BRICEAG MARIAN – AMG 2 H

BOLI ALE PANCREASULUI. PANCREATITE

O varietate de forme clinice si etiologice, precum si o gama larga de modificari

morfopatologice se reunesc pentru a constitui domeniul afectiunilor pancreatice. In cadrul
acestuia se disting forme complexe, mixte anatomopatologic si diferite etiologic, care se remarca
prin sindroame clinice similare. De asemenea, pot exista forme clinice mai atenuate, ce
evolueaza discret in absenta unui substrat histopatologic, evidentiate doar in urma examenului
functional al pancreasului. In general, cauzele si mecanismul patogenic al acestor varietati
anatomoclinice sunt aceleasi, iar tulburarile interpretate ca fiind pur functionale pot reprezenta in
realitate expresia unor leziuni mai dificil de evidentiat in stadiul lor initial.

Pancreatita acuta
Constituie inflamatia acuta a pancreasului, manifestata ca raspuns monomorf la
numeroase cauze, ce determina in final revarsarea enzimelor pancreatice activate in parenchimul
glandei, zonele adiacente si circulatia sistemica.

Cateva statistici din literatura medicala romana incrimineaza litiaza biliara, ca fiind
principalul factor predispozant pentru manifestarea pancratitei acute. De asemenea, este cel mai
des mentionata in statisticile europene si ocupa pozitia secunda in statisticile americane dupa
etilism. In raspandirea geografica a pancreatitei acute se constata suprapunerea acesteia cu litiaza
biliara, evidentiindu-se inca o data rolul etiologic al acesteia din urma. Incidenta pancreatitei
acute asociata cu litiaza biliara ajunge in unele regiuni pana la 70%, fiind apreciata in medie intre
40 si 45%. Riscul de afectare pancreatica este cu atat mai mare cu cat leziunile biliare sunt
situate mai distal.

In antecedentelor pacientilor cu pancreatita acuta, etilismul ocupa pozitia a 2-a, cu o

frecventa ce oscileaza intre 11 si 70% in functie de zona geografica, apropiindu-se de valoarea
maxima in SUA, Africa de Sud si Australia. Asupra pancreasului, alcoolul poate actiona prin
declansarea dramei pancreatice, mai ales in intoxicatia acuta cu necroza hemoragica consecutiva,
semnalata in 25% din cazuri, sau prin dezvoltarea unei fibroze pancreatice, de regula in cazurile
cronice de consum.

Patogeneza este influentata si de anumiti factori alergici,

iar hiperparatiroidismul reprezinta, de asemenea, o conditie clinica optima, in care pancreatita
acuta s-a semnalat de pana la 20 de ori mai frecvent decat in cazul populatiei generale.

Frecventa cazurilor de pancreatita in hiperlipidemiile familiare primare sau in cele

determinate de utilizarea contraceptivelor atribuie hiperlipemiei un rol important in etiologia
bolii. De asemenea, s-a constatat frecventa pancreatitei acute prin asociere cu factori vasculari,
precum infarctul miocardic, ateroscleroza sistemica, poliarterita nodoasa sau boala
tromboembolica. Se admite ca pancreatita acuta reprezinta o necroza aseptica, potential
suprainfectioasa, dand astfel o oarecare importanta factorilor infectiosi in etiologia bolii, prin
faptul ca germenii pot invada glanda prin contiguitate, pe cale canaliculara, limfatica sau
hematogena. Veninul scorpionului Tityus trinitatis determina cresterea concentratiei enzimatice
din sucul pancreatic si hipertonia sfincterului Oddi, favorizand manifestarea pancreatitei acute,
care poate fi declansata si de veninul de sarpe prin activarea complementului seric. O gama larga
de medicamente sunt susceptibile sa conduca la manifestarea pancreatitei acute, iar printre
acestea se numara cortizonicele, diureticele tiazidice, paracetamolul, meprobamatul, heroina,
barbituricele, contraceptivele, izoniazida, anticoagulantele, salazopirina si imunosupresoarele. In
1-1,3% din totalitatea cateterismelor endoscopice de papila se obtine opacifiere parenchimatoasa
cu risc crescut de pancreatita acuta consecutiva. In 1,7-3,4% din
cazuri, pancreasul ramane divizat in perioada fetala, situatie ce in aproximativ jumatate din
cazuri a evoluat cu pancreatita acuta, favorizata de calibrul disproportionat de mic al sistemului
de canale care asigura drenajul sucului pancratic din portiunea mai voluminoasa a glandei.

