Material realizat de profesor: TĂMAŞ SIMONA-NICOLETA

COLEGIUL NAŢIONAL „MIRCEA CEL BĂTRÂN”

GENUL LIRIC – argumentaţie

pentru text „la prima vedere”
MODEL 1 – pentru LIRISMUL SUBIECTIV

Opera literară ... de ... aparţine genului liric, deoarece ideile şi sentimentele sunt transmise
direct, printr-un limbaj artistic expresiv, deschizând o „uşă-ferestră” către realul de dincolo de real şi
reiterând un ceremonial „în asistenţa lui Dumnezeu” (Şerban Cioculescu).

Un prim argument îl identificăm la nivelul instanţei comunicării, eul liric a cărui prezenţă se
face simţită prin mărci lexico-gramaticale specifice, pronume (exemple din text) şi / sau adjective
pronominale (exemple din text) şi / sau verbe (exemple din text) la persoana I, singular/plural. În
acest sens, observăm ca mod de expunere, monologul/monologul adresat (când sunt pronume/adj. pron.,
verbe la pers. a II-a). Profund subiectiv, reflexiv asigură transcendenţa lirismului... şi-atunci ipostaza de
receptor al universului imaginat de fragila fiinţă a poetului ce-a sorbit nectarul zeilor, este binecuvântată
prin revelarea Cuvântului, în forma lui originară. De asemenea, acesta îşi transmite direct trăirile ... (se
precizează care sunt; de exemplu: nostalgie, tristeţe, fericire etc.; se scriu între paranteze exemple de
versuri din care se pot extrage trăirile menţionate anterior), redând tema universală ... (Nu o scrieţi în
paranteză! Se precizează tema; de exemplu: natura, iubirea, trecerea ireversibilă a timpului, condiţia
nefericită a artistului etc.), particularizată prin următoarele motive: ... (Nu le scrieţi în paranteză! exemple
din text: cerul, luna, soarele, florile, copacii, apa, buzele, inima, părul, ochii etc.). Tema operei este
susţinută şi prin titlu, un prag textual care îndeamnă la lectură, fiind reflecţia scriptică a talentului
scriitorului Y (numele scriitorului); este interior, pentru că relaţionează cu întregul discurs liric, fiind
reluat (se precizează unde este reluat) sau indus prin anumiţi termeni (se precizează termenii care conduc
la titlu). Structura sa de suprafaţă este formată din ... (se analizează din punct de vedere morfologic,
sintactic, lexical, fonetic; sugestii gramaticale şi literare). Totodată, este evidentă, plăcerea descripţiei,
cu fineţe în notaţie şi culoare savant aleasă într-un limbaj artistic jucăuş, deschis spre naturaleţe,
simplitate şi armonie; se creează un cadru desăvârşit în consonanţă cu trăirile sufleteşti, propunându-se
două planuri: terestru şi cosmic. Elementul simbolic de interferenţă a celor două planuri este pomul /
muntele / dealul / biserică / stâlpul etc. (se va alege în funcţie de text) ce are funcţia de „axis mundi”,
proiectând lumea profană în cea sacră, eternizând-o.
Un alt argument îl remarcăm la nivelul limbajului artistic expresiv; astfel, felul în care poetul
transfigurează realul ţine de imaginaţie, redată prin imagini şi prin figuri de stil. Imaginile sunt
preponderent vizuale (exemple din text) şi se armonizează cu cele auditive (exemple din text) / olfactive
(exemple din text) / tactile (exemple din text) / gustative (exemple din text), activând contactul cititorului
cu lumea inefabilă a ficţiunii. Figurile de stil susţin mesajul prin epitete (exemple din text) şi / sau
personificări (exemple din text) şi / sau metafore (exemple din text) şi /sau comparaţii (exemple din text)
şi / sau inversiuni (exemple din text) şi / sau enumeraţii (exemple din text) şi / sau repetiţii etc. Sugestiv
pentru discursul liric este şi timpul prezent, un timp al afectului, al trăirii imediate care conferă imaginilor
artistice autenticitate şi valenţe durative.
Din punct de vedere prozodic, regăsim o structură clasică / modernă (mai rar în gimnaziu),
întrucât poezia este formată din ... (numărul de strofe şi felul acestora; de exemplu: monostihuri, distihuri,
terţine, catrene, cvintete, sextine – conform programei doar acestea se studiază), cu rimă ... (de exemplu:
încrucişată, împerecheată, îmbrăţişată sau monorimă; în cazul structurii moderne, rima este albă),
măsura de ... (se precizează nr. de silabe pe vers; dacă are formă clasică, aceasta este constantă) şi ritm ...
(trohaic / iambic – conform programei doar acestea se studiază).

În concluzie, textul-suport ... este expresia emoţiei prin intermediul căreia pătrund în imaginarul
poetic, în absolutul lui, asumându-mi condiţia de „prizonier al labirintului textual”, aşa cum afirma
Umberto Eco.
 GENUL LIRIC – argumentaţie

pentru text „la prima vedere”

MODEL 2 – pentru LIRISMUL OBIECTIV
La fel ca la primul model cu o mică modificare:
Un prim argument îl identificăm la nivelul instanţei comunicării, eul liric a cărui prezenţă este
ascunsă în spatele persoanei a III-a, dar se face simţită prin cuvinte / structuri în vocativ ce redau
adresarea directă (exemple din text) şi / sau interjecţii care exprimă stări, chemări (exemple din text)
şi / sau interogaţii retorice (exemple din text) şi / sau invocaţii (exemple din text) şi / sau semne de
punctuaţie sugestive: semnul exclamării, al întrebării, punctele de suspensie, linia de pauză
(exemple din text) şi / sau cuvinte ce trimit la stări, senzaţii (exemple din text).
 ELEMENTE DE VERSIFICAŢIE (PROZODIE)

I. VERSUL – un rând dintr-o poezie

II. STROFA – grupul de unul, două sau mai multe versuri

■ Clasificare (conform programei claselor V-VIII):

1. Monostih / monovers (un vers)

2. Distih (două versuri)

3. Terţină / terţet (trei versuri)

4. Catren (patru versuri)

5. Cvinarie / cvintet (cinci versuri)

6. Sextină / sextet (sase versuri)

7. Polimorfe (de şapte, opt, nouă, zece, unsprezece sau douăsprezece versuri: septet – 7 versuri, octavă –
8 versuri, nonă – 9 versuri, decimă – 10 versuri).

8. Unele poezii nu au versurile grupate în strofe şi se numesc astrofice / continuative.

III. MĂSURA – numărul silabelor dintr-un vers

IV. RITMUL – succesiunea regulată a silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un vers

Piciorul metric – grupul sau unitatea de ritm formată din două sau mai multe silabe,
din care cel puţin una este accentuată
■ Clasificare (conform programei claselor V-VIII):

1. Ritm trohaic – piciorul metric este bisilabic: prima silabă este accentuată
2. Ritm iambic – piciorul metric este bisilabic: a doua silabă este accentuată

V. RIMA – potrivirea sunetelor de la sfârşitul a două sau mai multe versuri începând cu o
vocală accentuată
- nepotrivirea sunetelor de la sfârşitul versurilor o reprezintă rima albă (poezia modernă)
■ Clasificare (conform programei claselor V-VIII):

După versurile care rimează:

a. monorimă (aceeaşi rimă la mai mult de două versuri)
b. împerecheată (versul 1 rimează cu 2, iar versul 3 cu 4)
c. încrucişată (versul 1 rimează cu 3, iar versul 2 cu 4)
d. îmbrăţişată (versul 1 rimează cu 4, iar versul 2 cu 3)