Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
COMPETENŢE SPECIFICE
1.1 Identificarea particularităţilor şi a funcţiilor stilistice ale limbii în receptarea diferitelor tipuri de texte
1.2 Receptarea adecvată a sensului / sensurilor unui mesaj transmis prin diferite tipuri de texte orale sau scrise
1.3. Folosirea adecvată a strategiilor şi a regulilor de exprimare orală în monolog şi în dialog
2.1. Analiza principalelor componente de structură, de compoziţie şi de limbaj specifice textului narativ
2.2. Identificarea şi analiza principalelor componente de structură şi de limbaj specifice textului dramatic
2.4. Folosirea unor modalităţi diverse de înţelegere şi de interpretare a textelor literare studiate
3.2. Compararea unor argumente diferite pentru formularea judecăţilor proprii
3.3. Elaborarea unei argumentări orale sau scrise pe baza textelor studiate
CONCEPTE OPERAȚIONALE:
Pe parcursul activităţii, elevii vor putea:
a). Cognitive:
să identifice esenţa comicului operei
să definească comicul
să identifice situaţiile care stârnesc râsul
să exemplifice sursele comicului în textul suport
să sesizeze intenţia moralizatoare a autorului, cu scopul îndreptării greşelilor;
b) Psihomotorii:
să participe cu interes la actul comunicării;
să dovedească receptivitate afectiv-intelectuală faţă de substanţa morală a textului.
c) Afective:
să dovedească receptivitate față de exerciții primite, implicându-se emoțional în atmosferă și în rezolvarea acestora;
să manifeste spirit de colegialitate și cooperare
STRATEGII DIDACTICE:
METODE: conversaţia euristică, explicaţia, lucrul cu, fişele de lectură, lectura selectivă, brainstorming, metoda ciorchinelui
COMIC = o categorie estetică din care fac parte acţiuni, situaţii, replici, tipuri umane, moravuri care stârnesc râsul cititorului sau al spectatorului prin
discrepanţa dintre esenţă şi aparenţă.
,,Ridendo castigat mores” - stârnind hohote puternice şi profunde, intenţia scriitorului a fost de a contribui, prin râs, la îndreptarea moravurilor şi-a
trăsăturilor negative ale societăţii. Deci, intenţia sa este una moralizatoare, educativă.
ANEXA 1 Fişa 1
,,Familia Georgescu știe perfect ce are să facă pas cu pas și minută cu minută.”
,,Puiului i-e foame. D. Georgescu lasă pe madam’ Georgescu pe o bancă în aleea principală, unde e toiul
promenadei de lume bună, și pleacă cu puiul la gramamà. Fatalitate! La otel Mazăre, i se spune că n-a fost
odaie goală și că a trimes-o pe jupâneasa la otel Manolescu, devale. D. Georgescu coboară cu bravul ofițeraș
de vânători, care este foarte obosit și flămând. La Manolescu, iar fatalitate! n-a fost odaie goală, și a trimis-o
pe jupâneasa la otel Voinea, în Izvor. D. Georgescu suie cu bravul ofițeraș, după ce i-a cumpărat o franzelă
și i-a dat să bea apă. Trecând spre Izvor, se abate prin parc să spuie lui madam’ Georgescu, nu cumva să-și
piarză răbdarea așteptându-l… Fatalitate! Madam’ Georgescu lipsește de pe bancă. D. Georgescu lasă un
moment pe puiul, care nu mai poate umbla, să se odihnească pe bancă, face câțiva pași în sus, apoi în jos, să
găsească pe madam’ Georgescu. Madam’ Georgescu, nicăieri! Se-ntoarce să ia pe puiul, să-l ducă la Voinea
și să se-ntoarcă apoi în parc, unde trebuie până-n fine să găsească pe madam’ Georgescu. Fatalitate! Puiul
lipsește.”
,,Însă, de mult madam’ Georgescu a promis „puiului“ să-l ducă odată și pe el la Sinaia; prin urmare, trebuie
să-l ia și pe puiul; dar puiul nu merge nicăieri fără „gramamà“; prin urmare, și pe gramamà trebuie s-o ia.”
,,Iar cocoana Anica, cum s-a-ntâlnitără cu madam’ Vasilescu și cu toată compania și cu locotenent Mișu,
care e mucalit al dracului „și cântă teribel!”
1. Consideraţi că numele are vreun rol în creionarea personalităţii personajelor în opera lui
I.L.Caragiale?
,, Numele "Veta", "Ziţa", "Miţa", "Didina" nu au nimic comic, naţional sau acustic, dar au comicul
categoriei sociale — aceste nume fiind mai mult nume de mahala1 […] Acest nume, împreună cu
Diaconescu, Protopopescu, Iconomescu (feciori de diaconi şi preoţi de diferite grade; mulţimea
lor constată faptul real că, la începutul "ridicării noroadelor", mai ales preoţii, mai înstăriţi şi deja
diferenţiaţi de norod, puteau furniza fii cu oarecare învăţătură de carte, ca să ocupe funcţiile create de
formele noi -deocamdată funcţiile mici), aşadar, aceste nume vor mişuna, mai târziu, în Momente. Aproape
nici nu-i va chema altfel, decât atunci când autorul îi va numi cu numele de botez, şi atunci se vor numi
Lache, Mache, Tache, Mitică etc.
Dar cum aceste nume, pe lângă evocarea extracţiei populare, sunt, prin frecvenţa lor, aproape nume
comune, Caragiale a mai intenţionat să evoce şi lipsa de individualitate a acestor personaje, caracterul lor de
gloată, o ceară amorfă, pe care formele noi şi urmările lor au lăsat aceeaşi pecete — urâtă, după sentimentul
lui Caragiale.
E natural ca pentru el toate aceste nume să aibă ceva comic. Comicul lor vine din cauză că ele îi evocă
mahalaua. Dar sunt comice şi prin frecvenţa lor, prin faptul că au ajuns ca nişte nume comune. Frecvenţa,
uniformitatea aceasta e "du mécanique plaqué sur du vivant".
Şi-n adevăr, acei pe care el îi numeşte Popeşti şi Machi în Momente n-au individualitate. Marele creator
de oameni Caragiale n-a creat în Machi şi Popeşti individualităţi, pentru că, după el, n-au individualitate nici
în viaţa reală. Formele noi i-au redus la unitate, i-au făcut la fel ridicoli. Comicul fiecăruia e comicul întregii
categorii.”
Sursele
comicului
Comicul de caracter