Adaptari fiziolofice in timpul efortului fizic aerob

“Fiziologia reprezinta cercetarea proceselor sau functiilor vetuitoarelor, acestea fiind

caracterizare de dynamism si continua schimbare. Scopul principal al fiziologiei fiind acela de a
intuit si intelege raspunsurile pe care le are organismal la schimbari continue ale mediului
extern.”1

“In eforul fizic cele mai usor de evaluat sunt doua categorii de reactii fiziologice.

1. Reactii cardio-vasculare. Celula are reserve de oxigen suficiente pentru cateva secunde,
cee ace impune crestrea fluxului sanguine la nivelul musculaturii actice, Acest lucru este
posibil prin vasodilatatia locala si descarcarile simpatico centrale. Astfel debitul cardiac
prezinta cresteri (in efort) de la 5-6 l/minut la 30 l/minut. Aceasta crestere este
determinate de cea a frecventei cardiace la neantreanati si a volumului – bataie la sportive
antrenati. Volumul – bataie al naentrenatilor creste in efor cu doar 50% (de la 70 – 75 la
105 ml), iar frecventa cardiac cu pana la 250%.

2. Reactii respiratorii. Impreauna cu cele cardio-vasculare, asigura aportul de oxigen si

elimiarea CO2. In effort moderat, frecventa respiratory creste de la 12-16 respiratii/minut
la 30-40, iar volumul respirator curent de la 150 ml la 1,5 – 2,3 l in effort maximal.
Modificarea celor doi parametric respiratori duce la cresterea debitului respirator de la 5-
6 l/minut la 20-30 l/minut. In eforturi scurte ca durata, debitul respirator atinge valori
maxime de 110-120 l/minut la performari. Frecventa respiratory creste mai repede decat
volumul ventilator. Sporirea ventilatiei la neantreanti este neeconomica, din prisma
vehicularii aerului in spatial mort al cailor respiratorii. La neantreanati, raspunsurile
ventilarorii si sanguine sunt mai evidente, comparative cu subiecti antreanti.”2

1
Haulica 2009
2
Trofin F. (2014) “Studiul modificarilor unor parametric biochimici si fiziologici la persoanele neantreanate in
conditiile efortului fizic”, Editura, Iasi, p.26.