Un alt factor important il reprezinta obstructia canalelor pancreatice, declansarea

pancreatitei acute fiind demonstrata experimental prin ligaturarea canalelor pancreatice
secundare. Astfel, tumorile, unii paraziti, fibroza oddiana sau papilitele stenozante pot fi
incriminate de determinarea pancreatitei acute prin obstructie. Din cadrul afectiunilor
duodenale, stenoza duodenala, sindromul de ansa oarba si diverticulii juxtapapilari pot conduce
la inmultirea rapida microbiana ce favorizeaza aparitia pancreatitei acute.

Pancreatita acuta posttraumatica se inregistreaza in 1-2% din totalitatea traumatismelor

abdominale, care pot interesa pancreasul in mod nepenetrant, in cursul accidentelor rutiere, sau
penetrant, prin impuscare sau injunghiere. Aceste traumatisme sunt responsabile de aparitia
hematomului si a dilacerarii tesuturilor, care va determina prin extravazarea sucului pancreatic
necroza in urmatoarele 16 ore.

Sarcina poate fi considerata un factor etiologic, pancreatita acuta fiind manifestata de

obicei in ultimul trimestru sau in primele 15 zile dupa nastere. In 17% din cazuri nou-nascutul
este mort, iar exitusul pacientei survine in 24% din situatii. Factorul canalicular, consecutiv
compresiunii exercitate de uterul gravid, litiaza biliara din sarcina, dar mai ales cresterea
semnificativa a inhibitorilor enzimatici din pancreas si descresterea spontana a acestora dupa
nastere sunt potentialii candidati responsabili de pancreatita acuta a gravidei.

Diabetul zaharat, ce implica frecvent asocierea stazei veziculare cu litiaza biliara si

hiperlipemia, nefropatiile si hipotermia, corelata in general cu o intoxicatie etilica sau
medicamentoasa sunt de asemenea factori ce favorizeaza manifestarea pancreatitei acute.
Pancreatita ereditata este rara, se transmite autosomal dominant si se manifesta sub forma
unei pancreatite acute datorita existentei congenitale a unor stricturi pe canalul Wirsung.

Tabloul clinic al pancreatitei acute evolueaza ascendent in primele 72 ore, dupa care se
declina pentru ca in 7-8 zile sa se remita. Simptomul major al pancreatitei acute este reprezentat
de durerea abdominala, in cazuri rare, 5%, fiind absenta sau minima. Apare rapid si atinge
intensitatea maxima in 30 de minute pana la 6 ore, dupa care se mentine constanta, chiar si
cateva zile, fara vreun semn de ameliorare. In unele cazuri, durerea este considerata o veritabila
catastrofa abdominala, severitatea sa generand apatie, cianoza si soc. Sediul initial al durerii este
in epigastru si regiunea periombilicala, cu iradieri, in 50% din situatii, transfixiant in spate si mai
rar catre torace, umar sau flancuri. Frecvent, insa, poate fi resimtita si in unul din hipocondre,
purtand denumirea caracteristica de durere "in bara". Ulterior, dupa cateva zile, poate migra catre
abdomenul inferior, datorita necrozei grase locale induse de scurgerea sucului pancreatic. In
timpul crizelor dureroase, pacientii sunt agitati, se afla in cautarea unei pozitii antalgice si respira
superficial. Durerea poate fi intensificata in pozitie supina, iar in flexia trunchiului, in pozitie
sezanda sau in flexia coloanei lombare in decubit lateral stang se constata o oarecare
ameliorare. Varsaturile sunt prezente la 80% din pacienti, au caracter incoercibil, persista cel
putin 24 de ore si nu calmeaza durerea. La examenul fizic se constata, distensia si sensibilitatea
abdominala in regiunea epigastrica, uneori insotita de aparare musculara, care poate fi depasita
prin palpare blanda. In 5% din totalul pancreatitelor acute necrotizante si hemoragice,
apar echimoze la nivelul peretelui abdominal ca expresie a difuziunii exsudatului hemoragic din
spatiul retroperitoneal. Astfel, se evidentiaza semnul Grey-Turner pe flancuri, si semnul Cullen
in jurul ombilicului. Prezenta unei ascite pancreatice mici este semnalata in aproximativ 40%
din pancreatitele acute hemoragice, iar dezvoltarea unei ascite voluminoase traduce de obicei
constituirea unui pseudochist. La examinarea toracelui se identifica in 30% din cazuri un
sindrom pleural sau atelectatic la baza hemitoracelui stang. De asemenea, anxietatea si
transpiratiile sunt manifestari cunoscute in pancreatita acuta, la care se adauga febra moderata,
intalnita relativ frecvent, intre 70 si 85%, care poate ascensiona in cateva ore pana la valoarea de
38. 5C. Daca febra persista sau reapare ulterior se ia in calcul o suprainfectie a zonelor necrotice.
Pacientii cu pancreatita acuta se confrunta cu tahicardie, iar 20-40% dintre acestia
au hipotensiune arteriala, in special posturala. Socul, semnalat in 30-40% din cazuri, apare mai
ales in formele severe de boala si este grevat de o rata crescuta de letalitate, iar icterul de tip
obstructiv, se instaleaza in 10-20% din situatii si se datoreaza edemului capului pancreatic si
compresiei coledocului intrapancreatic. Nodulii cutananti eritomatosi sunt rari, numai in 1% din
cazuri, si apar datorita necrozei grase subcutanate. Sunt durerosi, similari cu cei din eritemul
nodos si pot fi evidentiati atat in pancreatita cronica cat si in cancerul de pancreas, sub
denumirea de paniculita lobulara asociata cu afectiuni pancreatice. Aceasta se poate asocia
uneori cu artrita la glezne, genunchi, coate, degete, datorita necrozei subcutantate din vecintatea
sinovialei articulare.
 Pseudochistul, supuratia pancreatica si epiploita pseudotumorala sunt cele mai frecvente
complicatii. In situatii mai rare, pancreatita acuta se poate complica cu hemoragie digestiva,
fistule pancreatice, perforatia ulceratiilor digestive, diabet zaharat, insuficienta
respiratorie, insuficienta renala acuta, tulburari ale hemostazei, tulburari
cardiovasculare, encefalopatie pancreatica.

