1.2.

Contabilitatea veniturilor

Scopul principal al activitǎții desfǎșurate de unitǎțile cu scop lucrativ îl constituie

obținerea și/sau vânzarea de bunuri materiale, executarea de lucrǎri și prestarea de servicii care
sǎ aibǎ desfacerea asiguratǎ. Astfel, prin vânzarea și încasarea rezultatelor obținute din
activitatea de exploatare entitǎțile realizeazǎ venituri, care servesc la acoperirea cheltuielilor
efectuate. Practicarea unei contabilitǎți de angajamente conduce la apariția veniturilor în
momentul transferului de proprietate, indiferent de data încasǎrii acestora.
Potrivit “Cadrului general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare” elaborat
de IASC/IASB, veniturile reprezintǎ creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub formǎ de intrǎri sau creșteri ale activelor sau descreșteri ale datoriilor,
care se concretizeazǎ în creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuții
ale acționarilor. Se încadreazǎ în noțiunea de venituri atât veniturile din activitǎți curente (din
vânzǎri, prestǎri de servicii, comisioane, redevențe, chirii, subvenții, dobânzi, dividende), cât și
câștigurile din orice sursǎ. Câștigurile corespund definiției veniturilor întrucât reprezintǎ creșteri
ale beneficiilor economice, apǎrând sau nu pe parcursul derulǎrii operațiilor curente ale entitǎții,
și ca atare, nu sunt considerate o structurǎ distinctǎ.
Câștigurile includ, de exemplu, sumele rezultate în urma cedǎrii activelor imobilizate.
Definiția veniturilor include totodatǎ și câștigurile nerealizate; de exemplu, cele rezultate din
creșterea valorii contabile a activelor imobilizate. Atunci când sunt recunoscute în contul de
profit si pierdere, câștigurile sunt prezentate, de obicei, distinct, deoarece cunoașterea existenței
acestora este importantǎ pentru procesul decizional. Câștigurile sunt prezentate, de regulǎ, la
valoarea netǎ, exclusiv cheltuielile aferente, la elementul “Alte cheltuieli de exploatare”.
Dacǎ o entitate colecteazǎ anumite sume în numele unor terțe pǎrți, inclusiv în cazul
contractelor de agent, comision sau mandat comercial încheiate potrivit legii, nu reprezintǎ venit
din activitatea curentǎ, chiar dacǎ din punct de vedere al taxei pe valoarea adǎugatǎ persoanele
care acționeazǎ în nume propriu sunt considerate cumpǎrǎtori-revânzǎtori. În aceastǎ situație,
veniturile din activitate din activitatea curentǎ sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.1
Constatǎm cǎ veniturile includ atât sumele ori valorile încasate sau de încasat din
activitǎți curente, cât și câștigurile obținute din orice alte surse.
1
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3.055/29.10.2009 pentru aprobarea reglementǎrilor contabile conforme
cu directivele europene, cu modificǎrile și completǎrile ulterioare, paragraful 253, alin.(2)
 În contabilitatea financiarǎ veniturile sunt structurate dupǎ natura activitǎții care le
genereazǎ și natura venitului, rezultând urmǎtoarele categorii: venituri din exploatare;
venituri financiare și venituri extraordinare.
Veniturile din exploatare, generate de activitatea curentǎ, normalǎ a entitǎții, sunt impuse
de realizarea obiectului de activitate propriu fiecǎrei unitǎți, avȃnd un caracter de permanențǎ.
Principalele grupe de venituri din exploatare sunt:
- Cifra de afaceri netǎ include: vânzǎrile de produse finite, semifabricate și produse
reziduale, veniturile din servicii prestate, studii și cercetǎri, redevențe, locații de gestiune și
chirii, vânzǎrile de mǎrfuri și veniturile din activitǎți diverse; Suma veniturilor rezultate dintr-o
tranzacție este determinatǎ, de obicei, printr-un acord între vânzǎtorul și
cumpǎrǎtorul/utilizatorul activului, ținând cont de suma oricǎror reduceri comerciale.

