Modelul optim pentru antrenamentul aerob

In cazul in care eforturile au o intensitate constanta si o durata mai mare de 3 – 5 minute,

se creaza in organism conditii favorabile producerii energiei necesare pentru desfasurarea acestor
eforturi prin interventia O2. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de eforturi aerobe.

Caracteristica principala a eforturilor aerobe o constituie atingerea, dupa I perioada

inititala de adaptare, cu o durata de 3 – 5 minute, a unui nivel constant al consumului de O2, in
timpul efortului (stare stabile, steady -state). Daca intensitatea efortului din competitite nu
depaseste aproximativ 50% din VO2 maxim al sportivului se poate realiza echilibrul total intre
O2 consumat si cel necesar prestarii efortului (stare stabile adevarata).

In aceste eforturi, energia necesara se elibereaza atat prin descompunerea glicogenului,

cat si a a acizilor grasi liberi. Acoperirea de catrea acizii grasi liberi a unei mari cantitati de
energie cruta depozitele de glycogen din muschi care constituie factorul limitative al acestui tip
de effort si permite mentinerea lui vreme indelungata. Maturizarea substratului morfofunctional
ala acestui tip se face peste 30 de ani.