Factori limitativi ai capacitatii aerobe si anaerobe de

efort

 Sports performance depends mostly on certain biomotor qualities of

the athlete such as strength, speed, endurance, etc., qualities that are
directly determined by the ability to exert. Effort capacity is defined as
the ability of an organism to produce as much mechanical work as
possible and to maintain it for as long as possible. In other words, the
more effort a person can sustain in terms of intensity and duration,
the better his capacity for effort. The improvement of this parameter
can be achieved through training, this being in fact, together with the
acquisition of technical-tactical skills, the final goal of the training
process on which sports performance depends directly.
 Exercitiul fizic este un mijloc de mentinere a sanatatii chiar si la varste
inaintate. Practicarea alergrarii, a culturismului, sau ma rog a unui
program de ridicare a greutati poate fi inceputa la orice varsta . Nu in
ultimul rand efortul fizic, este mijlocul de baza pentru obtinerea de
inalte performante in toate ramurile sportive. Se stie ca si sahistii
alearga. Specificul ramurii de sport, este insa cel care determina
natura efortului fizic la care sunt supusi sportivii de performanta.
Performanta sportiva depinde majoritar de anumite calitati
biomotrice ale sportivului cum sunt forta, viteza, anduranta etc.,
calitati care sunt determinate in mod direct de capacitatea de efort.
 CAPACITATEA DE EFORT, este o component cu semnificaie deosebit a
performanei sportive si reprezint posibilitatea sistemului muscular
activ de a elibera prin glicoliz anaerob sau fosforilare oxidativ, energia
necesar producerii unui lucru mecanic ct mai mare posibil i meninerea
acestuia un timp ct mai ndelungat. Altfel spus, cu cat o persoana
poate sustine un efort mai mare ca intensitate si durata, cu atat
capacitatea sa de efort este mai buna. Capacitatea de efort poate fi
crescut prin antrenamentul sportiv, care mbuntete performana,
stimulnd adaptarea morfo-funcional a organelor implicate n efort i
 creterea calitilor motrice de baz. Exista doua tipuri de eforturi, in
functie de mecanismele metabolice prin care se obtine energia
necesara sustinerii lor: aerob si anaerob.
 Eforturile aerobe folosesc energie obtinuta pe cai metabolice care
necesita prezenta oxigenului (aerob = in prezenta oxigenului), procese
care se pot derula pe perioade lungi de timp dar nu pot mentine decat
un efort de intensitate submaximala (medie si mica). 
Efortul de tip aerob este efortul de lungă durată, de intensitate
submaximală, medie și mică, care se desfășoară în condițiile unui
echilibru între cerința și aportul de oxigen la nivel muscular. Testul Bosco:
Pentru măsurarea forței mecanice a mușchilor extensori ai gambei, pe o platformă conectată
electric se execută timp de 15 sec un număr maxim de sărituri verticale, cu mâinile pe șolduri,
plecând din poziția ghemuit și terminând în aceași poziție după fiecare săritură. Proba se
execută după o ușoară încălzire. Se înregistrează numărul de sărituri, timpul pe platformă și
timpul în aer. În acest fel se poate calcula puterea medie anaerobă furnizată în cele 15 sec cu
ajutorul formulei : P= g ×Tv×15s sub 4×NS (15s-Tv) unde: -P = puterea anaerobă exprimată
in W; -G = constanta gravitațională; -Tv = timpul în aer în 15 sec; -NS = numărul de sărituri.
Interpretarea rezultatelor la Bosco Ergo Jump se face astfel: Bărbați: Slab sub 25 W, Bine 25-
30 W. Foarte Bine 30-35 W; Femei: Slab 22 W, Bine 22-25 W, Foarte Bine 26-30 W. Testul
Wingate: Se realizează pe ciloergometru prin pedalare timp 30 sec. După 3-4 sec de pedalare
se fixează cicloergometrul la o anumită încărcătură care permite să se măsoare direct cuplul
de forțe aplicat pedalelor și frecvența pedalării. Autorul recomandă utilizarea următorilor 3
indicatori ai performanței : -puterea globală anaerobă reprezentată de media aritmetică pe
cele 30 sec care reflectă capacitatea glicolitică; -puterea maximă exprimată prin cea mai mare
putere mecanică pe o perioadă de 5 sec. Ea reflectă capacitatea de a genera energia
compușilor microenergici; -indexul de oboseală (IO), care reprezintă rata declinului puterii
relative la puterea maximă. Compararea rezultatelor aceluiași sportiv în timp oferă
posibilitatea de a aprecia eficiența programului aplicat.

 Efortul de tip anaerob este efortul de intensitate maximală, de scurtă

durată, în care predomină forța și viteza. Acest tip de efort se
desfășoară în datorie de oxigen.
 Primul minut din alergare este un efort de tip anaerob. Odată stabilit
echilibrul între cerința și aportul de oxigen, efortul se transformă în
unul de tip aerob (acest echilibru se realizează după primul minut).
 Atâta timp cât efortul rămâne de intensitate submaximală, medie sau
mică, atâta timp cât balanța între aportul și consumul de oxigen este
echilibrată, efortul va fi unul de tip aerob. Dacă intensitatea efortului
crește (exemplul alergătorului care execută la un moment dat un
sprint) este necesar un aport crescut de oxigen. Singura soluție pentru