Prognosticul este rezervat, in formularea sa tinandu-se cont de varsta, forma

anatomoclinica evolutiva, etiologie, afectiuni preexistente, complicatii sau raspunsul la
tratament. In pancreatita edematoasa, rata de mortalitate variaza intre 3 si 7%, in formele
hemoragice moderate este de aproximativ 10%, iar in cazurile severe poate atinge valoarea de
50%. Formele necrozante totale sau subtotale conduc la exitus in 100% din cazuri. De asemenea,
prognostic nefavorabil au si pancreatitele acute alcoolice, secundare corticoterapiei si
postoperatorii, unde rata de mortalitate este de 40-60%. In schimb, cele de origine biliara
evolueaza letal doar in 7% din cazuri. Complicatiile agraveaza evolutia bolii si implicit
prognosticul, care este, de asemenea, nefavorabil, in conditii de varsta inaintata,
diabet, obezitate, nefropatii cronice sau sarcina. Exitusul survine, deseori, in prima saptamana de
boala si se datoreaza socului sau intensitatii durerii, iar tardiv cauzele principale sunt dereglarile
metabolice si complicatiile.

Forme clinice ale pancreatitei acute

Pancreatita edematoasa reprezinta o forma benigna, caracterizata prin hipertrofia
glandei. Manifestarile clinice sunt de o severitate minima, cu evolutie spre vindecare in
doar 3-4 zile, timp in care poate trece frecvent neobservata.

In forma nedureroasa, intalnita doar in 5% din cazuri, pacientii prezinta ileus

paralitic si ocazional o masa tumorala localizata la nivelul mezogastrului si hipocondrului
stang. Cu toate ca durerea absenteaza, evolutia acestei forme de boala este grevata de un
prognostic nefavorabil.

Tabloul clinic din forma supraacuta de pancreatita este dominat de soc si stare
toxemica, exitusul survenind in majoritatea situatiilor.

Pancreatita acuta recidivanta se caracterizeaza prin manifestarea repetata a crizelor

pancreatice la anumite intervale de timp in care starea organului se prezinta aparent
normala.

Intre 6 si 20,5% din totalitatea pancreatitelor acute survin postoperator, riscul crescut fiind in
cazul interventiilor pe pancreas, cai biliare si gastro-duoden, mai ales cand se produc
traumatisme directe asupra pancreasului. Mai rar, interventiile la distanta, pe prostata sau vezica
urinara, dupa fracturi craniene sau ale membrelor, dupa electrocutare, tiroidectomie,
mastoidectomie sau suprarenalectomie pot induce pancreatita acuta pe cale neuroreflexa. In
transplantul de rinichi, pancreatita acuta are o frecventa de 3% si este grevata de o rata de
mortalitate de pana la 70%, in patogeneza afectiunii concurand si medicamentele cu care sunt
tratati pacientii. Durerile in epigastru, vomismele si balonarile sunt frecvent intalnite dupa
operatii, iar pentru certitudinea diagnosticului de pancreatita se impune analiza lipazei si
amilazei din sange. Pancreatita postoperatorie poate evolua benign, sub forma edematoasa, sau
mai sever, grevata de o letalitate importanta, datorita complicatiilor respiratorii si renale care pot
aparea.

