Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs 7 MG ALBU
Curs 7 MG ALBU
Apa indeplineste un rol biologic si socio-ecenomic. Fiind un component esenţial al materiei vii
apa cobntribuie la buna desfăşurare a proceselor fiziologice din organism şi la menţinerea
constantelor de bază ale organismului reprezentate de: izotonie (menţinerea constantă a
presiunii osmotice), izotermie (menţinerea unei temperaturi constante), echilibrul acido-bazic,
metabolismul intermediar.
In organism trebuie sa existe un echilibru intre aport si elimnare. Bilantul hidric este negativ in
conditiile in care eliminarea este mai mare fata de aport (hemoragii, varsaturi, diaree,
transpiratii) sau pozitiv in conditiile in care aportul este mai mare decat eliminarea (perioada de
crestere, convalescenţa, sarcina).
Conţinutul organismului în apă este diferit: plasma conţine 90%, ţesutul nervos 70-80%, cel
muscular 75%, cel conjunctiv 60% iar cel osos 25-30%. În ţesuturile tinere proporţia de apă
este mai crescută ajungând în embrion la 80-95% şi la nou-născut la un nivel de 70% (adultul
conţine doar 60-70% apă raportată la greutatea corporală.
Distribuţia apei în organism este următoarea( la adult): 50% în celule, 15% în interstiţiu, 5%
intravascular. La copil proporţiile sunt diferite, de ex. la sugar apa intracelulară este de 25%, iar
cea din interstiţiu ajunge la 45%.
In 24 de ore organismul pierde 2500 ml apa prin urina (1500ml), fecale (150ml), tegumente
(600 - 800ml) si umidificarea aerului expirator (300 - 400ml).
Compensarea pierderilor se realizeaza printr-un aport egal de lichide de 2500ml provenit din
consumul de apa (1500ml) si din apa de constitutie a alimentelor la care se adauga cea
rezultata din procesele endogene (1000ml) – metabolizarea a 100g lipide produce 107 g apă; a
100 g proteine 41,3g; a 100 g glucide 55,1 g; a 100 g alcool 117,4 g.
Aportul este reglat de senzatia de sete ce apare la o pierdere a cantitatii de apa din organism ce
ajunge la 0.5% din greutatea corporala.
Sursele de apa din natura- majoritatea apei (97,2%) din natura este sarata, apa dulce
reprezentand doar 2,8% din care 1,4% este imobilizata in ghetari.
Sursele de apa sunt reprezentate de cele 3 faze ale circuitului apei in natura: subterane, de
suprafata si meteorice.
Apele de suprafata apar din precipitatii atmosferice, din topirea zapezilor sau din izvoare. Ele
sunt curgatoare sau stationare la suprafata solului.
Compozitia lor variaza mult in functie de natura rocilor, terenul traversat, sezon, proprietatile
altor ape primite. Prin deversarea apelor uzate caracteristicile naturale sunt modificate , apa
devenind bogata in germeni microbieni, virusuri, paraziti, substante chimice. In acest context ea
trebuie prelucrata pentru a fi folosita in scop potabil.
Apa curgatoare este reprezentata de rauri si fluvii. Aceste apa au variatii mari de debit in
functie de precipitati, iar calitatea lor este necorespunzatoare datorita bogatiei in agenti
biologici si substante chimice. Pentru a fi utilizata in scop potabil aceasta apa va trebui
purificata si dezinfectata.
Apa statatoare este reprezentata de cea din lacuri, mari si oceane. Apa marilor si oceanelor
este sarata si necesita desalinizare pentru a fi folosita in scop potabil. Lacurile de apa dulce
pot fi naturale sau artificiale. Ele asigura o apa buna din punct de vedere calitativ datorita
posibilitatilor scazute de impurificare. Apa lacurilor de acumulare provine din cea de
suprafata, din precipitatii sau din topirea zapezilor si are calitati corespunzatoare datorita
stationarii apei.