 Societatea înregistreazǎ în contabilitate conform documentelor justificative venituri din

vânzǎri de produse finite pe bazǎ de facturi în valoare de 1.500.000 lei

“Clienți” 4111 = % 3.917.269

701 “Venituri din 3.159.112
vânzarea
produselor finite”
4427 “TVA colectatǎ” 758.157

 Societatea înregistreazǎ contravaloarea unei lucrǎri de reparații efectuatǎ unui terț,

încasatǎ în numerar, în valoare de 3.000 lei.

“Casa în lei” 5311 = % 3.720

704 “Venituri din 3.000
servicii prestate”
4427 “TVA colectatǎ” 720

 Ulterior facturǎrii și livrǎrii, societatea acordǎ o reducere clientului în valoare de 20.000

lei.

“Reduceri comerciale 709 = 4111 “Clienți” 20.000

acordate”
 - Veniturile aferente costului producției reprezentate de variația în plus (creștere) sau în
minus (reducere) dintre valoarea la cost de producție efectiv a stocurilor de produse și servicii în
curs de execuție de la sfǎrșitul perioadei și valoarea stocurilor inițiale ale produselor și serviciilor
în curs de execuție, neluând în calcul ajustǎrile pentru depreciere reflectate. Variația stocurilor de
produse finite și în curs de execuție pe parcursul perioadei reprezintǎ o corecție a cheltuielilor de
producție pentru a reflecta faptul cǎ fie producția a majorat nivelul stocurilor, fie vânzǎrile
suplimentare au redus nivelul stocurilor. Ventirule aferente costului producției în curs de
execuție se înscriu, alǎturi de celelalte venituri, în contul de profit și pierdere, cu semnul plus
(sold creditor) sau minus (sold debitor).

 Societatea are un stoc de producție în curs de execuție (evaluatǎ la costul efectiv) în

valoare de 450.000 lei:

“Venituri aferente 711 = 331 “Produse în curs 450.000

costurilor stocurilor de de execuție”
produse”

- Veniturile din producția de imobilizǎri conțin informații referitoare la costul de

producție al lucrǎrilor efectuate de enitate pentru ea însǎși, care se înregistreazǎ ca imobilizǎri
corporale și necorporale.

 Se înregistreazǎ în contabilitate pe baza documentelor justificative valoare unui studiu de

dezvoltare, realizat cu efort propriu, pentru asimilarea de produse noi în valoare de
120.000:

“Cheltuieli de dezvoltare” 203 = 721 “Venituri din producția de 120.000

imobilizǎri necorporale”

- Veniturile din subvenții de exploatare sunt reprezentate de subvențiile și alte sume

nerambursabile de care beneficiazǎ entitatea pentru acoperirea diferențelor de preț la produse și
servicii subvenționate, acoperirea pierderilor, precum și alte subvenții.
 - Alte venituri din exploatarea curentǎ, reprezentate de: creanțe reactivate și recuperǎri de
la debitori diverși; despǎgubiri, amenzi și penalitǎți cuvenite; donații primite; venituri din
cedarea activelor și alte operații de capital; subvenții pentru investiții virate la venituri și alte
venituri din exploatare.

 Pe baza documntelor justificative se înregistreazǎ în contabilitatea firmei o valoare de

încasat privind penalitǎțile de încasat de la un client pentru achitarea cu întârziere a unei
livrǎri în valoare de 15.000 lei:

“Clienți” 4111 = 7581 “Venituri din despǎgubiri, 15.000

amenzi și penalitǎti”

 Se înregistreazǎ încasarea unei donații prin casierie în valoare de 25.000 lei, conform
documentelor justificative.

“Casa în lei” 5311 = 7582 “Venituri din 25.000

donații primite”

 Societatea vinde la licitație un mijloc de transport intern în valoare de 5.000 lei.

