SEPCC

HGM583/2006
ID intern unic: 316314 Fişa actului juridic

Версия на русском
Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 583
din 26.05.2006
cu privire la aprobarea Statutului executării

pedepsei de către condamnaţi
Publicat : 16.06.2006 în Monitorul Oficial Nr. 91-94 art Nr : 676
MODIFICAT
HG71 din 09.03.15, MO59-66/13.03.15 art.93
HG861 din 08.10.14, MO319-324/24.10.14 art.925
HG303 din 29.04.14, MO104-109/06.05.14 art.330
HG1069 din 19.09.08, MO178/26.09.08 art. 1077
HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437
HG83 din 26.01.07, MO18-20/09.02.07 art.109
HG1298 din 13.11.06, MO181-183/24.11.06 art.1396
În temeiul art. 195 al Codului de executare al Republicii Moldova nr.443-XV din 24
decembrie 2004 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 214–220,
art. 704), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
[Clauza de emitere în redacția HG71 din 09.03.15, MO59-66/13.03.15 art.93]
1. Se aprobă Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, conform anexei nr.1.
2. Se abrogă unele hotărîri ale Guvernului, conform anexei nr.2.
PRIM-MINISTRU Vasile TARLEV

Contrasemnează:
Ministrul justiţiei Victoria Iftodi
Chişinău, 26 mai 2006.

Nr. 583.
Anexa nr. 1
la Hotărîrea Guvernului nr.583
din 26 mai 2006
STATUTUL
executării pedepsei de către condamnaţi
Secţiunea a 1-a
Dispoziţii generale
1. Statutul executării pedepsei de către condamnaţi (în continuare - Statut) reglementează
temeiul, condiţiile şi procedura punerii în executare de către administraţia penitenciară şi
executării de către condamnaţi a pedepselor penale privative de libertate - închisoarea şi
detenţiunea pe viaţă.
Dispoziţiile prezentului Statut referitoare la condiţiile de deţinere, drepturile şi obligaţiile
persoanelor condamnate, activităţile socioeducative, stimulările şi sancţiunile disciplinare se
aplică în mod corespunzător persoanelor faţă de care a fost aplicată măsura arestului
preventiv, cu particularităţile prevăzute pentru categoria respectivă.
[Pct.1 modificat prin HG1298 din 13.11.06, MO181-183/24.11.06 art.1396]
2. Prezentul Statut este elaborat în baza prevederilor Codului de executare şi în vederea
respectării dispoziţiilor Codului penal, Codului de procedură penală şi altor acte normative
naţionale şi internaţionale la care Republica Moldova este parte.
3. Acţiunea Statutului se extinde asupra tuturor categoriilor de instituţii penitenciare,
normele lui fiind obligatorii pentru deţinuţii aflaţi în ele, personalul acestor instituţii, precum
şi pentru persoanele care le vizitează. Nerespectarea prevederilor Statutului atrage, după caz,
răspunderea civilă, disciplinară, contravenţională sau penală, conform legislaţiei.
4. Reglementările prezentului Statut nu pot limita drepturile şi libertăţile, cu excepţia celor
care au fost interzise (restrînse), potrivit legii, prin hotărîre judecătorească definitivă de
condamnare, precum şi a celor a căror neexercitare sau exercitare restrînsă rezultă inerent din
privarea de libertate ori din motive de menţinere a siguranţei deţinerii, precum şi nu pot stabili
deţinuţilor alte obligaţii decît cele prevăzute sau cele ce rezultă din conţinutul legii.
În limitele drepturilor, în modul şi în condiţiile stabilite de Codul de executare al Republicii
Moldova, prezentul Statut şi alte acte normative, cheltuielile legate de asigurarea nevoilor
personale suplimentare sînt suportate de condamnat din cont propriu.
5. În sensul prezentului Statut, următorii termeni şi expresii semnifică:
celulă - încăperea în care este cazată persoana pe perioada detenţiei;
condamnat - persoana în privinţa căreia a rămas definitivă hotărîrea instanţei de judecată,
prin care aceasta a fost condamnată la o pedeapsă penală privativă de libertate;
detenţie - orice formă de privare instituţională de libertate, dispusă în baza unei hotărîri
definitive sau executorii a instanţei de judecată (judecător de instrucţie), emise în condiţiile
Codului de procedură penală;
deţinut - persoana privată de libertate în condiţiile legii, care se deţine în penitenciare,
indiferent de statutul acesteia (condamnat sau prevenit);
izolator disciplinar - încăperea în care urmează a fi executată, în conformitate cu
prevederile art. 246 al Codului de executare, sancţiunea izolării disciplinare;
pedeapsă privativă de libertate - pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe viaţă prevăzute de
art. 62 din Codul penal;
personal penitenciar - persoanele enumerate la art. 16 al Legii nr. 1036-XIII din 17
decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar, inclusiv colaboratorii atestaţi din cadrul
Departamentului Instituţiilor Penitenciare;
prevenit - persoana faţă de care este aplicată, în condiţiile Codului de procedură penală,
măsura arestului preventiv;
penitenciar (unitate penitenciară, instituţie penitenciară) - instituţie subordonată
Departamentului Instituţiilor Penitenciare în care, conform hotărîrii instanţei de judecată, îşi
execută pedeapsa privativă de libertate persoanele condamnate la închisoare şi detenţiune pe
viaţa, precum şi locurile de detenţie provizorie pentru persoanele faţă de care a fost aplicată
măsura arestului preventiv. Instituţii penitenciare sînt: penitenciarele de tip închis, semiînchis,
deschis, penitenciarele pentru minori, penitenciarele pentru femei, izolatoarele de urmărire
penală şi spitalele penitenciare;
temei al detenţiei - actul procesual definitiv sau executoriu, prin care a fost dispusă detenţia
persoanei;
zonă locativă - spaţiul izolat în care sînt amplasate un număr determinat de celule.
Secţiunea a 2-a
Temeiul detenţiei
6. Temei pentru detenţia condamnaţilor îl constituie:
hotărîrea definitivă a instanţei de judecată, prin care a fost stabilită o pedeapsă privativă de
libertate;
încheierile definitive ale instanţei de judecată, pronunţate în vederea soluţionării unor
chestiuni la executarea pedepsei, privind:
a) anularea amînării executării pedepsei, cu trimiterea pentru executarea pedepsei, conform
art. 96 din Codul penal;
b) înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, conform art. 64 din Codul penal;
[Pct.6 lit.b) modificată prin HG1298 din 13.11.06, MO181-183/24.11.06 art.1396]
c) înlocuirea muncii neremunerate în folosul comunităţii cu închisoare, conform art. 67 din
Codul penal;
[Pct.6 lit.c) modificată prin HG1298 din 13.11.06, MO181-183/24.11.06 art.1396]
d) anularea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau, după caz, a
liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen, cu trimiterea condamnatului pentru
executarea pedepsei neexecutate, conform art.90 şi 91 din Codul penal;
e) încetarea aplicării măsurii de constrîngere cu caracter medical persoanei care, după
săvîrşirea infracţiunii sau în timpul executării pedepsei, s-a îmbolnăvit de o boală psihică şi
aplicarea pedepsei stabilite, cu deducerea duratei de aplicare a măsurilor de constrîngere din
termenul pedepsei.
7. Temei pentru deţinerea preveniţilor îl constituie:
a) hotărîrea instanţei de judecată (judecătorului de instrucţie) privind aplicarea sau
prelungirea măsurii preventive sub formă de arest preventiv;
b) hotărîrea instanţei de judecată (judecătorului de instrucţie) de revocare a liberării
provizorii;
c) hotărîrea instanţei judecătoreşti de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, în
care se dispune ţinerea persoanei în stare de arest preventiv pînă la intrarea acesteia în
vigoare.
8. Pentru punerea în executare a temeiului detenţiei, acesta urmează a fi prezentat spre
executare în condiţiile Codului de procedură penală.
Drept prezentare spre executare a temeiului detenţiei condamnaţilor serveşte dispoziţia de
punere în executare, parvenită în penitenciar conform prevederilor art. 468 din Codul de
procedură penală, iar a preveniţilor - mandatul de arest sau încheierea privind prelungirea
măsurii arestului preventiv, care urmează a fi prezentate în penitenciar o dată cu aducerea
persoanei sau pînă la expirarea termenului mandatului de arest precedent.
Secţiunea a 3-a
Clasificarea penitenciarelor şi repartiţia deţinuţilor
9. Pedeapsa închisorii şi detenţiunii pe viaţă stabilită prin hotărîrea instanţei de judecată se
execută, în condiţiile prevăzute de art. 72 din Codul penal, în penitenciare de tip deschis,
semiînchis, închis, penitenciare pentru minori şi penitenciare pentru femei, iar în caz de
necesitate, pentru perioada acordării asistenţei medicale specializate de staţionar, şi în spitale
penitenciare.
10. Deţinerea preveniţilor se efectuează în izolatoarele de urmărire penală.
11. Într-o instituţie penitenciară pot fi create mai multe sectoare distincte de detenţie,
prevăzute pentru penitenciarele enumerate la pct. 9 şi 10 ale prezentului Statut.
12. Particularităţile detenţiei persoanelor în categoriile respective de penitenciare sînt
reglementate de Codul de executare, prezentul Statut şi actele normative adoptate de Guvern,
Ministerul Justiţiei şi Departamentul Instituţiilor Penitenciare.
13. Repartiţia deţinuţilor se efectuează de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare în
raport cu forma detenţiei aplicată faţă de ei, precum şi în funcţie de categoria penitenciarului
stabilită prin hotărîrea instanţei, astfel:
persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni săvîrşite din imprudenţă - în
penitenciare de tip deschis la regim iniţial de detenţie;
persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi grave,
săvîrşite cu intenţie - în penitenciare de tip semiînchis la regim iniţial de detenţie;
persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de
grave, precum şi persoanele care au săvîrşit infracţiuni ce constituie recidivă - în penitenciare
de tip închis la regim iniţial de detenţie;
persoanele condamnate la pedeapsa închisorii, care nu au atins vîrsta de 18 ani - în
penitenciare pentru minori la regim iniţial de detenţie;
persoanele de sex feminin condamnate la pedeapsa închisorii - în penitenciare pentru femei
la regim iniţial de detenţie;
persoanele condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă - în penitenciare de tip închis, în
sectoare specializate, la regim iniţial de detenţie;
preveniţii - în izolatoare de urmărire penală sau secţii cu statut de izolatoare de urmărire
penală din cadrul penitenciarelor nespecializate.
14. Persoanele condamnate de sex feminin care nu au ajuns la majorat execută pedeapsa în
penitenciare pentru femei, cu asigurarea pentru ele a condiţiilor penitenciarului pentru minori.
15. Pentru executarea lucrărilor de deservire gospodărească în izolatoarele de urmărire
penală pot fi lăsate, cu acordul lor scris şi la decizia şefului izolatorului de urmărire penală,
persoanele condamnate, cărora li s-a stabilit executarea pedepsei într-un penitenciar de tip
semiînchis, iar în cazuri excepţionale, persoanele condamnate pentru prima dată la pedeapsa
închisorii pe un termen de pînă la 7 ani, cărora li s-a stabilit executarea pedepsei într-un
penitenciar de tip închis. Condamnaţii lăsaţi în izolatorul de urmărire penală execută pedeapsa
în condiţiile prevăzute pentru regimul comun, după caz, al penitenciarului de tip semiînchis
sau închis.
[Pct.15 în redacția HG71 din 09.03.15, MO59-66/13.03.15 art.93]
16. Dacă este necesar să se efectueze acte procedurale cu privire la o infracţiune săvîrşită
de un condamnat care execută pedeapsa închisorii sau de o altă persoană, condamnatul, în
bazamandatului de arest şi/sau încheierii privind aplicarea sau, după caz, prelungirea măsurii
preventive sub formă de arest a judecătorului de instrucţie sau a instanţei de judecată, poate fi
lăsat în izolatorul de urmărire penală sau transferat în el pe o anumită perioadă, care nu poate
depăşi termenul ţinerii în stare de arest, prevăzut în art.186 din Codul de procedură penală.
17. În vederea asigurării securităţii deţinuţilor, a penitenciarului şi în alte cazuri
excepţionale, deţinuţii pot fi repartizaţi sau transferaţi în orice penitenciar, cu respectarea
regulilor de deţinere separată prevăzute de art.205 şi 309 din Codul de executare, precum şi a
cerinţelor de regim pentru categoria penitenciarului stabilit prin hotărîrea de condamnare.
Secţiunea a 4-a
Primirea deţinuţilor în penitenciar
18. Temeiurile pentru primirea deţinuţilor în penitenciare constituie întrunirea cumulativă a
următoarelor acte: actul care constituie temeiul detenţiei şi actul care confirmă identitatea
deţinutului. În cazul primirii unui deţinut care se află în tranzit sau a unui deţinut transferat
dintr-o altă instituţie penitenciară sau de la organul care a efectuat reţinerea, este necesar de a
fi prezentate, suplimentar la actele menţionate mai sus, lista de însoţire şi dosarul personal al
deţinutului respectiv, precum şi dispoziţia directorului Departamentului Instituţiilor
Penitenciare privind transferul acestuia.
19. Primirea deţinuţilor în penitenciare se efectuează de către ofiţerul de serviciu,
colaboratorul serviciului evidenţă specială, colaboratorul unităţii medicale şi şeful gărzii.
Deţinuţii care se deplasează independent şi cei care sosesc după încheierea programului de
lucru sau în zilele de odihnă şi sărbători sînt primiţi de către ofiţerul de serviciu, schimbul de
serviciu şi colaboratorul serviciului medical.
20. Deţinuţii primiţi de la escortă, în scopul asigurării izolării şi prevenirii comiterii
infracţiunilor sau altor delicte în timpul perfectării documentaţiei de evidenţă, se instalează în
încăperi mixte (boxe) special amenajate ale secţiei de primire, pe o durată ce nu depăşeşte 24
ore. Deţinuţii bolnavi se cazează în încăperile de carantină ale secţiei medicale.
21. La primirea deţinuţilor, completul de primire verifică prezenţa şi integritatea dosarelor
personale (dosarele trebuie să fie cusute, iar paginile numerotate), a documentaţiei
corespunzătoare şi identifică persoana prin confruntarea datelor declarate de deţinut cu datele
înscrise în actul care constituie temeiul detenţiei şi actul ce confirmă identitatea acestuia.
22. De asemenea, în timpul primirii deţinuţilor completul verifică şi apartenenţa deţinuţilor
la etapa respectivă. Deţinutele de sex feminin pot fi însoţite de copiii care n-au împlinit vîrsta
de 3 ani, constatată conform adeverinţei de naştere a copiilor, iar în lipsa acesteia - în baza
dispoziţiei organelor de urmărire penală sau instanţei de judecată (judecătorului de instrucţie)
în procedura căruia se află cazul respectiv.
23. Primirea deţinuţilor în penitenciar se înregistrează în Registrul de evidenţă a primirii
deţinuţilor, în care se consemnează anul, ziua, luna şi ora la care persoana a fost primită în
instituţia penitenciară. Materialele dosarului personal, actele de identitate şi documentaţia de
evidenţă se păstrează în secţia evidenţă specială a instituţiei penitenciare.
24. După precizarea datelor şi stabilirea identităţii, deţinuţii sosiţi în penitenciar sînt supuşi
percheziţiei complete, iar lucrurile lor se verifică. Percheziţia se efectuează de către
colaboratori de acelaşi sex cu persona supusă percheziţiei. Rezultatele percheziţiei urmează a
fi consemnate într-un proces-verbal, semnat de colaboratorul care a întocmit actul respectiv şi
deţinutul supus percheziţiei. În cazul refuzului deţinutului de a semna procesul-verbal,
colaboratorul care l-a întocmit va face menţiunile respective în act. Procesul-verbal urmează a
fi prezentat şefului penitenciarului.
Obiectele, articolele şi lucrurile în asortimentul şi cantitatea stabilită de prezentul Statut
este lăsată la dispoziţia deţinuţilor. Banii, valorile mobiliare (titlurile de valoare), obiectele de
valoare, decoraţiile şi documentele la ele se transmit în contabilitatea penitenciarului.
Obiectele şi substanţele interzise, depistate la deţinuţi, vor fi ridicate şi transmise spre păstrare
sau, după caz, nimicite în modul şi în condiţiile stabilite de secţiunea a 29-a a prezentului
Statut.
Obiectele şi substanţele excluse din circuitul civil vor fi ridicate şi nu se vor restitui
deţinutului. Despre depistarea unor astfel de obiecte şi substanţe administraţia penitenciarului
sesizează procurorul în termen de 48 de ore.
25. Concomitent cu percheziţia, colaboratorul serviciului medical va verifica deţinuţii în
vederea constatării existenţei leziunilor corporale sau altor urme de violenţă, a existenţei stării
de ebrietate etc. Rezultatele examenului care conţin date privind starea lor psihică şi somatică
se înregistrează în fişa de consultaţii.
26. În cazul constatării faptului că deţinutul are leziuni corporale, este necesar ca acesta să
fie examinat de către medic, cu acordarea ajutorului medical necesar. În caz de necesitate,
acesta se internează în secţia medicală a penitenciarului. Dacă deţinutul necesită tratament
urgent în staţionar, lui i se acordă ajutorul medical în măsura posibilităţilor şi conform
raportului medicului sînt luate măsuri pentru transportarea acestuia în staţionar. Despre
constatările existenţei leziunilor corporale la deţinuţii parveniţi în penitenciar administraţia
instituţiei este obligată să înştiinţeze în scris, în cel mai scurt termen, Departamentul
Instituţiilor Penitenciare şi organul teritorial al Procuraturii în circumscripţia căruia este
dislocat penitenciarul.
27. În cazul parvenirii în penitenciar a deţinutului în stare de ebrietate, acesta urmează a fi
examinat de către medic. În urma examinării se întocmeşte un proces-verbal, în care se indică
observaţiile stării clinice a deţinutului şi rezultatul probei Rapoport. În caz de necesitate,
deţinutului respectiv i se acordă ajutor medical cu izolarea acestuia. Modalitatea efectuării
examinării medicale în vederea stabilirii stării de ebrietate este reglementată prin
instrucţiunea aprobată de Departamentul Instituţiilor Penitenciare.
28. La sosire în penitenciar deţinuţii sînt supuşi obligatoriu unei tratări sanitare, în modul
stabilit de normele sanitar-epidemiologice. Tratarea sanitară (tunsoarea, deparazitarea, baia)
se efectuează de către efectivul serviciului regim şi supraveghere; responsabili de executarea
măsurii respective sînt ofiţerul de serviciu, şeful de bloc şi medicul de serviciu.
29. După procedurile de primire, deţinuţii sînt plasaţi în carantină pe o perioadă de pînă la
15 zile, în decursul căreia aceştia sînt supuşi examenului medical general în vederea
determinării stării sănătăţii şi capacităţii de muncă, precum şi prescrierii, după necesitate, a
tratamentului individual.
30. Carantina reprezintă un sector localizat, format din celule, părăsirea samavolnică a
cărora este strict interzisă. Vizitarea deţinuţilor aflaţi în carantină de către alte persoane
deţinute este interzisă.
31. Repartizarea şi plasarea deţinuţilor sosiţi în penitenciar în celulele secţiei de carantină o
efectuează ofiţerul de serviciu, în coordonare cu şeful adjunct al penitenciarului şi
colaboratorii serviciului securitate, a minorilor - în coordonare cu serviciul educaţie, a
bolnavilor - în coordonare cu serviciul medical, pe un termen de pînă la 15 zile.
32. Pe perioada aflării în carantină deţinuţilor li se aduc la cunoştinţă, în limba de stat sau
într-o limbă pe care aceştia o înţeleg, după caz, prin intermediul traducătorului, dispoziţiile
Codului penal referitoare la executarea pedepsei, Codului de executare, Legii privind accesul
la informaţie, prezentului Statut, ordinelor emise în temeiul Codului de executare şi
Regulamentului de ordine interioară în penitenciarul respectiv, precum şi modificările
acestora. Deţinuţii sînt informaţi, contra semnătură, privind drepturile, obligaţiile şi
interdicţiile lor, folosirea mijloacelor tehnice de pază, care pot pune în pericol viaţa sau
sănătatea lor, cazurile şi condiţiile aplicării forţei fizice, mijloacelor speciale şi armei de
foc. În cazul deţinuţilor care au deficienţe de comunicare, dispoziţiile specificate în prezentul
punct li se aduc la cunoştinţă prin modalităţi care să permită înţelegerea acestora.
În perioada aflării în carantină, reprezentanţii serviciului educaţie, psihologul şi asistentul
social realizează evaluarea psihosocială a personalităţii deţinutului şi întocmesc planul de
executare a pedepsei privative de libertate, care include intervenţiile coordonate ale
administraţiei penitenciare în vederea reeducării şi corijării condamnatului. Planul se
întocmeşte individual pentru fiecare deţinut, se anexează la dosarul personal al acestuia şi
fiecare colaborator al instituţiei penitenciare lucrează cu deţinutul în baza acestui plan. La
stabilirea planului de executare a pedepsei se iau în considerare şi datele cuprinse în referatul
presentenţial de evaluare psihosocială a personalităţii deţinutului, în cazul în care acesta a fost
întocmit pînă la condamnarea persoanei.
De asemenea, deţinuţii sînt avertizaţi că încălcarea modului stabilit de executare a
pedepsei, regimului de detenţie, măsurilor prevăzute în programul zilnic, pătrunderea în
zonele cu acces limitat sau interzis, nerespectarea liniei de pază ş.a. implică răspunderea
disciplinară, civilă sau penală, după caz. În plus, deţinuţii sînt instructaţi, sub semnătură în
registrele de evidenţă a instructajelor, în conformitate cu specificul penitenciarului, privind
regulile antiincendiare şi securitate tehnică.
33. Administraţia penitenciarului, în termen de 15 zile de la primirea condamnatului,
înştiinţează instanţa de judecată despre acest fapt, comunică soţului, uneia din rudele
deţinutului sau unei alte persoane, indicate de el, locul de detenţie, cu indicarea adresei
poştale şi a cerinţelor privind întrevederile, lista obiectelor şi produselor alimentare de primă
necesitate pe care aceştia le pot avea asupra lor, le pot primi în pachete sau le pot procura în
magazinele penitenciarului, conform prevederilor prezentului Statut.
34. După primire, deţinutului i se permite să comunice familiei, avocatului sau altei
persoane locul unde este deţinut şi schimbarea acestuia. Comunicarea se efectuează în scris
sau telefonic, în mod gratuit, fapt care se consemnează într-un proces-verbal şi se anexează la
dosarul personal al deţinutului.
35. Decizia privind plasarea, după eliberarea din carantină, a deţinutului în celulă, este
dispusă de şeful penitenciarului, la propunerea serviciilor securitate, regim şi supraveghere şi
medical.
36. Decizia privind repartizarea ulterioară în celule, antrenarea persoanei la muncă şi
instruirea profesională este dispusă de şeful penitenciarului, la propunerea comisiei
penitenciarului. La repartizare se iau în considerare particularităţile fiecărui individ: sexul,
vîrsta, caracterul şi gradul pericolului social al crimei săvîrşite, cazierul judiciar sau lipsa
antecedentelor, personalitatea condamnatului, confesiunea acestuia etc.
Secţiunea a 5-a
Evidenţa deţinuţilor
37. Deţinuţii primiţi în penitenciar se iau în evidenţă de fişier, iar datele lor se înscriu într-
un registru special. Materialele dosarului personal şi documentaţia de evidenţă se păstrează în
secţia de evidenţă specială a penitenciarului.
Penitenciarul, în conformitate cu prevederile Legii cu privire la sistemul informaţional
integral automatizat de evidenţă a infracţiunilor, cauzelor penale şi a persoanelor care au
săvîrşit infracţiuni, ţine evidenţa electronică a deţinuţilor aflaţi în instituţia penitenciară,
transferaţi şi eliberaţi din locurile de detenţie, precum şi a modificării pedepsei sau regimului
de deţinere a acestora.
38. Pentru fiecare deţinut se ţine dosarul personal, care este completat în conformitate cu
prevederile art. 201 şi 307 din Codul de executare.
39. La dosarul personal se anexează procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a cerinţelor
stabilite de art. 209 al Codului de executare şi pct. 32 al prezentului Statut.
40. Deţinutul şi apărătorul acestuia au acces la dosarul personal doar cu acordul şefului
penitenciarului, în prezenţa nemijlocită şi prin intermediul persoanei desemnate de şeful
penitenciarului.
41. Deţinutul poate solicita accesul la dosarul personal printr-o cerere scrisă. Pentru fiecare
caz de consultare a dosarului personal de către deţinut, administraţia întocmeşte o notă care se
anexează la dosarul în cauză.
42. Ordinea ţinerii, păstrării şi lichidării dosarelor personale, a fişierelor şi a registrelor de
evidenţă este stabilită de Ministerul Justiţiei.
43. Cu acordul scris al deţinutului, alte persoane decît cele abilitate cu acest drept în
virtutea exercitării atribuţiilor de serviciu pot consulta dosarul personal al acestuia în baza
unei cereri scrise, cu avizul pozitiv al şefului penitenciarului, pentru prevenit fiind necesar şi
acordul judecătorului de instrucţie sau al instanţei de judecată.
44. Datele cu caracter personal, ce se conţin în dosarele personale, sînt confidenţiale,
potrivit legii.
45. Caracteristica psihologică şi alte acte emise în vederea asigurării securităţii deţinutului
sau instituţiei nu pot fi solicitate decît de autorităţile abilitate prin lege cu acest drept.
Secţiunea a 6-a
Accesul la informaţie al deţinuţilor
46. Deţinuţii îşi exercită dreptul la informaţie, inclusiv accesul la dispoziţiile legale şi
documentele privind executarea pedepselor privative de libertate sau a arestului preventiv, în
condiţiile stipulate de art. 208 şi 209 ale Codului de executare.
47. Procedura accesului iniţial la dispoziţiile legale şi documentele privind executarea
pedepselor privative de libertate sau a detenţiei preventive este reglementată de pct. 32 al
prezentului Statut.
48. Deţinuţii urmează a fi informaţi despre prezenţa actelor (documentelor), parvenite în
mod oficial în penitenciar, prin care intervin modificări în situaţia juridică a acestora.
Documentele respective sînt:
adresele de trimitere în judecată, citaţiile sau rechizitoriile;
actele ce constituie temeiurile detenţiei;
actele care modifică temeiurile detenţiei.
49. La primirea unor documente care modifică situaţia juridică a deţinutului, secţia de
evidenţă specială trebuie să aducă la cunoştinţa deţinutului aceste modificări, să opereze
modificarea în dosarul personal şi în celelalte documente, precum şi să comunice serviciilor
interesate ale penitenciarului schimbarea intervenită, în vederea aplicării legale a regimului de
deţinere.
Modificările se comunică şi organului care a emis documentele ce au determinat aceste
modificări.
50. Informarea deţinuţilor referitor la conţinutul actelor procedurale, dispuse de instanţa de
judecată sau organul de urmărire penală, constituie o obligaţie a administraţiei
penitenciarului.
51. Deţinuţii se citează la locul de deţinere prin administraţia acestuia, iar dacă
penitenciarul nu este cunoscut, citarea se face la Departamentul Instituţiilor Penitenciare.