Inflamatia acuta a pancreasului a fost semnalata si in oreion, scarlatina, febra tifoidia, tifos
exantematic, hepatita endemica, pneumonie, boala reumatismala acuta.

Pancreatita cronica
Reprezinta inflamatia pancreasului asociata cu fibroza, de caracter stabil si evolutiv, ce
favorizeaza atrofierea progresiva a tesutului glandular concomitent cu pierderea treptata a
functiilor pancreatice.

Conform unor statistici, incidenta pancreatitei cronice este de 3,5 - 4 / 100.000 de

locuitori, predominant intalnita la sexul masculin. Varsta medie de debut este intre 33 si 38 ani,
in Romania, la barbati apare intre 40 si 50 ani, iar la femei intre 34 si 42 ani. Raspandirea
geografica urmareste interventia factorilor etiologici majori, etilismul
si malnutritia. Etilismul este principala cauza a pancreatitei cronice, care raspunde in unele
regiuni de pana la 70% din cazurile de pancreatita cronica. Se considera ca persoanele devin
afectate daca vor consuma zilnic, timp de 6-12 ani, o cantitate minima de 140-175g de alcool. De
asemenea, au fost identificate cazuri cand consumatori de lunga durata, de peste 10 ani, a unor
cantitati mai mici de alcool au dobandit pancreatita cronica. Totusi nu este obligatoriu ca
alcoolicii cronici sa dezvolte panceatita cronica, fapt ce presupune interventia altor factori,
precum cel alimentar. Se contureaza astfel, cel de-al doilea factor etiologic important, si
anume malnutritia, incriminta mai ales in statele slab dezvoltate. Cea mai cunoscuta forma de
cauza nutritionala este pancreatita tropicala, in care se constata aportul deficitar sever de
proteine, asociat unui factor ereditar si ingestiei de produsi toxici, continuti de unele plante
utilizate in scop alimentar.

Pancreatita cronica poate aparea si pe fondul hiperparatiroidismului, in care mutatiile

de calciu favorizeaza formarea calculior pancreatici, care vor obstructiona sistemul canalicul, iar
in hiperlipoproteinemii, dobandirea bolii este avantajata de cresterea concentratiilor de proteine
din sucul pancreatic, care va determina precipitarea acestora si formarea dopurilor proteice. In
Romania, in etiologia pancreatitei cronice intervin si afectiunile hepatice cronice, asociate
etilismului, in 54% din cazuri, cu lipoproteinemie, in 34% sau cu ulcer gastroduodenal in 10%
din cazuri.
 Tabloul clinic al pancreatitelor cronice este dominat de durere, prezenta in aproximativ
80-90% din cazuri. Poate avea caracter permanent sau intermitent, in accese sau cu exacerbari
postalimentare, motiv pentru care, de teama durerii, persoanele afectate tin dieta, care le poate
accentua scaderea ponderala. Durerea se localizeaza in epigastru cu iradieri catre unul din
hipocondre, in functie de topografia leziunilor. Astfel, daca leziunea se gaseste la nivelul capului
pancreatic apare durerea in regiunea ombilicala, in jumatatea dreapta a epigastrului si in
hipocondrul drept, iar in cazul leziunilor cozii, durerea se resimte in jumatatea stanga a
epigastrului si in hipocondrul stang. Frecvent apar si iradieri catre posterior, in regiunea
corespunzatoare vertebrelor T10 si T12 si interscapular. Durerea se intensifica in accese, care pot
dura pana la 2-3 zile. Periodicitatea acestora se poate scurta progresiv, crizele devenind
persistente, sau se pot diminua in intensitate odata cu instalarea fibrozei. Abuzul de alcool sau
mesele consistente in grasimi pot declansa crizele dureroase, care sunt precedate de obicei de
greturi si varsaturi. Pentru a calma durerea, pacientii sunt in cautarea pozitiilor antalgice si recurg
la analgezice, in doze crescande care ii pun in pericol de intoxicare. Slabirea ponderala apare
lent, urmarind evolutia bolii, frecventa crizelor si perioadele de acalmie. In medie se
inregistreaza, o scadere ponderala de 10-15kg in 1-2 ani. De asemenea, diabetul este prezent la
majoritatea persoanelor afectate ca expresie a diminuarii tolerantei la glucoza, iar in aproximativ
75% din cazuri s-au raportat greturi, varsaturi si balonari. In faze mai avansate apar tulburarile
de malabsorbtie, manifestate, in general, prin scaune steatoreice, prezente in 33% din cazuri.
Icterul poate sugera pancreatita cronica, daca evolueaza regresiv, dupa un puseu dureros
abdominal neacompaniat de frison si febra. La examenul fizic se constata sensibilitatea
abdominala la nivelul hipocondrului stang, prin palpare profunda, iar in 33% din cazuri se
percepe o masa tumorala care traduce un pseudochist.