“Debitori diverși” 461 = % 6.200

7583 “Venituri din 5.000
vânzarea
activelor și alte
operații de
capital”
4427 “TVA colectatǎ” 1.200

Veniturile financiare sunt ocazionate de desfǎșurarea activitǎții financiare a unitǎții și se

concretizeazǎ în veniturile din deținerea de imobilizǎri financiare și investiții financiare pe
termen scurt, dobânzile cuvenite pentru creanțele imobilizate deținute, prețul de vânzare al
imobilizǎrilor financiare cedate, diferența favorabilǎ dintre prețul de vânzare și valoarea
contabilǎ a investițiilor pe termen scurt cedate, diferențele favorabile de curs valutar, dobânzile
cuvenite pentru împrumuturile acordate pe termen scurt și disponibilitǎțile pǎstrate în conturile
bancare, sconturile obținute de la furnizori și alți creditori, alte venituri financiare.

 Pe baza documentelor justificative se înregistreazǎ în contabilitatea firmei dividende de

încasat pentru acțiuni deținute la entitǎțile afiliate de 70.000 lei.

“Decontǎri între 4511 = 7611 “Venituri din acțiuni deținute 70.000

entitǎțile afiliate” la entitǎțile afiliate”

 Societatea vinde un pachet de titluri imobilizate cu încasare prin cont în valoare de

47.000 lei, conform documentelor justificative.

“Conturi la bǎnci în 5121 = 7641 “Venituri din 47.000

lei” imobilizǎri
financiare
cedate”

 În contabilitatea societǎții se înregistreazǎ diferențe favorabile de curs valutar constatate

la sfârșitul lunii iulie, afernte creanței fațǎ de un client, în valoare de 240 lei.
“Clienți” 4111 = 765 “Venituri din 240
diferențe de curs
valutar”

 Societatea încaseazǎ dobânzi aferente disponibilitǎților existente în cont, în valoare de

520 lei, conform documentelor justificative.

“Dobânzi de încasat” 5187 = 766 “Venituri din 520

dobânzi”

 Societatea primește un scont în valoare de 800 lei pentru plata anticipatǎ a obligației de
80.000 lei fațǎ de un creditor.

“Debitori diverși” 461 = 767 “Venituri din 800

sconturi obținute”
 Veniturile extraordinare sunt reprezentate de acele venituri care nu au legǎtura cu
activitatea curentǎ, normalǎ a unitǎții. Aceste venituri apar accidental, la intervale mari de timp,
probabilitatea de a se repeta fiind redusǎ. În aceastǎ grupǎ se includ subvențiile primite pentru
acoperirea cheltuielilor generate de producerea calamitǎților și a altor evenimente extraordinare.
Veniturile din provizioane și ajustǎri pentru depreciere sau pierderi sunt generate de
anularea, diminuarea sau consumarea provizioanelor și a ajustǎrilor pentru deprecierea sau
pierderea de valoare a imobilizǎrilor și a activelor circulante. Aceste venituri sunt structurate pe
cele doua segmente ale activitǎții desfǎșurate de unitate: de exploatare și financiarǎ.

 Pe baza documentelor justificative și a rezultatelor inventarierii se înregistreazǎ în

contabilitatea firmei reducerea ajustǎrii pentru acțiunile deținute la entitǎțile afiliate în
valoare de 20.000 lei:

“Ajustǎri pentru 2961 = 7863 “Venituri financiare din ajustǎri 20.000

pierderea de valoare pentru pierderea de valoare a
la entitǎțile afiliate” imobilizǎrilor financiare”

Evideța veniturilor obținute de o unitate se asigurǎ cu ajutorul conturilor din clasa 7

“Conturi de venituri” a cǎror funcție este de pasiv, cu excepția conturilor 709 “Reduceri
comerciale acordate”, care are funtie de activ, și a celor din grupa 71 “Venituri aferente costului
producției în curs de execuție”, care sunt bifuncționale. Aceste conturi colecteazǎ în cursul
perioadei, în credit veniturile obținute, dupǎ natura lor. Conturile din clasa 7 “Conturi de
venituri” pot fi debitate, în cursul perioadei, cu veniturile realizate din operații de participație
transferate coparticipanților. La sfârșitul perioadei, soldul acestor conturi se transferǎ asupra
contului de profit și pierdere.

