CURS 5

3.2.4. Societăţile comerciale – forme juridice, clasificare

Potrivit Legii nr. 31/1990, societatea comercială poate avea una din
următoarele forme juridice: societatea în nume colectiv, societatea în comandită
simplă, societatea pe acţiuni, societatea în comandită pe acţiuni şi societatea cu
răspundere limitată.
Deosebirile esențiale dintre diferitele forme ale societăţii comerciale au
drept criteriu întinderea răspunderii asociaţilor pentru obligaţiile societăţii.
Astfel:
a) Societatea în nume colectiv este societatea ale cărei obligaţii sociale sunt
garantate cu patrimoniul social, iar răspunderea asociaților este nelimitată.
b) Societatea în comandită simplă este societatea ale cărei obligaţii sociale
sunt garantate cu patrimoniul social, iar răspunderea asociaților comanditați este
nelimitată, asociaţii comanditari răspunzând în limita aportului individual.
c) Societatea pe acţiuni este societatea al cărei capital social este împărţit în
acţiuni, iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, acţionarii
răspunzând numai în limita aportului individual.
d) Societatea în comandită pe acţiuni este societatea al cărei capital social
este împărţit în acţiuni, iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social,
răspunderea este nelimitată pentru asociaţii comanditaţi, asociaţii comanditari
răspunzând în limita aportului individual.
e) Societatea cu răspundere limitată este societate ale cărei obligaţii sociale
sunt garantate cu patrimoniul social, asociaţii răspunzând numai în limita
aportului individual.
Societăţile comerciale pot face obiectul mai multor clasificări.
În doctrina dreptului comercial sunt folosite mai multe criterii de clasificare
dintre care se pot menţiona: natura societăţii, întinderea răspunderii asociaţilor,
împărţirea capitalului social, provenienţa capitalului social etc.
Astfel, se pot distinge:
1) Societăţi de persoane şi societăţi de capitaluri
61
 Societăţile de persoane se constituie dintr-un număr mic de persoane, pe
baza cunoaşterii şi încrederii reciproce a calităţilor personale ale asociaţilor. Din
această categorie fac parte: societatea în nume colectiv şi societatea în comandită
simplă.
Societăţile de capitaluri se constituie dintr-un număr mare de asociaţi, impus
de nevoile capitalului social, fără să prezinte interes calităţile personale ale
asociaţilor. Elementul esenţial îl reprezintă cota de capital investită de asociat. În
această categorie se regăsesc: societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe
acţiuni.
Societatea cu răspundere limitată se încadrează între cele două categorii
deoarece capitalul social minim este redus (minim 200 lei).
Deoarece la societăţile de persoane factorul personal este preponderent,
aportul asociaţilor poate fi în numerar, în natură sau în munca asociaţilor.
În schimb, în cazul societăţilor de capitaluri unde factorul personal este
irelevant, aportul asociaţilor nu poate fi decât în numerar şi în natură.
2) Societăţi cu răspundere nelimitată şi societăţi cu răspundere limitată
Răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale este diferită la raport cu
forma juridică a societăţii.
În cazul societăţii în nume colectiv asociaţii răspund nelimitat şi solidar
pentru obligaţiile societăţii.
În societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată asociaţii
răspund până la concurenţa aportului individual, iar la societatea în comandită
simplă sau în comandită pe acţiuni răspunderea asociaţilor este diferită, asociaţii
comanditaţi răspund nelimitat iar asociaţii comanditari numai în limita aportului
individual.
3) Societăţi cu părţi de interes şi societăţi pe acţiuni
După structura capitalului social şi modul de împărţire al acestuia, societăţile
comerciale se clasifică în două categorii: societăţi în care capitalul social se divide
în părţi de interes şi societăţi în care capitalul social se împarte în acţiuni.
