Sursa de energie aerobă

In eforturile care depăşesc durata de 3-5 minute, sursa de energie, respective sursa de
ATP, se obţine din degradarea glucozei, acizilor graşi şi a unor aminoacizi, la nivelul
mitocondrial (mitocondriile sunt considerate “uzinele respiratorii” sau “sediul puterii celulelor”),
cu participarea obligatorie a O2, fenomen cunoscut sun numele de oxidative biologică (faza
oxibiotică).

“Cercetările au dovedit că O2 adus de sânge nu se fixează direct pe substrate

(monozaharidele, acizigrasi şi aminoacizi), ci se combină cu hidrogenul, desprins din structura
acestor straturi, formând apa, recţie însoţită de eliberarea unei mai cantităţi de energie: 57 Kcal la
o moleculă de apă.”1

“În efortul aerob organismul parcurge trei faze fiziologice distincte: faza de adaptare sau
deficitul de O2, faza de echilibru sau steady-state şi faza de revenire sau de plată a datoriei de
O2. În debutul efortului, faza de adaptare, muşchiul cheltuieşte mai multă energie decât îi poate
furniza metabolismul aerob. Este o fază de tranziţie şi de adaptare a metabolismului aerob la
cerinţele impuse de consumul energetic al efortului, energia necesară fiind asigurată de O2
prezent ca rezervă la nivelul fibrelor musculare şi în sânge, degradarea ATP – CP muscular,
utilizarea anaerobă a glicogenului cu producer de lactat2. Pe durata fazei de echilibru,
metabolismul aerob acoperă toate cheltuielile energetice, schimburile gazoase reuşind să
furnizeze oxigenul necesar acestui proces. În faza de revenire, organismul consumă mai mult O2
decât îi este necesar în repaus, plătind astfel datoria de O2.

Puterea maxima aeroba

Puterea maxima aeroba (PMA) poate fi definite ca fiind cantitatea maximal de energie
eliberata prin metabolism aerob in unitate de timp, sau, altfel spus, numarul de molecule de ATP
resintetizare pec ale oxidative, pe unitate de timp. Deorece parametrul fidel al PMA este
consumul maxim de oxigen si pentru ca PMA este atins atunci cand subiectul in efort foloseste
VO2max, putem spune ca PMA reprezinta volumul de O2 consumat pe minut intr-un effort
maximal. Antrenamentul de tip aerob are ca effect principal cresterea VO2max.

Consumul maxim de oxigen (VO2max) este cantitatea maxima de O2 ce poate fi

prelevata prin ventilatie, transportata prin sistemul cardiovascualar si eritrocitar, si consumata de
tesuturi, in mod special muscular in timp de un minut.

Procentul de imbunatatirea a VO2max depinde de zestrea ereditara a fiecarui sportive in

parte, de nuvelul de pregatire, de volumul si intensitatea eforturilor de antrenament. Din aceasta
cauza pentru acelasi program de antreanament, doi sportive pot avea reziltate diferite.

1
Apostol, I. (1998). “Curs de ergofiziologie”. Editura Universitatii “Alexandru Ioan Cuza”, Iasi, p.139.
2
Musat, C. (2004). “Modificarea unor indici fiziologici la sportivii de performanta”, Ed. Fundatieti Univ. “Dunarea
de Jos”, Galati, p.30
Imbunatatirea VO2max este mai putin evidenta la un sportive care deja are o capacitate de effort
aeroba superioara si poate fi evidenta la un individ care incepe sa se antreneze.

“In general, studiile care au fost effectuate in aceasta directive, arata ca imbunatatirea
VO2max se situeaza procentual intre 5% si 20%.”3

“Puterea maxima aeroba (PMA) reflecta puterea maxima dezvoltata pe baza

metabolismului aerob si se atinge cand organismal utilizeaza cantitatea maxima de O2 in
metabolism. Prin lucru specific consumul maxim de oxigen se poate dexvolta cu 15 – 25 %. In
tabelul 1 sunt reprezentati timpii de mentinere a unor intensitati ale efortului aerob.”4

Tabelul 1 – Timpii de mentinere a efortului la intensitati date din VO2max

%VO2max Timp de mentinere

100% 10 minute

95% 30 minute

90% 40 minute

85% 60 minute

80% 2 ore

70% 3-4 ore

“Capacitatea maxima aeroba (CMA) reprezinta procentul din VO2max ce permite

organismului sa mentina un effort ce utilizeaza energie exclusive aeroba. La sportive valoarea
CMA este de 80%, iar la neantreanati de 50% din VO2max.”5

3
Cezar Honceriu (2008) “Modificarea unor indici fiziologici in efortul specific jocului de fotbal”, Editura, Iasi, p.14.
4
Trofin F. (2014) “Studiul modificarilor unor parametric biochimici si fiziologici la persoanele neantreanate in
conditiile efortului fizic”, Editura, Iasi, p.19.
5
Roman G. si Batali F. (2007)” Antrenamentul sportiv: teorie si metodica”. Editura Napoca Star, Cluj, p.222.