52. În penitenciare este desemnat un colaborator care va exercita funcţiile de agent
procedural, în obligaţiile căruia intră aducerea la cunoştinţa deţinuţilor, contra semnătură, a
conţinutului citaţiei. Dovada de comunicare, contrasemnată de agentul procedural şi cu
ştampila penitenciarului, este expediată organului care a emis-o.
53. În cazul în care deţinutul refuză sau nu poate semna citaţia, se întocmeşte un proces-
verbal de predare a citaţiei, semnat de către agentul procedural şi ofiţerul de serviciu, act care
va fi trimis organului care a emis citaţia, în calitate de dovadă a executării procedurii.
54. Textele dispoziţiilor legale, specificate în alin. (1) art. 209 din Codul de executare, pot
fi puse la dispoziţia deţinuţilor şi în bibliotecile penitenciarelor. Deţinuţii pot beneficia de
orice unitate a fondului de carte al bibliotecii penitenciarului prin intermediul împrumutului
sau lecturii nemijlocit în sala de lectură, în funcţie de categoria penitenciarului şi regimul de
detenţie al deţinutului.
55. Cheltuielile necesare pentru traducerea dispoziţiilor legale, specificate în alin.(1) art.
209 al Codului de executare, în limba pe care o înţeleg deţinuţii sînt suportate de la bugetul de
stat.
56. Deţinutul este în drept să procure, prin virament, din reţeaua de comerţ, literatură, să
aboneze şi să primească ziare şi reviste, fără a se limita numărul lor, din contul mijloacelor
proprii sau depuse de alte persoane, aflate la contul personal de peculiu.
57. În penitenciare pot fi instalate televizoare şi radiouri dotate cu dispozitive de comandă
centralizată. Timpul de vizionare a emisiunilor televizate este determinat de programul zilei,
durata vizionării limitîndu-se în zilele de muncă la 6 ore, iar în zilele de odihnă şi sărbătoare -
la 8 ore. Centrele de retransmitere a semnalelor televizate sau radio se amplasează în afara
penitenciarului sau în încăperi în care accesul deţinuţilor este interzis.
58. Aparatele audiovizuale intrate în penitenciar pe numele şi la cererea deţinutului sînt
conectate la reţelele respective ale penitenciarului şi sînt luate în evidenţă de către serviciul
regim într-un registru special, unde este indicat numele deţinutului, denumirea aparatajului,
anul şi numărul de fabricaţie. La primirea acestor bunuri prezenţa paşaportului tehnic al
aparatului respectiv este obligatorie.
59. Deţinuţilor li se interzice: accesul la Internet, să aboneze, să primească, să procure, să
păstreze şi să răspîndească ediţii, să vizioneze emisiuni televizate şi filme, să audieze
programe radio care propagă războiul, intoleranţa etnică, naţională, rasială sau religioasă,
cultul violenţei şi cruzimii, precum şi cele cu caracter pornografic.
60. În cazul în care deţinutul încalcă programul zilei, regimul de ordine interioară al locului
de deţinere, precum şi refuză să achite plata pentru serviciile prestate în legătură cu utilizarea
aparatelor enumerate în alin.(3) art. 208 din Codul de executare, şeful penitenciarului poate
dispune ridicarea aparatului respectiv, care urmează a fi depozitat pînă la expirarea termenului
detenţiei sau predat persoanelor care nu se află în detenţie, indicate de deţinut.
61. Aparatele ridicate pot fi reîntoarse pentru utilizare după stingerea sancţiunii
disciplinare, achitării datoriei acumulate pentru serviciile prestate în legătură cu utilizarea
aparatelor enumerate la alin. 3 art. 208 din Codul de executare.
62. Abonarea individuală la presa periodică, precum şi conectarea la reţeaua radio sau
televizată a penitenciarului se realizează în baza cererii scrise a deţinutului, vizată de către
şeful detaşamentului (sectorului) şi contabilul-şef, aprobată de şeful penitenciarului.
63. Plata pentru energia electrică folosită se calculează prin înmulţirea puterii de consum a
aparatului respectiv la durata lui de funcţionare, în conformitate cu ordinea de zi a instituţiei,
şi la tariful aplicat penitenciarului. Plata este încasată de pe contul de peculiu al deţinutului şi
se direcţionează la achitarea energiei electrice consumate.
Dacă în urma conectării aparatelor enumerate reţeaua electrică a instituţiei este
supraîncărcată, administraţia instituţiei este în drept să interzică conectarea la reţea a
aparatelor respective.
64. Reţinerile şi plăţile încasate urmează a fi transferate, conform destinaţiei, de către
contabilitatea instituţiei.
Secţiunea a 7-a
Regimul de deţinere în penitenciare
65. Indiferent de categoria penitenciarelor, condamnaţii execută pedeapsa în mod succesiv
în trei regimuri de deţinere: iniţial, comun şi de resocializare, iar condamnaţii la detenţiune pe
viaţă: iniţial, comun şi înlesnit. Particularităţile fiecărui regim de deţinere sînt reglementate de
Codul de executare.
66. Aplicarea faţă de condamnat a condiţiilor unui regim de deţinere mai sever, particular
sau select nu se admite.
67. Transferarea condamnatului de la un regim de deţinere la un alt regim de deţinere, în
cadrul aceluiaşi penitenciar, se efectuează în temeiul hotărîrii comisiei penitenciarului. În
cazul minorilor, în comisie vor fi incluşi şi reprezentanţi ai autorităţii tutelare. Modul de
constituire şi competenţele comisiei menţionate sînt reglementate de secţiunea a 37-a a
prezentului Statut.
68. La transferarea condamnatului se iau în considerare personalitatea acestuia,
caracteristicile aflate la dosarul personal, stimulările şi sancţiunile nestinse, inclusiv
informaţiile privind participarea lui la programele socioeducative şi studii.
69. Transferarea deţinutului de la un regim de deţinere la altul în calitate de sancţiune
disciplinară se efectuează în baza ordinului şefului penitenciarului de aplicare a sancţiunii
respective.
70. Decizia privind transferarea de la un regim de deţinere la alt regim de deţinere, precum
şi dintr-un penitenciar într-un alt penitenciar de acelaşi tip poate fi contestată de către
condamnat în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală.
[Pct.71 exclus prin HG303 din 29.04.14, MO104-109/06.05.14 art.330]
72. În fiecare unitate penitenciară, în funcţie de categoria acesteia sau de sectoarele
existente, regimurile de deţinere existente etc., este elaborat Regulamentul de ordine
interioară.
73. Regulile de ordine interioară, drepturile şi obligaţiunile deţinuţilor, măsurile de
stimulare şi sancţionare aplicate faţă de aceştia, precum şi restricţiile legitime, care decurg din
regimul de detenţie, se afişează în celule, în blocurile de detenţie şi în locuri vizibile pe
teritoriul penitenciarului, precum şi se anunţă deţinuţilor sub semnătură.
74. Pe timp de noapte (în orele de la stingere pînă la deşteptare) deplasarea deţinuţilor pe
teritoriul penitenciarului, fără permisiune specială, este strict interzisă.
75. Controlul şi percheziţia deţinuţilor, încăperilor, teritoriilor aferente zonelor locative
şi zonelor de producere ale penitenciarului pot fi efectuate atît planic, cît şi inopinant, în
modul stabilit de actele normative. Periodicitatea controalelor şi percheziţiilor este
determinată de către administraţie, care desemnează şi persoanele responsabile de efectuarea
lor.
La efectuarea controlului şi percheziţiei sectoarelor locative şi obiectelor de producere nu
se admite deteriorarea bunurilor instituţiei, lenjeriei de pat, lucrurilor personale permise spre
utilizare, inventarului şi altor obiecte, dacă situaţia nu impune acest lucru.
Controlul şi percheziţia zonelor locative şi obiectelor de producere se organizează conform
unor planuri concrete, iar rezultatele acestora sînt consemnate în procese-verbale.
76. Personalul penitenciar este obligat, cel puţin o dată pe săptămînă, să efectueze
examinarea minuţioasă a teritoriului şi a tuturor încăperilor penitenciarului. În toate cazurile
în care efectuarea percheziţiei constituie o măsură necesară pentru menţinerea regimului,
ordinii şi securităţii în penitenciar, deţinuţii pot fi supuşi percheziţiei corporale, iar lucrurile
lor personale - controlului.
77. Deţinuţii care au cauzat pe parcursul detenţiei un prejudiciu material penitenciarului ori
altor persoane fizice sau juridice poartă răspundere materială în modul stabilit de lege.
78. Activităţile de asigurare a ordinii interioare, prevenire şi curmare a încălcărilor de
regim şi crimelor din partea deţinuţilor se efectuează de către toate serviciile penitenciarului
şi trebuie să includă:
asigurarea supravegherii permanente a deţinuţilor;
prevenirea părăsirii neautorizate de către deţinuţi a secţiilor, sectoarelor, zonelor locative
sau teritoriului penitenciarului în funcţie de regimul detenţiei;
asigurarea respectării stricte de către deţinuţi a ordinii interioare şi a regulilor de conduită,
precum şi îndeplinirea de către aceştia a obligaţiunilor lor;
educarea la deţinuţi a respectului faţă de legislaţie şi atitudinii oneste faţă de muncă;
depistarea şi izolarea la timp a deţinuţilor care au comis încălcări ale regimului de detenţie
şi ale regulilor de ordine interioară;
organizarea lucrului operativ-profilactic privind prevenirea şi curmarea manifestărilor
criminale în mediul deţinuţilor.
79. În cazul izbucnirii în penitenciar a unor situaţii sau evenimente excepţionale,
conducătorii acestor subdiviziuni sînt obligaţi să informeze imediat, în modul stabilit,
Departamentul Instituţiilor Penitenciare şi să întreprindă măsurile necesare pentru asigurarea
securităţii şi ordinii în instituţie.
Secţiunea a 8-a
Relaţiile dintre deţinuţi şi personalul penitenciar
80. Relaţiile dintre deţinuţi şi personalul penitenciar sînt determinate de scopurile detenţiei
şi se întemeiază pe principiile respectului reciproc, nediscriminării, interzicerii supunerii
persoanei la tortură, tratamente inumane sau degradante ori la alte rele
tratamente, umanismului, democraţiei şi respectării stricte a legislaţiei.
81. Personalului penitenciar i se interzice categoric tratamentul preconceput al deţinuţilor,
intrarea cu aceştia sau cu rudele lor în relaţii, contrar intereselor de serviciu, precum şi să
beneficieze de serviciile acestora.
82. Personalul penitenciar este obligat să dea dovadă de politeţe şi cultură în relaţiile cu
deţinuţii.
83. Deţinuţii sînt obligaţi să fie amabili şi respectuoşi între ei şi cu personalul penitenciar,
să îndeplinească fără obiecţii cerinţele legitime ale personalului penitenciar.
84. Deţinuţii se adresează reprezentanţilor administraţiei instituţiei utilizînd formula de
politeţe "dumneavoastră", apelativele "domnule", "doamnă", urmate de denumirea gradului,
funcţiei deţinute sau numele de familie.
85. Colaboratorii instituţiilor se adresează deţinuţilor utilizînd formula de politeţe
"dumneavoastră", "domnule/doamnă", "deţinut(ă)" şi numindu-i "condamnat(ă)",
"prevenit(ă)" şi/sau pe numele de familie.
86. În comunicarea cu minorii, personalul instituţiei poate sa-i tutuiască sau să le spună pe
nume, fără a leza demnitatea lor.
Secţiunea a 9-a
Drepturile şi obligaţiile deţinuţilor
87. Deţinuţii au dreptul:
să fie informaţi despre drepturile şi obligaţiunile lor;
la un tratament decent şi amabil din partea administraţiei penitenciarului;
la securitatea personală;
să beneficieze în mod gratuit de asistenţă medicală şi de medicamente;
să înainteze cereri şi plîngeri (reclamaţii, propuneri, sesizări) administraţiei penitenciarului,
organelor ierarhic superioare, instanţelor judiciare, procuraturii, organelor autorităţilor
publice centrale şi administraţiei publice locale, asociaţiilor obşteşti, precum şi organizaţiilor
interstatale pentru apărarea şi respectarea drepturilor omului;
să comunice familiei şi rudelor apropiate locul detenţiei;
să dispună de timpul liber acordat în funcţie de programul zilei, respectînd regulile de
comportament stabilite;
de a avea cont personal de peculiu;
să primească pachete cu provizii, colete, banderole şi să păstreze produsele alimentare, cu
excepţia celor care necesită prelucrare termică înainte de a fi consumate şi a băuturilor
alcoolice;
să procure şi să primească în pachete lucruri de primă necesitate în asortimentul prevăzut
de anexa nr. 6 la prezentul Statut pentru păstrare şi/sau consum;
la întrevederi cu rudele şi alte persoane de o durată şi în numărul determinat de legislaţie;
la asistenţă juridică pe bază de contract din partea avocaţilor, precum şi a altor persoane
autorizate să acorde astfel de asistenţă;
la pensie, în condiţiile legii;
să procure, prin reţeaua de comerţ, literatură, să aboneze şi să primească ziare şi reviste,
fără a se limita numărul lor, din contul mijloacelor proprii sau ale altor persoane;
la convorbiri telefonice de la telefonul public, din cont propriu, în modul şi în condiţiile
stabilite de Codul de executare;
să participe la acţiunile culturale şi sportive, să frecventeze biblioteca, să practice jocurile
de masă permise;
să primească şi să expedieze, din cont propriu, scrisori, telegrame şi petiţii, fără a se limita
numărul lor, în modul şi în condiţiile stabilite de Codul de executare şi prezentul Statut;
să se întîlnească cu avocaţii, persoanele ce au dreptul de a acorda asistenţă juridică, cu
mediatorul sau alte persoane prevăzute de lege, frecvenţa cărora este nelimitată;
să practice orice confesiune;
din cont propriu, să expedieze rudelor sau altor persoane colete, pachete şi banderole, în
condiţiile prevăzute de art. 211 al Codului de executare;
în cazul decesului sau îmbolnăvirii grave a uneia din rudele apropiate sau în alte situaţii
excepţionale cu caracter personal, precum şi în alte cazuri, în condiţiile prevăzute de art. 217
al Codului de executare, deţinuţilor li se acordă dreptul de a se deplasa fără escortă în afara
penitenciarului pe o perioadă scurtă;
deţinuţii penitenciarelor de tip semiînchis la regim de resocializare, suplimentar la cele
enumerate, au dreptul să aibă asupra lor şi să utilizeze obiecte de valoare şi bani.
88. Exercitarea drepturilor deţinuţilor nu poate fi limitată decît în condiţiile prevăzute de
Codul de executare, Codul de procedură penală şi de alte acte normative, care reglementează
modul şi condiţiile de executare a detenţiei.
Realizarea drepturilor deţinutului nu trebuie să lezeze drepturile şi interesele legitime ale
altor persoane, inclusiv deţinuţi, precum şi să încalce modul şi condiţiile de executare a
pedepsei sau a detenţiei preventive.
89. Deţinuţii sînt obligaţi:
să respecte întocmai cerinţele Codului de executare, prezentului Statut şi altor acte
normative ce reglementează detenţia persoanei;
să respecte regulile de comportare, programul zilei şi regimul de deţinere stabilit în
penitenciar;
să îndeplinească necondiţionat cerinţele legitime ale personalului penitenciar;
să se supună percheziţiei la intrare/ieşire din penitenciar, precum şi pe perioada deţinerii,
cînd această măsură este solicitată de către personalul penitenciar;
în timpul percheziţiilor să predea benevol obiectele, substanţele interzise, să se dezbrace, să
scoată lucrurile din genţi, sacoşe, rucsacuri, saci etc. şi să le prezinte persoanelor care
efectuează percheziţia;
să aibă asupra lor fişa personală eliberată de administraţia penitenciară, de modelul stabilit
în anexa nr. 4 la prezentul Statut;
să poarte pe piept semnele distinctive stabilite în corespundere cu modelul expus în anexa
nr. 5;
să se abţină de la acţiuni sau activităţi care ar crea dificultăţi la îndeplinirea obligaţiunilor
de serviciu ale personalului penitenciar sau altor persoane;
să se abţină de la acţiuni care ar înjosi demnitatea altor deţinuţi, a personalului penitenciar
şi altor persoane;
la cererea personalului penitenciar şi a altor persoane autorizate, să comunice numele şi
prenumele, precum şi alte date de evidenţă solicitate;
să se prezinte la solicitarea administraţiei, să dea explicaţii verbale şi/sau în scris privind
faptele şi circumstanţele încălcării modului de executare a pedepsei şi cerinţelor regimului de
deţinere;
la întîlnirea cu personalul penitenciar şi cu persoanele sosite în vizită, să se ridice şi să-i
salute;
la intrarea în celulă a personalului penitenciar, să se alinieze şi să-l salute;
să treacă examinarea medicală în scopul depistării maladiilor infecţioase, iar la solicitarea
personalului penitenciar - pentru depistarea faptelor de întrebuinţare a băuturilor alcoolice,
substanţelor stupefiante şi substanţelor toxice;
să respecte regulile sanitaro-igienice şi de igienă personală, să aibă exteriorul îngrijit şi să
păstreze îmbrăcămintea şi lenjeria de pat eliberate de penitenciar;
să menţină permanent curăţenia în încăperile de detenţie şi de serviciu, la locurile de
muncă, în celule, după deşteptare să-şi aranjeze paturile conform modelului stabilit şi să facă
pe rînd curăţenie în celule;
să aerisească zilnic încăperile unde sînt deţinuţi;
să facă pe rînd de serviciu în celulă;
să păstreze produsele alimentare şi obiectele de folosinţă individuală în locurile şi
încăperile special amenajate;
să iasă la plimbare şi să respecte regulile stabilite de comportare şi curăţenie în curţile de
plimbare. Eliberarea de la plimbare conform stării sănătăţii se efectuează numai cu
permisiunea lucrătorului medical;
să consume raţional energia electrică şi apa;
să aibă o atitudine grijulie faţă de bunurile şi altă proprietate a penitenciarului;
să respecte regulile securităţii antiincendiare şi tehnica securităţii muncii;
să fumeze numai în locuri special destinate;
în caz de transfer în alt penitenciar sau eliberare din penitenciar, să se prezinte la ofiţerul de
serviciu în termenul stabilit;
să menţină în ordine şi să asigure prezenţa tăbliei, cu inscripţia numelui - la pat, noptieră şi
la sacoşele cu lucrurile personale.
90. Deţinuţilor li se interzice:
insultarea sau săvîrşirea acţiunilor care jignesc demnitatea personalului penitenciar,
deţinuţilor şi altor persoane;
îndemnarea altor deţinuţi la săvîrşirea actelor de indisciplină;
folosirea altor deţinuţi pentru servicii personale;
crearea dificultăţilor personalului penitenciar, precum şi altor persoane ce asigură ordinea
de deţinere, la îndeplinirea de către aceştia a obligaţiilor de serviciu;
săvîrşirea acţiunilor care ameninţă viaţa şi sănătatea personală, precum şi viaţa şi sănătatea
altor persoane;
să aboneze, să primească, să procure, să păstreze şi să răspîndească ediţii, să vizioneze
emisiuni televizate şi filme, să audieze programe radio care propagă războiul, intoleranţa
etnică, naţională, rasială sau religioasă, cultul violenţei şi cruzimii, precum şi cu caracter
pornografic;
încălcarea liniei de pază a obiectelor penitenciarului;
ieşirea fără permisiunea administraţiei din limitele sectoarelor izolate, sectoarelor şi
atelierelor de muncă;
aflarea fără permisiunea administraţiei în alte încăperi sau sectoare de muncă decît cele în
care locuiesc ori muncesc;
să stea în faţa vizoarelor de la uşile celulelor, împiedicînd supravegherea;
procurarea, confecţionarea, folosirea şi păstrarea obiectelor, articolelor şi substanţelor
prevăzute de anexa nr. 7 la prezentul Statut;
fumatul în celule, încăperi şi spaţii de deţinere, în timpul deplasării, precum şi ieşirea din
coloană fără permisiune;
vînzarea sau înstrăinarea în alt mod altor deţinuţi a obiectelor, articolelor şi substanţelor
aflate în folosinţa personală;
jocurile de cărţi şi alte jocuri de noroc;
tatuarea lor şi a altor persoane;
folosirea cuvintelor argotice, obscenităţilor, înjurăturilor, atribuirea şi însuşirea poreclelor;
aplicarea pe pereţi, noptiere şi paturi a reproducţiilor, ilustraţiilor, decupărilor din ziare şi
reviste;
împiedicarea accesului sau vizualizării şi schimbarea fără permisiunea administraţiei a
locurilor de dormit, amenajarea locurilor de dormit în încăperi de menire social-comunală
şi în alte încăperi de serviciu şi auxiliare;
instalarea fără permisiune la sectoarele de muncă, de locuit şi cu altă destinaţie ale
penitenciarului a diverselor construcţii, dulapuri, seifuri etc.;
folosirea utilajului pentru ascuţire, instrumentelor, energiei electrică, mecanismelor şi altor
materiale în alte scopuri decît cele de producere;
organizarea grevelor, demonstraţiilor, altor acţiuni de masă fără permisiunea administraţiei
penitenciare;
vizitarea manifestărilor cultural-educative şi sportive pe timp de noapte, precum şi
practicarea acestora;
prepararea bucatelor în încăperile de detenţie, de serviciu şi în sectoarele de muncă;
consumul de băuturi alcoolice şi prepararea lor;
urcarea pe acoperişurile blocurilor, atelierelor şi altor construcţii;
stabilirea contactelor cu deţinuţii din alte celule în timpul aflării în carantină, regimul iniţial
de detenţie, izolatorul disciplinar, al deplasării, escortării, însoţirii, la plimbare etc.
împiedicarea supravegherii;
părăsirea fără permisiunea administraţiei a locurilor de muncă, sectorului de detenţie sau
altor încăperi în care au loc acţiuni în masă;
creşterea animalelor, păsărilor şi practicarea agriculturii, viticulturii etc., cu excepţia
cazurilor antrenării în muncă la lucrările respective;
folosirea aparatelor de încălzit de confecţionare manuală;
conectarea, fără autorizaţia administraţiei, la reţelele electrice sau modificarea lor,
intervenţia în funcţionarea sistemului de încălzire şi de aprovizionare cu apă, folosirea
aparatelor electrice de încălzire a apei cu puterea mai mare de 250W;
confecţionarea fără permisiune a obiectelor şi mărfurilor de larg consum;
folosirea tehnicii audio sau video în celule, în celulele vagonului sau automobilului special,
precum şi păstrarea şi folosirea lor la sectoarele de producere fără autorizaţia administraţiei
penitenciarului.
91. Prin alte acte normative subordonate legii, deţinuţilor le pot fi stabilite şi alte drepturi,
obligaţii şi interdicţii, dacă acestea rezultă din conţinutul actelor legislative şi nu limitează
drepturile prevăzute de acestea.
Secţiunea a 10-a
Regulile de deplasare a deţinuţilor în limitele penitenciarului
92. Deţinuţii aflaţi în regim iniţial al penitenciarelor de tip semiînchis şi închis, deţinuţii
izolatoarelor de urmărire penală la ieşire din celulă sînt obligaţi să execute întocmai
indicaţiile personalului penitenciar. Pentru menţinerea securităţii la momentul scoaterii din
celulă, deţinutul poate fi obligat să ia poziţia "drepţi" cu faţa la perete şi mîinile la spate.
Deplasarea este efectuată în formaţie, după caz, cu mîinile la spate, sub supravegherea şi
însoţirea personalului penitenciar.
93. Deplasarea condamnaţilor, aflaţi în regim comun, ai penitenciarelor de tip semiînchis şi
închis este efectuată în formaţie, sub supravegherea şi însoţirea personalului penitenciar.
94. Deţinuţii penitenciarelor de tip deschis sînt întreţinuţi fără pază, dar sub supraveghere
permanentă. În intervalul de timp de la deşteptare pînă la stingere se pot deplasa liber pe
teritoriul penitenciarului în limitele stabilite de administraţia penitenciarului. Cu permisiunea
administraţiei pot să se deplaseze fără supraveghere în afara penitenciarului, dacă acest lucru
este necesar în legătură cu munca exercitată, instruirea sau în caz de boală.
95. Deplasările condamnaţilor la detenţiune pe viaţă se efectuează după percheziţionarea
completă şi cu aplicarea cătuşelor, dacă în urma unei evaluări s-a constatat că în lipsa acestor
măsuri există un pericol iminent pentru alţi deţinuţi, colaboratorii penitenciarului sau pentru
alte persoane ori dacă condamnatul la detenţiune pe viaţă refuză să participe la evaluare.
Evaluarea condamnaţilor la detenţiune pe viaţă se face în funcţie de fiecare caz aparte, dar nu
mai rar de o dată la şase luni.
[Pct. 95 în redacţia HG1069 din 19.09.08, MO178/26.09.08 art. 1077]
96. Deplasările condamnaţilor la detenţiune pe viaţă se efectuează sub escorta a doi
colaboratori şi a ofiţerului de serviciu sau adjunctului acestuia.
Secţiunea a 11-a
Modul şi condiţiile repartizării pentru executarea pedepsei
şi transferarea deţinuţilor dintr-o instituţie penitenciară în alta
[Secţiunea 11 titlu în redacția HG71 din 09.03.15, MO59-66/13.03.15 art.93]
961. La repartizarea condamnatului în penitenciar pentru executarea pedepsei, se ia în
considerare ca penitenciarul să fie situat, pe cît e posibil, mai aproape de localitatea de
domiciliu sau altă localitate indicată de condamnat. În cazul în care a fost solicitată stabilirea
unui alt penitenciar decît cel din raza localităţii de domiciliu, acest fapt se consemnează într-
un proces-verbal, care se anexează la dosarul personal al condamnatului.
[Pct.961 introdus prin HG71 din 09.03.15, MO59-66/13.03.15 art.93]
97. Transferul deţinuţilor dintr-o instituţie penitenciară în alta se realizează în conformitate
cu prevederile art. 199 al Codului de executare.
98. Transferarea persoanelor condamnate dintr-un penitenciar în altul de acelaşi tip, ca
urmare a schimbării regimului de deţinere sau pentru alte motive întemeiate, se dispune, la
demersul administraţiei penitenciarului sau, din oficiu, de către directorul Departamentului
instituţiilor penitenciare.
La transferarea condamnatului se iau în considerare caracterizările personalităţii
condamnatului cuprinse în dosarul personal, inclusiv participarea lui la programele de studii
şi socio-educative, ţinînd cont de criteriile stabilite în pct. 961.
99. Transferul deţinuţilor poate fi dispus în următoarele cazuri:
la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată în procedura cărora se
examinează o cauză penală în care deţinutul respectiv este parte sau martor la proces;
pentru asigurarea repartiţiei uniforme a deţinuţilor conform necesităţilor sistemului
penitenciar;
reorganizarea, lichidarea sau schimbarea categoriei penitenciarului;
necesitatea separării deţinuţilor implicaţi în acelaşi caz penal în calitate de inculpaţi,
martori şi victime;
derularea măsurilor de securitate, regim şi de profilaxie;
prevenirea situaţiilor de conflict dintre deţinuţi;
conform indicaţiilor medicale;
în legătură cu situaţia familială excepţională (la femei - existenţa copiilor sugari sau a
sarcinii).
100. Transferul deţinuţilor este efectuat sub escorta serviciilor specializate aflate în
subordinea Departamentului Instituţiilor Penitenciare.
1001. Transferul şi escortarea deţinuţilor se face din contul statului, în modul şi condiţiile
stabilite de Codul de executare şi prezentul Statut, cu excepţia cazului cînd aceasta a fost
condiţionată de o faptă imputabilă condamnatului.
Sumele stabilite şi avansate de Departamentul instituţiilor penitenciare în condiţiile în care
transferul sau escortarea a fost condiţionată de o faptă imputabilă condamnatului sau aceasta
s-a efectuat pentru alte cazuri decît cele prevăzute de competenţele sistemului penitenciar se
încasează de la condamnat.
1
101. În timpul escortării se asigură izolarea deţinuţilor, ei se repartizează în celulele