Capitalul social se divide în părţi de interes la cazul societăţii în nume colectiv,
societăţii în comandită simplă şi societăţii cu răspundere limitată (părţi sociale) şi
62
se divide în acţiuni în cazul societăţii pe acţiuni şi societăţii în comandită pe
acţiuni.
Între părţile de interes şi acţiuni există mai multe puncte comune.
Astfel, atât unele cât şi celelalte se cuvin asociaţilor în schimbul aportului la
formarea capitalului social.
De asemenea ele conferă asociaţilor dreptul de a participa la luarea
hotărârilor în organele societăţii, precum şi de a primi dividende.
Totuşi între părţile de interes şi acţiuni există o deosebire şi anume modul de
transmitere către terţi.
Astfel, părţile de interes nu sunt transmisibile decât în condiţiile legii. În
ceea ce priveşte acţiunile, ele sunt transmisibile putând fi negociate la bursa de
valori.
3.2.5. Constituirea societăţilor comerciale
Actele constitutive ale societăţilor comerciale
După cum s-a menţionat societatea comercială este, în esenţă, un contract şi
totodată o persoană juridică.
La baza constituirii societăţii se află voinţa asociaţilor, manifestată în
condiţiile legii.
Asociaţii se înţeleg să pună în comun anumite bunuri, să desfăşoare o
activitate comercială şi să împartă beneficiile. Deci, fundamentul societăţii
comerciale îl reprezintă actul constitutiv sau actele constitutive.
Voinţa asociaţilor privind constituirea unei societăţi comerciale trebuie să se
materializeze în condiţiile legii.
În acest sens, conform Legii 31/1990, societatea în nume colectiv și în
comandită simplă se constituie prin contract de societate, iar societatea pe acţiuni,
în comandită pe acţiuni și cu răspundere limitată se constituie prin contract de
societate şi statut.
În cazul societăţii pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu răspundere
limitată, legea permite ca cele două acte (contract de societate şi statut) să se
încheie sub forma unui înscris unic denumit act constitutiv.

63
 Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al
unei singure persoane, caz în care se întocmeşte un singur document juridic.
Contractul de societate
Contractul de societate este fundamentul pe baza căruia se constituie
societatea comercială.
Contractul de societate trebuie să aibă elementele care îl particularizează faţă
de celelalte contracte. De asemenea, contractul de societate, ca orice contract,
trebuie să îndeplinească anumite condiţii esenţiale pentru validitate, atât de fond
cât şi de formă.
- Condiţiile de fond ale contractului de societate
Conform Codului Civil, condiţiile pentru validitatea contractului de societate
sunt: consimţământul valabil al părţilor contractante, capacitatea de a contracta,
un obiect determinat şi o cauză licită.
Încheierea contractului de societate presupune manifestarea de voinţă a
părţilor în sensul încheierii contractului. Pentru a produce efecte juridice, voinţa
părţilor trebuie să fie declarată şi să nu fie afectată de vicii.
În contractul de societate, spre deosebire de alte contracte, consimţământul
părţilor trebuie să aibă o natură specifică, voinţa fiecărei părţi trebuie să fie
animată de dorinţa de a desfăşura în comun o activitate comercială. În absenţa
acestui element psihologic nu există contract de societate.
Potrivit Legii 31/1990, persoanele care încheie contractul de societate au
calitate de fondatori. O societate comercială poate fi constituită de persoane fizice,
persoane juridice sau de persoane fizice împreună cu persoane juridice.
Pentru a fi valabil consimţământul dat la încheierea contractului trebuie să
nu fie viciat, adică să nu fie afectat de eroare, dol sau violenţă.
Eroarea este imaginea falsă a realităţii pe care şi-o face o parte contractantă.
Dolul este acel viciu de consimţământ ce constă în folosirea unor mijloace
viclene pentru inducerea în eroare a unei părţi contractante.
Violența este viciul de consimţământ ce constă în ameninţarea unei părţi cu
un rău de o asemenea gravitate încât această ameninţare să determine încheierea

64
unui act juridic pe care în lipsa acestei ameninţări partea contractantă nu l-ar fi
încheiat.