Pancreatitele cronice, in special cele dureroase, altereaza nutritia pacientului si antreneaza

implicatii psihice si sociale majore, datorita caracterului incoercibil spre care acestea evolueaza.
In ordinea frecventei, complicatiile pancreatiei cronice sunt chistele si pseudochistele
pancreatice, supuratiile pancreatice, diabetul zaharat, hipoglicemia, hemoragiile
digestive, ascita recurenta, stenoza colonului transvers si fibroza retroperitoneala.

In general, orice pancreatita cronica ajunsa in stadii avansate are o finalitate tragica.
Prognosticul este influentat de severitatea complicatiilor si forma clinica in care evolueaza boala,
avand un caracter nefavorabil mai ales in pancreatitele recurente si calcifiante.

Forme clinice ale pancreatitei cronice

Pancreatita cronica dureroasa nu pare a fi corelata cu abuzul de alcool, apare la varste
mai inaintate si este repartizata aproximativ egal pe sexe. Evolueaza progresiv cu dureri intense
si permanente, ajunge rapid la casexie si poate avea un sfarsit letal.

Pancreatita cronica recurenta se traduce prin manifestarea repetata a acceselor

dureroase, similare celor din pacreatita acuta. Intre episoadele acute se intregistreaza perioade de
relativa remisiune, cu disconfort epigastric, accentuat dupa consumul de alcool sau
postalimentar, ceea ce conduce la abordarea unor diete necorespunzatoare si scadere ponderala
progresiva. In fazele tardive, se instaleaza diabetul, malabsorbia cu steatoree si calcificarea
pancreasului, iar uneori pot sa apara hemoragii digestive.

Pancreatita cronica nedureroasa este o forma clinica mai dificil de diagnosticat, se

manifesta in special la persoanele cu varsta inaintata, cu slabire ponderala progresiva, steatoree si
uneori diabet.

Pancreatita cronica calcifianta este expresia calcifierilor parenchimatoase, apare in 25-

50% din totalul pancreatitelor cronice, de regula in jurul varstei de 40 ani, frecvent prin asociere
cu ciroza hepatica. Tabloul clinic este dominat de durere, insuficineta pancreatica, manifestata
prin steatoree si diabet, si mai rar, icter prelungit, hemoragie digestiva superioara, tumora
abdominala, obstructie piloro-duodenala.

Cancerul pancreatic
Este reprezentat in peste 90% din cazuri de un adenocarcinom ductal, iar in rest tumorile
au punctul de plecare de la nivelul componentelor insulo-celulare. Incidenta cancerului
pancreatic este apreciata la 11-12 / 100.000 locuitori, predomina in mediul urban, mai frecvent
de 1,5-2 ori la barbati. 80% din cancere sunt diagnosticate intre 60 si 80 ani, rareori fiind
intalnite inainte de 50 ani. Datorita faptului ca patogeneza cancerului pancreatic ramane inca
neelucidata, conditiile implicate in etiologia acestuia sunt considerate drept potentiali factori de
risc. Singura legatura demonstrata a fost cea cu fumatul, aproximativ 30% din totalul cancerelor
pancreatice fiind atribuite acestui factor. In raport cu nefumatorii, cancerul pancretic este de 2,5
ori mai frecvent intalnit la persoanele care fumeaza intre 20 si 30 tigari / zi, riscul crescand de
pana la 5 ori pentru cei care fumeaza peste 40 de tigari / zi. In cazul renuntarii la fumat, incidenta
scade pana la nivelul corespunzator al nefumatorilor dupa cel putin 10 ani. Pancreatita cronica
este asociata cu risc crescut de cancer pancreatic, din aceasta categorie facand parte si diabetul
zaharat, etilismul sau consumul de cafea. Alimentatia vegetariana pare a exercita o actiune
protectoare asupra pancreasului, spre deosebire de excesul de grasimi, carne, proteine animale,
oua si lapte, care expune consumatorul la un risc crescut de cancer pancreatic.