 La sfârșitul perioadei se preia în contul de profit și pierdere soldul creditor al conturilor

de venituri:
% = 121 “Profit și pierdere” 3.464.672
“Venituri din vânzarea 701 3.159.112
produselor finite”
“Venituri din servicii prestate” 704 3.000
 “Reduceri comerciale acordate” 709 20.000
“Venituri aferente costurilor 711
450.000
stocurilor de produse”
“Venituri din producția de 721 120.000
imobilizǎri necorporale”
“Venituri din despǎgubiri, 7581 15.000
amenzi și penalitǎți”
“Venituri din donații primite” 7582 25.000
“Venituri din vânzarea activelor 7583 5.000
și alte operații de capital”
“Venituri din acțiunile deținute 7611 70.000
la entitǎți afiliate”
“Venituri din imobilizǎri 7641 47.000
financiare cedate”
“Venituri din diferențe de curs 765 240
valutar”
“Venituri din dobânzi” 766 520
“Venituri din sconturi obținute” 767 800
“Venituri financiare din ajustǎri 7863 20.000
pentru pierderea de valoare a
imobilizǎrilor financiare”

1.3. Documente justificative

Înregistrarea operațiunilor economico-financiare în conturi nu este posibilǎ fǎrǎ

consemnarea acestora prealabilǎ în documente ce atestǎ înfǎptuirea lor. O cerințǎ de bazǎ a
evidenței contabile o reprezintǎ fundamentarea și justificarea tuturor informațiilor contabile pe
baza de document de evidențǎ. Fǎrǎ procedeul documentǎrii celelalte procedee de evaluare,
calculație și înregistrare în conturi nu s-ar putea înfǎptui.2
Societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele
naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice,
instituţiile publice, asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial, precum şi
persoanele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri, subunităţile fără
personalitate juridică, cu sediul în străinătate sau în România, prevăzute în Legea contabilităţii
nr. 82/1991, republicată, consemnează operaţiunile economico-financiare, în momentul efectuării
lor, în documente justificative, pe baza cărora se fac înregistrări în contabilitate (jurnale, fişe şi
alte documente contabile, după caz).

2
Isai Violeta, Contabilitate financiarǎ, Editura Didacticǎ și Pedagogicǎ, București, 2003, pag. 48
 Documentele contabile: jurnale, fişe etc., care servesc la prelucrarea, centralizarea şi
înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor consemnate în documentele justificative, întocmite
manual sau prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor, trebuie să
cuprindă elemente cu privire la: felul, numărul şi data documentului justificativ; sumele
corespunzătoare operaţiunilor efectuate; conturile sintetice şi analitice debitoare şi creditoare;
semnăturile pentru întocmire şi verificare, după caz.
Cele mai semnificative documente justificative folosite de agenții economici pentru
reflectarea cheltuielilor, veniturilor și rezultatelor financiare sunt: bonurile de consum, situații de
lucrǎri, state de platǎ a salariilor, dispoziții de platǎ, deconturi de cheltuieli, contracte de donație,
de sponsorizare, contracte de împrumut bancar, prospecte de emisiune, facturi, avize de însoțire,
borderou de predare-primire, ordine de platǎ, chitanțe, declarații de încasare, note de transfer-
predare primire.
Pot fi considerate documente de evidețǎ operativǎ a veniturilor și cheltuielilor: rapoartele
zilnice de fabricație, centralizatorul produselor realizate, borderou de încasǎri, jurnalul de
vânzǎri, jurnalul de cumpǎrǎri.3
Bonul de consum este un formular tipizat fǎrǎ regim special (Cod 14-3-4A). Document
care justificǎ eliberarea din magazie a unui material ce va intra in procesul de producție. Format
1/2 A4, tipǎrite pe ambele fețe, în blocuri a 100 de file. Servește ca document de eliberare din
magazie pentru consumul materialelor, document justificativ de scǎdere din gestiune și document
justificativ de înregistrare în evidența magaziei și în contabilitate.
Se întocmește în douǎ exemplare, pe mǎsura lansǎrii, respectiv eliberǎrii materialelor din
magazie pentru consum, de compartimentul care efectueaza lansarea, pe baza programului de
producție și a consumurilor normate, sau de alte compartimente ale unitații, care solicitǎ
materiale pentru a fi consumate. Bon de consum se poate intocmi intr-un exemplar in conditiile
utilizarii tehnicii de calcul.
Statul de salarii este un formular tipizat fǎrǎ regim special(Cod 14-5-1 si Cod 14-5-1/a).
Tablou unde sunt înscrise drepturile bǎnești ale salariaților unei unitǎți, tipǎrit pe o singurǎ fațǎ,
în blocuri a 100 de file. Servește ca document pentru calculul drepturilor banești cuvenite
salariaților, precum si al contribuțiilor și al altor sume datorate și document justificativ de
înregistrare în contabilitate.