mijloacelor de transport pentru deţinere separată, conform normelor generale stabilite de art.
205 al Codului de executare.
102. În scopul sporirii securităţii deţinuţilor sau creării condiţiilor pentru tratamentul lor,
administraţia penitenciară poate aplica şi alte criterii de deţinere separată a deţinuţilor decît
cele prevăzute de Codul de executare.
103. Relaţiile personalului gărzii cu deţinuţii se bazează pe respectarea strictă a legalităţii şi
demnităţii umane. Personalului gărzii i se interzic orice relaţii cu deţinuţii şi rudele lor, cu
excepţia celor ce ţin de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
104. Deţinuţii, în celulele mijloacelor de transport special (automobil şi vagon):
a) sînt obligaţi:
să respecte modul şi condiţiile de detenţie;
să respecte obligaţiile şi interdicţiile prevăzute de pct. 89-91 ale prezentului Statut;
să manifeste amabilitate unul faţă de altul şi faţă de colaboratorii gărzii, la adresarea lor să
se ridice, să comunice numele şi la necesitate alte date de evidenţă;
să aibă o atitudine grijulie faţă de utilaj, inventar şi alte bunuri;
să ţină mîinile la spate în timpul deplasării pe coridorul vagonului special, pe itinerarele de
escortare la instanţele de judecată şi la punctele de schimb. În cazul necesităţii asigurării
securităţii sau evitării unor situaţii excepţionale, la solicitarea personalului penitenciar,
deţinuţii sînt obligaţi să se oprească, să se întoarcă cu faţa la perete, iar în cazuri excepţionale
- să se culce la pămînt;
să menţină curăţenia şi ordinea în celule (vagoane);
b) li se interzice:
în timpul escortării, îmbarcării în/ debarcării din automobilul, vagonul special, să vorbească
între ei sau cu alte persoane, să transmită (arunce) obiecte, scrisori etc., să întreprindă acţiuni
care ar pune în pericol securitatea deplasării mijlocului de transport;
să stea în faţa vizoarelor de la uşile celulelor, împiedicînd supravegherea;
să schimbe locul stabilit în celula auto (vagonul special) fără permisiunea şefului gărzii sau
ajutorului acestuia, să se culce cu capul la peretele ce dă afară, să stea aşezat pe poliţele de sus
şi din mijloc ale vagoanelor;
să fumeze, să cînte, să facă gălăgie, să transmită înscrisuri unul altuia, să vorbească sau să
ciocănească în perete pentru comunicarea cu deţinuţii altor celule, să facă inscripţii pe pereţii,
poliţele, pardoseala şi tavanul celulelor, să practice jocuri de masă sau alte jocuri;
să fumeze, să transmită obiecte şi să-şi scoată haina de deasupra în timpul trecerii pe
coridorul vagonului, itinerarul de escortare în instanţa de judecată şi la punctele de schimb.
105. Pe parcursul transferării, deţinuţii pot avea cu sine:
îmbrăcăminte, articol de pus pe cap, fular, încălţăminte de sezon, lenjerie de corp, ciorapi,
mănuşi, batiste, curele pentru pantaloni, aţă, cipici, ştergar, articole de toaletă (cu excepţia
parfumului, apei de colonie, obiectelor de tăiat şi de împuns), perii pentru îmbrăcăminte şi
încălţăminte, cremă pentru încălţăminte;
ochelari, proteze, cu permisiunea medicilor;
hîrtie de scris, creioane simple, pixuri, plicuri, ilustrate, timbre, scrisori, fotografii (albume
cu fotografii), literatură, manuale şi rechizite de birou;
copii ale sentinţelor, deciziilor instanţelor judiciare şi însemnări la dosar, chitanţe pentru
banii şi obiectele de preţ predate;
chibrituri şi ţigări;
cană şi lingură, produse alimentare care nu necesită prelucrare termică.
106. Deţinutele de sex feminin pot avea cu sine obiecte de toaletă pentru femei.
107. Obiectele permise deţinuţilor pentru păstrare în instituţiile penitenciare: aparate de ras
mecanice, electrice, bastoane de lemn, cîrje, oglinzi, piese la jocurile de dame, şah şi domino,
aparate audio şi/sau video - pe perioada escortării se ridică de către colaboratorii gărzii pentru
păstrarea provizorie, iar deţinuţilor li se eliberează chitanţe.
108. Înainte de predarea deţinuţilor către efectivul gărzilor de întîmpinare, la punctele de
schimb sau penitenciare, aceste obiecte se restituie proprietarilor contra semnătură pe reversul
chitanţei, care se anexează la sectorul corespunzător din carnetul de chitanţe.
109. În caz de necesitate, în timpul deplasării, pot fi eliberate deţinuţilor, pentru
întrebuinţare de scurtă durată: oglinzi, aparate mecanice de ras, bastoane şi cîrje.
110. La transferare, persoanele condamnate sînt însoţite de dosarele personale şi de un
bagaj de mînă cu strictul necesar de igienă personală, documente şi alte bunuri, greutatea
cărora să nu depăşească 20 kg, împrejurări în care sînt asigurate condiţii adecvate de aerisire
şi iluminare în timpul transportării. Alte bunuri ce se aflau în posesia condamnatului vor
rămîne în custodia locului de detenţie şi se vor ridica de o rudă sau altă persoană indicată de
către condamnat ori de către condamnat după eliberarea sa din detenţie.
111. În timpul escortării planificate, directe şi speciale, pe o perioadă de 12 şi mai multe
ore, deţinuţii sînt asiguraţi cu raţii alimentare reci de către organul expeditor, iar în cazul
reţinerii gărzii în drum - de către penitenciarul ce se află pe itinerarul de escortare. Deţinuţii
vor fi asiguraţi cu apă potabilă după necesitate de către efectivul gărzii.
112. În cazul escortării în vagoanele speciale a femeilor cu copii în vîrstă de pînă la 3 ani,
se permite încălzirea laptelui şi ceaiului la bucătăria gărzii.
113. În cazul escortării bolnavilor psihici şi a persoanelor ce refuză hrana, toate cerinţele
sau adresările faţă de ei se efectuează prin intermediul lucrătorilor medicali care-i însoţesc.
Dacă există pericolul decesului deţinutului din cauza refuzului de hrană, atunci, prin
concluzia scrisă a lucrătorului medical în tabelul de deplasare a gărzii, deţinutul este predat în
cel mai apropiat penitenciar.
114. Lucrătorul medical de însoţire este numit de către organul expeditor, de la punctul
iniţial pînă la destinaţie - pe toate rutele auto. În vagonul special lucrătorul medical îl
însoţeşte pînă la punctul de schimb, unde deţinutul este predat lucrătorului medical al
organului-destinatar.
115. În caz de îmbolnăvire subită a deţinutului, şeful gărzii organizează predarea lui
(împreună cu lucrurile personale şi dosarul personal) şefului gărzii (escortei) de întîmpinare,
la punctul de schimb, contra semnătură în lista de însoţire. În caz de deces al deţinutului pe
parcursul itinerarului de escortare, şeful gărzii transmite cadavrul şi lucrurile celui mai
apropiat organ al afacerilor interne.
116. În cazul constatării în mediul deţinuţilor a maladiilor contagioase, şeful gărzii izolează
bolnavii şi persoanele care s-au deţinut în aceeaşi celulă, separat de ceilalţi, predă bolnavii la
punctul de schimb, raportează despre aceasta şefului nemijlocit şi solicită intervenţia
colaboratorilor unităţii medicale pentru desfăşurarea activităţilor antiepidemice.
117. Scoaterea deţinuţilor pentru satisfacerea necesităţilor fiziologice se efectuează la
rugămintea lor, după verificarea closetului înainte şi după fiecare deţinut, cu anunţarea ordinii
ieşirii şi deplasării. Deţinuţii se scot numai cîte unul. În timpul deplasării spre closet şi înapoi,
primul merge santinela, după ea - deţinutul, urmat de şeful gărzii sau ajutorul acestuia.
118. Şeful gărzii şi persoanele care verifică executarea serviciului de către efectivul gărzii,
în cazul în care deţinuţii înaintează plîngeri verbale sau scrise, vor întreprinde măsurile de
rigoare privind soluţionarea acestora. Dacă problemele abordate nu ţin de competenţa
acestuia, şeful gărzii va întocmi un raport care se va anexa la dosarul personal. Despre
plîngerile primite, conţinutul lor şi măsurile luate, şeful gărzii efectuează o înscriere în foaia
de deplasare, informează şeful gărzii de întîmpinare sau organul destinatar şi raportează
şefului nemijlocit.
119. În cazul încălcării regimului de deţinere, şeful gărzii solicită respectarea ordinii, iar în
caz de continuare a comportării ilegale, avertizează deţinuţii despre aplicarea forţei fizice şi a
mijloacelor speciale şi dispune, în funcţie de circumstanţe, aplicarea acestora. Şeful şi
efectivul gărzii vor întocmi rapoarte de incident şi un proces-verbal în două exemplare, care
se aduce la cunoştinţa deţinutului. În el se indică caracterul şi circumstanţele încălcării
regimului. Primul exemplar al procesului-verbal se anexează la dosarul personal, iar al doilea
se prezintă în subdiviziunea de escortă.
120. În cazul escortării judiciare şi de întîmpinare, despre încălcarea de către deţinuţi a
regimului de detenţie, şefii de gardă raportează corespunzător preşedintelui şedinţei de
judecată şi ofiţerului de serviciu al organului destinatar.
121. Nu sînt luaţi în primire pentru a fi escortaţi deţinuţii:
care nu au documentele perfectate corect;
bolnavi, care, conform concluziei medicului (felcerului), nu sînt pasibili de escortare;
care nu au fost supuşi dezinsecţiei în termenele stabilite;
care se află în stare de ebrietate;
care nu sînt asiguraţi cu produse alimentare conform normei;
femeile gravide fără certificat medical cu privire la posibilitatea escortării.
122. Nu se iau în primire fără a fi însoţiţi de lucrătorii medicali:
bolnavii psihic, bolnavii de tuberculoză pulmonară în formă baciliferă şi alte persoane care
necesită, conform avizului medicului, asistenţă medicală pe parcursul escortării, precum şi cei
care refuză hrana (în caz de escortare pe parcurs a 6 ore şi mai mult, la expedierea lor cu
ieşirea din localităţi);
femeile gravide cu termen de peste 6 luni sau cu copii în vîrstă de pînă la 3 ani;
invalizii care necesită ajutor pentru a se deplasa.
123. Preluarea deţinuţilor de către escortă începe cu identificarea acestora, conform ordinii
stabilite de prezentul Statut.
124. Dacă deţinutul va înainta reclamaţii faţă de organul-expeditor privind agravarea stării
sănătăţii, şeful gărzii va continua primirea lui doar după ce reprezentantul administraţiei
(medicul, felcerul) organului-expeditor va aplica o rezoluţie pe certificatul din dosarul
personal al acestuia privind satisfacerea sau respingerea pretenţiilor (potrivit rezultatelor
reexaminării medicale).
125. Deţinuţii luaţi în primire pentru a fi escortaţi dintr-un penitenciar în altul sau în
instanţa de judecată, precum şi cei preluaţi de la gărzile de întîmpinare vor fi supuşi unei
percheziţii complete, iar lucrurile şi produsele lor - unui control minuţios.
126. Percheziţia deţinuţilor în vagoanele speciale se efectuează în celulele libere, conform
regulilor generale de efectuare a percheziţiei.
127. Numele colaboratorilor antrenaţi în percheziţie şi controlul lucrurilor sînt indicate de
către şeful gărzii în certificatele din dosarele personale ale deţinuţilor, în registrul (foaia) de
parcurs, precum şi în bonul de comandă pentru escortarea în instanţa de judecată.
128. Banii şi obiectele interzise, depistate la deţinuţi în timpul percheziţiei, sînt ridicate de
către gardă, care va întocmi un proces-verbal în 3 exemplare, contrasemnat de deţinut, şi în
prezenţa acestuia sînt predate administraţiei organului-expeditor, care eliberează deţinutului
o recipisă, sau şefului gărzii (escortei) de întîmpinare - contra semnătură pe cotorul recipisei.
Secţiunea a 12-a
Asigurarea securităţii deţinuţilor
129. Personalul penitenciar este obligat să întreprindă imediat, la sesizare sau constatarea
din oficiu, măsuri pentru asigurarea securităţii personale a deţinuţilor.
130. La apariţia pericolului pentru securitatea personală a deţinutului, acesta este în drept
să se adreseze oricărui reprezentant al administraţiei penitenciare.
131. În cazul menţionat în pct. 130 al prezentului Statut, deţinutul formulează o cerere
scrisă privind solicitarea asigurării securităţii personale.
132. Administraţia, în cazul în care a fost sesizată, poartă răspundere pentru neaplicarea
măsurilor de rigoare în vederea înlăturării pericolului pentru securitatea personală a
deţinutului.
133. Pentru asigurarea securităţii personale a deţinutului, administraţia penitenciarului este
obligată să-l izoleze de alţi deţinuţi, utilizînd în aceste scopuri diverse încăperi, care
corespund cerinţelor pentru detenţia persoanei, inclusiv celulele izolatoarelor disciplinare.
Restricţiile prevăzute de prezentul Statut privind condiţiile de detenţie în izolatorul
disciplinar, temeiul şi modul de izolare disciplinară, în cazul dat, nu se extind asupra
deţinutului transferat din motive de securitate personală.
134. Transferul unui asemenea condamnat se efectuează prin decizia şefului instituţiei
penitenciare, iar măsurile respective vor fi menţinute atîta timp cît o cere scopul acestora. În
cazuri excepţionale, ofiţerul de serviciu este în drept să dispună acest transfer pînă la apariţia
şefului, dar pe o durată de cel mult 24 ore, decizia fiind elaborată conform prevederilor anexei
nr.151la prezentul Statut.
135. La necesitate, termenul de deţinere în izolatorul disciplinar poate fi prelungit cu încă
30 zile, cu consimţămîntul procurorului care supraveghează respectarea legilor în instituţia
penitenciară dată. Transferul deţinutului în celulă din motive de securitate nu se consideră
sancţiune disciplinară.
Secţiunea a 13-a
Programul zilei
136. În fiecare instituţie se stabileşte un program zilnic al activităţilor, strict reglementat în
funcţie de specificul categoriei penitenciarului, regimului de detenţie, antrenării deţinuţilor la
diverse munci sau lucrări, de anotimp, de amplasarea penitenciarului şi de alte circumstanţe
concrete.
137. Programul zilei cuprinde: deşteptarea, toaleta de dimineaţă, exerciţii de înviorare,
orele de masă, repartizarea pe sectoarele de muncă, orele de lucru şi studii, orele destinate
măsurilor educative şi sportive etc. Totodată, sînt prevăzute 8 ore de somn neîntrerupt şi
acordarea de timp liber deţinuţilor.
138. Programul zilei se elaborează în conformitate cu prevederile anexei nr. 10 la prezentul
Statut, se aprobă prin ordinul şefului instituţiei penitenciare şi se aduce la cunoştinţa tuturor
deţinuţilor şi personalului penitenciar.
139. Cel puţin o dată pe lună, în timpul liber al deţinuţilor, se organizează controale, în
cadrul cărora se verifică exteriorul, starea îmbrăcămintei şi încălţămintei tuturor deţinuţilor.
Controalele respective sînt efectuate de către şefii instituţiilor, şefii detaşamentelor
(sectoarelor), medici, inspectorii de regim şi ai serviciului securitate, alte persoane.
140. Administraţia penitenciarului organizează lucrul personalului penitenciar după un
grafic mobil, astfel încît reprezentanţii administraţiei să fie prezenţi în instituţii de la
deşteptarea deţinuţilor pînă la ora stingerii. În zilele de odihnă şi de sărbătoare, în funcţie de
circumstanţe, în instituţii se introduce serviciul de 24 de ore al corpului de comandă. Pentru
asigurarea controlului privind comportarea deţinuţilor şi executarea de către ei a programului
zilei, ca măsură de excepţie, în baza ordinului scris al şefului penitenciarului, pot fi atraşi toţi
colaboratorii instituţiei.
141. Prin dispoziţia şefului instituţiei se stabileşte sistemul de transmitere a semnalelor şi
ordinelor pentru asigurarea executării programului zilei de către deţinuţi.
Secţiunea a 14-a
Controlul prezenţei deţinuţilor
142. Controlul prezenţei deţinuţilor în penitenciare se efectuează zilnic, dimineaţa şi seara,
în orele stabilite în programul zilei. Ofiţerul de serviciu dă semnalul respectiv prin mijloacele
tehnice sau verbal, personal sau prin intermediul supraveghetorilor, colaboratorilor grupului
operativ, şefilor detaşamentelor (sectoarelor) sau altor persoane împuternicite. În caz de
necesitate, controlul prezenţei deţinuţilor poate fi dispus şi efectuat la orice oră de noapte sau
zi.
143. În izolatoarele de urmărire penală, în regimul iniţial de deţinere a penitenciarelor de
tip închis şi semiînchis, în celulele de detenţie ale condamnaţilor la detenţiune pe viaţă, în
staţionarul secţiei medicale, precum şi în celulele izolatorului disciplinar, controlul se
efectuează nominal şi numeral, cu intrarea în fiecare celulă, conform tabelului de post.
144. Controlul prezenţei condamnaţilor la detenţiune pe viaţă este efectuat de ofiţerul de
serviciu, însoţit de doi colaboratori ai serviciului regim şi supraveghere.
145. La regimul de deţinere comun şi de resocializare, controlul se efectuează într-un loc
stabilit de administraţia penitenciarului, prin numărarea şi apelul condamnaţilor. Controlul
trebuie să dureze cel mult 30 minute. Pe timp nefavorabil (ploios sau cu temperaturi scăzute),
controlul poate fi efectuat în încăperi.
146. Deţinuţii sînt aliniaţi pe detaşamente în formaţie a cîte 5 persoane. Şeful
detaşamentului (sectorului) sau persoana care îl înlocuieşte efectuează apelul conform listei,
strigînd deţinutul pe nume. La auzirea numelui său deţinutul face un pas în afara formaţiei şi
este obligat să-şi spună numele şi prenumele. Concomitent se verifică exteriorul deţinuţilor.
147. De la controlul prezenţei deţinuţilor sînt scutiţi:
bolnavii aflaţi în staţionarul unităţii medicale;
cei veniţi din schimb;
cei încadraţi în munci care nu pot fi întrerupte (bucătari, fochişti, paznici etc.).
Listele nominale ale acestora se aprobă de şeful penitenciarului. În caz de necesitate,
controlul prezenţei lor se efectuează la locurile de aflare.
148. Ofiţerul de serviciu efectuează controlul numeral al prezenţei în penitenciar şi al
deţinuţilor aflaţi în concediu de scurtă durată şi/sau la locurile de muncă, confruntă rezultatele
verificării cu datele de evidenţă ale serviciului special. În cazul în care datele nu corespund, se
efectuează controlul repetat.
149. Organizarea şi responsabilitatea pentru efectuarea controlului se pune în sarcina
efectivului de schimb, în frunte cu ofiţerul de serviciu. Prezenţa la efectuarea controlului a
ofiţerilor responsabili de deservirea obiectivelor în cauză (detaşamente, sectoare, blocuri,
secţii, celule etc.) este obligatorie.
Secţiunea a 15-a
Modul şi condiţiile de detenţie în penitenciarele de tip deschis
150. În penitenciarele de tip deschis execută pedeapsa persoanele condamnate pentru
infracţiuni săvîrşite din imprudenţă. Condamnaţii sînt deţinuţi sub supraveghere, în scopul
prevenirii comiterii noilor crime şi delicte, precum şi asigurării îndeplinirii de către
condamnaţi a obligaţiunilor lor.
151. Fiecărui condamnat i se eliberează legitimaţie de model stabilit, semnată de şeful
penitenciarului sau de adjunctul acestuia (anexa nr. 9).
152. Regimul iniţial de detenţie este destinat pentru deţinerea condamnaţilor sosiţi pentru
prima oară în penitenciar după rămînerea definitivă a sentinţei. Ei sînt deţinuţi în încăperi
complet izolate, care, în perioada de la stingere pînă la deşteptare, se încuie. În intervalul de
timp de la deşteptare pînă la stingere condamnaţii se pot deplasa liber pe teritoriul
penitenciarului, în limitele stabilite de administraţia penitenciarului.
153. La expirarea termenului de 3 luni din ziua intrării în penitenciar, condamnaţii pot fi
transferaţi la regimul comun de deţinere, luîndu-se în considerare perioada ţinerii lor în
carantină.
154. În regim comun de deţinere condamnaţii beneficiază de prevederile alin. (2) şi (3) art.
155. Transferul condamnatului în regim de resocializare se efectuează cu cel puţin 6
luni înaintea expirării termenului pedepsei, în condiţiile stabilite de alin. (1) art. 282 al
Codului de executare.
156. Cu permisiunea administraţiei penitenciare, condamnaţii pot să se deplaseze fără
supraveghere în afara penitenciarului, dacă acest lucru este necesar în legătură cu munca
executată, instruirea sau în legătură cu survenirea unor situaţii personale excepţionale. Pot să
expedieze scrisori şi să primească pachete cu provizii, colete, banderole, să utilizeze banii şi
să aibă întrevederi fără nici o restricţie. În acelaşi penitenciar, la regim de resocializare, pot fi
deţinuţi condamnaţi bărbaţi şi femei.
157. În funcţie de comportamentul, atitudinea faţă de muncă etc., administraţia
penitenciarului poate permite condamnatului aflat în regim de resocializare să locuiască într-
un spaţiu locativ separat pe teritoriul penitenciarului sau în afara lui, în spaţii dislocate în raza
a 25 km de penitenciar.
158. Permisiunea respectivă este acordată prin decizia şefului penitenciarului (anexa nr.
15), în baza unei cereri scrise a condamnatului.
159. Condamnaţii care beneficiază de dreptul de a locui cu familia în penitenciar sau în
afara acestuia au dreptul:
cu permisiunea administraţiei penitenciarului, să locuiască în case proprii, în apartamente
sau alte spaţii închiriate (inclusiv închiriate de la penitenciare);
să se deplaseze liber, să poarte haine civile şi să aibă asupra lor legitimaţia de modelul
stabilit în anexa nr. 16;
să se ocupe cu agricultura, cu creşterea păsărilor şi vitelor;
să deţină obiecte de valoare şi bani, folosindu-i fără nici o restricţie.
160. Apelul condamnaţilor este efectuat de ofiţerul de serviciu, precum şi de şefii de
detaşamente (sectoare) şi colaboratorii serviciului regim şi supraveghere nu mai puţin de două
ori pe zi, la ora stabilită de programul zilei. În caz de necesitate, apelul condamnaţilor poate fi
efectuat în orice timp, atît la sectoarele de muncă, cît şi la locul de trai al deţinutului cu
familia sa.
161. Condamnaţii care locuiesc cu familiile, nu mai puţin de o dată în zece zile, la ora
stabilită, sînt obligaţi să se prezinte personal pentru înregistrare în unitatea de serviciu a
penitenciarului.
162. Ordinea interioară a penitenciarelor de tip deschis se stabileşte în funcţie de condiţiile
locale, caracterul producerii, precum şi de alte particularităţi şi se aduce la cunoştinţa
deţinuţilor prin ordinul şefului penitenciarului.
163. În plus la drepturile şi obligaţiile prevăzute în secţiunea a 9-a a prezentului Statut,
condamnaţii respectivi au următoarele:
a) drepturi:
în orele de la deşteptare pînă la stingere, să se deplaseze liber pe întreg teritoriul
penitenciarului;
cu permisiunea administraţiei, să se deplaseze fără supraveghere în afara teritoriului, dar în
limitele Republicii Moldova, dacă acest lucru este necesar în legătură cu munca executată sau
studiile;
în afara penitenciarului să nu poarte semne distinctive pe piept;
să poarte haine civile, să deţină obiecte de valoare şi bani, folosindu-i fără nici o restricţie;
din momentul sosirii în penitenciar, să expedieze şi să primească banderole, colete,
pachete, transferuri de bani fără limită;
cu permisiunea administraţiei şi la existenţa condiţiilor, să locuiască pe teritoriul
penitenciarului cu familiile lor;
cu permisiunea administraţiei penitenciare, să locuiască cu familiile lor în apartamente în
apropierea dislocării penitenciarului;
în regim comun şi de resocializare, cu permisiunea administraţiei penitenciare şi în baza
contractului încheiat de aceasta, să fie angajaţi la muncă la diverse persoane fizice sau juridice
situate în afara penitenciarului;
să primească pentru lucrul prestat remuneraţie în baza tarifelor şi normelor stabilite de
legislaţia muncii în vigoare. Utilizarea muncii condamnaţilor, retribuirea muncii şi reţinerile
din salariu se realizează conform prevederilor art. 234-238 ale Codului de executare şi altor
acte normative care reglementează munca deţinuţilor;
să beneficieze, pe cont propriu, de asistenţă medicală în instituţiile curative publice;
să se folosească de bunurile lor în ordinea stabilită de lege;
în conformitate cu legislaţia în vigoare, să se căsătorească (divorţeze), cu înscrierea
obligatorie în dosarul personal şi în legitimaţia lui despre schimbarea stării familiale;
să aibă în propria folosinţă televizoare, aparate radio şi computere (fără dreptul accesării
internetului);
în conformitate cu art. 217, 237 şi 249 ale Codului de executare, să plece în afara dislocării
penitenciarului în concedii de muncă şi de scurtă durată. Timpul aflării condamnatului în
afara penitenciarului se include în termenul de ispăşire a pedepsei;
[Pct.163 lit.a) modificată prin HG71 din 09.03.15, MO59-66/13.03.15 art.93]
b) obligaţii:
în lipsa familiei, să locuiască în blocurile de detenţie ale penitenciarului;
din momentul stingerii şi pînă la deşteptare, să se afle la locurile lor de odihnă, cu excepţia
cazurilor prevăzute de programul zilei;
c) interdicţii:
să părăsească fără permisiune teritoriul penitenciarului sau locul de trai şi de muncă;
să procure, păstreze, transmită, fabrice orice fel de arme de vînătoare, de foc şi gaze,
muniţii la ele, arme albe, substanţe otrăvitoare şi explozive, precum şi mijloace de transport;
să procure, transmită, păstreze, fabrice sau să consume băuturi alcoolice, substanţe
narcotice şi toxice;
să se folosească de legătură radiotelefonică (mobilă) şi internet, cu excepţia condamnaţilor
care beneficiază de dreptul de a locui în afara penitenciarului;
să participe la alegeri, referendumuri, greve, demonstraţii;
să poarte, păstreze, folosească ţinută (uniformă şi semne de distincţie) militară sau a
serviciilor speciale;
să practice jocuri de noroc.
Secţiunea a 16-a
Modul şi condiţiile detenţiei în penitenciarele de tip semiînchis
164. În penitenciarul de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele condamnate la
închisoare pentru infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi grave săvîrşite cu intenţie.
Condamnaţii sînt deţinuţi sub pază şi supraveghere permanentă.
165. La regim iniţial sînt deţinuţi condamnaţii veniţi în penitenciar după rămînerea
definitivă a sentinţei. Ei sînt ţinuţi în încăperi complet izolate.
166. La expirarea termenului de 6 luni din ziua intrării în penitenciar, însă nu mai mult de o
treime din durata pedepsei, condamnaţii pot fi transferaţi în regim comun de deţinere, luîndu-
se în considerare perioada ţinerii lor în carantină.
167. În regimurile de deţinere comun şi de resocializare, condamnaţii, în perioada de la
stingere pînă la deşteptare, sînt ţinuţi în încăperi complet izolate, care se încuie. În intervalul