Capacitatea părţilor este o altă condiţie de fond a contractului de societate.
O persoană fizică poate fi parte în contractul de societate dacă are
capacitatea de a încheia acest act juridic. Astfel, pentru încheierea contractului de
societate persoana trebuie să aibă capacitatea de exerciţiu deplină.
Obiectul contractului de societate are două înţelesuri.
În sensul dreptului comun obiectul convenţiilor este acela la care părţile se
obligă, deci obiectul contractului de societate îl constituie prestaţiile la care se
obligă asociaţii.
Obiectul contractului trebuie să fie determinat și licit.
În sensul limbajului curent al societăţilor comerciale, noţiunea de obiect al
contractului de societate desemnează activitatea societăţii, faptele de comerţ pe
care le va săvârşi societatea comercială. Obiectul societăţii trebuie să fie comercial,
în caz contrar societatea va fi civilă. Asociaţii sunt liberi să stabilească activităţile
ce vor fi desfăşurate de societate, dar obiectul trebuie să fie determinat și licit.
Cauza este scopul concret la vederea căruia se încheie un act juridic.
Ea constituie elementul psihologic care determină consimţământul părţilor şi
explică motivul încheierii actului juridic.
Astfel, în contractul de societate, cauza este participarea fiecărui asociat la
rezultatele activităţii comerciale desfăşurate în comun şi împărţirea beneficiilor.
În cazul nerespectării condiţiilor de fond prezentate, contractul de societate
este lovit de nulitate.
Consimţământul şi capacitatea părţilor sunt condiţii esenţiale ale
contractului, care au caracter personal şi trebuie raportate la fiecare asociat.
Astfel, viciul de consimţământ sau incapacitatea unui asociat va afecta
numai raportul juridic ce îl priveşte pe acel asociat, fără să influenţeze validitatea
raporturilor celorlalţi. Sancţiunea nulităţii priveşte raportul juridic viciat şi nu
contractul de societate în întregul său.
În ceea ce priveşte obiectul şi cauza contractului, nerespectarea prevederilor
legale atrage după sine nulitatea societăţii.
65
 - Condiţiile de formă ale contractului de societate
Legea 31/1990 prevede că actul constitutiv al societăţilor comerciale se
încheie la formă autentică, dar OUG 76/2001 modifică legea societăţilor
comerciale în sensul că actul constitutiv nu este supus obligativităţii încheierii în
formă autentică, putând avea şi forma actului sub semnătură privată, cu unele
excepţii prevăzute de lege:
- când printre bunurile subscrise ca aport în natură se află şi bunuri imobile;
- când forma juridică a societăţii implică răspunderea nelimitată a unor asociaţi
pentru obligaţiile sociale;
- când societate comercială se constituie prin subscripţie publică.
Scopul modificării Legii 31/1990 a fost simplificarea formalităţilor privind
constituirea societăţilor comerciale.
Prin act sub semnătură privată se înţelege un act ce nu este supus avizării de
către un organ specializat al statului sau un organ cu competenţe juridice.
- Cuprinsul contractului de societate
Ca act constitutiv al societăţii, contractul de societate trebuie să cuprindă
anumite clauze care să stabilească relaţiile dintre asociaţi.
Aceste clauze sunt prevăzute la Legea 31/1990, în funcţie de forma juridică
a societăţii.
Majoritatea clauzelor sunt comune şi privesc identificarea părţilor,
individualizarea viitoarei societăţi, caracteristicile societăţii, conducerea şi
gestiunea acesteia, drepturile şi obligaţiile asociaţilor, dizolvarea şi lichidarea
societăţii.
- Clauze de identificare a părţilor
Părţile contractante se determină potrivit principiilor dreptului civil, iar
pentru persoanele fizice trebuie să se specifice numele, prenumele, data şi locul
naşterii, domiciliul şi cetăţenia. În cazul persoanelor juridice trebuie indicate
denumirea, sediul şi naţionalitatea.