Apa meteorica rezulta din precipitatii sau prin topirea zapezilor. Aceste ape au un continut
scazut de saruri minerale, ele se impurifica prin trecerea prin atmosfera ( cu pulberi, agenti
biologici si substante chimice), au un debit variabil si un gust fad datorita lipsei de saruri
minerale. Ele nu satisfac senzatia de sete si nu indeplinesc conditile necesare pentru a fi
utilizate in scop potabil. Sunt folosite in acest scop doar in zonele unde nu exista alta sursa de
aprovizionare.
Poluarea si autopurificarea apei- prin poluare intelegem alterarea calitati fizice, chimice si
biologice produsa direct sau indirect de activitatea umana, in asa masura incat apa nu mai poate
fi utilizata in toate scopurile sau numai la unele din ele la care a servit in stare naturala.
-Poluarea naturala este produsa prin procese naturale chimice, fizice sau biologice care au la
baza reziduurile organice vegetale si animale. Acestea se descompun sub actiunea bacteriilor
ceea ce determina consumul oxigenului din apa. In acest context apare modificarea florei si
faunei acvatice , fenomen datorat dezvoltarii exagerata a algelor - "inflorirea apei". Apa capata
un miros si o culoare specifica, treptat algele se distrug eliberand substante toxice care
determina moartea pestilor si a altor organisme acvatice la care se adauga prezenta tulburarilor
intestinale la om.
Nitratii se gasesc in mod normal in cantitati mici provenind din mineralizarea substantei
organice. In situatii particulare concentratia poate creste datorita: antrenari lor din solurile
intens mineralizate; patrunderi in apa a substantelor organice provenite din solurile intens
poluate cu reziduuri organice; antrenarea din solurile tratate cu ingrasaminte azotate.
Consumul de apa cu nitrati determina aparitia intoxicatiei cu nitrati -methemoglobinemie.
Boala apare si in urma consumului de alimente vegetale cultivate pe terenuri fertilizate (spanac,
patrunjel, morcovi, telina).
Mecanismul de imbolnavire- este reprezentat de transformarea nitratilor in nitriti ceea ce
determina aparitia imbolnaviri. Nitratii sunt resorbiti in partea superioara a intestinului care
este aproape sterila. In prezenta germenilor si la un pH peste 4 apare transformarea nitratilor in
nitriti. Flora nitrat- reducatoare este flora intestinala reprezentata in special de Eterobacteriacee:
Salmonella, Colibacili, Proteus, Streptococul fecal, Stafilococ, Bacilus Cereus, Bacilus Subtilis.
Nitritul se combina cu hemoglobina formand methemoglobina, o hemoglobina la care fierul
este oxidat la fier trivalent, iar oxigenul este legat de molecula si nu poate fi eliberat in tesuturi.
Clinic apare cianoza fetei si a extremitatilor, dispnee, tahicardie, convulsii, diaree/constipatie.
Gravitatea bolii depinde de cantitatea de methemolobina formata: 10 - 25% forma usoara de
boala; 25 - 45% forma medie de boala; 50% forma grava de boala.
Sunt afectati copii de la 0 la 1 an alimentati artificial la care:
-aciditatea sucului gastric este redusa;
-hemoglobina foetala are o reactivitate crescuta;
-cantitatea de sange este redusa;
-ingestia de apa este crescuta comparativ cu adultul;
-lipseste enzima ce desface complexul.
In intoxicatia cronica apare scaderea rezistentei la infectii si dezvoltarea fizica lenta
(concentratii ale methemoglobinei de 5 - 10%).
Tratamentul consta in intreruperea consumului de apa cu nitrat/nitrit; administrarea de albastru
de metilen sau vitamina C; profilaxia impune cunoasterea concentratiei de nitrat/nitrit din apa si
alegerea corecta a sursei de apa.
Detergentiii sunt substante cu proprietati de curatie, sunt agenti de suprafata care scad
tensiunea superficiala a lichidelor cu care vin in contact.