de timp de la deşteptare pînă la stingere, ei se pot deplasa liber pe teritoriul penitenciarului, în
limitele stabilite de administraţia penitenciarului.
Codului de executare. Condamnaţilor aflaţi în regim de resocializare li se poate permite
deplasarea fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului, dacă acest lucru este condiţionat
de caracterul muncii îndeplinite.
Secţiunea a 17-a
Modul şi condiţiile detenţiei în penitenciarele de tip închis
169. În penitenciarul de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare
pentru infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi persoanele care au
săvîrşit infracţiuni ce constituie recidivă. Condamnaţii sînt deţinuţi sub pază şi supraveghere
permanentă.
definitivă a sentinţei. Ei sînt ţinuţi în încăperi complet izolate, care sînt încuiate permanent.
171. La expirarea termenului de 9 luni din ziua intrării în penitenciar, condamnaţii pot fi
transferaţi la regim comun de deţinere, luîndu-se în considerare perioada ţinerii lor în
carantină.
172. În regimul comun de deţinere, condamnaţii, în perioada de la stingere pînă la
deşteptare, sînt ţinuţi în încăperi complet izolate, care se încuie. În intervalul de timp de la
deşteptare pînă la stingere, ei se pot deplasa liber în zona locativă şi în încăperile de uz comun
ale secţiei cu regim comun.
173. În regimul de resocializare, în perioada de la stingere pînă la deşteptare, condamnaţii
sînt ţinuţi în încăperi complet izolate, care se încuie. În intervalul de timp de la deşteptare
pînă la stingere, ei se pot deplasa liber pe teritoriul penitenciarului în limitele stabilite de
administraţia penitenciarului.
Secţiunea a 18-a
Modul şi condiţiile detenţiei în izolatoarele de urmărire penală
175. În izolatoarele de urmărire penală se deţin:
a) persoanele în privinţa cărora, în baza hotărîrii judecătorului de instrucţie sau instanţei
judecătoreşti, a fost aplicată măsură preventivă sub formă de arest;
b) persoanele lăsate în izolatorul de urmărire penală sau transferate în acest loc din locurile
de executare a pedepsei pentru efectuarea acţiunilor de urmărire penală ori în legătură cu
judecarea cauzelor în instanţele de judecată;
c) persoanele condamnate, la pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe viaţă, în privinţa cărora
hotărîrea nu este definitivă;
d) persoanele condamnate, la pedeapsa închisorii şi la pedeapsa detenţiunii pe viaţă pînă la
trimiterea lor sub escortă în locurile de executare a pedepsei;
e) persoanele condamnate lăsate, în modul stabilit de legislaţie, în izolatorul de urmărire
penală pentru a îndeplini lucrări de deservire gospodărească;
f) deţinuţii escortaţi aflaţi în tranzit.
176. Persoanele enumerate în pct.175, cu excepţia celor prevăzute la lit. e), se deţin în
izolatoarele de urmărire penală cu respectarea regimului de deţinere stabilit de capitolul
XXIX al Codului de executare pentru locurile de arest preventiv. Condamnaţii lăsaţi în locul
de arest preventiv pentru a îndeplini lucrări de deservire gospodărească execută pedeapsa în
condiţiile prevăzute pentru regimul comun al penitenciarului de tip semiînchis.
177. Regimul de deţinere în izolatoarele de urmărire penală corespunde regimului iniţial
stabilit pentru penitenciarele de tip închis.
178. Deţinuţii se deţin în celulele comune ale izolatorului de urmărire penală, cu
respectarea cerinţelor principale ale regimului de detenţie privind izolarea, paza şi
supravegherea permanentă a deţinuţilor, precum şi a normelor de deţinere separată.
179. În cazuri excepţionale, în scopul păstrării secretului urmăririi penale, asigurării
securităţii deţinuţilor sau în scopul prevenirii unor noi infracţiuni ce ar putea fi comise de
aceştia, în baza unei decizii motivate a şefului izolatorului de urmărire penală, emise în urma
sesizării persoanei sau organului în a cărui procedură se află cauza, precum şi ca urmare a
sesizării din oficiu, preveniţii pot fi deţinuţi în celule pentru o persoană sau în celulele
izolatorului disciplinar.
180. Prevederile respective nu se aplică deţinuţilor minori, ei fiind transferaţi în alte celule
comune. În acest caz, la apariţia unui pericol pentru viaţa şi sănătatea prevenitului minor,
acesta este în drept să prezinte administraţiei izolatorului de urmărire penală o cerere de
transferare într-o încăpere unde pericolul dat lipseşte. În acest caz, administraţia penitenciară
este obligată să ia măsuri urgente pentru a transfera deţinutul într-un loc nepericulos.
181. Preveniţii se deplasează pe teritoriul penitenciarului sub escorta personalului
penitenciar.
182. Toate acţiunile procesuale în izolatoarele de urmărire penală se desfăşoară în zilele
lucrătoare. În zilele de odihnă şi de sărbătoare nelucrătoare, acţiunile procesuale pot fi
efectuate numai la solicitarea prealabilă scrisă a organului de urmărire penală, cu acordul
administraţiei izolatorului de urmărire penală.
Secţiunea a 19-a
Modul şi condiţiile detenţiei în penitenciarele pentru minori
185. În penitenciarele pentru minori îşi ispăşesc pedeapsa condamnaţii în vîrsta de pînă la
18 ani, precum şi condamnaţii adulţi în vîrstă de pînă la 23 ani în privinţa cărora instanţa de
judecată, la prezentarea administraţiei penitenciare, a dispus continuarea executării pedepsei
în penitenciarul respectiv.
186. Asupra condamnatului care a împlinit vîrsta de 18 ani şi care a fost lăsat în
penitenciarul pentru minori se extind drepturile şi obligaţiile, regimul, condiţiile de muncă,
normele alimentare, de asigurare materială, ale condiţiilor de trai şi de asistenţă medico-
sanitară stabilite pentru condamnaţii minori.
187. În penitenciarele pentru minori, condamnaţii sînt deţinuţi sub pază şi supraveghere
permanentă.
188. Regimurile şi condiţiile de detenţie în penitenciarele pentru minori corespund
regimurilor şi condiţiilor prevăzute pentru penitenciarele de tip semiînchis, cu particularităţile
prevăzute de art. 252 şi 253 ale Codului de executare.
definitivă a sentinţei. Ei sînt ţinuţi în încăperi complet izolate, care se încuie.
190. La expirarea termenului de 6 luni din ziua intrării în penitenciar, însă nu mai mult de o
treime din durata pedepsei, condamnaţii aflaţi în regim iniţial pot fi transferaţi în regim
comun de detenţie, luîndu-se în considerare perioada ţinerii lor în carantină.
191. În regimurile de deţinere comun şi de resocializare, condamnaţii, în perioada de la
stingere pînă la deşteptare, sînt ţinuţi în încăperi complet izolate, care se încuie. În intervalul
de timp de la deşteptare pînă la stingere, ei se pot deplasa liber pe teritoriul penitenciarului, în
limitele stabilite de administraţia penitenciarului.
Codului de executare. Condamnaţilor aflaţi în regim de resocializare li se poate permite
deplasarea fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului, dacă acest lucru este condiţionat
de caracterul muncii îndeplinite.
193. Condamnatul care a împlinit vîrsta de 18 ani este transferat pentru executarea pedepsei
de mai departe în penitenciarul de tip semiînchis la condiţii comune de deţinere. Transferul
condamnatului în penitenciarele de tip semiînchis o hotărăşte instanţa de judecată, în baza
unui demers al administraţiei penitenciare.
194. Condamnatul major care a fost lăsat în penitenciarul pentru minori şi care a împlinit
vîrsta de 23 de ani este transferat pentru executarea pedepsei de mai departe în penitenciarul
de tip semiînchis sau închis la condiţii comune de deţinere, în baza
deciziei directorului Departamentului Instituţiilor Penitenciare.
Secţiunea a 20-a
Modul şi condiţiile detenţiei în penitenciarele pentru femei
195. În penitenciarele pentru femei execută pedeapsa condamnatele de sex feminin.
Condamnatele la pedeapsa închisorii care urmează a fi executată în penitenciare de tip
semiînchis sau închis sînt deţinute sub pază şi supraveghere permanentă, iar în penitenciare de
tip deschis - sub supraveghere permanentă.
196. Regimul de deţinere a condamnatelor de sex feminin corespunde, respectiv, regimului
stabilit pentru penitenciarele de tip deschis, semiînchis sau închis. Femeile gravide şi mamele
care au cu ele copii în vîrstă de pînă la 3 ani, condamnate la pedeapsa închisorii care urmează
a fi executată în penitenciare de tip închis, la decizia administraţiei penitenciarului, execută
pedeapsa în condiţiile prevăzute pentru penitenciarul de tip deschis sau semiînchis, în funcţie
de gravitatea faptei comise, pericolul social pe care îl reprezintă, comportamentul deţinutei,
vîrsta şi starea sănătăţii copilului şi a mamei etc.
197. Condamnatele la executarea pedepsei într-un penitenciar de tip deschis li se aplică
regulile prevăzute de secţiunea a 15-a a prezentului Statut.
198. La regim iniţial sînt deţinute condamnatele venite în penitenciar după rămînerea
definitivă a sentinţei. Ele sînt ţinute în încăperi complet izolate, care se încuie.
199. La expirarea termenului de 3 luni pentru penitenciarele de tip deschis; 6 luni, însă nu
mai mult de o treime din durata pedepsei pentru penitenciarele de tip semiînchis şi 9 luni
pentru penitenciarele de tip închis - din ziua intrării în penitenciar, condamnatele aflate în
regim iniţial pot fi transferate în regim comun de detenţie, luîndu-se în considerare perioada
ţinerii lor în carantină.
200. În regimurile de deţinere comun şi de resocializare, condamnatele, în perioada de la
stingere pînă la deşteptare, sînt ţinute în încăperi complet izolate, care se încuie. În intervalul
de timp de la deşteptare pînă la stingere, condamnatele cu executarea pedepsei în penitenciare
de tip semiînchis se pot deplasa liber pe teritoriul penitenciarului, în limitele stabilite de
administraţia penitenciarului, iar de tip închis - în zona locativă şi încăperile de uz comun ale
secţiei cu regim comun.
201. Transferul condamnatelor în regim de resocializare se efectuează cu cel puţin 6
202. Condamnatelor cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis, aflate în
regim de resocializare, li se poate permite deplasarea fără escortă sau însoţire în afara
penitenciarului, dacă acest lucru este condiţionat de caracterul muncii îndeplinite.
203. Condamnatele cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip închis, aflate în regim
de resocializare, au dreptul de a se deplasa liber pe teritoriul penitenciarului, în limitele
stabilite de administraţia penitenciarului.
Secţiunea a 21-a
Condiţiile şi limitele aplicării forţei fizice, mijloacelor
speciale şi a armei de foc
204. Personalul penitenciar este în drept să recurgă la aplicarea forţei fizice, mijloacelor
speciale şi a armei de foc în cazurile şi modul prevăzut de art.223 al Codului de executare, art.
35-37 al Legii cu privire la sistemul penitenciar, Legea nr.218 din 19 octombrie 2012 privind
modul de aplicare a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc, precum şi în
cazurile prevăzute de art.35-40 ale Codului penal al Republicii Moldova.
205. Personalul penitenciar are dreptul să aplice arma de foc doar ca măsură excepţională,
în următoarele cazuri:
împotriva deţinuţilor care participă la dezordinile în masă;
pentru respingerea atacului deţinutului care pune în pericol viaţa şi sănătatea altor deţinuţi,
personalului penitenciar, altor persoane, precum şi pentru respingerea atacului în scopul
acaparării violente a armelor;
pentru respingerea atacului (inclusiv armat), în grup sau individual, al altor persoane decît
deţinuţii, ce prezintă un pericol real pentru viaţa şi sănătatea personalului penitenciar sau altor
persoane;
pentru respingerea atacului în grup, inclusiv armat, la obiectele păzite, încăperile şi
edificiile de executare a pedepsei, precum şi asupra mijloacelor de transport;
pentru reţinerea persoanei care opune rezistenţă armată sau a fost surprinsă în flagrant
delict, deţinutului evadat de sub pază, precum şi a persoanei înarmate care refuză să se supună
somaţiei privind predarea armei;
pentru contracararea evadării deţinutului din penitenciar sau de sub escortă;
pentru contracararea tentativelor de eliberare forţată a deţinuţilor;
pentru eliberarea ostaticilor, clădirilor, edificiilor, încăperilor şi mijloacelor de transport.
206. Drept atentat la securitatea personală a personalului penitenciar, ce prezintă un pericol
real pentru viaţă şi sănătate, este clasificată şi apropierea deţinutului sau unei alte persoane la
o distanţă de mai puţin de 3 metri, după ce a fost somată să se oprească.
207. Aplicarea forţei fizice, mijloacelor speciale sau armei de foc trebuie să fie precedată
de un avertisment privind intenţia recurgerii la ele, cu acordarea unui timp suficient pentru
reacţia de răspuns.
208. Arma de foc şi mijloacele speciale pot fi aplicate fără avertizare în următoarele cazuri:
atac prin surprindere;
opunerea rezistenţei armate;
atac cu aplicarea armei de foc, a tehnicii de luptă, a autovehiculelor, a navelor fluviale şi
aeriene;
evadare de sub pază şi de sub escortă cu arma de foc sau cu ajutorul mijloacelor de
transport;
atac pe timp de noapte şi în condiţii de vizibilitate redusă;
pentru eliberarea ostaticilor;
atac în scopul eliberării deţinuţilor de sub pază şi escortare;
în alte cazuri care creează un pericol real pentru viaţa şi sănătatea deţinuţilor, personalului
penitenciar sau altor persoane.
209. De asemenea, arma de foc poate fi utilizată:
pentru oprirea mijloacelor de transport, cu folosirea cărora se realizează evadarea
deţinuţilor;
pentru somarea deţinuţilor şi altor persoane despre intenţia aplicării armei de foc, darea
semnalului de alarmă şi solicitarea ajutorului.
210. Personalul penitenciar este în drept de a prezenta arma de foc şi a o pregăti pentru
luptă, dacă consideră că în situaţia creată pot apărea temeiurile stabilite de prezenta secţiune
pentru aplicarea ei, precum şi la tentativa deţinutului sau a altei persoane de a se apropia de
colaboratorul sistemului penitenciar cu arma de foc pregătită pentru a fi aplicată, armă albă
sau obiecte, cu ajutorul cărora pot fi aplicate leziuni corporale, micşorînd astfel distanţa
indicată prin somare, precum şi în cazul tentativei de a scoate arma de foc.
211. Efectuarea unei împuşcături la ţintă este considerată drept aplicare a armei de foc.
212. Se interzice aplicarea armei de foc asupra femeilor, persoanelor cu semne evidente de
invaliditate şi a minorilor, cînd vîrsta lor este evidentă sau este cunoscută, cu excepţia
cazurilor opunerii de către ei a rezistenţei armate, realizării atacului armat sau în grup, punînd
în pericol viaţa şi sănătatea celor din jur.
213. În toate cazurile de aplicare a armei de foc, colaboratorul este obligat să comunice
neîntîrziat şefului nemijlocit şi să întreprindă măsurile necesare în vederea asigurării
securităţii celor din jur şi acordării ajutorului medical victimelor.
214. Administraţia penitenciară anunţă imediat procurorul despre fiecare caz de aplicare a
armei de foc.
215. Ordinea purtării armei de foc se stabileşte prin ordinul Ministrului Justiţiei.
216. Colaboratorii sistemului penitenciar sînt în drept să aplice forţa fizică şi mijloacele
speciale faţă de deţinuţi în următoarele cazuri:
pentru respingerea atacurilor deţinuţilor asupra altor deţinuţi, personalului penitenciar,
precum şi asupra altor persoane;
pentru a elibera ostaticii, clădirile, încăperile, instalaţiile, mijloacele de transport acaparate
de deţinuţi;
pentru a reprima nesupunerile în grup şi tulburările cu caracter de masă ale deţinuţilor, care
dezorganizează activitatea normală a penitenciarelor;
în timpul curmării neîndeplinirii intenţionate a cerinţelor legitime ale personalului
penitenciar şi ale altor persoane aflate în exerciţiul funcţiunii;
pentru a curma evadările de sub pază sau de sub escortă ale deţinuţilor în locurile de
detenţie sau pe parcursul transferării;
în timpul căutării şi reţinerii deţinuţilor care au evadat de sub pază;
în scopul stopării mijloacelor de transport;
în condiţiile regimului juridic al stării excepţionale.
217. Mijloacele speciale utilizate de personalul penitenciar convenţional se clasifică în:
a) mijloace de apărare pasivă:
căşti;
haina (vesta) antiglonţ;
scuturi blindate şi scuturi antişoc;
apărători la mîini şi picioare;
măştile contra gazelor şi respiratoare;
alte mijloace de protecţie, care nu sînt folosite pentru apărare activă, inclusiv îmbrăcăminte
specială refractară;
b) mijloace de apărare activă:
bastoane speciale de cauciuc şi plastic;
cătuşe;
grenade de mînă cu gaze;
cartuşe şi grenade de gaze;
arme cu gaze;
ambalaje cu aerosol;
cartuşe cu glonţ de cauciuc sau plastic;
plase speciale;
arme electroşoc;
cîini de serviciu;
aplicarea forţei fizice;
c) mijloace auxiliare de asigurare a operaţiilor speciale:
aparate cu raniţă;
grenade şi dispozitive audiovizuale;
dispozitive pentru stoparea forţată a transportului auto;
coloranţi speciali;
cisterne auto de pompieri cu afet cu ţevi;
tehnică blindată;
helicoptere.
218. Tipul mijlocului special şi intensitatea aplicării lui, alegerea procedeelor de luptă în
cazul aplicării forţei fizice le stabileşte colaboratorul sistemului penitenciar în funcţie de
circumstanţe, de gravitatea şi caracterul acţiunii (inacţiunii) respective. Mijloacele speciale şi
forţa fizică se aplică pînă la momentul în care deţinutul (persoanele care au iniţiat atacul)
încetează să opună rezistenţă.
219. Cătuşele se aplică deţinuţilor în următoarele cazuri:
de opunere a rezistenţei fizice personalului penitenciar, efectivului echipei de controlori
(gărzii) şi cînd manifestă furie - pînă la calmarea lor;
de refuz să se deplaseze sub pază sau în izolatorul disciplinar, în timpul escortării, în cazul
dacă sînt temeiuri pentru a presupune că ei pot să evadeze;
de tentativă de sinucidere, automutilare, atac asupra altor deţinuţi - pînă la calmare;
de escortare după reţinerea deţinutului evadat.
220. La punerea cătuşelor mîinile deţinutului trebuie să se afle la spate.
221. După două ore cătuşele se scot pentru o perioadă de 5-10 minute, la necesitate se
aplică din nou.
222. Cătuşele se scot în timpul hranei, somnului, satisfacerii necesităţilor fiziologice,
dezinfectării şi examinării medicale a deţinuţilor, în caz de îmbolnăvire subită, după predarea
persoanelor escortate la punctul final de destinaţie, precum şi în caz de apariţie a pericolului
pentru viaţa şi sănătatea deţinutului (incendiu, inundaţie, cutremur de pămînt etc.), în şedinţa
de judecată sau la indicaţia persoanelor care au dat dispoziţii referitoare la aplicarea cătuşelor,
şefilor direcţi şi superiorilor. Faptul aplicării cătuşelor se consemnează într-un proces-verbal.
Persoanele care au admis aplicarea nemotivată a cătuşelor urmează a fi trase la răspundere în
modul stabilit.
223. Bastoanele de cauciuc (plastic), cîinii de serviciu, aruncătoarele de apă şi aer sub
presiune pot fi aplicate faţă de deţinuţi doar în cazul atacului, acţiunilor evident agresive, care
ameninţă viaţa altor deţinuţi, personalului penitenciar şi altor persoane, cînd alte măsuri de
suprimare a acţiunilor ilicite (cu excepţia armelor şi tehnicii blindate) au fost epuizate.
224. Bastoanele de cauciuc (plastic) se aplică :
în procesul tulburărilor cu caracter în masă şi nesupunerilor în grup în penitenciare, care
sînt însoţite de pogromuri, incendii, atacuri, capturarea ostaticilor sau de alte acţiuni care
ameninţă viaţa deţinuţilor, personalului penitenciar şi altor persoane;
conform hotărîrii şefilor subdiviziunilor Departamentului Instituţiilor Penitenciare sau a
şefilor superiori, aflaţi la locul incidentului. La indicaţia persoanelor nominalizate, cu
bastoane de cauciuc (plastic) pot fi înarmate toate echipele de colaboratori;
în caz de opunere a rezistenţei sau de nesupunere la cerinţele legitime ale reprezentantului
administraţiei penitenciare.
225. În caz de atac prin surprindere, care ameninţă viaţa deţinuţilor, colaboratorilor sau
altor persoane, colaboratorii iau individual decizia privind aplicarea bastoanelor de cauciuc
(plastic).
226. Se interzice aplicarea bastonului de cauciuc şi plastic pe părţile fragile ale corpului
(cap, gît, claviculele, abdomen, organele genitale), fapt care ar putea avea consecinţe grave.
227. Personalul penitenciar aplică forţa fizică, inclusiv procedeele speciale de luptă, pentru
curmarea acţiunilor nelegitime ale deţinuţilor, pentru înfrîngerea rezistenţei opuse cerinţelor
legale, dacă metodele nonviolente nu asigură îndeplinirea obligaţiunilor ce le revin.
228. În cazurile cînd aplicarea forţei nu poate fi evitată, colaboratorii sistemului penitenciar
sînt obligaţi să aprecieze intensitatea aplicării acesteia, astfel încît să aducă o daună cît mai
mică sănătăţii deţinuţilor, precum şi să asigure acordarea asistenţei medicale victimelor.
229. La alegerea procedeelor de luptă, personalul penitenciar este obligat să ia în calcul
situaţia creată, caracterul infracţiunii, gradul de periculozitate şi agresivitate al deţinutului etc.
230. Procedeele de luptă se aplică după avertizare. În caz de necesitate a respingerii
atacului armat prin surprindere, precum şi de reţinere a deţinuţilor evadaţi, eliberare a
ostaticilor, procedeele sînt aplicate fără avertizare.
231. În toate cazurile de aplicare a forţei fizice şi/sau a mijloacelor speciale faţă de deţinuţi,
se întocmeşte un proces-verbal de aplicare a mijloacelor respective, care urmează a fi
prezentat şefului penitenciarului, şi se informează Departamentul Instituţiilor Penitenciare în
cel mai scurt termen.
Secţiunea a 22-a
Deplasarea condamnaţilor fără escortă sau însoţire
232. Deplasarea în afara penitenciarului fără escortă sau însoţire a condamnaţilor care
execută pedeapsa închisorii se acordă doar persoanelor şi în condiţiile prevăzute de art. 216 al
Codului de executare, precum şi doar în cazul în care condamnaţii respectivi sînt antrenaţi la
munci sau lucrări al căror specific cere deplasarea în afara penitenciarului.
233. În penitenciarele în care există sectoare de detenţie de tip deschis, acordarea dreptului
de deplasare fără escortă se admite doar în cazul în care munca prestată în afara
penitenciarului solicită o pregătire specială.
234. Numărul maxim de condamnaţi necesari pentru efectuarea lucrărilor în afara
penitenciarului, pentru care poate fi acordat dreptul de deplasare fără escortă, pentru fiecare
penitenciar în parte, în funcţie de specificul activităţii acestuia, numărul de deţinuţi,
amplasare etc., este stabilit de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare, la propunerea
şefului penitenciarului respectiv.
235. Dreptul la deplasare fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului se acordă
condamnatului prin dispoziţia motivată în formă scrisă a şefului penitenciarului (anexa nr.17),
aprobată de către directorul Departamentului Instituţiilor Penitenciare.
236. Condamnatului i se eliberează un permis de modelul stabilit în anexa nr. 18. La permis
se ataşează o fişă de control, conform anexei nr. 19, care se păstrează la punctul de control.
237. Înainte de eliberarea permisului, condamnatului i se notifică contra semnătură regulile
şi normele de conduită (anexa nr. 20), care, împreună cu decizia (adusă la cunoştinţa
condamnatului contra semnătură), se anexează la dosarul personal.
238. Se permite deplasarea fără escortă a condamnatului numai în orele şi pe itinerarul
indicate în permis. Ora ieşirii /intrării condamnatului în/din penitenciar este reglementată de
fişa de repartizare a condamnatului la muncă. În unele cazuri, în funcţie de specificul muncii
executate, condamnatului i se eliberează permis de ieşire din penitenciar la orice oră de zi şi
noapte.
239. Condamnaţii care beneficiază de dreptul deplasării fără escortă sînt plasaţi în încăperi
de locuit separate ale penitenciarului sau în cămine aflate în afara teritoriului păzit, dar în raza
determinată de administraţia penitenciarului. Dreptul de a locui în afara teritoriului păzit al
penitenciarului se acordă în baza dispoziţiei scrise a şefului penitenciarului, în urma
coordonării cu autorităţile administraţiei publice locale.
240. În caz de încălcare de către condamnat a regulilor de conduită, prin decizia şefului
penitenciarului, el este privat de dreptul de deplasare fără escortă sau însoţire (anexa nr. 21) şi
tras la răspundere disciplinară. Condamnatul căruia i-a fost refuzat dreptul de deplasare fără
escortă sau însoţire conform prevederilor prezentului punct nu poate beneficia de acest drept
decît după stingerea sancţiunii disciplinare, dar nu mai devreme de un an din momentul
privării de acest drept.
241. Dreptul de deplasare fără escortă sau însoţire este anulat şi în cazul schimbării
specificului muncii condamnatului. În aceste situaţii permisele se retrag.
242. Este interzisă deplasarea fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului a
condamnatului care a săvîrşit infracţiune ce constituie recidivă periculoasă sau deosebit de
periculoasă, condamnatului care a săvîrşit infracţiune deosebit de gravă sau excepţional de
gravă, condamnatului care are sancţiuni disciplinare nestinse, condamnatului pentru
infracţiune intenţionată, săvîrşită în perioada executării pedepsei, condamnatului bolnav de
tuberculoză în formă contagioasă, condamnatului care nu a urmat tratamentul complet al bolii
venerice, alcoolismului, toxicomaniei, narcomaniei, condamnatului care suferă de tulburări
psihice, ce nu exclud responsabilitatea.
Secţiunea a 23-a
Modul de acordare a deplasărilor
de scurtă durată în afara penitenciarului
243. Condamnatul care execută pedeapsa închisorii în regim comun sau de resocializare
sau care este lăsat să efectueze lucrări de deservire gospodărească în izolatorul de urmărire
penală, precum şi condamnatul încadrat în programul de pregătire pentru eliberare, dacă este
caracterizat pozitiv, şi conform recomandărilor psihologului poate beneficia, în decursul
anului, de cel puţin o deplasare de scurtă durată, de pînă la 5 zile, în afara penitenciarului,
pentru vizitarea familiei, rudelor, tutorelui sau curatorului, după caz, iar condamnaţilor
înmatriculaţi în instituţiile de învăţămînt superior sau mediu de specialitate - pe durata