3
Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 3512/2008 privind documentele financiar – contabile
 Se întocmește în douǎ exemplare, lunar, pe secții, ateliere, servicii etc., pe baza
documentelor de evidențǎ a muncii si a timpului lucrat efectiv, a documentelor de centralizare a
salariilor individuale pentru muncitorii salarizați în acord etc., a evidenței și a documentelor
privind reținerile legale, a listelor de avans chenzinal, concediilor de odihnǎ, certificatelor
medicale și se semneazǎ, pentru confirmarea exactitǎții calculelor, de cǎtre persoana care
determinǎ salariul cuvenit și întocmește statul de salarii.
Pentru centralizarea la nivelul unitǎții a salariilor si a elementelor componente ale
acestora, inclusiv a reținerilor, se utilizeazǎ aceleași formulare de state de salarii.
Plațile fǎcute în cursul lunii, cum sunt: avansul chenzinal, lichidǎrile, îndemnizațiile de
concediu etc. se includ în statele de salarii, pentru a cuprinde astfel întreaga sumǎ a salariilor
calculate și toate reținerile legale din perioada de decontare respectivǎ.
Dispoziție de încasare / plata cǎtre casierie este un formular tipizat fǎrǎ regim
special(Cod 14-4-4). Format A6 și A5, tipǎrite pe ambele fețe, în blocuri a 100 de file. Servește
ca dispoziție pentru casierie, în vederea achitǎrii în numerar a unor sume, potrivit dispozițiilor
legale, inclusiv a avansurilor aprobate pentru cheltuieli de deplasare, precum și a diferenței de
încasat de cǎtre titularul de avans în cazul justificǎrii unor sume mai mari decât avansul primit,
pentru procurare de materiale etc., dispoziție pentru casierie, în vederea încasǎrii în numerar a
unor sume care nu reprezinta venituri din activitatea de exploatare, potrivit dispozițiilor legale,
document justificativ de înregistrare în registrul de casǎ și în contabilitate, în cazul plaților în
numerar efectuate fǎrǎ alt document justificativ.
Factura este un document cu regim special care atestǎ transferul proprietǎții unui bun
cǎtre o persoana juridicǎ. Odata cu intrarea României în Uniunea Europeanǎ, din 1 ianuarie 2007
regimul facturilor fiscale s-a schimbat, fiind valabile reglementarea stabilitǎ de art.155 Cod
Fiscal referitoare la facturi.
Se emite obligatoriu de cǎtre firmele înregistrate în România în scopuri de TVA atât
pentru evidențierea TVA colectatǎ cât și pentru înregistrarea veniturilor aferente livrǎrilor de
bunuri și prestǎrilor de servicii.
Factura se emite și pentru situațiile în care nu existǎ obligația colectǎrii TVA, cum ar fi
de exemplu, operațiunile de livrǎri de bunuri si prestǎri de servicii scutite cu drept de deducere a
TVA, scutite fǎrǎ drept de deducere a TVA sau neimpozabile în România.
 Decontul de cheltuieli este un formular tipizat fǎrǎ regim special (pentru deplasǎri
externe - Cod 14-5-5). Format A4, tipǎrit pe ambele fețe, în blocuri a 100 de file. Servește ca
document pentru decontarea de cǎtre titularul de avans a cheltuielilor efectuate (în valutǎ și în
lei), cu ocazia deplasǎrii în strǎinǎtate, document pentru stabilirea diferențelor de primit sau de
restituit de titularul de avans, document justificativ de înregistrare în registrul de casǎ (în valuta)
și în contabilitate.
Se intocmește într-un exemplar de titularul de avans pentru cheltuielile efectuate pe
întreaga duratǎ a deplasǎrii.
Chitanta este un act scris prin care se dovedește primirea unei sume de bani. Chitanța
