Serii de functii; serii de puteri

Recapitulare-Reprezentarea grafică a unei funcţii

Pentru trasarea graficului unei funcţii, este indicat calculul următoarelor elemente caracteristice:
I. Domeniul maxim de definiţie al funcţiei, Df , eventuale simetrii ale graficului (funcţie pară, impară
sau periodică) şi intersecţia cu axele de coordonate.
II. Limite la capete, asimptote; continuitate.
III. Derivata de ordin I; domeniul de derivabilitate; rezolvarea ecuaţiei f 0 (x) = 0 şi aflarea punctelor
critice.
IV. (Opţional) Derivata de ordin II; rezolvarea ecuaţiei f 00 (x) = 0.
V. Tabloul de variaţie al funcţiei.
VI. Trasarea graficului.
Exemplu: Să reprezentăm grafic f (x) = x − e ln x.

R: Df = (0, ∞); ecuaţia f (x) = 0 nu este algebrică şi o vom discuta după calculul derivatei.
lim f (x) = ∞ deci nu avem asimptotă orizontală. lim f (x) = 1, dar lim f (x) − x = −∞, rezultă că
x→∞ x→∞ x x→∞
graficul nu are asimptotă oblică.
lim f (x) = ∞, iar x = 0 este asimptotă verticală.
x→0+
f e continuă pe (0, ∞).
f 0 (x) = 1 − xe şi f 0 (x) = 0 pentru x = e.
f 00 (x) = xe2 > 0, ∀x > 0, deci f este convexă.
Rezolvăm inecuaţia f 0 (x) > 0 si obţinem tabelul de variaţie al funcţiei:

x 0 e ∞
f0 −−− 0 +++
f 00 + + + +
f ∞ & 0 % ∞
deci x = e este punct de minim local.
Putem acum rezolva şi ecuaţia f (x) = 0. Astfel, pe intervalul (0, e), f e strict descrescătoare, deci
f (x) > 0 pe (0, e); iar pe (e, ∞), f e strict crescătoare, deci f (x) > 0 şi pe (e, ∞). Deducem că
graficul taie axa Ox o singură dată, ı̂n x = e care devine punct de minim global pentru f . Aşadar,
min f (x) = 0.
x∈(0,∞)

Graficul lui f este ı̂n figura 1. Acesta se trasează, ţinând cont de asimptote şi urmărind ı̂n tabel
perechile (x, f (x)). Eventual, aflăm şi alte puncte pe grafic, de ex. f (1) = 1.

1
 2

Figura 1:

Siruri şi serii de funcţii

Definiţia 1 Fie fn : A → R, n ∈ N, A ⊂ R, un şir de funcţii şi f : A → R. Spunem că şirul (fn )n≥0
PC
converge punctual la f pe A şi se scrie fn → f pe A dacă ∀x ∈ A, fn (x) → f (x) pentru n → ∞.

Definiţia 2 Fie A ⊂ R şi (fn )n≥0 un şir de funcţii, fn : A → R . Notăm cu P

sn = f0 + f1 + ... + fn şirul sumelor partiale. Spunem că seria de funcţii notată fn are
n≥0
 
P
mulţimea de convergenţă Mc = x ∈ A| seria numerica fn (x) este C .
n≥0
P PC
Seria fn este punctual convergentă pe Mc cu suma s, dacă sn → s pe Mc . In acest caz,
n≥0
∞
P
suma seriei de funcţii este s : Mc → R , s (x) = fn (x) .
n=0

xn
P
Exemplu: Să se afle mulţimea de convergentă a seriei de funcţii reale 1+x2n
.
n≥1
q n
|x| |x|
p
Utilizând criteriul radăcinii si notând cu an termenul general al seriei, |an | = n 1+x
n
2n = n
√
1+x 2n .
2n
p
Cazul I) |x| < 1 ⇒ x → 0 pentru n → ∞ ⇒ |an | → |x| . Cum |x| < 1 ⇒ seria este AC
n

Cazul II) |x| > 1 ⇒ x2n → ∞ pentru n → ∞ ⇒ lim n |an | = lim 2 q|x| 1 = |x|
p 1
. Cum
n→∞ n→∞ x 1+
x2n
|x| > 1 ⇒ seria este AC şi ı̂n acest caz;
P1 P (−1)n
Cazul III) x = 1 ⇒ 2
este D, iar pt. x = −1, 2
este D. Aşadar mulţimea de convergenţă
n n
este R\ {±1} .

Serii de puteri
cn (x − a)n = c0 + c1 (x − a) + ... + cn (x − a)n + ...,
P
Definiţia 3 O serie de funcţii reale de forma
n≥0
se numeşte serie de puteri centrată ı̂n x = a. Sirul (cn )n≥0 ⊂ R este şirul coeficienţilor seriei de
puteri.
 3

Dintre seriile de funcţii reale, seriile de puteri sunt cele mai importante, având şirul sumelor
parţiale de tip polinom.
cn z n centrată ı̂n origine.
P
Observaţie: Notând x − a = z, se obţine o serie de puteri de forma
Este suficient să le studiem pe acestea din urmă.
cn xn converge ı̂ntr-un punct
P
Teorema 4 (lui Abel pentru serii de puteri ) Dacă seria de puteri
n≥0
6 0 , atunci (∃) R > 0 astfel ı̂ncât :
x0 =
1) Dacă 0 < R < ∞ , seria este AC pentru |x| < R şi D pentru |x| > R;

2) Dacă R = ∞, seria este AC pentru ∀x ∈ R.