Din totalitatea cancerelor pancreatice, 70% sunt localizate la nivelul capului pancreasului,
20% la nivelul corpului pancreatic si doar 10% la nivelul cozii.

In momentul diagnosticului, 90% dintre pacienti acuza scadere ponderala, durere

abdominala, iar cancerul se afla deja in faza de invazie ganglionara si metastatica.

Durerea survine in aproximativ 75% din totalul cancerelor de cap pancreatic si in 90%
din cancerele de corp si coada. Se localizeaza in epigastru si iradiaza in unul din hipocondre in
functie de sediul carcinomului. Este descrisa ca o durere surda, dezagreabila, progresiva, cu
intensitate crescanda in decubit dorsal si noaptea, cand poate trezi pacientul din somn. Durerea se
poate amelioara in pozitie sezanda, uneori in decubit lateral sau in pozitie genupectorala, iar
agravarea sa este determinata de ingestia de alimente.

Scaderea ponderala cu peste 10% din greutatea corporala survine la 90-100% dintre
pacienti si este pusa pe seama anorexiei, insotita uneori cu o oarecare aversiune fata de carne.
Gustul metalic contribuie la pierderea apetitului, pacientii alimentandu-se ulterior doar conform
unui automatism, la orele obisnuite de masa. Scaderea ponderala este potentata de malabsorbtia,
manifestata in 75% din cazuri fata de grasimi si in 50% din cazuri fata de proteine. Constipatia,
datorita ingestiei defectuoase de alimente, greata si varsaturile, prezente in 33% din cazuri, sunt
alte simptome ale cancerului pancreatic ce participa la scaderea in greutate. Diareea si scaunele
steatoreice sunt semnalate in fazele tardive.

Icterul este prezent in 80% din totalul cancerelor de cap pancreatic, survine precoce si
este de tip obstructiv, datorat compresiei exercitate asupra coledocului de catre tumora sau
invazia tesutului tumoral. Se instaleaza lent si progresiv, colorand urina si decolorand fecale.
Pruritul este constatat frecvent, iar starile febrile sunt ocazionale. In cancerele corpului si cozii
pancreatice, icterul se manifesta doar in 10% din cazuri si reprezinta un semn tardiv, cauzat de
compresia adenopatiei din hilul ficatului sau metastazelor hepatice.

Diabetul este rareori notificat, insa se constata, variabil intre 6 si 50% din cazuri, o
toleranta diminuata la glucoza. Hepatomegalia insoteste aproximativ 80% din cancerele de cap
pancreatic si 33% din cancerele de corp si coada, datorandu-se de obicei metastazelor, care pot
determina chiar triplarea volumului ficatului. Splenomegalia este secundara invaziei canceroase
catre vena splenica, iar ascita, prezenta in 15-20% din cazuri, se datoreaza ocluziei canceroase a
venei porte sau metastazelor periteoneale si poate fi acompaniata de edeme periferice. O masa
tumorala dura este palpabila in 13% din cancerele capului pancreatic si in 23% din cancerele de
corp si coada, iar daca se invecineaza direct cu aorta, tumora se poate evidentia similar unei mase
pulsatile. Aproximativ 33% din subiectii cu cancer al cozii pancreatice se confrunta cu labilitate
emotionala, iar unii dintre acestia sufera tulburari de personalitate. Destul de frecvent se
intalneste depresia, potentata de presimtirea unei afectiuni foarte grave. Tardiv apare semnul
Trousseau, corespunzator unei faze metastatice, inoperabile, si hemoragia digestiva, manifestata
prin hematemeza sau melena. Se remarca si sindromul anemic, consecutiv deficitului nutritiv si
pierderii oculte de sange, iar in rare cazuri apar paniculita, poliartralgia, artrita.

Dupa diagnosticare, supravietuirea medie, in lipsa rezectiei este cuprinsa intre 3 si 8 luni.
Conform unor statistici, la nivel global doar 10-15% din totalul cancerelor sunt operabile, cu
mentiunea ca doar tumorile capului pancreatic pot fi rezecate, din care doar 10% din pacienti
reusesc sa supravietuiasca cel putin 5 ani.