stabilită în Codul muncii pentru susţinerea examenelor.
244. În cazurile prevăzute de art. 217 al Codului de executare, în legătură cu circumstanţe
personale excepţionale, condamnaţii enumeraţi la alin.(1) al articolului respectiv beneficiază
de dreptul la deplasări de scurtă durată în afara penitenciarului pe o perioadă determinată de
administraţia penitenciarului ca fiind utilă, dar nu mai mare de şapte zile.
245. Deplasarea condamnatului în vîrstă de pînă la 16 ani este autorizată numai cu condiţia
însoţirii lui pe întreg timpul călătoriei (tur-retur) de către rudele lui sau de către alte persoane
desemnate. La survenirea calamităţilor, deplasarea condamnaţilor este autorizată numai în
cazul cînd în urma calamităţilor în cauză au suferit soţii, copiii, părinţii, precum şi alte rude
careconvieţuiau cu condamnaţii pînă la detenţie şi au dus cu acesta gospodărie în comun.
246. Permisiunea pentru deplasare se perfectează din momentul primirii actelor
autentificate oficial (certificatul privind începerea sesiunii în instituţia la care este
înmatriculat condamnatul, concluzia comisiei medicale consultative a instituţiei medicale
sanitare publice privind maladia gravă care periclitează viaţa rudei condamnatului, certificatul
despre calamitate, emis de administraţia imobilului sau biroul de exploatare a locuinţelor,
certificatul şi telegrama despre deces), care vor fi confirmate de autorităţile publice locale sau
de organele afacerilor interne din localitatea unde au fost eliberate actele respective.
247. Şeful organului teritorial al afacerilor interne şi administraţia publică locală, cărora
cetăţenii le solicită confirmarea circumstanţelor personale extraordinare survenite, sînt
obligaţi să verifice autenticitatea comunicării solicitantului în cel mult 24 ore din momentul
solicitării. Dacă circumstanţele menţionate se confirmă, autoritatea respectivă certifică actul
prin semnătura sa şi ştampila cu imaginea Stemei de Stat.
248. Solicitînd o deplasare de scurtă durată, condamnatul va depune o cerere în scris, la
care va anexa actul care confirmă existenţa circumstanţelor personale extraordinare sau alte
temeiuri ale deplasării.
249. În cazul cînd se decide permiterea deplasării de scurtă durată, se va întocmi un aviz, în
care se vor indica datele de anchetă şi de caracterizare ale condamnatului. Avizul se aprobă de
către şeful instituţiei penitenciare şi se aduce la cunoştinţa procurorului responsabil de
supravegherea instituţiei în cauză.
250. În baza acestui aviz, şeful instituţiei emite decizia de autorizare a deplasării de scurtă
durată în legătură cu vizita anuală a familiei, circumstanţele personale excepţionale sau
studiile (anexa nr. 30) şi eliberează o adeverinţă de modelul stabilit în anexa nr. 31, certificată
prin ştampila penitenciarului cu imaginea Stemei de Stat.
251. Şeful instituţiei, înmînîndu-i condamnatului adeverinţa în cauză, este obligat să-i
aducă la cunoştinţă regulile de comportare pe durata aflării în afara locului de detenţie şi să-l
avertizeze despre răspunderea ce-i revine în caz de neprezentare în termenul stabilit.
252. Drept confirmare că a luat act şi că se obligă să revină la timp, condamnatul depune o
declaraţie de modelul stabilit în anexa nr. 32, care se anexează la materialele dosarului
personal.
253. Despre faptul că i s-a permis deplasarea din instituţia penitenciară respectivă
condamnatul este înştiinţat de către ofiţerul de serviciu.
254. În cazul în care condamnatului i se refuză acordarea deplasării de scurtă durată în
legătură cu vizita anuală, anumite circumstanţe personale excepţionale sau studiile, acestuia i
se va anunţa, contra semnătură, decizia întemeiată, care se va anexa la dosarul lui personal.
255. Fiecare caz de acordare a deplasării de scurtă durată se înregistrează într-un registru
separat, de modelul stabilit în anexa nr. 33. Ţinerea la zi şi păstrarea registrului se efectuează
în unitatea specială a instituţiei; el se numerotează, se şnuruieşte şi se sigilează cu ştampila
acesteia.
256. La plecarea din instituţie, condamnatului i se eliberează banii de pe contul lui de
peculiu sau aceştia se expediază pe adresa rudelor. Costul călătoriei îl suportă condamnatul
sau rudele lui.
257. Pentru perioada deplasării de scurtă durată, condamnatului i se eliberează
îmbrăcămintea civilă ce-i aparţine.
258. O dată cu sosirea la locul de destinaţie, condamnatul este obligat, pînă la expirarea a
24 de ore, să se prezinte în organul teritorial al afacerilor interne, iar în cazul localităţilor
îndepărtate periferice sau rurale - la inspectoratul poliţiei de sector şi să comunice scopul
sosirii sale, termenul aflării şi domiciliul prezumat.
259. Şeful organului afacerilor interne (inspectorul poliţiei de sector) notează în adeverinţa
condamnatului data sosirii, întreţine cu el o conversaţie cu caracter educativ şi întreprinde
măsurile de rigoare în vederea controlului comportamentului şi întoarcerii lui în termenul
stabilit în penitenciar.
260. În ziua expirării termenului de aflare în punctul de destinaţie, condamnatul este
obligat să se prezinte la organul afacerilor interne numit pentru a i se consemna în adeverinţă
menţiunea despre plecare. Menţiunile de sosire şi plecare se confirmă prin ştampilă cu
imaginea Stemei de Stat.
261. În cazul în care condamnatul se află în imposibilitate de a reveni în termenul stabilit în
penitenciar din motiv de boală sau din alte motive întemeiate, el este obligat să solicite
organului afacerilor interne prelungirea termenului de revenire şi să anunţe acest lucru şefului
instituţiei penitenciare.
262. În cazul prelungirii termenului de revenire în penitenciar, organul afacerilor interne
care a dispus prelungirea este obligat să comunice acest fapt, în termen de 24 ore,
administraţiei penitenciarului, ulterior urmînd a fi prezentată şi confirmarea documentară de
rigoare.
263. Deplasările de scurtă durată prevăzute în prezenta secţiune nu se acordă
condamnaţilor care au săvîrşit infracţiuni ce constituie recidivă periculoasă sau deosebit de
periculoasă, condamnaţilor care au săvîrşit infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de
grave, condamnaţilor care au sancţiuni disciplinare nestinse, condamnaţilor pentru infracţiuni
intenţionate, săvîrşite în perioada executării pedepsei, condamnaţilor bolnavi de tuberculoză
în formă contagioasă, condamnaţilor care nu au urmat tratamentul complet al bolii venerice,
alcoolismului, toxicomaniei, narcomaniei, condamnaţilor care suferă de tulburări psihice ce
nu exclud responsabilitatea.
264. În calitate de măsură excepţională, doar în caz de deces sau boală gravă a soţului ori a
unei rude apropiate, în prezenţa actelor constatatoare întocmite în forma stabilită, pe un
termen de o zi, pot fi deplasaţi, cu asigurarea pazei şi supravegherii necesare, şi alţi deţinuţi,
cu condiţia suportării de către aceştia a tuturor cheltuielilor de deplasare (transport, cazare şi
alimentare), atît a deţinutului, cît şi a escortei. Prezenta normă nu este aplicabilă
condamnaţilor la detenţiune pe viaţă.
265. Deplasarea în afara penitenciarului cu asigurarea escortei sau însoţirii trebuie să fie
coordonată cu procurorul care verifică respectarea legii în penitenciarul respectiv, precum şi
organele afacerilor interne de la locul dislocării penitenciarului şi locul vizitei.
Secţiunea a 24-a
Accesul persoanelor în penitenciare
266. Instituţiile care asigură deţinerea persoanelor pot fi vizitate de alte persoane cu
permisiunea specială a şefului instituţiei ori a persoanelor cu funcţie de răspundere ale
organelor ierarhic superioare sau în baza hotărîrii instanţei de judecată, iar în cazul
preveniţilor - cumulativ: cu acordul persoanelor enumerate şi în baza hotărîrii organului de
urmărire penală sau a instanţei de judecată, în procedura cărora se află cauza penală. Pentru
toate cazurile de acces trebuie obţinută autorizaţia şefului penitenciarului.
267. În timpul exercitării funcţiilor de serviciu, au dreptul de a vizita instituţiile care
asigură deţinerea persoanelor, fără permisiune specială, persoanele menţionate la alin. (1) art.
268. Regimul de trecere în zonele locative ale penitenciarului şi la obiectele de producere,
unde lucrează condamnaţii, se stabileşte de administraţia penitenciarului şi se realizează de
către supraveghetori şi efectivul de serviciu.
269. Persoanele care intră pe teritoriul penitenciarului şi zonelor de producere nu au dreptul
să introducă arme, muniţii, alte bunuri, pachete, genţi şi alte obiecte interzise. Aceste bunuri
şi obiecte se depun la păstrare în încăperi special amenajate, amplasate la punctul de control.
270. Profesorilor şcolilor de instruire generală şi instituţiilor de instruire şi educare care
activează în penitenciar li se permite să introducă în penitenciar manuale şi rechizite necesare
pentru studii.
271. Administraţia instituţiilor are dreptul să efectueze percheziţia şi controlul lucrurilor
personale ale persoanelor care intră sau ies din penitenciar şi obiectele de producere, cu
excepţia persoanelor menţionate la alin. (1) art. 181 din Codul de executare, cărora li se
propune să depună spre păstrare bunurile interzise în penitenciar aflate la ei.
272. Decizia privind efectuarea percheziţiei este adoptată de şeful sau şefii adjuncţi ai
penitenciarului, iar în lipsa acestora - de ofiţerul de serviciu. Pe teritoriile îndepărtate
ale zonelor de producere percheziţia se efectuează prin decizia şefului gărzii.
273. Percheziţia şi controlul lucrurilor personale se face de către personalul din
componenţa gărzii pentru paza obiectelor instituţiilor, de către supraveghetori, precum şi de
către alte persoane, la indicaţia persoanelor împuternicite.
274. Controlul lucrurilor personale se efectuează în prezenţa posesorilor acestora.
275. Percheziţia şi controlul trebuie să fie precedate de cererea de a fi predate obiectele,
articolele şi substanţele a căror procurare şi păstrare este interzisă.
276. Percheziţia se face în încăperile unităţii de serviciu sau la punctul de control, de
persoane de acelaşi sex cu cei controlaţi. Se interzice controlul simultan a mai multor
persoane în aceeaşi încăpere.
277. Funcţionarii care efectuează percheziţia şi controlul lucrurilor personale sînt obligaţi
să manifeste amabilitate faţă de persoanele controlate şi să nu admită acţiuni care le-ar jigni
demnitatea.
Secţiunea a 25-a
Întrevederile deţinuţilor
278. Condamnaţii au dreptul la întrevederi de scurtă şi de lungă durată, care se acordă în
limitele, modul şi în condiţiile stabilite de art. 213 al Codului de executare.
279. Preveniţii au dreptul la întrevederi de scurtă durată, care se acordă în baza hotărîrii
organului de urmărire penală, judecătorului de instrucţie sau a instanţei de judecată, cu
autorizaţia obligatorie a administraţiei penitenciarului.
280. Numărul minim şi durata întrevederilor deţinuţilor sînt prevăzute în art. 213 al
Codului de executare, acordarea întrevederilor peste numărul minim se admite doar în calitate
de măsură de stimulare, în baza prevederilor lit. e) alin. (l) art. 243 din Codul de executare,
conform procedurii generale de aplicare a măsurilor de stimulare.
Se acordă suplimentar cel mult 4 întrevederi de scurtă durată şi 2 întrevederi de lungă
durată pe an în calitate de stimulare.
Întrevederile de lungă durată în calitate de stimulare nu se acordă deţinuţilor menţionaţi la
pct. 281 al prezentului Statut.
Deţinuţilor care au sancţiuni disciplinare nestinse nu le pot fi acordate întrevederi în
calitate de măsură de stimulare.
Întrevederile în calitate de stimulare se acordă doar cu soţul şi rudele şi nu pot fi acordate
cu alte persoane.
281. Întrevederi de lungă durată nu se acordă preveniţilor, deţinuţilor în privinţa cărora a
fost suspendat dreptul la întrevederi de lungă durată, celor transferaţi la regim iniţial în
calitate de sancţiune disciplinară şi celor condamnaţi la detenţiune pe viaţă aflaţi la regim
iniţial, precum şi celor bolnavi de tuberculoză în formă contagioasă sau cu boli somatice
internaţi în spitalul penitenciarului. Întrevederile de lungă durată ce i se cuvin condamnatului
bolnav de tuberculoză în formă contagioasă sau cu boli somatice internaţi în spitalul
penitenciarului, respectiv se înlocuiesc cu întrevederi de scurtă durată, în raport de o
întrevedere de lungă durată pe o întrevedere de scurtă durată.
282. Întrevederile între deţinuţii plasaţi în diferite instituţii penitenciare sînt interzise. Şeful
penitenciarului aprobă întrevederi între persoanele deţinute, în condiţiile stabilite de prezenta
secţiune, dacă deţinuţii se află în aceeaşi instituţie penitenciară şi dacă între ei există o relaţie
de căsătorie, dovedită prin documentele prevăzute de pct. 294 al prezentului Statut.
283. Întrevederile de scurtă durată ale deţinuţilor cu rudele sau alte persoane au loc sub
supravegherea reprezentanţilor administraţiei instituţiei sau sub supravegherea prin
intermediul sistemelor video, în spaţii special amenajate.
284. Întrevederile cu alte persoane se acordă doar în următoarele cazuri excepţionale:
lipsa soţului şi a altor rude sau condamnatul nu este vizitat de către aceştia de o perioadă
mai mare de un an – doar întrevederi de scurtă durată. Întrevederi de lungă durată, în acest
caz se acordă doar cu persoanele cu care sînt în relaţii de concubinaj şi au copii;
pentru comunicarea despre decesul soţului şi rudelor apropiate - doar întrevederi de scurtă
durată;
existenţa unui pericol real şi iminent ce ar putea leza drepturile şi interesele legitime ale
deţinutului - doar întrevederi de scurtă durată;
pentru desfăşurarea nemijlocită a procedurii de încheiere a căsătoriei - doar întrevederi de
scurtă durată;
cu notarii, în vederea autentificării unor acte civile care nu poate fi efectuată de către
administraţia penitenciarului - doar întrevederi de scurtă durată.
În toate cazurile de acordare a întrevederilor cu alte persoane, acestea pot fi autorizate de
către administraţia instituţiei doar dacă ele nu vor influenţa negativ deţinutul, precum şi dacă
există certitudinea că întrevederea nu va fi utilizată în scopul pregătirii sau comiterii unor
infracţiuni, distrugerii de probe, ameninţării şi influenţării martorilor, victimelor sau altor
persoane, precum şi în alte scopuri ilegale.
285. În vederea autorizării întrevederilor deţinuţilor cu alte persoane, administraţia poate
utiliza orice informaţii operative, atît cele proprii ale sistemului penitenciar, cît şi cele
parvenite de la alte organe competente sau persoane private. În aceste scopuri, serviciile
respective ale sistemului penitenciar pot face interpelările şi solicitările necesare.
286. În cazul refuzului de a acorda întrevederea, în cererea deţinutului sau a persoanei care
doreşte să se întîlnească cu acesta se indică motivul refuzului.
287. Administraţia penitenciarului, de regulă, eliberează condamnaţii de la lucru pentru
perioada întrevederilor de lungă durată, cu recuperarea anticipată sau ulterioară a timpului de
muncă.
288. În cazul maladiilor contagioase, calamităţilor şi altor circumstanţe de forţă majoră,
care împiedică activitatea normală a instituţiilor penitenciare, întrevederile pot fi temporar
anulate, fapt despre care administraţia penitenciarului este obligată să informeze deţinuţii şi
rudele sosite la întrevedere.
289. Administraţia penitenciarului are obligaţia de a planifica periodicitatea acordării
întrevederilor de lungă durată, iar în măsura posibilităţilor, şi a celor de scurtă durată, în
funcţie de numărul de deţinuţi, spaţiile de întrevederi disponibile, periodicitatea vizitelor,
comportamentul deţinutului etc.
290. Deţinutului căruia i-a fost suspendat dreptul la întrevederi de scurtă şi lungă durată i se
acordă posibilitatea de a anunţa telefonic o persoană despre suspendarea acestui drept. Dacă
privarea temporară a drepturilor deţinutului la întrevederi, se datorează instituirii regimului
special în instituţia penitenciară sau unor alte circumstanţe obiective, administraţia
penitenciarului înştiinţează persoanele care urmează să vină la întrevederile planificate despre
privarea temporară sau amînarea acestora.
291. Divizarea unei întrevederi în cîteva este interzisă. Înlocuirea întrevederii de lungă
durată cu una de scurtă durată se permite numai la solicitarea scrisă a condamnatului.
292. Deţinuţilor, la solicitarea scrisă a acestora, li se permite să înlocuiască întrevederile de
lungă durată şi de scurtă durată cu conversaţii telefonice. Conversaţiile telefonice se acordă în
baza unei cereri scrise a deţinutului şi sub supravegherea administraţiei, cu o durată de pînă la
15 minute. Plata convorbirilor telefonice se efectuează în baza regulilor generale aplicabile în
astfel de cazuri, conform tarifului în vigoare, de pe conturile de peculiu ale deţinuţilor.
293. În caz de înregistrare a căsătoriei, întrevederea de lungă durată, precum şi cea de
scurtă durată, acordată cu această ocazie, nu se include în numărul stabilit de întrevederi.
294. Permisul de întrevedere se acordă de şeful instituţiei sau de persoana care îl
înlocuieşte în baza cererii deţinutului sau persoanei sosite la întîlnire. Documentele care
confirmă identitatea celor sosiţi la întîlnire, precum şi legăturile lor de rudenie cu deţinuţii,
sînt paşapoartele, buletinele de identitate, certificatele de naştere şi de căsătorie.
295. Persoanele sosite la întrevedere sînt informate despre comportamentul deţinutului şi
regulile de conduită în timpul întrevederii, interdicţia coletelor ilegale, precum şi sînt
avertizate de întreruperea imediată a întrevederii dacă vor fi observate încălcări ale regulilor
stabilite.
296. Banii şi obiectele a căror utilizare este interzisă în instituţie se predau spre păstrare,
contra recipisă, supraveghetorului responsabil de desfăşurarea întrevederii.
297. Dacă există temeiuri suficiente pentru a considera că persoana sosită la întrevedere
intenţionează să transmită deţinutului obiecte, articole sau substanţe a căror păstrare în
instituţie este interzisă ori să primească în mod ilegal de la deţinut bunuri, şeful instituţiei
declară acestei persoane că întrevederea îi va fi permisă numai în cazul dacă acceptă controlul
obiectelor şi îmbrăcămintei lui înainte şi după întrevedere. În cazul depistării unor obiecte
interzise, acestea se ridică, se efectuează controlul corespunzător, materialele căruia sînt
îndreptate autorităţilor competente.
298. Dacă persoana sosită la întrevedere refuză controlul obiectelor şi îmbrăcămintei,
întrevederea de lungă sau scurtă durată este interzisă.
299. Deţinutului i se permite întrevederea cu cel mult două persoane mature, împreună cu
care pot veni copiii lui minori, precum şi rudele apropiate care nu au atins vîrsta majoratului
(frate, soră, nepot, nepoată).
300. Durata întrevederilor este stabilită de administraţia instituţiei. În toate cazurile,
întrevederile de scurtă durată pot fi stabilite cu durata de la 1 pînă la 4 ore, iar cele de lungă
durată - de la 12 ore pînă la 3 zile, dacă persoanele în cauză nu cer termene mai mici. La
determinarea duratei întrevederilor se ia în considerare comportamentul deţinutului,
periodicitatea vizitelor, numărul total de vizite ale deţinutului în cauză, precum şi numărul de
vizite pe penitenciar etc.
Durata unei întrevederi nu poate fi redusă şi divizată în scopul majorării numărului de
întrevederi. Stabilirea duratei în limitele prevăzute de lege nu constituie reducerea duratei
întrevederii.
301. Deţinuţii trebuie să se prezinte la întrevederi îmbrăcaţi îngrijit sau în hainele civile
aduse de rude. Înainte şi după întrevedere condamnaţii sînt supuşi unei percheziţii amănunţite.
Condamnaţilor li se permite să introducă în încăperile de întrevederi de lungă durată numai
obiectele de toaletă şi de fumat.
302. Introducerea în încăperile de întrevederi de scurtă durată de către persoanele sosite la
întrevedere cu deţinuţii a unor produse sau obiecte este interzisă. După întrevedere este
permisă transmiterea pachetelor.
303. În încăperile de întrevederi de lungă durată pot fi introduse produse alimentare (cu
excepţia băuturilor alcoolice, produselor pe bază de alcool şi a berii), îmbrăcăminte civilă
pentru schimb, inclusiv obiecte, articole şi lucruri a căror păstrare nu este interzisă.
304. După întrevederea de lungă durată, condamnaţilor li se permite trecerea produselor
alimentare şi obiectelor de primă necesitate în modul stabilit pentru coletele şi pachetele cu
provizii (anexa nr. 6).
305. Discuţia la întrevederile de scurtă durată se poartă în limba aleasă de persoanele sosite
în vizită. Dacă reprezentanţii administraţiei penitenciare nu cunosc limba vorbită, pentru
supravegherea discuţiei poate fi invitat un interpret sau o altă persoană (cu excepţia
deţinuţilor care posedă limba).
306. Încălcarea modului stabilit de comportare în timpul întrevederii implică întreruperea
imediată a acesteia. În acest caz, nu se acordă o nouă întrevedere.
307. Prin dispoziţia şefului penitenciarului, întrevederile de lungă durată ale condamnaţilor
care se bucură de dreptul de a se deplasa fără escortă şi celor aflaţi în regim comun şi de
resocializare în penitenciare de tip deschis pot avea loc în afara teritoriului instituţiei, sub
supravegherea administraţiei.
308. Deţinuţii au dreptul la întrevederi cu avocatul, mediatorul în procesul de mediere în
cauzele penale sau alte persoane prevăzute de lege. Frecvenţa întîlnirilor respective nu este
limitată.
309. Întîlnirile cu avocaţii se acordă la prezentarea de către aceştia a licenţei, mandatului şi
actelor de identitate.
310. Întîlnirea avocatului cu deţinutul se desfăşoară în mod confidenţial, cu excepţia
cazului în care supravegherea întrevederii a fost solicitată în scris de către avocat.
311. Înainte de întrevedere avocatului i se cere să depoziteze la administraţie toate
obiectele şi substanţele interzise de a fi utilizate în penitenciar, iar deţinutul este supus
percheziţiei corporale înainte şi după întrevederea cu avocatul.
312. Întîlnirile deţinuţilor cu avocaţii nu se includ în numărul întrevederilor stabilite de
legislaţie. Numărul şi durata lor nu sînt limitate, însă ele au loc în timpul liber al deţinuţilor şi
numai în intervalul deşteptare - stingere al zilelor lucrătoare.
Secţiunea 251
Plimbările deţinuţilor
312 . Deţinuţilor ale căror condiţii de detenţie, în virtutea regimului sau a sancţiunii
1
disciplinare aplicate, limitează aflarea la aer liber, li se acordă o plimbare zilnică cu o durată
de cel puţin o oră, iar minorilor, femeilor şi deţinuţilor bolnavi de tuberculoză de cel puţin 2
ore, dacă prezentul Statut nu prevede altfel.
3122. Deţinuţii izolaţi disciplinar beneficiază de plimbări zilnice cu durata de o oră
(minorii, femeile, deţinuţii bolnavi de tuberculoză – cel puţin 2 ore).
3123. Durata plimbărilor se stabileşte de administraţia locului de detenţie, ţinîndu-se cont
de programul zilnic, starea timpului, de limita completării şi de alte circumstanţe, care sînt
desfăşurate într-un loc special amenajat pe teritoriul penitenciarului şi sînt organizate conform
unui grafic mobil. Deţinuţii sînt obligaţi să respecte regulile de comportament stabilite de
administraţia penitenciarului, curăţenia în curţile de plimbare, precum şi obligaţiile şi
interdicţiile stabilite de legislaţia execuţional-penală.
[Secțiunea 251 introdusă prin HG71 din 09.03.15, MO59-66/13.03.15 art.93]
Secţiunea a 26-a
Primirea şi expedierea coletelor,
pachetelor cu provizii şi banderolelor
313. Condamnatului i se permite să primească un pachet cu provizii, banderolă sau colet pe
săptămînă, în conformitate cu cererea înaintată (anexa nr. 12).
314. Deschiderea şi controlul conţinutului coletelor, pachetelor cu provizii şi banderolelor
se efectuează de către reprezentantul administraţiei penitenciarului, în prezenţa persoanei care
le-a adus, iar cele parvenite prin poştă se supun controlului specific în prezenţa deţinutului şi
se transmit ultimului contra semnătură. În unele cazuri la efectuarea controlului specific al
pachetelor, poate fi implicat şi alt personal al instituţiei penitenciare, reieşind din competenţa
serviciului.
315. Obiectele şi produsele alimentare ce se conţin în pachetele cu provizii şi colete, dar nu
sînt prevăzute în anexa nr. 6 la prezentul Statut, pot fi primite de către condamnat după
consultarea reprezentantului administraţiei instituţiei penitenciare responsabil de segmentul
respectiv şi doar în cazul dacă ele nu se regăsesc în lista de obiecte interzise prevăzute în
anexa nr. 7 la prezentul Statut, iar în cazul refuzului reprezentantului administraţiei instituţiei
penitenciare responsabil de segmentul respectiv sînt restituite persoanei care le-a transmis,
indicîndu-se motivele înapoierii. Banii găsiţi în pachetele şi trimiterile poştale, ascunşi prin
diferite metode, sînt ridicaţi şi confiscaţi în conformitate cu prevederile art. 466 alin. (2) lit. c)
al Codului contravenţional.
316. În cazul ridicării din colete a obiectelor, articolelor şi substanţelor, al căror acces în
penitenciar este interzis sau care pot fi folosite de deţinuţi în scopuri infracţionale, se
efectuează un control în modul stabilit şi se sesizează autorităţile competente.
317. Administraţia penitenciarului, conform raportului medical, este în drept să primească
pentru deţinuţi colete cu medicamente şi produse parafarmaceutice (cu excepţia preparatelor
narcotice şi psihotrope), în cazul în care lipseşte posibilitatea de a asigura deţinuţii cu
medicamentele respective.
Medicamentele şi produsele parafarmaceutice, primite în conformitate cu prescripţiile
medicale, trebuie să corespundă cerinţelor farmaceutice, iar ambalajul nu trebuie să fie
deteriorat. Produsele date sînt transmise unităţii medicale a penitenciarului pentru tratamentul
deţinutului respectiv.
317 . Deţinutului căruia i-a fost suspendat dreptul la colete, pachete cu provizii şi banderole
1
i se acordă posibilitatea de a anunţa telefonic o persoană despre suspendarea acestui drept.