cn xn . Numărul R dat de teorema lui Abel se numeşte raza de convergenţă a se-
P
Definiţia 5 Fie
n≥0
riei de puteri, iar intervalul (−R, R) pentru care seria este AC, se numeşte domeniul de convergenţă
al seriei de puteri centrate ı̂n 0.
Dacă seria converge doar ı̂n x = 0, spunem că R = 0.
Observaţii: a) R ∈ [0, ∞]
cn xn centrată ı̂n 0 este
P
b) Teorema lui Abel spune de fapt că mulţimea de convergentă a seriei
n≥0
formată din intervalul (−R, R) şi ı̂n plus, cel mult capetele −R, R. Pentru aflarea multimii de
convergentă a seriei se vor testa şi acestea separat.
cn (x − a)n rezultă prin substitutie din teorema
P
Corolarul 6 Domeniul de convergenţă pentru
n≥0
Abel, Dc = {x ∈ R| |x − a| < R} = (a − R, a + R).
Pentru calculul practic al lui R se poate aplica fie criteriul raportului, fie criteriul radăcinii:
 
Teorema 7 a) Dacă (∃) l = lim  cn+1 cn xn
P
ı̂n R , atunci raza de convergentă a seriei de puteri
 
n→∞ cn 
este R = 1l (convenţia 10 = ∞; ∞
1
= 0 ).
p 1
cn xn este R =
P
b) Dacă (∃) L = lim |cn | ı̂n R, atunci raza de convergenţă a seriei de puteri
n
L
n→∞
(cu aceeaşi convenţie).
cn xn şi
P
Demonstraţie:
  a) Aplicăm
 criteriul
 raportului pentru seria
xn+1 
lim  cn+1 = lim  cn+1 |x| = l |x| . Dacă l |x| < 1 adică |x| < 1l atunci seria este absolut
  
n→∞ c n xn  n→∞ cn 
convergentă. Dacă l |x| > 1 ⇔ |x| > 1l seria este divergentă ⇒ R = 1l .
Dacă l = 0, atunci l |x| = 0 < 1 ⇒ Conform criteriului raportului, seria este AC, ∀x ∈ R. Dacă
l = ∞, atunci conform aceluiaşi criteriu, seria e divergentă.
b) Similar.
n
(−1)n−1 xn .
P
Exemple: 1) Aflaţi intervalul de convergenţă pentru
 n≥1 
(−1)n−1  cn+1  n T hAbel
R: Seria de puteri e centrata ı̂n 0; cn = n
. Sirul  cn  = n+1 → 1 ⇒ R = 1 ⇒ (−1, 1) este
P (−1)n−1
domeniul de convergenţă al seriei de puteri. In x = 1 se obţine seria armonică alternantă n
n≥1
− n1 . Deci intervalul de convergentă
P

convergentă. In x = −1 se obţine seria armonică divergentă
este (−1, 1].
P (x−a)n
2) Aceeaşi cerinţă pentru n!
.
  n≥0

R: cn = n!1 ; iar  cn+1 n!

= (n+1)! 1
= n+1 → 0 ⇒ R = ∞. Intervalul( mulţimea) de convergenţă este
 
cn 
T hAbel
{x ∈ R| − R < x − a < R}⇔ x ∈ R ⇒ seria de puteri este absolut convergentă pe R.
 4

Proprietăţi ale seriilor de puteri

cn xn şi ncn xn−1 au aceeaşi rază de convergenţă. Mai mult, dacă
P P
Teorema 8 Seriile de puteri
n≥0 n≥1
∞
cn xn este R > 0, funcţia sumă f (x) = cn xn este indefinit deri-
P P
raza de convergenţă a seriei
n≥0 n=0
vabilă pe acelaşi domeniu de convergenţă şi derivatele ei se obţin prin derivarea seriei termen cu
termen.
∞ ∞ ∞ ∞
cn x n ) 0 = ncn xn−1 , x ∈ (−R, R), ( cn xn )00 = n(n − 1)cn xn−2 , x ∈ (−R, R)...)
P P P P
(
n=0 n=1 n=0 n=2

2 3 n 1
Exemplu: Ştim că seria 1 + x + x + x + .. + x + .. = 1−x , |x| < 1 (R = 1 )
1
Derivând termen cu termen, se obţine 1 + 2x + 3x2 + ... + nxn−1 + ... = (1−x)2 , |x| < 1. După o
∞
2
n (n − 1) xn−2 = (1−x)
P
nouă derivare, 3 , |x| < 1.
n=2

cn xn este R > 0 şi suma sa este

P
Teorema 9 Dacă raza de convergenţă a seriei de puteri
n≥0
Zb X
∞ ∞
X Zb
f (x) =, atunci pe orice interval [a, b] ⊂ (−R, R) , avem cn xn dx = cn xn dx.
a n=0 n=0 a
(Integrala comută cu suma)
∞
xn
P
Exemplu: Să se determine domeniul de convergenţă şi suma seriei de puteri n
.
n=1
∞
n−1 1
P
R: Pornim de la seria geometrică x = pt. |x| < 1 şi o vom integra termen cu termen.
1−x
,
n=1
Z X ∞ Z
1
Astfel, xn−1 dx = dx. Dar integrala comută cu suma şi rezultă
n=1
1−x
∞
Z X∞
xn
xn−1 dx =
P
n
= − ln |1 − x| + C.
n=1 n=1
∞
xn
P
Ultima egalitate are loc ∀x ∈ (−1, 1) şi pentru x = 0, obţinem C = 0. Deci n
= − ln (1 − x),
n=1
Dc = (−1, 1).