2
 susținerea rapidă a unui astfel de efort de intensitate maximală este
reintrarea în joc a mecanismelor anaerobe.
 Primul minut de alergare!
 La începutul exercițiului, sistemul de transport al oxigenului (aparatul

respirator și cel cardiovascular) nu reușește să suplinească rapid

cerința crescută de oxigen pentru o susținere aerobă a activității
musculare, astfel că sistemul anaerob rămâne singurul în măsură să
susțină efortul.
 Acest prim minut cuprinde FAZA ANAEROB ALACTACIDĂ (primele 5-10
secunde) – procesele energoformatoare utilizează compușii
macroergici prezenți în mușchi – și FAZA ANAEROB LACTACIDĂ (10-45
secunde de la începerea efortului) – etapă în care se produce acid
lactic.
 Această etapă se bazează pe glicoliza anaerobă, iar la sfârșitul
primului minut de alergare aceasta devine inferioară ca pondere
mecanismelor aerobe (acidoza rezultată în urma acumulării de acid
lactic inhibă glicoliza anaerobă pentru a nu distruge proteinele
intracelulare, astfel că efortul încetează sau se comută pe efort de tip
aerob, care are însă intensitate mai mică). Combustibilul uman –
sursele energetice folosite în momentele efortului

 Carbohidrații reprezintă cea mai rapidă și importantă sursă
energetică. Susțin efortul de intensitate crescută, pot fi utilizați în
prezența sau în absența oxigenului, ceea ce înseamnă că devin sursă
energetică atât pentru efortul aerob, cât și pentru cel anaerob.

3
 Reprezintă singura sursă de energie pentru creier. În ficat și mușchi
există depozite limitate de carbohidrați sub formă de glicogen, care
sunt utilizate în momentele de efort.
 Lipidele reprezintă substratul energetic pentru efortul de tip aerob,
efort de lungă durată (cel care depășește 30 de minute), de
intensitate medie și mică. Reprezintă cea mai mare sursă energetică,
corpul uman având o capacitate nelimitată de a depozita lipide.
 Proteinele devin sursă energetică doar pentru eforturile de
anduranță, de lungă durată, și atunci pot susține maximum 10-15%
din efort.
 Energia generată de reacțiile ANAEROBE este „explozivă”, permite
viteze și forțe foarte mari, dar de scurtă durată, în comparație cu cele
AEROBE, care sunt mai economice, dar susțin un efort de intensitate
submaximală, medie sau mică pe o perioadă lungă.
 De reţinut aici este faptul că pentru a consuma lipidele (grăsimile din
corp) ca sursă energetică, este nevoie de un efort care să depăşească
30 de minute!

 Indicatorii performanței aerobe: VO2max , Pragul lactat, Economia de
efort

 Cine este VO2max și ce ne spune, de fapt, acest parametru? VO2max
reprezintă cantitatea maximă de oxigen pe care o poate livra (către
musculatură) și utiliza organismul într-un minut. Consumul de oxigen
este într-o relație liniară cu cheltuielile energetice necesare menținerii
efortului aerob.

4
 În repaus, celulele musculare consumă o cantitate mică de oxigen,
însă cu cât intensitatea efortului este mai ridicată, cu atât consumul
de oxigen este mai mare. Orice efort care se desfășoară la o
intensitate a cărei susținere energetică prin procese aerobe ar
necesita un consum de oxigen mai mare decât VO2max declanșează
intervenția mecanismelor anaerobe.

 Există totuși o limitare genetică în ceea ce privește valoarea maximă a

VO2max, valoare care nu poate fi depășită prin niciun program de
antrenament. VO2max este considerat cel mai bun indicator al
anduranței cardiorespiratorii și depinde de doi factori care se pot
antrena (într-un interval de antrenament de 8-18 luni, se poate ajunge
la limita superioară a VO2max – Wilmore şi Costill, 2005): capacitatea
organismului de a transporta oxigenul către musculatură și
capacitatea musculaturii de a-l utiliza.
 La atleții de mare performanță, VO2max nu mai reprezintă cel mai fin
marker al performanței. Dintre doi atleți care au același nivel al
capacității aerobe, câștigător este cel care atinge VO2max la o viteză
mai mare. Așadar, consumul de oxigen (VO2max) ne arată care este
potențialul aerob al unui sportiv.
 PRAGUL LACTAT reprezintă nivelul performanței fizice de la care este
necesară implicarea energogenezei anaerobe, deoarece efortul nu
mai poate fi susținut prin mecanisme aerobe. Este momentul când în
musculatură începe acumularea de acid lactic.
 La un sportiv antrenat, pragul lactat apare la intensități de efort de 80-
90% din VO2max, la persoane mai puțin antrenate la 50% din
VO2max. Crescând starea de antrenament, pragul lactat poate fi
determinat la intensități de efort din ce în ce mai mari.

5
 Intensitatea de efort la care apare pragul lactat este considerată un
indicator mai bun de performanță decât exprimarea procentuală din
VO2max. Testarea pragului lactat se face utilizând analizoare de lactat
în timpul testelor de efort.
 ECONOMIA DE EFORT sau, altfel spus, economia funcțională
cardiovasculară face diferența între sportivi. Cel care reușește un
consum mai mic de oxigen pentru aceeași încărcătură a exercițiului va
fi câștigător.
 Sper ca această mică incursiune în lumea proceselor fiziologice nu te-a
speriat, ci, dimpotrivă, te-a făcut mai curios cu privire la modul de
funcționare a corpului tău.
 Ca alergător amator, prioritățile rămân aceleași: nu te accidenta și fii
constant în antrenamente. Dar pentru cei cu pretenții, o analiză mai
aprofundată a științei sportului, sau chiar o serie de teste specifice de
laborator, sunt obligatorii.

 Bibliografie : stu.do.com eclimb.ro academia.edu medicinasportiva.ro
 Grupa 212B NUME : TURCULEANU MARINA , ZELINCA ALEXANDRA-
SORINA