318. Coletele destinate deţinuţilor transferaţi în alte penitenciare se expediază la noul loc de
detenţie din contul penitenciarului. Coletele şi banderolele destinate deţinuţilor eliberaţi sau
decedaţi sînt returnate expeditorului prin ramburs cu menţiunea "a se înapoia".
319. Deţinuţilor aflaţi în izolatoarele disciplinare sau celor căror le-a fost suspendat dreptul
la colete şi pachete cu provizii, acestea li se înmînează după executarea sancţiunii
disciplinaresau se restituie persoanei care le-a adus sau, după caz, expeditorului în condiţiile
pct. 318 din contul deţinutului sau expeditorului.
320. În cazurile: returnării către expeditori a coletelor şi banderolelor pe motiv că aceştia
nu au respectat asortimentul stabilit pentru trimiteri; expedierii acestora la noul loc de detenţie
a destinatarului; returnării; precum şi înmînării după executarea sancţiunii disciplinare -
administraţia penitenciară nu este responsabilă de alterarea conţinutului lor din cauza păstrării
îndelungate.
321. Cu permisiunea administraţiei penitenciare, deţinuţii din cont propriu, la cerere, pot
expedia rudelor, iar condamnaţii şi altor persoane, colete şi banderole. În aceste cazuri,
serviciul regim verifică conţinutul trimiterilor recepţionate pentru a fi expediate destinatarului
din contul deţinutului.
322. Chitanţa de achitare a serviciilor poştale şi cererea deţinutului se anexează la dosarul
lui personal.
323. Evidenţa coletelor şi banderolelor expediate rudelor (altor persoane) se ţine în fişele
personale de recepţionare şi expediere a coletelor, pachetelor cu provizii şi banderolelor.
324. În penitenciarele de tip deschis coletele, banderolele şi pachetele cu provizii nu se
supun controlului.
Secţiunea a 27-a
Modul de expediere şi primire a mandatelor poştale,
a scrisorilor şi a telegramelor
325. Deţinutul are dreptul să primească şi să expedieze din cont propriu scrisori, telegrame
şi petiţii, fără a se limita numărul lor, în modul şi în condiţiile stabilite de Codul de
executareşi de regulile de prestare a serviciilor poştale aprobate de Guvern.
326. Deţinuţilor li se permite, în modul stabilit, să expedieze rudelor mandate poştale, iar
cu permisiunea administraţiei - şi altor persoane.
327. Expedierea şi primirea mandatelor poştale şi telegramelor de către deţinuţi se
efectuează numai prin administraţia penitenciarului.
328. Serviciile poştale pentru expedierea şi/sau readresarea corespondenţei sînt suportate
integral de către deţinuţi, reţinerile fiind efectuate de pe conturile lor de peculiu. Expedierea
către destinatari a scrisorilor cu plată adăugătoare se efectuează conform tabelului, în baza
căruia contabilitatea va reţine cheltuielile pentru serviciile poştale din contul de peculiu al
deţinutului. Din lipsa mijloacelor băneşti pe contul de peculiu al deţinutului, astfel de scrisori
nu sînt expediate, fapt care se aduce la cunoştinţa deţinutului.
329. Primirea corespondenţei recomandate şi de valoare din oficiul poştal, precum şi
predarea ei spre expediere se efectuează în bază de registru, în care corespondenţa
recomandată şi de valoare se înscrie separat.
330. Corespondenţa dintre deţinuţii diferitelor penitenciare care nu au legături de rudenie
este permisă numai cu autorizaţia administraţiei penitenciarului.
331. Corespondenţa deţinuţilor cu rudele şi alte persoane fizice sau juridice este supusă
controlului sau cenzurii doar în cazurile prevăzute de lege şi dacă constituie o măsură care,
într-o societate democratică, este necesară pentru apărarea ordinii, prevenirea infracţiunilor
penale, protecţia moralei şi protecţia drepturilor şi libertăţii altor persoane.
332. Corespondenţa deţinuţilor este supusă controlului sau cenzurii dacă administraţia
instituţiei penitenciare consideră că prin conţinutul scrisorii poate fi ameninţată securitatea
statului, securitatea instituţiei, colaboratorilor acesteia sau a altor persoane, a bunurilor
acestora ori că scrisoarea conţine informaţii despre unele fapte ce ar putea avea un caracter
infracţional, precum şi dacă există presupuneri că în aceasta există un element ilicit.
333. Corespondenţa deţinuţilor poate fi supusă controlului sau cenzurii în condiţiile
stipulate de Codul de procedură penală, însă aceasta se deschide de către condamnat în
prezenţa reprezentantului instituţiei penitenciare, fără a fi citită, în scopul prevenirii
introducerii în penitenciar, prin intermediul corespondenţei a drogurilor, substanţelor toxice,
explozibilelor sau a altor obiecte a căror deţinere, conform prezentului statut, sînt interzise.
334. Nu poate fi supusă controlului corespondenţa deţinutului cu avocatul său, organele de
urmărire penală, procuratura, instanţa de judecată, autorităţile administraţiei publice centrale,
cu organele naţionale sau internaţionale care asigură protecţia drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului.
335. Corespondenţa deţinuţilor penitenciarelor de tip deschis nu este supusă controlului.
336. În cazul în care imixtiunea este autorizată prin prevederile legale, corespondenţa
deţinuţilor este examinată de persoana împuternicită prin ordinul şefului penitenciarului.
Pentru activitatea persoanei împuternicite în penitenciare sînt amenajate încăperi separate, în
care nu au acces alte persoane.
337. Administraţia locului de deţinere asigură expedierea sau transmiterea corespondenţei
destinatarului în decurs de 24 ore de la depunerea sau primirea ei.
338. Corespondenţa intrată în penitenciare adresată deţinuţilor este înregistrată de persoana
împuternicită într-un registru special de evidenţă a corespondenţei de intrare a
deţinuţilor.Cererile deţinuţilor referitoare la contestarea deciziilor penale de condamnare,
depuse prin administraţia penitenciarului, în condiţiile prevederilor alin. (4) art. 405 al
Codului de procedură penală, se iau la evidenţă în registrele corespunzătoare ale serviciului
evidenţă specială al penitenciarului şi se remit de către secretariatul instituţiei instanţei
indicate în cerere.
339. Corespondenţa parvenită pe numele deţinuţilor eliberaţi sau decedaţi, în termen de trei
zile, fără a fi cenzurată, este predată în oficiul poştal pentru remitere expeditorului cu
inscripţia: "Destinatarul este ieşit, a se remite expeditorului" şi semnătura persoanei
împuternicite. Scrisorile recomandate şi de valoare, precum şi avizele transferurilor de bani la
remitere expeditorului sînt înregistrate în registru.
340. Corespondenţa parvenită în penitenciar pe numele deţinutului transferat în altă
subdiviziune este readresată şi predată în oficiul poştal pentru expedierea ulterioară la noua
adresă.
341. În caz de evadare a deţinutului, toată corespondenţa intrată în adresa lui se transmite
în serviciul securitate al penitenciarului.
342. În penitenciare scrisorile simple, de regulă, sînt înmînate de şefii de detaşamente
(sectoare), în penitenciarele pentru minori - de educatori, iar corespondenţa recomandată şi de
valoare este înmînată de persoana împuternicită.
În izolatoarele de urmărire penală şi în toate tipurile de penitenciare în regim iniţial de
deţinere, scrisorile sînt înmînate de persoana împuternicită.
343. Pentru expedierea scrisorilor, pe teritoriul penitenciarului (în fiecare sector izolat) se
instalează cutii poştale, la care au acces deţinuţii.
344. Scrisorile se pun în cutiile poştale, în plicuri închise, personal de către deţinuţi.
345. Extragerea corespondenţei deţinuţilor din cutiile poştale se efectuează de către
lucrătorii oficiului poştal din raza de circumscripţie a penitenciarului.
346. Pentru accesul pe teritoriul penitenciarului, lucrătorului oficiului poştal i se
întocmeşte, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, un permis de acces în
penitenciar.
347. Pentru asigurarea securităţii personale a lucrătorului oficiului poştal, accesul pe
teritoriul penitenciarului se efectuează numai cu însoţirea colaboratorului penitenciarului,
împuternicit prin ordinul şefului instituţiei penitenciare.
348. Pentru accesul lucrătorului oficiului poştal şi efectuarea extragerii corespondenţei,
administraţia penitenciarului trebuie să instaleze cutiile poştale şi să elaboreze un itinerar
pentru a reduce la minim contactarea lucrătorului oficiului poştal cu deţinuţii.
349. Regulile privind corespondenţa se tipăresc cu litere mari şi se afişează în locuri
vizibile.
Secţiunea a 28-a
Convorbirile telefonice
350. Deţinutul are dreptul la convorbiri telefonice de la telefonul public, din cont propriu.
Pentru asigurarea exercitării dreptului la convorbiri telefonice, administraţia
penitenciarului va asigura instalarea telefoanelor publice în penitenciar în locuri speciale,
destinate acestui scop.
351. Locul amplasării telefonului public este stabilit de administraţia penitenciarului
reieşind din posibilitatea asigurării condiţiilor tehnice. De regulă, telefoanele publice sînt
instalate în unitatea de serviciu sau în alt loc adaptat pentru aceasta. Dacă condiţiile tehnice
permit, se instalează o linie telefonică suplimentară.
352. Telefoanele publice sînt instalate de către furnizorii de servicii de telefonie publică, de
comun acord cu administraţia penitenciarului.
353. În caz de imposibilitate tehnică de a instala în penitenciar un telefon public cu sistem
de plată integrat, se admite instalarea unui telefon conectat la reţeaua publică de telefonie
fixă.
354. Deţinuţii au dreptul la o convorbire telefonică săptămînal, cu o durată de 20 minute,
cu soţul, o rudă sau cu o altă persoană, la alegere, dacă persoana în cauză nu cere o durată de
timp mai mică. Plata pentru convorbirile telefonice se efectuează cartele preplătite, iar în
cazul unui telefon conectat la reţeaua publică de telefonie fixă, conform tarifelor stabilite, de
pe contul de peculiu al deţinutului.
355. Permisul la convorbiri telefonice se acordă de şeful penitenciarului sau de persoana
care îl înlocuieşte, la cererea deţinutului.
356. Acordarea convorbirilor telefonice peste numărul minim de minute se admite doar în
calitate de măsură de stimulare, în baza prevederilor lit. c) alin. (l) art. 243 al Codului de
executare, conform procedurii generale de aplicare a măsurilor de stimulare.
357. Convorbirile telefonice, cu excepţia convorbirilor cu persoanele şi reprezentanţii
instituţiilor şi organelor menţionate în alin. (2) art. 210 al Codului de executare, pot fi
interceptate.
358. Convorbirile telefonice au loc sub controlul administraţiei. Convorbirea telefonică
poate fi întreruptă de persoana responsabilă de acordarea acesteia, pentru neadmiterea unor
încălcări, dacă deţinutul, după observaţia făcută de către reprezentantul administraţiei, va
continua să ameninţe cu răfuiala fizică, să folosească cuvinte necenzurate sau cinice.
359. Discuţia telefonică are loc în limba aleasă de deţinut. Dacă nici unul din reprezentanţii
administraţiei penitenciare nu cunoaşte limba respectivă, pentru supravegherea discuţiei poate
fi invitat un interpret sau o altă persoană (cu excepţia condamnaţilor) care posedă această
limbă.
360. Încălcarea modului stabilit de comportare în timpul convorbirii telefonice implică
întreruperea ei imediată. În acest caz, nu se acordă o nouă convorbire telefonică.
361. Accesul la telefon al deţinutului se stabileşte prin rezoluţia administraţiei
penitenciarului, în funcţie de numărul, periodicitatea şi durata convorbirilor telefonice care
pot fi efectuate de deţinut, numărul total al persoanelor deţinute în penitenciar şi al numărului
telefoanelor publice instalate.
362. Pentru acordarea convorbirii telefonice, deţinutul depune o cerere, în care indică
adresa, numărul de telefon al abonatului şi durata convorbirii. Cererea urmează a fi aprobată
de către şeful penitenciarului, după ce a fost vizată de şeful de detaşament (sector), contabil şi
persoana responsabilă de fişele de evidenţă a convorbirilor telefonice, precum şi după
coordonarea cu curatorul din serviciul securitate.
363. Pentru evidenţa convorbirilor telefonice, administraţia penitenciarului întocmeşte un
registru special, iar cererile deţinuţilor sînt cusute în dosarul de nomenclatură, care se
păstrează timp de 3 ani.
364. În cazul instalării unui telefon conectat la reţeaua publică de telefonie fixă,
contabilitatea, în baza cererii depuse, calculează costul preventiv al convorbirii solicitate,
verifică contul de peculiu al deţinutului, indică în cerere suma convorbirii, confirmată prin
semnătură, şi îngheaţă suma calculată pe contul de peculiu al deţinutului pînă la confirmarea
convorbirii de către persoana responsabilă.
365. Persoana responsabilă verifică faptul ca convorbirile telefonice să aibă loc în
corespundere cu cerinţele expuse în cerere şi indică în registrul menţionat numele deţinutului,
adresa abonatului, durata convorbirii, costul convorbirii, confruntînd datele furnizorului de
servicii de telefonie publică cu informaţiile cuprinse în permisul la convorbire. După
convorbire, deţinutul şi persoana responsabilă urmează să semneze în registru.
366. Registrul se prezintă în contabilitate, lunar, pentru efectuarea reţinerilor de pe contul
de peculiu al deţinuţilor. Mijloacele reţinute se transferă la furnizorul de servicii de telefonie
publică. În caz de instalare a telefonului public, cartele preplătite se comercializează prin
contabilitatea instituţiei, de la contul de peculiu al deţinuţilor.
367. Acordarea convorbirilor telefonice deţinuţilor se permite numai din iniţiativa şi la
solicitarea acestora. Convorbirile la solicitarea rudelor sau altor persoane nu se admit, ei pot
discuta doar cu reprezentanţii administraţiei, comunicîndu-le informaţia excepţională pentru a
fi transmisă deţinutului.
368. Divizarea unei convorbiri în cîteva este interzisă.
369. Convorbirile telefonice între deţinuţii diferitelor penitenciare sînt interzise.
370. Deţinuţii izolaţi disciplinar pot beneficia de convorbiri telefonice doar în cazuri de
excepţie.
371. Responsabil pentru evidenţa şi desfăşurarea convorbirilor telefonice se numeşte
ofiţerul de serviciu sau o altă persoană împuternicită cu acest drept prin ordinul şefului
penitenciarului.
372. Cererile privind acordarea convorbirilor telefonice se păstrează în contabilitatea
instituţiei.
Secţiunea a 29-a
Modul de ridicare de la deţinuţi a obiectelor şi substanţelor
a căror utilizare este interzisă în instituţie şi a celor procurate
pe cale nelegitimă
373. Sînt supuse ridicării şi confiscării banii, obiectele de valoare şi bunurile interzise
aflate în posesia deţinutului, în încăperile cazării sau antrenării la muncă a acestuia, venite pe
numele lui prin intermediul pachetelor cu provizii, banderolelor, coletelor sau corespondenţei,
precum şi alte bunuri interzise găsite pe teritoriul penitenciarului.
374. Constituie obiecte de valoare: articolele produse din metale sau pietre preţioase
(brăţări, inele, portţigarete, cercei etc.), bunuri ce reprezintă o valoare istorică, cecuri bancare,
bilete la ordin, cambii, acţiuni, obligaţiuni, precum şi alte titluri sau hîrtii de valoare.
375. Pe parcursul aflării în penitenciar, bunurile şi valorile enumerate în pct. 373 al
prezentului Statut, care aparţin deţinuţilor, urmează a fi predate în contabilitatea
penitenciarului, iar bunurile personale a căror utilizare nu este interzisă, sînt însă în surplus
faţă de normele stabilite, se predau pentru păstrare în depozitele special rezervate pentru
aceasta, care sînt dislocate în afara zonei locative a penitenciarului.
376. Obiectele, articolele şi substanţele, utilizarea cărora este interzisă în penitenciar, se
ridică în momentul depistării lor la deţinuţi.
377. Dreptul de a ridica obiectele interzise se acordă reprezentanţilor administraţiei,
reprezentanţilor subdiviziunilor de pază, regim şi supraveghere, iar în cazurile depistării în
flagrant - şi altor colaboratori ai sistemului penitenciar.
378. Ridicarea bunurilor se realizează de către cel puţin doi reprezentanţi ai administraţiei,
în prezenţa deţinutului de la care se ridică bunul.
379. Ridicarea bunurilor este consemnată în procesul-verbal de ridicare a bunurilor, care
este întocmit în trei exemplare de către persoanele care au participat la ridicare. Primul
exemplar i se oferă persoanei de la care s-au ridicat bunurile, al doilea se transmite în
contabilitate şi al treilea se păstrează în dosarul personal.
380. Procesul-verbal de ridicare va conţine date referitoare la:
denumirea instituţiei;
data, ora şi locul de ridicare a bunurilor;
temeiul ridicării bunurilor;
numele, prenumele, funcţia şi gradul persoanelor care au participat la ridicarea bunurilor;
numele, prenumele deţinutului de la care s-a efectuat ridicarea;
lista exhaustivă a bunurilor sau valorilor ridicate, cu indicarea denumirii, cantităţii
(volumului), asortimentului, mărcii, valutei, seriei şi numărului, numărul de înregistrare, alte
particularităţi şi semne distinctive ale bunurilor, gradul de uzură a acestora etc.;
semnăturile tuturor participanţilor, inclusiv a deţinutului. În cazul refuzului deţinutului de a
semna procesul-verbal, persoana care-l întocmeşte face menţiunea respectivă.
381. În procesul-verbal, pe lîngă numele, prenumele şi numărul dosarului deţinutului, se
mai indică: costul, marca, numărul, materialul din care este fabricat obiectul şi alte semne
distinctive.
382. În cazul în care deţinutul nu este de acord cu conţinutul procesului-verbal, el este în
drept să facă obiecţii scrise nemijlocit în procesul-verbal respectiv.
383. Mijloacele băneşti şi bunurile de valoare ridicate conform procesului-verbal sînt
predate urgent (nu mai tîrziu de o zi) de către ofiţerul de serviciu în contabilitate (unitatea
financiară). Bunurile ridicate sînt înregistrate în registrul evidenţei obiectelor şi lucrurilor de
valoare (anexa nr. 14).
384. Banii ridicaţi de la deţinuţi vor fi depuşi pe contul de peculiu al deţinutului, fără drept
de utilizare a lor pe perioada detenţiei.
385. Hîrtiile şi obiectele de valoare vor fi predate pentru păstrare în contabilitate sau la
depozit, după caz, urmînd a fi restituite la eliberare, cu achitarea de către deţinuţi a serviciilor
pentru păstrarea acestora.
386. Produsele alimentare, obiectele, articolele şi substanţele (băuturile alcoolice ş.a.)
ridicate, a căror utilizare în penitenciar este interzisă, dar care nu se raportează la cele de
valoare, se nimicesc ori se predau la depozit spre păstrare.
387. Obiectele, articolele şi lucrurile găsite la deţinuţi peste sortimentul şi cantitatea
stabilită se ridică şi se predau la depozit spre păstrare. Dacă obiectele, articolele şi lucrurile
păstrate la depozit sînt necesare deţinuţilor şi nu depăşesc normele stabilite, ele se restituie
acestora.
388. Primirea obiectelor de valoare predate în mod benevol sau ridicate se efectuează de
către o comisie specială, numită de şeful penitenciarului.
389. La depunerea spre păstrare sau nimicirea obiectelor, a căror utilizare este interzisă în
instituţie, se întocmeşte un proces-verbal, care se notifică deţinuţilor contra semnătură.
390. Banii, hîrtiile şi obiectele de valoare fără stăpîn, depistate pe teritoriul penitenciarului,
se trec în venitul statului, conform legislaţiei în vigoare.
391. Administraţia locului de deţinere comunică familiei despre bunurile, actele şi banii
deţinutului decedat şi le predau la locul de păstrare. Dacă în termen de un an de la data
decesului deţinutului, bunurile, actele şi banii nu au fost ridicate de familie, ele trec în
proprietatea statului. După expirarea aceluiaşi termen, dacă nu s-a aflat adresa familiei
decedatului, bunurile, actele, banii acestuia trec la venitul statului conform legislaţiei în
vigoare.
Secţiunea a 30-a
Petiţiile deţinuţilor.
Primirea deţinuţilor în audienţă
392. Deţinuţii îşi formulează petiţiile în scris, care pot fi înaintate atît administraţiei
penitenciarului, cît şi altor organe prevăzute de lege, care se examinează în termenele stabilite
de către Legea nr.190-XIII din 19 iulie 1994 cu privire la petiţionare. Examinarea petiţiilor
condamnaţilor minori se efectuează în mod preferenţial.
393. Petiţiile adresate administraţiei penitenciarului trebuie să fie înregistrate în
secretariatul unităţii, cu aplicarea numărului şi parafei de primire pe exemplarul doi al actului
respectiv, care se restituie deţinutului.
394. Prezentarea în două exemplare a petiţiilor este pusă în sarcina deţinutului care le-a
formulat; acesta este responsabil şi pentru identitatea conţinutului textelor acestora.
395. Petiţiile formulate în adresa altor organe se expediază destinatarului conform
prevederilor privind expedierea corespondenţei.
396. Deţinutul formulează petiţiile numai în nume propriu şi în chestiuni ce îl vizează
personal. Prezentarea petiţiilor în numele colectivelor sau în numele altei persoane este
interzisă.
3961. Deţinutul minor îşi exercită personal dreptul la petiţionare, prin reprezentanţii săi
legali sau, în cazul lipsei acestora, de către organul de tutelă şi curatelă din raza amplasării
instituţiei penitenciare. Rezultatul examinării petiţiei sale, explicarea deciziei sau conţinutului
răspunsului se efectuează cu implicarea personalului specializat de educatori, psihologi sau
asistenţi sociali, rezultat care în mod obligatoriu urmează a fi comunicat şi reprezentanţilor săi
legali, iar în lipsa lor, autorităţii tutelare respective.
397. Petiţiile ce conţin expresii obscene, inclusiv cu caracter calomniator, ce jignesc
onoarea şi demnitatea personalului penitenciar sau a altor persoane, formulate în scris se
anexează la dosarul personal, iar expeditorilor li se aplică pedepse disciplinare.
398. Petiţiile formulate în adresa instituţiilor prevăzute de alin. (2) art. 229 al Codului de
executare nu pot fi supuse cenzurii şi se expediază destinatarului în timp de 24
ore. Cheltuielile deţinuţilor minori care nu dispun de mijloacele băneşti necesare pentru
exercitarea dreptului de petiţionare în instituţiile menţionate se suportă de către administraţia
penitenciarului.
399. Răspunsurile altor organe privind rezultatul examinării petiţiilor se comunică
deţinuţilor, contra semnătură, în cel mult 24 ore din momentul primirii lor.
400. Formularea propunerilor, cererilor şi plîngerilor în formă verbală are loc în cadrul
audienţei personale.
401. Primirea deţinuţilor în audienţă personală se efectuează zilnic de către administraţia
penitenciarului, conform graficului.
402. Evidenţa persoanelor primite în audienţă se ţine în registrele speciale (anexa nr. 2),
care se numerotează, se şnuruiesc şi se sigilează. Registrul se păstrează în secretariatul
instituţiei. După audienţă registrul, în care se consemnează conţinutul cererilor şi
reclamaţiilor, precum şi măsurile luate, se predă la secretariatul unităţii.
403. Reprezentanţii Departamentului Instituţiilor Penitenciare, ori de cîte ori vizitează
penitenciarele, efectuează primirea deţinuţilor în audienţă, în problemele ce ţin de competenţa
lor. Evidenţa audienţelor efectuate de reprezentanţii Departamentului Instituţiilor Penitenciare
se notează într-un registru special, conform anexei nr. 3.
404. Şefii instituţiilor, cel puţin o dată pe lună, verifică executarea deciziilor luate în timpul
audienţelor, acordînd o atenţie deosebită adresărilor repetate, în scris sau verbal, ale
deţinuţilor şi rudelor acestora.
405. Comisia penitenciarului analizează trimestrial starea de lucruri privind soluţionarea
cerinţelor formulate faţă de reprezentanţii administraţiei prin intermediul corespondenţei
deţinuţilor sau a rudelor acestora, precum şi a celor formulate în cadrul audienţelor personale.
Secţiunea a 31-a
Munca educativă cu condamnaţii
406. În instituţiile penitenciare munca educativă cu condamnaţii este direcţionată spre
familiarizarea lor cu valorile general-umane, respectarea legii, cultivarea deprinderilor social-
utile, ridicarea conştiinţei şi nivelului lor cultural.
407. Munca educativă cu condamnaţii se organizează conform programelor elaborate de
către Ministerul Justiţiei, de comun acord cu Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului.
408. Administraţia penitenciarului, cu concursul autorităţilor administraţiei publice şi
asociaţiilor obşteşti interesate, creează baza tehnico-materială necesară pentru asigurarea
muncii educative cu condamnaţii.
409. Munca educativă cu condamnaţii se efectuează diferenţiat, în funcţie de tipul
penitenciarului şi de regimul de deţinere stabilit, precum şi în conformitate cu programul
penitenciar model, programul penitenciar de bază al instituţiei respective şi programul
individual al deţinutului.
410. Munca educativă cu condamnaţii se desfăşoară în conformitate cu particularităţile
individuale ale persoanei condamnatului, utilizîndu-se instrumente de influenţă individuale
sau în grup, în baza metodelor psihopedagogice, precum şi alte activităţi planificate şi
organizate în cadrul Consiliului educatorilor, activitatea căruia este reglementată prin ordinul
directorului Departamentului Instituţiilor Penitenciare.
411. Munca educativă cu condamnaţii se desfăşoară în următoarele direcţii:
activităţi educative;
instruirea profesională;
activităţi de creaţie;
activităţi spirituale (religioase);
consiliere psihologică;
asistenţă socială;
activităţi sportive;
frecventarea bibliotecilor;
activităţi în timpul liber;
activitate de profilaxie individuală, care se efectuează în baza studierii personalităţii
condamnatului, ţinîndu-se cont de fapta săvîrşită, vîrsta, studiile, specialitatea, confesiunea şi
alte particularităţi ale personalităţii acestuia.
412. Munca educativă se efectuează în încăperi speciale, sub supravegherea
reprezentanţilor personalului penitenciar. La regim iniţial şi comun în penitenciare de tip
închis, la regim iniţial în penitenciarele de tip semiînchis, celulele în care se deţin
condamnaţii la detenţiune pe viaţă, precum şi în celulele izolatorului disciplinar, munca
educativă este efectuată şi nemijlocit în celule.
413. În scopul valorificării iniţiativelor utile, cultivării valorilor general-umane, în rîndurile
deţinuţilor sînt promovate programe educative în baza asociaţiilor pe interese comune,
realizarea cărora urmează a fi asigurată prin intermediul grupurilor de iniţiativă, cluburilor
etc.
Secţiunea a 32-a
Studiile şi instruirea profesională a condamnaţilor
414. Studiile secundare generale şi instruirea profesională în penitenciare se organizează în
mod obligatoriu, în conformitate cu prevederile art. 240 al Codului de executare. Implicarea şi
finisarea de către deţinut a procesului de învăţămînt secundar general se ia în considerare la
stabilirea nivelului de corijare.
415. Condamnaţii în vîrstă de peste 50 de ani, invalizii de gradul I, precum şi condamnaţii
la detenţiune pe viaţă urmează învăţămîntul secundar general la dorinţă.
416. Administraţia penitenciarului, cu participarea autorităţilor administraţiei publice
locale, la cererea condamnatului şi pe contul acestuia, va crea condiţii pentru învăţămîntul
secundar profesional şi superior.
417. Instruirea profesională a condamnaţilor în diferite specialităţi este organizată în scopul
pregătirii teoretice şi cultivării deprinderilor practice în profesia obţinută, precum şi pentru
protecţia social-juridică a condamnaţilor după eliberarea din instituţiile penitenciare şi
plasarea lor ulterioară în cîmpul muncii. Condamnaţii la detenţiune pe viaţă obţin instruirea
profesională nemijlocit la locurile de muncă unde aceştia pot fi antrenaţi.
418. Alegerea profesiei se efectuează de către condamnaţi şi este absolut benevolă, în
limitele ofertei de specialităţi, instruirea cărora este realizată în penitenciarul respectiv.
419. Instruirea în specialitate este un proces continuu, care oferă condamnaţilor fără
specialitate posibilitatea de a asimila în perioada executării pedepsei în locurile de detenţie a
cîteva specialităţi conexe. În acest scop, administraţia instituţiei asigură condamnaţii cu
încăperi speciale, cu baza materială adecvată, literatură ştiinţifică şi tehnică, precum şi cu
cadre didactice calificate. Este permisă folosirea în calitate de profesori a specialiştilor din
economia naţională şi a personalului penitenciar pe baza contractuală.
420. Crearea condiţiilor şi elaborarea programelor de instruire profesională a
condamnaţilor se efectuează în modul stabilit de Ministerul Justiţiei, de comun acord cu
Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului.
421. Diplomele, certificatele sau orice alte documente care atestă însuşirea unei meserii,
calificarea sau recalificarea profesională în cursul executării pedepsei sînt recunoscute în
condiţiile stabilite de lege.
Secţiunea a 33-a
Organizarea măsurilor cultural-educative în penitenciare
422. În penitenciare pot fi organizate cercuri artistice de amatori, ale căror prezentări,
concerte şi spectacole se desfăşoară în cadrul instituţiei respective.
423. Administraţia este în drept să permită, la solicitarea condamnaţilor, organizarea
concertelor cu plată din contul acestora.
424. În penitenciare se organizează proiectarea filmelor în cinematograf, precum şi
transmiterea filmelor prin reţeaua de televiziune a penitenciarului.
425. Periodicitatea rulării filmelor este stabilită de către administraţia penitenciarului, în
funcţie de comportamentul deţinuţilor şi asigurarea tehnico-materială a penitenciarului, însă
ea nu poate fi mai rară decît de o dată în săptămînă. Suplimentar, se permite proiectarea
filmelor de cinematograf în zilele de sărbătoare.
426. Pentru persoanele deţinute în celulele izolatorului disciplinar, proiectarea filmelor este
interzisă.
427. Timpul de vizionare a emisiunilor televizate este determinat de regimul zilei, durata
vizionării limitîndu-se în zilele de muncă la 6 ore, iar în zilele de odihnă şi de sărbătoare - la 8
ore.
428. Încăperile de locuit, cluburile, bibliotecile, camerele pentru munca educativă, celulele
în izolatoare de urmărire penală, saloanele unităţilor medicale sînt radioficate.
429. Accesul deţinuţilor la literatura din biblioteca instituţiei este nelimitat. Schimbarea
cărţilor la regim iniţial şi comun în penitenciare de tip închis, la regim iniţial în penitenciarele
de tip semiînchis, în izolatoarele de urmărire penală, în celulele izolatorului disciplinar,
precum şi deţinuţilor pe viaţă se efectuează cel puţin o dată la 10 zile.
430. Administraţia instituţiilor poate pune la dispoziţia deţinuţilor, în funcţie de dotarea
unităţii, jocuri de masă, în conformitate cu normele stabilite.
431. Deţinuţilor li se poate permite, în funcţie de tipul penitenciarului, regimul de detenţie,
comportamentului acestora, folosirea propriilor figuri de şah, dame, domino, table, mingi,
palete (rachete) şi mingi de tenis sau badminton. În aceste scopuri, pe teritoriul fiecărei
instituţii se amenajează locuri corespunzător amenajate şi terenuri sportive.
Secţiunea a 34-a
Influenţa opiniei publice asupra deţinuţilor
432. Asociaţiile obşteşti, partidele politice, organizaţiile necomerciale, reprezentanţii mass-
media, alte persoane juridice înfiinţate pe bază de interese comune, concepţii politice şi
interese confesionale constituie o modalitate de resocializare a deţinuţilor, prin influenţa