- Clauze privind identificarea viitoarei societăţi comerciale
Prin aceste clauze se stabilesc denumirea, forma juridică şi sediul societăţii
şi dacă este cazul şi emblema.
66
 În ceea ce priveşte sediul societăţii, acesta se numeşte şi sediul social şi este
stabilit de părţile contractante ca fiind locul unde unde funcţionează organele sale
sau unde societatea îşi desfăşoară activitatea comercială.
- Clauze privind caracteristicile societăţii
Sunt avute în vedere clauze privind obiectul societăţii, durata şi capitalul
social.
Astfel, obiectul societăţii trebuie stabilit concret prin arătarea activităţilor ce
urmează a fi desfăşurate de societate.
Durata societăţii se stabileşte de către asociaţi şi poate fi limitată la un
termen sau nelimitată. În cazul unui termen, la expirarea lui societatea se dizolvă
de drept, iar în cazul termenului nelimitat trebuie precizate condiţiile în care
societate de persoane va continua cu moştenitorii asociatului decedat.
De asemenea trebuie să existe indicaţii în legătură cu capitalul social în
sensul precizării acestuia (cu respectarea minimului cerut de lege), trebuie
menţionat aportul fiecărui asociat şi trebuie stabilită modalitatea de divizarea a
capitalului social în acţiuni sau părţi sociale, precum şi repartizarea acestora între
asociaţi.
- Clauze privind conducerea şi gestiunea societăţii
În contractul de societate, asociaţii vor trebui să stabilească persoanele, din
rândul lor sau din afara societăţii care vor reprezenta şi vor administra societatea cu
precizarea puterilor decizionale ce le revin.
- Clauze privind drepturile şi obligaţiile asociaţilor
Asociaţii trebuie să stabilească în contract drepturile şi obligaţiile ce le revin,
fiind imperativă stabilirea participării fiecărui asociat la beneficii şi pierderi.
Modul de împărţire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor este lăsat la libertatea
asociaţilor. Totuși, trebuie avut însă la vedere faptul că sunt interzise clauzele prin
care unii asociaţi îşi rezervă toate beneficiile sau prin care unii asociaţi sunt excluşi
de la suportarea pierderilor.
- Clauze privind sediile sociale ale societăţii
Dacă asociaţii doresc ca societatea să aibă sedii secundare, contractul de
societate trebuie să cuprindă menţiuni la acest sens. Astfel, trebuie indicate sediile
67
secundare atunci când ele se înfiinţează odată cu societatea sau condiţiile pentru o
înfiinţare ulterioară.
- Clauze privind dizolvarea şi lichidarea societăţii
În contractul de societate trebuie prevăzute şi clauze ce privesc încetarea
existenţei societăţii, respectiv condiţiile în care societate se dizolvă şi lichidează. În
majoritatea cazurilor aceste clauze sunt cele precizate în dispoziţiile legale ce
privesc societăţile comerciale.
Statutul societăţii
În cazul unor societăţi comerciale (societatea pe acţiuni, societatea în
comandită pe acţiuni), constituirea societăţii se face prin contract de societate şi
statut.
Aceste acte constitutive sunt distincte, statutul societăţii fiind un act
constitutiv dezvoltător al contractului de societate menit să întregească cuprinsul
acestuia deoarece complexitatea societăţii impune acest lucru.
Astfel, în statut sunt cuprinse, în general, aspecte legate de organizarea şi
funcţionarea societăţii. Fiind un act juridic de natură contractuală, condiţiile de
validitate ale statutului sunt asemănătoare cu cele ale actului constitutiv
(consimţământ, capacitate, obiect şi cauză).
Formalităţile necesare constituirii societăţilor comerciale
Conform Legii 31/1990, procesul constituirii unei societăţi comerciale
cuprinde două etape: întocmirea actelor constitutive cerute de lege şi înregistrarea
şi autorizarea funcţionării societăţii.
