1.

Trăia demult într-o pădure

Un moş bătrân cu baba lui
Trăiau săraci ca vai de lume
În adâncimea codrului

2. Şi moşul nu-şi dorea nimic

El doară moartea-şi aştepta
Dar baba lui voia să aibă
Un suflet tânăr lângă ea

3. Iar soarta se-ndura de babă

Şi-un pui de cerb i-a dăruit
Un pui de cerb cu stea în frunte
Gonit din codri şi rănit

4. Săgeata-i străpunsese gâtul

Din rană sângele-i curgea
Şi lacrimi mari curgeau din ochii
Frumoşi, rotunzi ca o mărgea

5. Iar moşu-l sărută pe frunte

Miloasă, baba l-a spălat
L-au îngrijit cu multă milă
Şi rănile i-au vindecat

6. Era frumos şi blând, săracul

Zburda mereu din loc în loc
Venise ca o vrajă nouă
De tinereţe şi noroc

7. Întinereau văzând cu ochii

Moşneagul şi cu baba lui
Şi se făcuse luminoasă
Întunecimea codrului

8. Dar într-o zi trecu pe-acolo

Feciorul unui împărat
Cu ceata de curteni, cu arcuri
Şi cu ogarii la vânat

9. Dă-mi mie cerbul, măi moşnege

Îţi dau pe el tot ce-ţi doreşti
Îţi dau averi, îţi dau şi cinste
Şi-oştirile împărăteşti
10. Nu vreau averi, nu vreau nici cinste
Sunt prea bătrân să le primesc
Dar dacă cerbul vrea să vină
Eu ţie azi ţi-l dăruiesc

11. Şi ce să vezi, minune mare

Întreaga oaste ce văzu
Cum cerbul nostru da din coarne
De parc-ar spune: „Nu vreau, nu”

12. Nu vreau să merg la curtea voastră

Nu vreau să merg la împărat
Voi m-aţi rănit la vânătoare
Ei rănile mi-au vindecat

13. La curtea ta aş fi o fiară

O jucărie pentru proşti
În viaţa lor sunt o lumină
Pe care tu n-ai s-o cunoşti

14. Plecă, pe gânduri, voievodul

Şi se gândi că nu-i de-ajuns
Să fii bogat, temut şi veşnic
De măreţia ta pătruns

15. Mai trebuie să ai un suflet

Milos şi bun şi iubitor
Ca să poţi fi iubit de oameni
Şi de podoaba codrilor