educativă şi profilactică exercitată asupra individului.
433. Mijloacele principale de influenţare a deţinuţilor de către opinia publică sînt: întîlnirile
cu condamnaţii, practicarea riturilor religioase legal admise, citirea lecţiilor, demonstrarea
filmelor de cinematograf şi video, organizarea şi prezentarea concertelor, disputelor şi
conferinţelor etc.
434. Organizaţiile enumerate în prezenta secţiune pot înainta administraţiei penitenciare
demersuri privind acordarea ajutorului umanitar deţinuţilor sau penitenciarului, ajutorului la
plasarea deţinuţilor în cîmpul muncii şi la aranjarea traiului după eliberarea din detenţie etc.
435. Un mijloc important de influenţare a deţinuţilor sînt referinţele în mijloacele mass-
media privind viaţa şi activitatea acestora în instituţiile penitenciare.
Secţiunea a 35-a
Confesiunea deţinuţilor
436. Deţinutul este în drept să profeseze orice religie, să nu profeseze nici o religie, să-şi
exprime liber convingerile religioase şi să acţioneze în conformitate cu ele, inclusiv să se
alimenteze, din cont propriu, în conformitate cu religia profesată.
437. Realizarea dreptului la libertatea conştiinţei şi libertatea confesională nu trebuie să
lezeze drepturile şi libertăţile altor persoane.
438. Deţinuţilor li se permite, în timpul rezervat pentru aceasta:
să participe la oficierea serviciilor divine;
să folosească scripturile religioase şi obiectele de cult;
să primească literatură;
să corespondeze cu adepţii la idei;
să desfăşoare ritualuri religioase.
439. Administraţia penitenciarului, în măsura posibilităţilor, pune la dispoziţia deţinuţilor
încăperi speciale şi creează condiţiile necesare pentru întrevederile cu clericii şi desfăşurarea
ritualurilor.
440. Măsurile religioase, cu excepţia spovedaniei, se petrec, de regulă, în prezenţa
personalului penitenciar.
Secţiunea a 36-a
Probaţiunea penitenciară
[Secţiunea 36 titlu în redacția HG71 din 09.03.15, MO59-66/13.03.15 art.93]
441. Administraţia penitenciară favorizează contactele condamnaţilor cu colaboratorii
organelor de probaţiune şi reprezentanţii asociaţiilor obşteşti, care pot acorda asistenţă
medicală, juridică sau psihologică condamnaţilor, precum şi pot contribui la adaptarea şi
reintegrarea lor socială.
442. Activitatea de probaţiune penitenciară are drept scop crearea, menţinerea şi
dezvoltarea relaţiilor condamnaţilor cu familia sau rudele acestora, identificarea factorilor
relevanţi care ar conduce la: reabilitarea deţinutului, prevenirea comiterii în viitor a unor
infracţiuni, pregătirea deţinutului pentru eliberare (la termen sau liberare condiţionată înainte
de termen), dezvoltarea şi consolidarea abilităţilor sociale, cognitive sau de autocontrol ale
deţinutului, utilizarea în mod constructiv a timpului petrecut în penitenciar, informarea asupra
factorilor care decid liberarea condiţionată înainte de termen, precum şi posibilităţile de
resocializare şi reabilitare a acestora.
În cadrul probaţiunii penitenciare, şi anume în perioada de pregătire către liberare, se
elaborează şi se aplică persoanelor aflate în locurile de detenţie programe de educaţie civică,
etică şi morală, de instruire profesională, de muncă educativă.
443. Organul de probaţiune, în colaborare cu administraţia penitenciarului, poate contribui
la stabilirea de contacte oficiale preliminare cu instituţii specializate în vederea creării unor
posibilităţi de pregătire profesională, de reciclare şi de perfecţionare profesională în
conformitate cu cerinţele pieţei forţei de muncă; la stabilirea de contacte oficiale preliminare
cu agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în vederea oferirii de informaţii veridice
condamnaţilor despre locurile de muncă vacante şi despre alegerea unui loc de muncă
corespunzător, în vederea facilitării înregistrării lor la oficiul forţei de muncă; la stabilirea de
contacte cu agenţii specializate pentru facilitarea închirierii de locuinţe, la cererea persoanelor
care nu au rude sau alte legături sociale; la stabilirea de contacte cu agenţii specializate pentru
facilitarea plasării persoanelor de vîrstă înaintată şi a invalizilor în instituţii de plasament, la
cererea lor; la elaborarea şi perfecţionarea unor programe de scurtă şi de lungă durată privind
adaptarea socială a persoanelor care urmează a fi liberate din locurile de detenţie.
444. Drepturile, obligaţiile şi competenţele organelor de probaţiune sînt reglementate de
Legea nr.8-XVI din 14 februarie 2008 cu privire la probaţiune şi Hotărîrea Guvernului nr.827
din 10 octombrie 2010 „Privind organizarea şi funcţionarea organelor de probaţiune”.
Secţiunea a 37-a
Comisia penitenciarului
445. Comisia penitenciarului este creată şi funcţionează în conformitate cu prevederile alin.
(4) art. 219 al Codului de executare şi activează în baza regulamentului propriu, aprobat prin
ordinul directorului Departamentului Instituţiilor Penitenciare.
446. Comisia penitenciarului este un organ colegial prezidat de şeful penitenciarului.
Componenţa nominală a Comisiei, la propunerea şefului penitenciarului şi a organului care
deleagă membrul Comisiei, se aprobă de către directorul Departamentului Instituţiilor
Penitenciare.
447. În componenţa Comisiei se includ reprezentanţi ai serviciilor de securitate, regim şi
supraveghere, juridic, evidenţă specială, educaţie, psihologic, asistenţă socială, probaţiune
penitenciară, medical şi de producere ale penitenciarului, precum şi reprezentanţi ai
autorităţilor administraţiei publice locale, autorităţii de tutelă şi curatelă din localitatea
dislocării penitenciarului şi ai asociaţiilor obşteşti.
448. Comisia penitenciarului este creată în scopul eficientizării procesului de educare,
reeducare şi resocializare a condamnaţilor, racordarea practicii punerii în executare a
pedepselor penale privative de libertate la cadrul legislativ, precum şi măririi flexibilităţii de
schimbare a regimului de detenţie a condamnaţilor.
449. Comisia penitenciarului este competentă:
să soluţioneze probleme cu privire la transferul condamnatului dintr-un regim în altul al
aceluiaşi penitenciar;
să repartizeze condamnaţii în limitele penitenciarului, la plasarea acestora în instituţie;
să propună prezentarea condamnaţilor pentru eliberarea condiţionată înainte de termen în
instanţa de judecată;
să aprecieze necesitatea prezentării de către administraţia penitenciarului, în nume propriu,
a solicitărilor pentru aplicarea actului de graţiere faţă de deţinuţi;
la solicitarea organelor competente, să aprobe concluzia privind caracterizarea deţinuţilor;
să aprobe programul penitenciar de bază al instituţiei;
să prezinte propuneri cu privire la anularea deciziei privind schimbarea regimului de
detenţie, dacă s-a constatat că sînt suficiente motive pentru a o anula;
să decidă asupra oportunităţii executării în continuare a pedepsei de către condamnatul care
a împlinit vîrsta de 18 ani în penitenciarul pentru minori;
să aprobe caracteristicile deţinuţilor, în funcţie de comportamentul acestora stabilit în baza
prezentărilor serviciilor respective ale penitenciarului;
să examineze propunerile privind ridicarea înainte de termen a sancţiunii disciplinare;
să efectueze alte acţiuni stabilite în sarcina sa prin alte acte normative.
450. Comisia penitenciarului este obligată să examineze plîngerile deţinuţilor şi să
întreprindă măsuri în vederea soluţionării lor.
451. Comisia nu este în drept să-i stabilească deţinutului un regim de detenţie mai
favorizat, dacă acesta are sancţiuni disciplinare nestinse.
452. Comisia penitenciarului este convocată în şedinţe ordinare cel puţin o dată în lună şi
extraordinare - după necesitate, de către preşedintele comisiei.
453. Şedinţa Comisiei se consideră deliberativă dacă sînt prezenţi cel puţin 2/3 din membrii
acesteia.
454. În caz de necesitate, la şedinţă pot fi invitaţi să participe şi alţi reprezentanţi ai
personalului penitenciar şi ai deţinuţilor, precum şi reprezentanţi ai organelor de drept, însă
fără drept de vot.
[Pct.454 modificat HG303 din 29.04.14, MO104-109/06.05.14 art.330]
455. Hotărîrile Comisiei penitenciarului sînt aplicate prin ordinul şefului penitenciarului.
456. Ordinul de aplicare şi hotărîrile Comisiei penitenciarului pot fi contestate în modul şi
condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare.
Secţiunea a 38-a
Regulile de cazare şi asigurare materială a deţinuţilor
457. În penitenciare deţinuţii sînt cazaţi în celule, amplasarea şi utilarea cărora este
determinată în funcţie de tipul penitenciarului, regimul de deţinere şi normele de deţinere
separată a deţinuţilor.
458. Numărul maxim de deţinuţi admis pentru deţinere în penitenciar, sectoarele şi secţiile
de detenţie, specifice tipurilor şi regimurilor separate, este stabilit de către Ministrul Justiţiei,
la propunerea Comisiei consultative create în acest scop în cadrul Departamentului
Instituţiilor Penitenciare.
459. În penitenciarele specializate de un anumit tip, celulele sînt grupate pe sectoare în
funcţie de regimul de deţinere.
460. În penitenciarele nespecializate, în care funcţionează mai multe categorii de
penitenciare, celulele sînt grupate după cum urmează:
pe sectoare corespunzătoare fiecărei categorii de penitenciar;
pe secţii în cadrul sectoarelor - în funcţie de regimul de deţinere a fiecărui tip de
penitenciar.
461. În penitenciare specializate ca izolatoare de urmărire penală sînt create sectoare de
detenţie corespunzătoare penitenciarului de tip semiînchis, iar în cadrul acestora - secţii
corespunzătoare regimului comun şi de resocializare, pentru detenţia condamnaţilor lăsaţi în
izolator pentru efectuarea lucrărilor de deservire gospodărească.
462. În penitenciare există două zone izolate - locativă şi de producere. În zona locativă se
amenajează imobile separate şi izolate în care sînt amplasate:
blocurile de detenţie (regim);
celulele izolatorului disciplinar;
încăperile de carantină;
unitatea medicală.
În cazul lipsei unor imobile separate pentru plasarea izolatorului disciplinar, a carantinei şi
unităţii medicale, celulele respective sînt amplasate în secţii izolate ale blocurilor de regim.
463. Pe lîngă secţiile (sectoarele) de regim iniţial corespunzătoare penitenciarelor de tip
închis şi semiînchis, precum şi în izolatoarele de urmărire penală se creează curţi de plimbare
a deţinuţilor.
464. Fiecare deţinut se asigură cu spaţiu de cazare în mărime nu mai mică de 4 metri
pătraţi, care trebuie să fie iluminat natural şi artificial, încălzit şi ventilat conform
normativelor de construcţii.
465. Numărul deţinuţilor în celule este determinat de Codul de executare în funcţie de tipul
penitenciarului şi regimul de detenţie, în celulele izolatorului disciplinar se deţine de regulă
unu, dar nu mai mult de doi deţinuţi.
466. Pe perioada toamnă-iarnă, în încăperile penitenciarului se menţine o temperatură nu
mai mică de +18oC, iar în blocurile şi încăperile pentru tratament medical, pentru îngrijirea
femeilor gravide şi creşele pentru copii - nu mai mică de +20oC.
467. Celulele din blocurile de regim din penitenciare se amenajează conform anexei nr. 23
şi se asigură cu obiecte de inventar conform normelor stabilite în anexa nr. 22 la prezentul
Statut.
468. Fiecare deţinut este asigurat cu un loc individual de dormit, pe care se fixează o tăblie
ce indică numele şi prenumele deţinutului.
469. Celulele izolatoarelor disciplinare sînt amenajate conform anexei nr.25 şi sînt utilate
cu obiecte de inventar conform normelor stabilite în anexa nr.24.
4691. Celulele izolatoarelor disciplinare destinate deţinerii minorilor sînt amenajate
conform anexei nr.23 şi sînt utilate cu obiecte de inventar conform normelor stabilite în anexa
nr.22 la prezentul Statut.
470. Deţinuţii sînt asiguraţi cu îmbrăcăminte, lenjerie de corp şi încălţăminte, precum şi cu
lenjerie de pat după necesităţi, conform normelor şi modelului stabilite de către
Departamentul Instituţiilor Penitenciare.
471. Deţinuţii poartă răspundere pentru bunurile penitenciarului primite în folosinţă sau la
utilizarea cărora au acces.
472. Reparaţia îmbrăcămintei şi a încălţămintei în atelierele penitenciarelor se efectuează
gratuit.
473. Pentru asigurarea necesităţilor de igienă personală, deţinuţii se asigură cu săpun şi
detergenţi conform normelor stabilite.
Secţiunea a 39-a
Regulile de alimentare a deţinuţilor.
Procurarea produselor alimentare şi a obiectelor
de primă necesitate
474. Alimentarea deţinuţilor se efectuează din contul mijloacelor bugetului de stat, cu
respectarea normelor minime stabilite de Guvern.
475. Alimentarea deţinuţilor se efectuează cu hrană caldă de trei ori pe zi, în orele stabilite
de programul zilei, în încăperi speciale sau în celule. După primirea hranei, vesela utilizată de
către deţinuţi este supusă prelucrării sanitare. Pentru menţinerea ordinii în timpul alimentării,
în cantine sînt prezenţi reprezentanţi ai administraţiei penitenciarului.
476. Locul alimentarii deţinuţilor este stabilit în conformitate cu tipul penitenciarului şi
regimul de deţinere.
477. Deţinuţilor li se asigură acces permanent la apă potabilă.
478. Deţinuţilor minori, deţinutelor gravide, mamelor care alăptează, condamnaţilor care
lucrează în condiţii grele şi nocive, invalizilor de gradul I şi II, precum şi deţinuţilor bolnavi,
conform indicaţiilor medicului, li se stabileşte o raţie alimentară suplimentară.
479. Deţinuţii aflaţi la tratament în spitale şi staţionare, precum şi alte persoane care,
conform avizelor medicale, necesită alimentare suplimentară sînt asiguraţi cu hrană conform
normelor stabilite. Compensaţii băneşti în schimbul raţiei alimentare nu se alocă.
480. Copiii femeilor deţinute, pînă la vîrsta de trei ani, sînt asiguraţi cu hrană şi cu cele
necesare conform normelor stabilite pentru copiii din casele de copii.
481. Modalitatea de asigurare cu hrană şi alimentare a deţinuţilor este stabilită de
Ministerul Justiţiei.
482. Este interzisă în calitate de măsură de constrîngere reducerea cantităţii, calităţii şi
valorii calorice a hranei eliberate deţinutului.
483. Deţinutul poate procura, suplimentar la raţia alimentară gratuită, produse alimentare şi
obiecte de primă necesitate din mijloacele băneşti obţinute din munca prestată în timpul
detenţiei, din pensia sau indemnizaţiile primite, precum şi din alte mijloace băneşti aflate la
contul său de peculiu, cu excepţia mijloacelor ridicate care se păstrau nelegitim la ei.
484. Deţinuţii minori, invalizii de gradul I şi II, pensionarii, deţinutele gravide şi care au cu
sine copii, suplimentar la raţia alimentară gratuită, pot folosi, fără restricţii, banii aflaţi la
contul lor de peculiu pentru procurarea produselor alimentare şi obiectelor de primă
necesitate.
485. În penitenciare sînt create magazine (gherete), în care pot fi procurate produse
alimentare şi obiecte de primă necesitate, frecventarea cărora este admisă în orele fixate în
programul zilei.
486. Modul şi ordinea procurării produselor alimentare şi obiectelor de primă necesitate
este stabilită de către şeful penitenciarului.
487. Este interzisă scoaterea preveniţilor, condamnaţilor la pedeapsa detenţiunii pe viaţă,
condamnaţilor aflaţi la regim iniţial de detenţie în penitenciarele de tip închis şi semiînchis,
precum şi la regim comun de detenţie în penitenciarele de tip închis pentru procurarea
produselor alimentare şi de primă necesitate.
488. Pentru categoriile respective, produsele alimentare şi obiectele de primă necesitate sînt
procurate de personalul penitenciar. În acest scop, fiecărui deţinut care dispune de dreptul de
a procura produse alimentare şi obiecte de primă necesitate i se eliberează formulare de
cerere, care, după completare, sînt predate administraţiei. Marfa procurată se înmînează
deţinutului contra semnătură.
489. Procurarea produselor alimentare şi obiectelor de primă necesitate se efectuează după
necesitate, dar nu mai rar de o dată în lună.
490. Modul de autorizare şi funcţionare a magazinelor (gheretelor) în instituţiile
penitenciare este aprobat de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare, cu respectarea
legislaţiei în vigoare ce reglementează activităţile comerciale practicate de către acestea.
Secţiunea a 40-a
Regulile sanitar-igienice şi antiepidemice în penitenciare
491. În penitenciare se asigură respectarea strictă a regulilor sanitar-igienice şi
antiepidemice stabilite.
492. Organul responsabil de controlul stării sanitar-igienice în penitenciare este
Departamentul Instituţiilor Penitenciare, prin intermediul serviciilor specializate.
493. Serviciul medical al penitenciarului sau medicul care deserveşte penitenciarul este
obligat să verifice regulat starea şi curăţenia îmbrăcămintei, a aşternutului deţinuţilor,
corespunderea lor anotimpului.
494. Persoanele sosite în instituţii sînt supuse igienizării complexe. În caz de depistare a
bolilor parazitare şi de piele, la prescripţia medicului, deţinutul este supus tunsului părţilor
pieloase (păroase) ale corpului.
495. Cel puţin o dată în 7 zile pentru deţinuţi se organizează baia, cu schimbarea
obligatorie a lenjeriei de corp şi de pat, iar în cazurile necesare - tunsul. În funcţie de
posibilităţile de asigurare tehnico-materială şi în limitele fondurilor alocate, se admite
efectuarea zilnică a duşului.
496. Dezinfectarea încăperilor de locuit, social-comunale şi a depozitelor se efectuează
periodic, conform normelor sanitare stabilite.
497. Administraţia instituţiei asigură funcţionarea ritmică a ospătăriilor, uscătoriilor,
frizeriilor şi altor obiecte de menire social-comunală.
498. Bărbaţilor deţinuţi li se permite să poarte tunsoare scurtă.
499. Administraţia penitenciarului nu este în drept să solicite deţinutului să se tundă pînă la
piele, decît în cazul prescripţiei medicului.
500. Deţinutul este în drept să poarte îmbrăcăminte proprie, asigurîndu-i un aspect decent
şi menţinînd-o în stare de curăţenie.
Secţiunea a 41-a
Asistenţa medicală în penitenciare
501. Asistenţa medicală potrivit legii se acordă de către un personal medical calificat, în
mod gratuit, ori de cîte ori este necesar sau la cerere.
502. Orice penitenciar trebuie să aibă la dispoziţie serviciul cel puţin un medic generalist,
un medic stomatolog şi un medic psihiatru. În penitenciarele cu capacitatea de detenţie de 100
şi mai multe locuri, pe lîngă unitatea medicală, sînt create centre curative staţionare.
503. Primirea pacienţilor şi acordarea asistenţei medicale se va efectua în unitatea medicală
a instituţiei penitenciare după înscrierea prealabilă a acestora şi conform unui grafic aprobat
de şeful penitenciarului (cu excepţia cazurilor de urgenţă).
504. Deţinuţii beneficiază de asistenţă terapeutică, chirurgicală, psihiatrică şi
stomatologică. Pe cont propriu, condamnatul, cu acordul administraţiei penitenciare, iar
prevenitul - cu acordul administraţiei penitenciare şi al organului de urmărire penală, al
judecătorului de instrucţie sau al instanţei de judecată, pot beneficia şi de serviciile unui
medic privat.
505. Deţinutul este obligat să suporte cheltuielile legate de tratamentul automutilării
intenţionate, cu excepţia cazurilor prevăzute de alin. (4) art. 229 al Codului de executare.
506. Deţinuţii bolnavi care au nevoie de intervenţie medicală specializată de urgenţă sînt
transferaţi neîntîrziat, sub pază şi supraveghere, în instituţiile medicale specializate ale
sistemului penitenciar sau în instituţiile curative publice ale Ministerului Sănătăţii.
În caz de transfer într-o instituţie curativă, durata tratamentului deţinutului se include în
termenul deţinerii.
507. Procedura asigurării asistenţei medicale în penitenciare, a transferării deţinuţilor în
instituţiile curative publice, precum şi a funcţionării comisiei medicale specializate este
reglementată de Regulamentul cu privire la organizarea asistenţei medicale deţinuţilor în
instituţiile penitenciare, aprobat de Ministerul Justiţiei şi coordonat cu Ministerul Sănătăţii .
508. În temeiul hotărîrii comisiei medicale specializate a penitenciarului, create prin
dispoziţia şefului instituţiei şi coordonată cu Direcţia medicală a Departamentului Instituţiilor
Penitenciare, deţinuţii bolnavi de tuberculoză, boli venerice, alcoolism, narcomanie sau
toxicomanie sînt supuşi tratamentului obligatoriu.
509. Deţinuţii care suferă de boli sau deficienţe psihice se iau în evidenţă şi se tratează în
instituţiile curative specializate sub supravegherea strictă a medicilor. În unităţile medicale ale
penitenciarelor se efectuează:
examenul clinic şi supravegherea deţinuţilor în scopul aplicării terapiei raţionale şi
determinării capacităţii lor de muncă;
tratamentul ambulatoriu şi în staţionar, somatic şi specializat, prin metodele şi mijloacele
recomandate de indicaţiile instructiv-metodice ale Ministerului Sănătăţii.
510. Unitatea medicală a penitenciarului sau medicul care deserveşte penitenciarul sînt
obligaţi să verifice cu regularitate:
a) cantitatea, calitatea, prepararea şi servirea hranei;
b) starea sanitar-igienică a încăperilor şi a teritoriului penitenciarului;
c) starea şi curăţenia îmbrăcămintei şi lenjeriei de pat a deţinuţilor, precum şi
corespunderea lor anotimpului.
511. Şeful penitenciarului este obligat să ia cunoştinţă de raportul şi de recomandările
medicului şi ale unităţii medicale şi să întreprindă urgent măsurile necesare.
512. În cazul în care şeful penitenciarului consideră că, în cadrul penitenciarului,
respectarea recomandărilor este imposibilă sau că acestea sînt inacceptabile, el prezintă
Departamentului Instituţiilor Penitenciare un raport, cu anexarea concluziilor medicului sau
ale unităţii medicale.
513. Persoanele primite în instituţii sînt supuse examenului medical. Rezultatele
examenului, care conţin date privind starea lor psihică şi somatică, se înregistrează în fişa de
ambulatoriu.
514. Pentru a preveni răspîndirea maladiilor contagioase, toţi deţinuţii sosiţi în instituţie,
după igienizare şi controlul medical complex, sînt amplasaţi în încăperi speciale izolate de
carantină. Carantina de profilaxie durează cel puţin 15 zile, apoi se suspendă, dacă în această
perioadă printre cei izolaţi nu s-au constatat bolnavi de maladii contagioase. La identificarea
persoanelor suspectate sau a bolnavilor contagioşi, termenul carantinei se prelungeşte
respectiv. În acest caz, curgerea noului termen începe din ziua izolării ultimului bolnav.
515. Medicul care efectuează examenul medical are obligaţia de a sesiza procurorul în
cazul în care constată că deţinutul a fost supus torturii, tratamentelor cu cruzime inumane sau
degradante ori la alte rele tratamente, precum şi obligaţia de a consemna în fişa medicală cele
constatate şi declaraţiile deţinutului în legătură cu aceasta.
516. În cazurile date, deţinutul are dreptul de a cere să fie examinat, din cont propriu, la
locul de deţinere, de un medic din afara sistemului penitenciar, indicat de aceasta, sau de un
medic legist. Constatările medicului din afara sistemului penitenciar se consemnează în fişa
medicală a persoanei deţinute, iar certificatul medico-legal se anexează la fişa medicală, după
ce deţinutul a luat cunoştinţă de conţinutul acesteia, contra semnătură.
517. În cazul unei boli grave sau constatării faptului că deţinutul a fost supus torturii,
tratamentelor cu cruzime, inumane sau degradante ori altor rele tratamente, administraţia
penitenciarului asigură înştiinţarea urgentă despre acest fapt, telegrafic ori pe o altă cale, a
familiei deţinutului sau a altei persoane apropiate deţinutului.
518. În cazul în care deţinutul refuză să primească hrană, iar sănătatea sau viaţa acestuia
este expusă unui pericol grav şi iminent, administraţia penitenciarului poate dispune
alimentarea acestuia, dacă sînt întrunite cerinţele prevăzute de alin. (4) art. 229 al Codului de
executare.
Ordinea de alimentare a deţinuţilor care refuză hrana este reglementată prin Instrucţiunea
cu privire la condiţiile de întreţinere în penitenciare a persoanelor care au declarat greva
foamei şi ordinea alimentării parenterale în cazul renunţării la grevă, aprobată de Ministerul
Justiţiei şi coordonată cu Ministerul Sănătăţii.
Secţiunea a 42-a
Condiţiile de întreţinere a deţinuţilor în spitalele penitenciare
519. În spitalele penitenciare se deţin separat următoarele categorii de deţinuţi:
minorii de adulţi;
deţinutele de sex feminin de deţinuţii de sex masculin;
preveniţii de condamnaţi;
condamnaţii la detenţiune pe viaţă;
deţinuţii cu comportament violent care necesită izolare;
deţinuţii izolaţi din motive de securitate.
520. Spitalul penitenciar asigură detenţia temporară a tuturor categoriilor de deţinuţi care
necesită asistenţă medicală specializată în staţionar, cu respectarea cerinţelor de deţinere
separată în funcţie de: maladia deţinutului, statutul procesual al persoanei, sexul acestuia,
precum şi în funcţie de necesităţile de securitate.
521. Deţinuţilor aflaţi în instituţiile curative li se permite, indiferent de tipul regimului şi de
termenul de pedeapsă ispăşit, să procure produse alimentare şi obiecte de primă necesitate din
magazinul instituţiei pe mijloacele băneşti aflate pe conturile lor de peculiu, precum şi să
primească colete şi pachete cu provizii fără nici un fel de restricţii.
522. Deţinuţilor aflaţi în spitalele penitenciare li se acordă întrevederi de scurtă durată şi de
lungă durată conform regulilor generale, cu excepţia preveniţilor şi condamnaţilor bolnavi de
tuberculoză în formă baciliferă (eliminatori de bacili ai tuberculozei), cărora nu li se acordă
întrevederi de lungă durată. Întrevederile de scurtă durată şi lungă durată sînt acordate de
către şeful spitalului penitenciar, conform normelor stabilite pentru categoriile de penitenciar
în care trebuiau să fie deţinute persoanele respective.
523. În caz de deces, îmbolnăvire gravă care periclitează viaţa deţinutului, de rănire sau
mutilare a acestuia, şeful instituţiei anunţă rudele apropiate şi le acordă posibilitatea de a-l
vedea. O astfel de vizită nu se include în numărul de întrevederi.
524. Dacă deţinuţii sînt transferaţi în instituţiile curative în legătură cu automutilarea sau
simularea unei maladii, timpul aflării lor în instituţia curativă nu se include în termenul de
executare a sancţiunii disciplinare aplicate anterior.
525. În instituţiile curative care au în structura lor secţii (saloane) de psihiatrie şi boli
contagioase se stabileşte un regim care asigură izolarea bolnavilor şi supravegherea
permanentă a comportamentului tuturor categoriilor de deţinuţi.
526. Este interzisă deplasarea fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului a
condamnaţilor care nu au trecut cura deplină de tratament obligatoriu contra alcoolismului şi
narcomaniei, condamnaţilor care suferă de boli psihice ce nu exclud responsabilitatea.
Secţiunea a 43-a
Responsabilitatea persoanelor care încalcă disciplina în
spitalele penitenciare
527. Deţinuţii care încalcă disciplina în instituţiile curative penitenciare poartă răspundere
în modul stabilit de lege.
528. Deţinuţii izolaţi disciplinar în izolatoarele disciplinare sînt asiguraţi cu lenjerie de pat,
primesc hrană conform normei stabilite pentru spital şi dispun de dreptul la plimbare zilnică
cu durata de pînă la 2 ore.
529. Izolatoarele disciplinare ale instituţiilor curative penitenciare se amenajează conform
cerinţelor prezentului Statut.
530. Izolatoarele disciplinare sînt zilnic vizitate de lucrătorii medicali, cu efectuarea
indicaţiilor prescrise de medicul curant.
531. Deţinuţii care încalcă sistematic regimul de deţinere în spitalul penitenciar sînt
externaţi din instituţia curativă şi transferaţi la locul de deţinere numai în cazurile în care
aceste acţiuni nu sînt susceptibile să pericliteze viaţa şi sănătatea bolnavului sau a celor care îl
înconjoară.
Secţiunea a 44-a
Modul de aplicare a măsurilor de constrîngere cu caracter
medical în secţiile de psihiatrie ale penitenciarelor
532. La luarea deciziei privind aplicarea măsurii de constrîngere cu caracter medical,
administraţia penitenciarului, în cel mult 3 zile de la adoptarea acesteia, comunică instanţei de
judecată despre internarea persoanei în secţia (salonul) psihiatrică a unităţii medicale.
533. În temeiul hotărîrii instanţei de judecată, instituţia penitenciară asigură primirea,
internarea şi acordarea de asistenţă persoanei supuse tratamentului medical forţat, fapt despre
care comunică, în termen de 3 zile, soţului sau reprezentantului legal.
534. Modul de aplicare a măsurilor de constrîngere cu caracter medical în instituţiile
psihiatrice este reglementat de Codul penal, Codul de executare, Legea privind asistenţa
psihiatrică şi de alte acte normative în vigoare.
535. Periodic, o dată la 6 luni, penitenciarul va expedia instanţei de judecată o informaţie
asupra stării sănătăţii persoanei supuse tratamentului medical forţat.
536. Soţul, reprezentantul legal ori administraţia penitenciară, în temeiul raportului medical
privind starea de sănătate a persoanei, poate înainta un demers instanţei de judecată, solicitînd
încetarea aplicării măsurilor de constrîngere cu caracter medical sau schimbarea acestora.
Secţiunea a 45-a
Tratamentul obligatoriu al condamnaţilor
afectaţi de alcoolism şi narcomanie
537. În conformitate cu prevederile art. 103 al Codului penal şi art. 289 al Codului de
executare, bolnavii de alcoolism şi narcomanie, condamnaţi la privaţiune de libertate, sînt
supuşi tratamentului medical forţat în timpul executării pedepsei.
538. Condamnatul supus tratamentului medical forţat este obligat să respecte regimul
curativ din instituţia medicală.
539. Durata tratamentului medical forţat aplicat în penitenciare nu poate depăşi 43 de zile.
În cazuri excepţionale, la cererea unităţii medicale a penitenciarului, instanţa de judecată
poate prelungi tratamentul pînă la 60 de zile sau îl poate reduce.
540. La expirarea termenului de tratament medical forţat, persoana se externează conform
regulilor de externare din unitatea medicală a penitenciarului, cu eliberarea certificatului
medical respectiv, luarea în evidenţă de către medicul psihiatru (narcolog) al penitenciarului
şi informarea instanţei de judecată.
541. După încheierea curei depline a tratamentului coercitiv, în baza concluziei medicale,
administraţia penitenciară sau persoana supusă tratamentului medical forţat, în temeiul
raportului medical, poate înainta un demers instanţei de judecată în a cărei rază teritorială se
află instituţia penitenciară, pentru încetarea aplicării măsurilor de constrîngere cu caracter
medical sau schimbarea acestora.
542. După terminarea curei de tratament, în foaia de observaţie a bolnavului se va descrie
epicriza detaliată, cu fixarea efectului tratamentului aplicat. Toate schimbările ce au survenit
în starea lui psihică sau fizică, confirmate prin datele de laborator şi de altă natură, urmează a
fi constatate prin decizia comisiei medicale din care va face parte medicul psihiatru
(narcolog).
543. Dacă de la încheierea tratamentului obligatoriu al maladiilor respective şi pînă la
momentul eliberării din penitenciar nu a trecut mai mult de un an, administraţia instituţiei va