Întocmirea actelor constitutive se poate realiza de către asociaţi, cu sau fără
ajutorul unui specialist. În cazul la care actul constitutiv este valabil ca înscris sub
semnătură privată, nu este nevoie de avizarea sau autentificarea lui, dar ca orice
înscris sub semnătură privată, trebuie datat şi semnat de către asociaţi.
Dacă există cerinţa înscrisului autentic, atunci actul constitutiv este prezentat
notarului public pentru autentificare. În autentificarea actului constitutiv este
necesară prezenţa tuturor asociaţilor, iar notarul va verifica legalitatea actului din
punct de vedere al respectării condiţiilor de fond şi formă.

68
 Urmează procedura înregistrării şi autorizării funcţionării societăţii, aceasta
fiind realizată de Biroul unic din cadrul Oficiului Registrului Comerţului în a cărui
rază teritorială se va afla sediul societăţii.
Înregistrarea şi autorizarea funcţionării societăţii se face le baza unei cereri
tip, cerere ce este realizată de fondatorii societăţii. Această cerere va fi însoţită de
următoarele documente:
- actele constitutive ale societăţii;
- dovada realizării capitalului social prin aporturile asociaţilor;
- actele de proprietate ce fac obiectul aportului în natură;
- declaraţia pe propria răspundere a fondatorilor că îndeplinesc condiţiile Legii
31/1990;
- dovada spaţiului ce va constitui sediul social al societăţii şi acordul vecinilor.
În situaţia anumitor societăţi comerciale, în funcţie de obiectul lor de
activitate, mai sunt necesare şi unele avize sau autorizaţii date de organele statului
competente în materie. Astfel, pot fi: avizul pentru prevenirea şi stingerea
incendiilor, avizul sau autorizaţia sanitară, autorizaţia sanitar-veterinară, autorizaţia
de mediu, etc.
Această cerere de înregistrare şi autorizare a funcţionării societăţii se va
soluţiona de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului.
Soluţionarea se va face le baza actelor depuse în prezenţa sau în lipsa
solicitantului. Judecătorul delegat examinează legalitatea actelor constitutive,
existenţa sediului societăţii şi valabilitatea avizelor şi autorizaţiilor necesare, dacă
este cazul. El are dreptul de a cere suplimentar anumite dovezi sau expertize.
Dacă, în urma examinării cererii, se constată că sunt îndeplinite condiţiile
pentru înregistrarea societăţii, judecătorul delegat va da o încheiere prin care se va
autoriza constituirea societăţii comerciale şi va dispune înregistrarea ei în Registrul
Comerţului.
Dacă, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de constituire a societăţii,
judecătorul delegat va respingere prin încheiere, motivat, cererea de înregistrare.
Încheierea judecătorului delegat este supusă recursului, la termen de 15 zile,

69
recursul depunându-se la Oficiul registrului comerţului, iar judecarea lui făcându-
se la Tribunalul din raza teritorială a sediului societăţii.
Odată înregistrată în Registrul Comerţului, societatea se consideră
constituită şi devine persoană juridică. În temeiul încheierii judecătorului delegat,
Camera de Comerţ şi Industrie teritorială va elibera certificatul de înregistrare.
Aceste cuprinde menţiuni privind firma societăţii, sediul social, activitatea
principală şi codul unic de înregistrare atribuit de Ministerul Finanţelor.
Potrivit legii, odată cu efectuarea înregistrării, un extras în formă
simplificată al încheierii judecătorului delegat se va publica la Monitorul Oficial,
pe cheltuiala societăţii.
De asemenea acest extras în formă simplificată al încheierii judecătorului
delegat se va comunica şi direcţiei generale a finanţelor publice teritoriale pentru
includerea societăţii în rândul plătitorilor de taxe şi impozite.

70