MICROCERC PEDAGOGIC

23.02.2010

DIDACTICA TEXTULUI
LIRIC
I. TEXTUL LIRIC – TEXTUL EPIC/DRAMATIC

„Spre deosebire de textele epice şi

dramatice, în care accentul cade pe ce
se spune, textul liric propune un discurs
în care esenţial este cum se spune, un
discurs în care esenţială este
modalitatea spunerii.” (Alina Pamfil)
 Demersul didactic urmat în studierea textelor lirice diferă de
traseul parcurs în strudierea textelor epice şi dramatice. Alina
Pamfil, în lucrarea sa „Limba şi literatura română în gimnaziu
– Structuri didactice deschise” prezintă două posibile
diferenţe:

 1. dacă în cazul textelor epice şi dramatice primul pas al demersului

didactic urmărea circumscrierea lumii re-prezentate (acţiune,
personaje, spaţiu şi timp), iar evidenţierea modalităţilor de realizare a
lumii ficţionale reprezenta un al doilea moment, în cazul textului liric,
începutul îl va constitui abordarea aspectelor formale (ritm, rimă,
strofe, structuri sintactice) şi doar apoi se va trece la conturarea
sensurilor textului;

 2. dacă în cazul textelor epice şi dramatice substanţa operei putea fi

re-prezentată prin mişcări reductive (idei principale, rezumat,
povestire), în cazul liricului aceste gesturi sunt excuse, iar comentariul
va viza multiplicarea şi nuanţarea semnificaţiilor ce pot fi atribuite
textului.
 II. ETAPELE RECEPTĂRII
TEXTELOR LIRICE

 În studierea textului liric, parcursul didactic cuprinde

două etape: (A. Pamfil – op. cit.)
● Etapa comprehensiunii
● Etapa interpretării
 Etapa comprehensiunii

Această secvenţă a scenariului didactic include

primele două-trei lecturi ale textului liric.
De asemenea, în acest moment al lecţiei se poate
purta o discuţie pe marginea unor întrebări precum:

- Ce gânduri provoacă lectura titlului?

- Ce sentimente a provocat lectura textului?
- Cum a răspuns textul aşteptărilor iniţiale?
 Etapa interpretării
Această etapă urmăreşte conturarea semnificaţiilor textului.
Alina Pamfil, adoptând modelul didacticii franceze, propune mai întâi
observarea feţelor vizibile ale textului liric (rimă, ritm, structura strofelor) şi
apoi studierea semnificaţiilor semantice pe care le dagajă textul:

- ipostazele eului liric;

- descoperirea şi comentarea cuvintelor-cheie;
- echivalenţele dintre construcţiile gramaticale;
- repetarea unor cuvinte sau a unor grupuri de cuvinte;
- echivalenţe între termeni diferiţi;
- câmpuri semantice;
- identificarea sistemului de imagini, a particularităţilor stilistice;
- figurile de stil, interpretarea lor.
„...paşii parcursului trebuie ... să treacă de la poezia
auzită, la poezia privită şi apoi la sensurile poeziei.” –
Alina Pamfil (op. cit., p. 181)
 III. ŞI TOTUŞI...

Deşi profesorii de limba şi literatura română sunt

conştienţi de aceste „momente” ale analizei, totuşi, de
cele mai multe ori, între elev şi textul poetic se ridică
un zid (neînţelegerea textului) greu de escaladat, care
reprezintă o piedică în descoperirea teritoriului
(semnificaţiile textului) ce se află dincolo de el.
 Ne întrebăm adesea:

►De unde reticenţa elevilor faţă de poezie?

►Care sunt motivele pentru care interpretarea
semnificaţiilor unui text liric pare a fi un demers dificil
pentru elevi?
►Cum pot fi diferenţiate limbajele poeziei pentru a nu
cădea în eroarea unei lecturi improprii?