Sceneta aparţine genului dramatic şi este o comedie scurtă într-un act, cu personaje

puţine. Pentru elevii din învăţământul primar se pot recomanda scene ca: “Sut-gol”, de
Alecu Popovici, “De-a alfabetul”, de Daniel Tei, “O şcolăriţă harnicǎ şi cuminte” şi
“Scrisoare”, de Emilia Căldăraru, “Roboţel şi Roboţică”, de Virginia Cucu Stănescu,
“Elefănţelul curios”, de Nina Cassian, “Întoarcerea Zânei minunilor pe pământ”, de
Valentin Silvestru, “Şcoala din Pădure” de Aurelian Panait, si, când printre elevi se află
copii care au voce sau cântă la vreun instrument, lucrarea “Voinicii Pământului” -
muzica Ştefan Stănescu, texte - Passionaria Stroicescu.
Demersul instructiv - educativ poate fi proiectat/derulat, aşadar, şi în acest caz (ca şi
în cel al textelor epice/lirice), într-o formă etapizată, în cadrul căreia identificam:
a. etapa de receptare/decodare a unor fragmente de text dramatic - selectate în
funcţie de particularităţile de vârstă (şi chiar individuale) ale elevilor de vârstă mică,
viitori “actori” sau “spectatori”/” critici” ai reprezentării scenice proiectate de cadrul
didactic într-un anumit context;

 în clasa întâi şi a doua, cadrul didactic este cel care realizează, în principiu, cel
puţin într-o etapă iniţială a activităţii, lectura fragmentelor de texte dramatice,
care vor fi discutate ulterior cu elevii, pentru a le fi subliniate particularităţile; în
clasele a treia şi a patra, se poate încerca o primă etapă de receptare/decodare a
unor secvenţe dramatice (ca apartenenţa la gen) de către elevi, ca activitate
independent individuală, în condiţiile în care cadrul didactic selectează anumite
fragmente din textele – dramatice suport pe care şi le-a propus spre abordare, iar
elevii citesc (iniţial, acasă, apoi şi în clasă, în debutul activităţii propriu-zise)
aceste fragmente de pe fişele distribuire de către învăţător; activitatea poate fi
proiectată şi pe grupe, lectura putând fi realizată, în clasă (după lectură iniţială
realizată individual, acasă, de fiecare elev), “pe roluri” (acest tip de demers având
avantajul de a pregăti etapă ulterioară - pe cea a punerii în scenă şi pe cea a
reprezentării propriu - zise);

 elevii vor observa (ghidaţi de către cadrul didactic) maniera diferită de aşezare
în pagină a textului, faptul ca numele personajelor sunt trecute înaintea
replicilor acestora şi cǎ sunt date anumite “indicaţii” pentru “punerea în scenă” a
textului etc.;

 în această primă etapă se realizează “analiza” fiecărui nivel al textului dramatic

avut în vedere:

 sunt motivate eventualele forme neliterare ale cuvintelor

 sunt explicate (prin valorificarea, de exemplu, a sinonimiei, a antonimiei)
eventualele cuvinte/expresii pe care elevii nu le cunosc;
 se remarcă folosirea unor forme ale adresării directe (corelată cu
succesiunea de replici – ale personajelor – din care se constituie textul
dramatic), a adjectivelor cromatice (în descrierea elementelor de decor), a
vestimentaţie ei personajelor, etc.), a verbelor asociate cu diferite repere
spatio temporale
 sunt identificate construcţii enunţiative/interogative/exclamative şi
corelate, pe de o parte, cu succesiune de întâmplări şi, pe de altă parte, cu
diferitele gânduri, sentimente transmise;
  poate fi realizate, de asemenea, la nivelul stilistic, o paralelă între “stilul”
textului dramatic şi cel al conversaţiei cotidiene (cu sublinierea elementelor
comune şi distincte care le caracterizează);
 accentul este pus, aşadar, în această primă etapă, pe lectura (de diferite tipuri) a
fragmentelor de text dramatic ales şi pe discutarea diferitelor aspecte ale
acestora, astfel încât elevii de vârstǎ şcolară mică să descifreze corect mesajul
transmis de către dramaturg într-o formă distinctă de cele deja studiate;
b. etapa de “punere în scenă” a textului dramatic respectiv – în care elevii capătă ei
însuşi, pe lângă “rolurile” de actori, şi “roluri” de regizori, de sufleuri, de responsabili
cu decorurile, cu vestimentaţia, cu zgomotul de fond (muzical sau de altă natură), cu
“machiajul”, cu anunţarea/realizarea reclamei “reprezentaţiei” etc; în funcţie de
particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor, sunt distribuite “responsabilităţile”
pe care aceştia au capacitatea de a le îndeplini în cadrul grupului/al colectivităţii, pe de
o parte, şi al demersului instructiv-educativ proiectat de către cadrul didactic (în
asocierea cu diferitele valenţe ale textului dramatic – suport ales), pe de altă parte;
fiecare elev îşi învaţă/exersează propriul “rol” sub îndrumarea cadrului didactic şi
raportându-se la activităţile desfăşurate de colegi.
b. etapa reprezentării scenice propriu-zise -  marcând trecerea de la “competenţa”
către “performanţă”; această etapă poate fi valorificată in cadrul a diferite activităţi
realizate în mediul şcolar şi/sau în cel extraşcolar, cu invitaţia părinţilor, colegi, alte
cadre didactice, cu precizarea ca trebuie subliniat aportul tuturor elevilor la realizarea
acţiunii respective.
Ca activitate complementară asociată abordării textului dramatic în ciclul primar, pot
fi realizate şi “dramatizări” ale unor fragmente de texte epice, demers care presupune o
bună cunoaştere a particularităţilor genului dramatic de către elevi, pentru a putea
propunere ei înşişi modalităţi de transpunere a epicului în dramatic şi de reprezentare
scenicǎ a fragmentelor alese (de exemplu, schiţe de I. L. Caragiale: D-l Goe…, Vizită,
Bubico).
De asemenea, ca şi în cazul textelor epice şi al celor lirice, poate fi proiectată şi o
activitate de “chestionare” a elevilor de vârsta şcolară mică în ceea ce priveşte
receptarea/decodarea/abordarea unor fragmente de text dramatic.
Îndrumarea lecturii suplimentare a copiilor de vârstă primară este o datorie de mare
răspundere pentru profesori, mai ales acum, când sursele de influenţa sunt mai multe şi
chiar mai atractive uneori.
Copiii încă nu pot discerne şi se lasă atraşi de diferite jocuri pe calculator, de filme de
tot felul, de unele desene animate cu influente, unele dintre ele, nocive pentru educaţia
copilului.