expedia dispensarului psihoneurologic din localitatea prezumată de domiciliu al persoanei
eliberate sau organelor teritoriale de ocrotire a sănătăţii extrasul din fişa de ambulatoriu (fişa
de observaţie) a acesteia.
544. În cazul în care persoana are nevoie de continuarea unui astfel de tratament şi după
eliberarea din locul de deţinere, administraţia penitenciarului expediază, în termen de 5 zile,
instituţiei medicale specializate hotărîrea judecătorească, extrasul din fişa medicală a
condamnatului, alte materiale necesare şi informează despre aceasta instanţa de judecată.
545. Administraţia penitenciarului eliberează certificate şi extrase din fişa de ambulator
numai la cererea procurorului, organelor de urmărire penală, instanţei de judecată
(judecătorului de instrucţie) şi la interpelările instituţiilor de ocrotire a sănătăţii. În rest,
colaboratorilor instituţiilor, precum şi persoanelor supuse unei cure de tratament obligatoriu al
alcoolismului şi narcomaniei, inclusiv rudelor acestor persoane, li se aduce la cunoştinţă
numai faptul şi termenul de aflare a persoanei la tratament forţat.
Secţiunea a 46-a
Munca deţinuţilor
546. Deţinutul, cu acordul lui în scris, poate fi antrenat la muncă, ţinîndu-se seama de
starea lui fizică şi psihică, aptitudinile lui, specialitate şi dacă este recunoscut apt de a efectua
munca respectivă în baza examenului medical.
547. Deţinuţii pot fi antrenaţi la:
munca social-utilă remunerată în unităţile de producere;
munci neremunerate de îngrijire şi amenajare a penitenciarului şi a teritoriului,
îmbunătăţire a condiţiilor de trai şi medico-sanitare de deţinere etc.
548. La munca neremunerată condamnatul este antrenat de regulă în afara orelor de lucru,
pe o durată de cel mult 2 ore pe zi, însă nu mai mult de 10 ore pe săptămînă (preveniţii - 6 ore
pe săptămînă).
549. Deţinuţii care au împlinit vîrsta de pensionare (bărbaţii care au depăşit vîrsta de 62 de
ani şi femeile care au depăşit vîrsta de 57) şi condamnaţii invalizi de gradul I şi II sînt
antrenaţi la muncă la dorinţă, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
550. Lista lucrărilor şi funcţiilor pentru exercitarea cărora este interzisă antrenarea
deţinuţilor este stabilită în anexa nr. 37 la prezentul Statut.
551. Condamnaţii aflaţi în regim iniţial şi comun în penitenciarele de tip închis, semiînchis,
aflaţi în regim de resocializare în penitenciare de tip închis şi preveniţii pot fi antrenaţi la
munci ce nu necesită ieşire din penitenciar.
552. Deţinuţii sînt antrenaţi la muncă în întreprinderile, atelierele şi gospodăriile auxiliare
ale sistemului penitenciar. Condamnaţii, în baza contractului încheiat între administraţia
penitenciarului şi diverse persoane fizice sau juridice, pot fi antrenaţi la muncă în afara
penitenciarului.
553. Persoanele fizice şi juridice care utilizează munca deţinuţilor sînt obligate să transfere
penitenciarului suma de retribuire a muncii deţinutului, precum şi o sumă echivalentă cu cota
contribuţiilor la asigurările sociale şi asigurarea medicală obligatorie. Sumele echivalente
cotelor respective sînt utilizate pentru ameliorarea condiţiilor de detenţie a deţinuţilor,
asigurarea cu utilaj medical şi îmbunătăţirea bazei tehnico-materiale a penitenciarului.
554. Prevederile punctului precedent nu se aplică în cazul deţinuţilor antrenaţi la lucrări de
deservire gospodărească a penitenciarelor.
5541. Condamnatul poate fi eliberat de la muncă, în cazul dacă acesta nu îndeplineşte
volumul de muncă încredinţat, a încălcat disciplina de muncă sau dacă se constată că munca
prezintă pericol pentru condamnat ori periclitează securitatea şi ordinea interioară a
penitenciarului. Încadrarea în muncă şi eliberarea de la muncă a condamnatului se efectuează
în condiţiile prezentului Statut şi Codului de executare.
555. Munca prestată de deţinut nu constituie relaţii de muncă în sensul legislaţiei muncii.
556. Timpul de lucru şi odihnă al deţinuţilor, normarea muncii, respectarea regulilor de
protecţie, securitate şi igienă a muncii sînt stabilite în conformitate cu legislaţia muncii.
557. Condamnaţii care sînt antrenaţi la munci în zonele de producere sau în afara
penitenciarului, la ora stabilită de programul zilei, se aliniază pe detaşamente şi brigăzi, în
locurile determinate în acest scop, pentru a pleca la lucru.
558. Şefii instituţiilor, luînd în considerare condiţiile locale, determină modul de scoatere a
condamnaţilor la obiectele de producere, care prevede sosirea condamnaţilor la obiecte în
coloană, instructajul lor de către şefii de ateliere, efectuarea bilanţului muncii, ordinea de
predare a locurilor de muncă etc.
Secţiunea a 47-a
Lucrările de deservire gospodărească a penitenciarului
559. Lucrările de deservire gospodărească a penitenciarului constituie munci remunerate
exercitate de deţinuţi în vederea asigurării deservirii comunal-tehnice, aprovizionării
materiale, amenajării şi dereticării teritoriului, precum şi menţinerii imobilelor şi
construcţiilor în stare tehnică şi sanitară adecvată.
560. Numărul condamnaţilor lăsaţi în penitenciar pentru deservirea gospodărească nu poate
depăşi zece la sută din limita de locuri de detenţie stabilită pentru penitenciarul respectiv.
561. Selectarea condamnaţilor pentru executarea lucrărilor de deservire gospodărească a
penitenciarelor, precum şi pentru ocuparea funcţiilor de maistru brigadier, distribuitor al
comenzilor de lucru, planton, planton superior, paznic se efectuează de şefii serviciilor
respective, în coordonare cu serviciile de securitate şi regim.
562. La desemnarea condamnaţilor pentru deservirea gospodărească a penitenciarelor este
necesar acordul lor scris. Desemnarea condamnaţilor în funcţiile respective este efectuată în
baza ordinului şefului penitenciarului, iar extrasele din acestea se anexează la dosarele
personale ale condamnaţilor.
563. Condamnaţii repartizaţi la executarea lucrărilor de deservire gospodărească formează,
de regulă, un sector separat. Obligaţiile lor de serviciu se stabilesc de şefii serviciilor
respective şi sînt aprobate de şeful penitenciarului.
Secţiunea a 48-a
Remunerarea muncii deţinuţilor
564. Remunerarea muncii deţinuţilor şi reţinerile din remunerarea dată sînt efectuate
conform prevederilor art. 236 al Codului de executare şi altor acte normative în vigoare.
565. Cuantumul retribuirii muncii deţinuţilor se calculează reieşind din volumul şi calitatea
muncii prestate.
566. Munca deţinuţilor se retribuie în conformitate cu legislaţia muncii şi cu privire la
retribuirea muncii. Remunerarea lunară a deţinuţilor nu poate fi mai mică decît salariul minim
pe ţară, luîndu-se în considerare indexările şi majorările stabilite.
567. Remunerarea condamnaţilor antrenaţi la munca de deservire gospodărească a
penitenciarelor se efectuează conform legislaţiei în vigoare, din contul mijloacelor bugetare.
568. Cuantumul minim al salariului este garantat deţinuţilor numai cu condiţia executării
de către ei a obligaţiilor (normelor) de muncă în orele de program stabilite de legislaţie şi de
contract. În cuantumul minim al salariului nu se includ suplimentele, sporurile la salariu,
premiile, precum şi celelalte recompense.
569. Sumele primite de deţinut în calitate de remunerare pentru munca prestată se
impozitează şi se transferă pe contul lui de peculiu.
570. Reţinerile din remunerarea deţinutului în temeiul documentelor executorii nu pot
depăşi 75% din cîştigul lunar. Indiferent de mărimea reţinerilor, la contul de peculiu al
deţinutului se transferă cel puţin 25% din cîştigul lunar.
571. Din cîştigul deţinutului nu pot fi reţinute cheltuielile pentru întreţinerea lui în decursul
detenţiei, inclusiv pentru alimentaţie, îmbrăcăminte şi asistenţa medicală, cu excepţia
prevăzută de alin. (6) art. 232 al Codului de executare.
572. Deţinuţii nu răspund pentru pagubele provocate de uzul normal al bunurilor predate în
folosinţă sau pentru cele provenite din riscul normal al muncii.
573. Condamnaţilor sosiţi din izolatoarele de urmărire penală sau din alte instituţii
penitenciare li se permite în prima lună de lucru, pînă la calcularea salariului, cu condiţia că
au o atitudine conştiincioasă faţă de muncă şi nu încalcă regimul de deţinere, să procure la
magazinele instituţiei produse alimentare şi obiecte de primă necesitate din contul avansurilor
acordate în contul cîştigului viitor.
574. În caz de necesitate, administraţia penitenciarului acordă condamnaţilor un avans în
mărime de 50 la sută din remunerarea medie lunară. Dreptul de a utiliza mijloacele de pe
conturile de peculiu şi de atribuire a avansului se acordă de şeful penitenciarului, la cererea,
în scris, a deţinuţilor.
Secţiunea a 49-a
Modul de compensare privilegiată a zilelor de muncă
575. Condamnatului care nu încălcă regimul de deţinere şi îndeplineşte conştiincios
sarcinile de producere i se pot compensa privilegiat 4 zile din durata pedepsei cu 3 zile de
muncă, iar condamnatului antrenat la lucrări în subteran sau la lucrări în condiţii grele şi
nocive de muncă, potrivit listei de munci şi profesiuni aprobate de Guvern - 3 zile din durata
pedepsei cu 2 zile de muncă.
576. Calculul termenelor conform compensării privilegiate a zilelor de muncă se efectuează
lunar şi se aprobă de către şeful penitenciarului, iar extrasele din ordinele respective se
anexează la dosarele personale ale condamnaţilor.
Secţiunea a 50-a
Concediile deţinuţilor
577. Deţinuţii care sînt antrenaţi la munci remunerate cel puţin 6 luni au dreptul la
concediu neremunerat cu durata de 12 zile calendaristice.
578. Eliberările anuale de la muncă a deţinuţilor se perfectează prin ordinul şefului
instituţiei, extrasele din ordinele respective fiind anexate la dosarul personal al deţinuţilor.
579. Condamnatul care exercită pedeapsa într-un penitenciar de tip deschis poate beneficia,
pe perioada concediului, de dreptul de a se deplasa în afara penitenciarului.
580. În cazul deplasării din penitenciar, condamnatului i se eliberează un certificat de
modelul indicat în anexa nr. 31 la prezentul Statut. Instructajul condamnatului, depunerea
angajamentului scris de prezentare şi înregistrarea fiecărui caz de deplasare se perfectează
conform prevederilor stipulate în secţiunea a 23-a a prezentului Statut.
Secţiunea a 51-a
Angajarea de personal civil în instituţia penitenciară
581. La întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar şi zonele de producere ale
instituţiilor penitenciare, unde este folosită munca deţinuţilor, se admite angajarea de personal
civil pentru dirijarea nemijlocită a muncii acestora, precum şi a muncitorilor calificaţi civili,
în limitele necesare pentru asigurarea desfăşurării în bune condiţii a activităţii de producţie,
dar cel mult 15 la sută din numărul deţinuţilor care lucrează.
582. Administraţia instituţiilor ia măsuri pentru ca efectivul angajaţilor civili să fie
completat, de regulă, cu persoane de acelaşi sex cu deţinuţii.
583. Persoanele care lucrează împreună cu deţinuţii trebuie să respecte regulile de
comunicare cu ei, stabilite de administraţia instituţiei şi notificate contra semnătură. Lor li se
interzice să transmită deţinuţilor sau să primească de la aceştia produse alimentare, bani,
corespondenţă, băuturi alcoolice, alte obiecte, articole şi substanţe. În caz de încălcare a
acestor reguli, administraţia instituţiei interzice accesul persoanelor vinovate la obiectele unde
lucrează deţinuţii şi soluţionează chestiunea tragerii lor la răspundere.
584. În scopul sporirii exigenţei faţă de deţinuţi, pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite şi
respectarea regimului, la toate zonele de producere de bază, precum şi la grupurile de obiecte
mici se numesc reprezentanţi ai administraţiei instituţiilor.
Secţiunea a 52-a
Măsurile de stimulare şi sancţiunile disciplinare
aplicate deţinuţilor
585. Şeful penitenciarului sau persoana care asigură interimatul funcţiei pot aplica faţă de
deţinuţi, în funcţie de comportamentul acestora în penitenciare, măsuri de stimulare şi
sancţiuni disciplinare.
586. Aplicarea măsurilor de stimulare şi sancţiunilor disciplinare este efectuată prin decizie
scrisă.
Aplicarea măsurii de stimulare sub forma menţiunii poate fi exprimată prin încheierea
scrisă emisă de şeful detaşamentului (sectorului).
587. Încheierile privind aplicarea măsurii de stimulare sub forma menţiunii şi extrasele din
deciziile şi materialele care au stat la baza aplicării măsurilor de stimulare sau a sancţiunilor
disciplinare se anexează la dosarele personale ale deţinuţilor. Temei pentru acordarea măsurii
de stimulare poate servi propunerea colaboratorului penitenciarului şi se depune în scris.
588. Evidenţa măsurilor de stimulare sub forma menţiunilor aplicate de către şefii
detaşamentelor (sectoarelor), precum şi a tuturor măsurilor de stimulare şi sancţiunilor
disciplinare aplicate deţinuţilor pe detaşamente este ţinută de către şefii detaşamentelor
(sectoarelor), conform Registrului de evidenţă de modelul stabilit.
589. Evidenţa generală de aplicare a măsurilor de stimulare şi a sancţiunilor disciplinare pe
penitenciar este ţinută de şefii serviciile activitate educativă ale penitenciarelor sau persoanele
care asigură interimatul funcţiei.
590. Pentru evidenţa generală pe penitenciar, administraţia urmează să ţină următoarele
registre:
registrul de evidenţă a stimulărilor aplicate deţinuţilor;
registrul de evidenţă a sancţiunilor disciplinare aplicate deţinuţilor.
Modul de ţinere a registrelor de evidenţă enumerate în prezenta secţiune este reglementat
de Regulamentul aprobat prin ordinul directorului general al Departamentului Instituţiilor
Penitenciare.
Modul şi condiţiile de aplicare a sancţiunilor disciplinare, acordare a măsurilor de
stimulare, de ţinere a registrelor de evidenţă enumerate în prezenta secţiune este reglementat
de regulamentul aprobat prin ordinul directorului Departamentului instituţiilor penitenciare.
591. Măsurile de stimulare şi sancţiunile disciplinare, procedura de aplicare şi contestare a
acestora sînt reglementate de secţiunea a 5-a, capitolul XXII al Codului de executare cu
particularităţile prevăzute de lege şi prezentul Statut pentru diferite categorii de deţinuţi.
592. Sancţiunile disciplinare se aplică doar persoanelor care au comis abaterile disciplinare
prevăzute de art. 245 al Codului de executare.
593. Pentru comiterea unei abateri disciplinare poate fi aplicată doar o singură sancţiune
disciplinară.
594. Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea contravenţională, penală sau civilă a
deţinutului.
595. În toate cazurile deţinuţii sînt informaţi, contra semnătură, despre încălcarea care li se
impută şi au dreptul de a da explicaţii în apărarea lor, iar în cazul refuzului, persoana
responsabilă desemnată pentru examinarea materialelor întocmeşte un proces-verbal în
prezenţa la cel puţin alţi 2 colaboratori.
596. Sancţiunea disciplinară se aplică în cel mult 10 zile, iar în cazul unei verificări
suplimentare - în cel mult 30 de zile de la data depistării încălcării, iar în cazul sancţiunii
izolării disciplinare ca urmare a recunoaşterii condamnatului vinovat de săvîrşirea
infracţiunii, aceasta se aplică în cel mult 10 zile de la data parvenirii în penitenciar a hotărîrii
definitive a instanţei de judecată. Directorul Departamentului Instituţiilor Penitenciare este în
drept, în cazuri excepţionale, pînă la expirarea termenului-limită de aplicare a sancţiunii
disciplinare, să prelungească termenul verificării suplimentare cu 20 de zile.
5961. Rezultatele verificărilor circumstanţelor abaterii disciplinare identificate se
consemnează de persoana responsabilă într-o încheiere şi înaintează materialele şi propunerile
respective şefului penitenciarului, pentru luarea deciziei. Se interzice investigarea
circumstanţelor cu privire la abaterea disciplinară de către aceleaşi persoane care le-au
constatat.
5971. În scopuri educaţionale şi de profilaxie, pentru ridicarea nivelului de disciplină în
penitenciar, în vederea aplicării faţă de deţinut a măsurilor de corecţie, şeful penitenciarului
se poate limita la o convorbire verbală, iar în cazul deţinutului cărui i-a fost aplicată
sancţiunea izolării disciplinare, poate reduce termenul stabilit iniţial.
598. Dacă sancţiunea disciplinară nu a fost aplicată în termenul stabilit sau în cel
suplimentar, deţinutul se consideră absolvit de pedeapsă.
599. Se interzice aplicarea sancţiunii disciplinare izolarea disciplinară referitor la femeile
gravide şi mamele care au cu sine copii.
600. Punerea în aplicare a sancţiunii sub formă de izolare disciplinară se efectuează doar
după examenul medical al deţinutului şi stabilirea faptului că executarea acestei sancţiuni nu
va afecta sănătatea fizică sau psihică a acestuia. Deţinuţii izolaţi disciplinar sînt examinaţi
zilnic de medicul locului de deţinere, iar la propunerea medicului executarea acestei sancţiuni
poate fi întreruptă din motive de sănătate a condamnatului, pînă la însănătoşirea acestuia. Nu
este necesar avizul medicului în cazurile în care izolarea disciplinară a deţinutului are loc din
motive de securitate personală sau pentru menţinerea ordinii şi securităţii în penitenciar.
601. Sancţiunile disciplinare pot fi stinse sau anulate:
a) stinse:
dacă în decursul unui an de la data executării ultimei sancţiuni disciplinare nu a fost
aplicată o nouă sancţiune;
înainte de termen, dar nu mai devreme de 6 luni din data sancţionării, doar în calitate de
măsură de stimulare. Stingerea sancţiunii disciplinare în calitate de măsură de stimulare,
pentru cazurile în care deţinutul are mai multe sancţiuni nestinse, se efectuează în ordinea
aplicării lor;
b) anulate:
prin hotărîrea definitivă a instanţei de judecată;
prin decizia directorului Departamentului instituţiilor penitenciare;
prin Încheierea judecătorului de instrucţie;
în cazul efectuării controlului departamental realizat în conformitate cu prevederile art. 178
din Codul de executare.
602. Sancţiunea disciplinară sub formă de transferare în regim iniţial se stinge la expirarea
unui an de la data transferării lui în regim iniţial, iar în cazul comiterii unei alte încălcări
sancţionate de către şeful penitenciarului - la expirarea unui an de la data aplicării ultimei
sancţiuni disciplinare.
603. Sancţiunea transferării în regim iniţial nu poate fi stinsă înainte de termen.
604. Sancţiunile izolării disciplinare şi transferării din regim de resocializare în regim
comun pot fi stinse înainte de termen numai la expirarea termenului de 6 luni din ziua punerii
în executare a sancţiunii disciplinare.
605. Sancţiunea disciplinară stinsă nu produce pe viitor efecte juridice pentru deţinut.
606. Anularea sancţiunii disciplinare produce efecte şi pentru trecut din momentul aplicării
sancţiunii date, în cazul anulării sancţiunii, deţinutul se consideră ca nefiind sancţionat.
607. Decizia privind aplicarea sancţiunii disciplinare poate fi contestată în instanţa de
judecată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.
608. Plîngerea asupra sancţiunii disciplinare sub formă de izolare disciplinară suspendă
executarea sancţiunii, cu excepţia cazurilor cînd izolarea disciplinară are loc din motive de
securitate personală a deţinutului sau pentru menţinerea ordinii şi securităţii în penitenciar,
care, din motive de urgenţă, poate fi dispusă şi de ofiţerul de serviciu, pe un termen de pînă la
24 de ore, cu informarea şefului penitenciarului sau persoanei care asigură interimatul
funcţiei.
[Pct.608 modificată prin HG71 din 09.03.15, MO59-66/13.03.15 art.93]
Secţiunea a 53-a
Condiţiile de deţinere a izolaţi disciplinar
[Secțiunea 53 titlul modificat prin HG303 din 29.04.14, MO104-109/06.05.14 art.330]
609. Decizia cu privire la plasarea în celulele izolatorului disciplinar (anexele nr. 26 - 27)
este adusă la cunoştinţa deţinuţilor, sub semnătură, de către persoanele care pun în executare
sancţiunea respectivă sau de către ofiţerul de serviciu.
610. Sancţiunea disciplinară sub formă de izolare disciplinară este pusă în executare doar în
prezenţa avizului pozitiv al medicului, cu excepţia cazurilor cînd izolarea disciplinară are loc
din motive de securitate personală a deţinutului sau pentru menţinerea ordinii şi securităţii în
penitenciar.
611. Deţinuţilor li se permite să-şi ia în celulele izolatorului disciplinar următoarele obiecte
personale: două schimburi de lenjerie de corp, prosopul, săpunul, pasta şi peria de dinţi, presa
periodică, scrisorile şi telegramele.
612. Nu se permite de a introduce în celulele izolatorului disciplinar obiecte ascuţite,
produse alimentare (altele decît cele preparate şi servite de cantina penitenciarului), băuturi
alcoolice sau substanţe pe bază de alcool, ţigări, brichete, chibrituri, aparate audiovizuale şi
casnice, alte mărfuri de larg consum.
613. La izolarea disciplinară în celulele izolatorului disciplinar deţinuţii sînt supuşi unei
percheziţii minuţioase.
614. Deţinuţii izolaţi disciplinar nu au dreptul la întrevederi, convorbiri telefonice, primirea
coletelor, pachetelor cu provizii şi banderolelor, nu li se permite să procure produse
alimentare şi obiecte de primă necesitate şi să practice jocuri sportive şi de masă.
616. Deţinuţii izolaţi disciplinar sînt supuşi tratării sanitare (spălatul în baie, bărbieritul şi
tunsul) separat de restul deţinuţilor. Celulele izolatorului disciplinar sînt dereticate de către
persoanele deţinute în ele, conform rîndului.
617. Persoanelor care nu respectă regimul de detenţie în izolatorul disciplinar li se aplică
sancţiunile legale prevăzute pentru încălcările comise.
618. Deţinuţilor izolaţi disciplinar li se permite îmbrăcăminte călduroasă numai atunci cînd
sînt scoşi la lucru şi în cazurile în care temperatura încăperii este mai joasă de +18 oC. Lenjeria
de pat se eliberează numai pe timpul somnului.
Secţiunea a 54-a
Eliberarea persoanelor din penitenciare
619. Actele procesuale ce constituie temeiuri pentru punerea în libertate a deţinuţilor din
penitenciare sînt:
a) pentru preveniţi:
ordonanţa procurorului privind scoaterea persoanei de sub urmărire penală;
ordonanţa procurorului privind încetarea procesului penal;
încheierea judecătorului de instrucţie sau, după caz, a instanţei de judecată privind
revocarea măsurii arestului preventiv;
încheierea judecătorului de instrucţie sau, după caz, a instanţei de judecată privind
înlocuirea măsurii arestului preventiv prin altă măsură preventivă neprivativă de libertate;
încheierea judecătorului de instrucţie sau, după caz, a instanţei de judecată privind liberarea
provizorie pe cauţiune a persoanei arestate preventiv sau sub control judiciar, conform art.
191 şi 192 ale Codului de procedură penală;
expirarea termenului arestului preventiv prevăzut de lege sau stabilit de judecătorul de
instrucţie ori, după caz, de instanţa de judecată, dacă acesta nu a fost prelungit în conformitate
cu legea;
sentinţa de achitare rămasă definitivă;
sentinţa de încetare a procesului penal rămasă definitivă;
sentinţa de condamnare cu aplicarea pedepsei neprivative de libertate, rămasă definitivă;
sentinţa de condamnare cu stabilirea pedepsei şi cu liberarea de executarea ei în cazul
amnistiei conform art. 107 al Codului penal, rămasă definitivă;
b) pentru condamnaţi:
executarea efectivă şi integrală a duratei pedepsei;
hotărîrea instanţei de judecată, rămasă definitivă, privind liberarea condiţionată de
pedeapsă înainte de termen;
hotărîrea instanţei de judecată, rămasă definitivă, privind înlocuirea părţii neexecutate din
pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă nonprivativă de libertate;
hotărîrea instanţei de judecată, rămasă definitivă, privind liberarea de la executarea
pedepsei a persoanelor grav bolnave;
hotărîrea instanţei de judecată, rămasă definitivă, intervenită după punerea în executare a
pedepsei, privind liberarea de pedeapsă în temeiul actului amnistiei;
actul de graţiere, emis în conformitate cu prevederile art. 108 al Codului penal, intrat în
vigoare în conformitate cu legislaţia;
hotărîrea instanţei de judecată, rămasă definitivă, privind liberarea de pedeapsă în legătură
cu constatarea că fapta pentru care este condamnat, în urma modificării legii penale, nu
constituie infracţiune.
620. Pedeapsa închisorii se consideră executată în ultima zi a termenului de pedeapsă
stabilit.
621. Momentul punerii în libertate a condamnaţilor în legătură cu expirarea termenului
pedepsei este reglementat de alin. (1) art. 277 din Codul de executare, iar a preveniţilor - ziua
şi ora expirării termenului de arest preventiv.
622. Pentru punerea în executare a temeiului eliberării, acesta urmează a fi prezentat spre
executare în penitenciar în condiţiile legii.
623. În toate cazurile de prezentare spre executare a temeiurilor eliberării, administraţia
penitenciară urmează să elibereze persoana în termenul stipulat în act, dacă nu există temeiuri
sau probe care ar demonstra caracterul ilicit al actelor respective. În cazul constatării unor
astfel de situaţii, administraţia penitenciară va face demersurile necesare pentru verificarea
autenticităţii actelor de prezentare spre executare a temeiului eliberării sau a autenticităţii
actului procesual care constituie temeiul dat, iar în caz de necesitate, va sesiza organele
competente.
624. Persoanelor eliberate li se înmînează actele, obiectele, banii păstraţi la conturile lor de
peculiu, precum şi un certificat, semnat de şeful instituţiei respective, în care se indică
termenul deţinerii în penitenciar şi temeiurile eliberării. Certificatul de eliberare se înmînează
celui eliberat contra semnătură pe copia acestuia.
625. La primirea documentelor, lucrurilor personale, banilor şi obiectelor de valoare,
persoana ce se eliberează semnează pe partea interioră a copertei a doua a dosarului personal.
626. Datoria deţinutului faţa de penitenciar sau creanţele neachitate la timp nu pot servi
temei pentru reţinerea acestuia la punerea în libertate.
Secţiunea a 55-a
Ajutorul acordat persoanelor eliberate din locurile
de detenţie
627. Reglementările prezentei secţiuni se aplică doar în privinţa persoanelor care sînt
eliberate din detenţie în urma executării efective şi integrale a termenului pedepsei penale
privative de libertate sau în baza hotărîrii instanţei de judecată, rămasă definitivă, privind:
liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen, înlocuirea părţii neexecutate din
pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă nonprivativă de libertate, liberarea de la executarea
pedepsei a persoanelor grav bolnave, liberarea de pedeapsă în temeiul actului de amnistie
intervenit după punerea în executare a pedepsei, liberarea de pedeapsă în legătură cu
constatarea că fapta pentru care este condamnat, în urma modificării legii penale, nu
constituie infracţiune, precum şi actul de graţiere intrat în vigoare.
628. Cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea termenului de executare a pedepsei închisorii,
administraţia penitenciarului informează autorităţile administraţiei publice locale, alte
instituţii interesate şi agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă despre apropiata
eliberare a condamnatului, despre studiile, capacitatea de muncă şi specialitatea lui.
629. Persoana eliberată din locurile de detenţie este asigurată cu bilet pentru deplasare la
domiciliu pe teritoriul Republicii Moldova. Cheltuielile pentru procurarea biletului sau
îmbrăcămintei necesare sînt suportate de către condamnat. În cazul în care condamnatul nu
dispune de bani, el este asigurat cu bilet şi îmbrăcăminte din contul statului.
630. Administraţia penitenciarului comunică, în prealabil, rudelor sau altor persoane
indicate de condamnaţi despre eliberarea persoanelor care au nevoie de însoţire, femeilor
gravide şi minorilor. În cazul lipsei însoţitorului, administraţia asigură însoţirea lor pînă la
domiciliu.
631. Deţinuţii invalizi de gradul I şi II, precum şi condamnaţii bărbaţi care au împlinit
vîrsta de 65 de ani şi femeile condamnate care au împlinit vîrsta de 60 de ani pot solicita
plasarea în aziluri pentru invalizi sau bătrîni. Administraţia penitenciarului, în termen de 5
zile de la primire, expediază organului de asistenţă socială cererea condamnatului.
632. Prin lege pot fi stabilite şi alte modalităţi de ajutor acordat persoanelor ce se eliberează
din penitenciare. Procedura evidenţei acordării ajutoarelor respective este reglementată de
către Departamentul Instituţiilor Penitenciare.
Secţiunea a 56-a
Particularităţile detenţiei cetăţenilor străini şi apatrizilor.
Asistenţa diplomatică şi consulară
633. Deţinuţii cetăţeni străini şi apatrizi care execută o pedeapsă penală privativă de
libertate sau sînt deţinuţi în penitenciare în baza unui mandat de arestare preventivă, pe
perioada privării de libertate sînt deţinute în penitenciarele şi la regimurile de detenţie
similare celor stabilite pentru cetăţenii Republicii Moldova şi beneficiază de aceleaşi drepturi
şi obligaţii.
634. Deţinuţii cetăţeni străini au dreptul de a se adresa instituţiilor diplomatice sau
consulare ale statului ai căror cetăţeni sînt, acreditate în Republica Moldova, precum şi de
dreptul de a fi vizitaţi şi de a beneficia de asistenţă diplomatică din partea instituţiilor
diplomatice sau consulare respective.
635. Persoanele deţinute cu statut de refugiat sau apatrid, precum şi persoanele deţinute cu
altă cetăţenie decît cea a Republicii Moldova, al căror stat nu are reprezentanţă diplomatică
sau consulară în Republica Moldova, au dreptul să solicite administraţiei penitenciarului să
contacteze autoritatea internă sau internaţională competentă, precum şi dreptul de a fi vizitate
de reprezentanţii acesteia.
anexa nr.1-38
[Anexe modificate prin HG71 din 09.03.15, MO59-66/13.03.15 art.93]
Anexa nr.2
la Hotărîrea Guvernului nr.583
din 26 mai 2006
LISTA
hotărîrilor Guvernului care se abrogă
1. Hotărîrea Guvernului nr. 923 din 20 decembrie 1994 "Privind aprobarea Statutului
executării pedepsei de către condamnaţi" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995,
nr.5, art.15).
2. Punctul 5 al modificărilor şi completărilor care se operează în unele hotărîri ale
Guvernului Republicii Moldova, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 494 din 25 mai
1997(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.43-44, art.461).
3. Hotărîrea Guvernului nr.78 din 26 ianuarie 1998 "Pentru completarea unor hotărîri ale
Guvernului Republicii Moldova" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.24-25,
art.165).

SEPCC

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SEPCC

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

HGM583/2006

ID intern unic: 316314 Fişa actului juridic

cu privire la aprobarea Statutului executării

Publicat : 16.06.2006 în Monitorul Oficial Nr. 91-94 art Nr : 676

PRIM-MINISTRU Vasile TARLEV

Chişinău, 26 mai 2006.

101. În timpul escortării se asigură izolarea deţinuţilor, ei se repartizează în celulele

i se acordă posibilitatea de a anunţa telefonic o persoană despre suspendarea acestui drept.

S-ar putea să vă placă și