Chimic sunt neionici si ionici (anionici 70% si cationici).
In apa apar prin deversarea apelor menajere si industriale si prin tratarea terenurilor agricole.
Efecte:-modifica proprietatile fizico-chimice si organoleptice ale apelor;
-in prezenta sarurilor de calciu si magneziu produc spumare;
-distrug populatia piscicola;
-perturba tratarea apei prin impiedicarea sedimentarii particulelor in suspensie.
Toxicitatea este scazuta manifestandu- se la 1g/kg corp astfel ca intoxicatia apare doar rar;
modificarea tensiunii superficiale determina modificarea permiabilitatii mucoasei digestive
ceea ce favorizeaza patrunderea altor substante cu efect toxic sau cancerigen; au efect
alergizant.
BIOELEMENTE
Apa contine un numar mare de substante minerale importante pentru sanatatea umana. Vom
insista asupra florului si iodului din apa.
Florul este larg raspandit pe sol sub forma de floruri. Sunt bogate in flor solurile fosfatice,
terenurile agricole ingrasate cu produse fosfatice si cele din apropierea surselor industriale. Apa
este o sursa esentiala de flor datorita absorbtiei crescute.
Importanta pentru organism- florul este preluat din mediu sub diferite forme chimice care
influenteaza gradul de absorbtie. Absorbtia, distributia si fixarea in tesuturi are loc foarte rapid
(minute). Florul absorbit se fixeaza 99% in tesutul dur osos si dentar si 1% in tesuturile moi.
Carenta este asociata cu caria dentara ce reprezinta o distrugere locala si progresiva a dintilor.
Caria dentara apare datorita carentei de flor, alimentatiei deficitare, masticatiei deficitare, lipsei
igienei bucale, absentei radiatiei ultraviolete.
Nu este clar modul in care intervine florul, astfel ca au fost elaborate unele ipoteze : transforma
hidroxiapatita in floroapatita ceea ce duce la cresterea rezistentei dintilor; efect bactericid prin
inhibarea metabolismului bacterian; efect antienzimatic de oprire a desfasurarii procesului
cariogen la nivelul smaltului. Concentratile optime de flor sunt de 0,7 - 1,5 mg/dm³.
Proxilaxia carentei de flor se realizeaza prin:
-florizarea apei este metoda cea mai des flosita datorita unui consum relativ constant de apa;
-suplimentarea orala implica administrarea comprimatelor de la nastere si pana la sfarsitul
perioadei de crestere;
-aplicatil locale prin pasta de dinti, solutii de clatit gura;
-florizarea laptelui, a sarii de bucatarie;
-alimentatia echilibrata.
Excesul de flor are efecte nocive deoarece determina aparitia intoxicatiilor acute si cronice.
Intoxicatiile acute apar accidental si pot duce la deces prin inhibarea enzimatica ceea ce
perturba generarea si trasmiterea influxului nervos.
Intoxicatiile cronice apar in conditiile expuneri la doze ce depasesc necesarul, ceea ce
determina cumularea florului in oase si dinti.
In dinti apare floroza dentara manifestata prin pete albe opace, de diferite nuante de galben-
maro ajungand pana la negru (in functie de gravitatea bolii). Dintii sunt cretosi, friabili, in
formele grave asistam la o edentare totala.
La concentatii de peste 5mg/dm³ apare afectarea scheletului manifestata prin osteoscleroza
evidenta la nivelul coloanei vertebrale (calcificari ligamentare, osteofite) si a oaselor lungi
(exostoze). In formele severe apar deformari anchilozante (osteofibroza anchilozanta).
Modificarile osoase apar datorita perturbarii homeostaziei calciului ceea ce duce la fracturi
osoase spontane.
