Cei ce temea-se de Domnul upovăiră în Domnul, ajutoriu şi scutitoriu lor iaste.
20 Domnul ce pomeni-ne,
/286/
blagoslovi-ne; blagoslovit-au casa lu Izrail, blagoslovit-au casa lu Aaron. (Psalm 113)

1 Veseliiu-mă de cei ce zicea mie: „În casa Domnului întrăm”.

2 Stând era picioarele noastre în curţile tale, Ierusalime.
3 Ierusalimul zidind ca cetate, ce era mestecarea lui depreună.
4 Acolo suiră genuchele, genuchele Domnului, mărturiia lu Israil. Să se ispovedească numele lui
Domnului,
5 că aciia şezură scaune în judeţ, scaune în casa lu David.
6 Întrebaţi de
/317/
pacele Ierusalimului şi înmulţire ce iubescu-te.
7 Fie pace în vârtutea ta şi înmulţire în stâlpul păreţilor tăi. (Psalm 121)
…
1 Scoate-mă, Doamne, de om hitlean; de bărbat nederept izbăveaşte-mă.
2 Ce cugetară nedereptate întru inemă, în toată zi gotoviia războiu.
3 Ascuţiră limba sa ca a şarpelui, veninul aspideei supt usnele lor. (Psalm 139)