Iodul este prezent in apa, alimente si sol. Solul argilos este bogat in iod in timp ce solul nisipos
este sarac. Alimentele vegetale sau animale contin concentratii variate de iod, cele mai bogate
fiind cele din mediul marin. Apa aduce doar 10 - 15% din necesar, dar este importanta prin
reflectarea aportului de iod din alimente si sol. Sunt bogate in iod apele marine, cele dulci sunt
sarace, dar cele de profunzime au un continut mai mare comparativ cu apele de suprafata.
Importanta pentru organism- iodul intra in structura hormonului tiroidian si o cantitate mica
este prezenta in muschi, ficat, piele, ovar. Se absoarbe in proportie de 80 - 90% sub forma de
ioduri, trece in sange si apoi in tesutul tiroidian. La acest nivel se combina cu tirozina din
moleculele de tireoglobulina si formeaza mono si diiodotirozina. Cuplarea a doua molecule de
diiodotirozina formeaza tiroxina sau hormonul activ. Acest proces este controlat de
tireostimulina hipofizara ce determina patrunderea iodului in foliculul tiroidian. In lipsa iodului
producerea hormonului tiroidian este perturbata astfel ca hipofiza reactioneaza eliberand
hormon tireotrop si determinand cresterea de volum a glandei.
Deficitul de iod - apele de suprafata sunt mai carentate, iar cele care au un continut crescut de
urocrom reprezinta o problema deoarece acesta are efecte gusogene;
-apele de profuzime au un continut variat de iod;
-carenta de iod se asociaza cu un continut crescut de substante organice si o
duritate crescuta (probabil apare scaderea asimilarii iodului).
Deficitul relativ de iod apare in situatia:
-tratarii apei la nivelul statiei;
-prezentei bromului si cobaltului in cantitati mari reduce morbiditatea prin gusa chiar daca
iodul este in cantitati mici;
-manganul interfera sinteza hormonului;
-alimentele bogate in tiocianati (varza, gulii) scad utilizarea iodului si sinteza hormonului sau
au efect inhibitor asupra cuprului din enzimele de oxidare, ceea ce are efecte negative asura
sintezei hormonului tiroidian;
-excesul de nitrati in mediul alcalin are efecte gusogene.
Nu se poate stabili o corelatie absoluta intre prezenta iodului si aparitia gusei endemice. Gusa
endemica este o afectiune plurifactoriala in care intervin factori endogeni si exogeni, dar
carenta de iod joaca un rol important.
Profilaxia implica in primul rand dozarea iodului, carenta fiind diagnosticata in conditiile
eliminarii sub 50μg/24 ore sau 50 μg/g de creatinina.
Profilaxia se realizeaza prin iodarea sarii de bucatarie ( 15 - 25mg/kg) sau administrarea de
tablete de iodura de potasiu (copii sub 6 ani 1/2 comprimat pe saptamana, peste 6 ani 1
copmrimat/saptamana, gravide 2 comprimate/saptamana).
Gusa endemica se manifesta prin: scaderea metabolismului bazal; fatigabilitate; lentoare in
activitate; scaderea rezistentei la frig; crestere lenta; retard mental; macroglosie;
hipogonadism; bradicardie; mixedem; intarziere in mineralizarea osului si in aparitia dintilor.
MINERALIZAREA APEI SI BOLILE CARDIO -VASCULARE
In apele dure continutul de microelemente este crescut. Tulburarile apar in situatia in care
acestea sunt in cantitati prea mici sau prea mari.
Zincul impreuna cu manganul diminua lipidele din organele interne, inclusiv din ficat.
Manganul pare a avea un efect lipotrop important, el contribuie la reglarea metabolismului
lipidic mai ales atunci cand organismul dispune de colina adusa prin alimente. Are efect
hipocolesterolemiant si previne sau diminua modificarile aterosclerotice de la nivelul vaselor.
Contribuie la oxigenarea tesuturilor si a miocardului.
Vanadiul are rol important in transportul oxigenului datorita capacitatii sale de formare a unor
compusi cu valente diferite.