reprezintǎ documentul cel mai des utilizat de cǎtre agenții economici. Chitanța mai poate fi
definitǎ și ca un document având valoare contabilǎ, emis cu ocazia vânzǎrilor produselor sau
prestǎrii serviciilor cu plata în numerar. Chitanța trebuie sǎ includǎ în preț și TVA -ul aferent.
Emiterea unei chitanțe justificǎ automat primirea unei sume de bani in numerar de cǎtre
emitent. Chitanța reprezintǎ la fel ca și factura un document primar pe baza cǎruia se
înregistreazǎ o operațiune contabilǎ.
Ordinul de plata este un titlu de credit emis de posesorul unui cont bancar (ordinator),
adresat bǎncii care gestioneazǎ depozitul bancar respectiv, prin care titularul contului solicitǎ
bǎncii sǎ plǎteascǎ o anumitǎ sumǎ de bani unei alte persoane, denumitǎ beneficiar. Ordinul de
plata este revocabil, plata putând fi sistata de cǎtre ordinator, în orice moment. Ordinul de plata
poate fi letric, când plata se efectueaza pe baza unei scrisori adresate bǎncii, și telegrafic, când
banca realizeazǎ ordinul de platǎ pe baza unui telefon sau fax. De asemenea, ordinul de platǎ
poate fi și electronic, realizat pe internet, online, prin intermediul site-urilor bǎncilor. În funcție
de documentele date de beneficiar, ordinul de platǎ poate fi simplu, când suma este încasatǎ de la
banca pe baza unei chitanțe eliberate de beneficiar, și documentar, când beneficiarul trebuie sa
prezinte bǎncii și documentele care atestǎ livrarea mǎrfurilor sau prestarea de servicii.O platǎ
dintr-un cont la bancǎ se face în baza unui ordin de plata.
Avizul de însoțire a mǎrfii este documentul ce însoțește mǎrfurile pe timpul
transportului, dacǎ factura de livrare este întocmitǎ ulterior.
Avizul de însoțire a mǎrfii stǎ la baza întocmirii facturii și însoțește marfa pe tot
parcursul transportului mǎrfii. Avizul de însoțire a mǎrfii se folosește și în cazul transferului
valorilor materiale de la o gestiune la alta ale aceleiași firme aflate în zone diferite. Totodata
reprezintǎ un document de primire în gestiunea clientului.
Avizul de însoțire a mǎrfii poate fi definit și ca un document de încǎrcare respectiv
descǎrcare a gestiunii . Avizul poate fi întocmit și în momentul în care se transportǎ marfa în
cadrul aceleiași unitǎți , dar între subunitǎți diferite , cât și în momentul în care se trasnportǎ
marfa de la furnizor la client.
Avizul de însoțire se va arhiva în funcție de caz, adicǎ poate fi arhivat la furnizor, la unul
din compartimentele "desfacere" sau "financiar-contabil" sau la cumpǎrǎtor la departamentul
"financiar-contabil".
Contractul de donație este un contract solemn, unilateral și cu titlu gratuit prin care una
din pǎrți, numitǎ donator, cu intenție liberalǎ își micșoreazǎ în mod actual și irevocabil
patrimoniul sǎu cu un drept (real sau de creanțǎ), mǎrind patrimoniul celeilalte pǎrți, numitǎ
donatar, cu același drept, fǎrǎ a urmǎri sǎ primeascǎ ceva în schimb. Dupǎ cum rezultǎ din
aceasta definiție, ceea ce caracterizeazǎ donația este trecerea unor valori dintr-un patrimoniu în
altul fǎrǎ echivalent, cu intenția de a face o donație. Aceastǎ intenție, concretizatǎ în încheierea
contractului în forma și în condițiile prevǎzute de lege, justificǎ marirea unui patrimoniu în
detrimentul altuia, constituind cauza ei. Precizǎm, de asemenea, cǎ donația - ca varietate a
contractelor cu titlu gratuit - reprezintǎ o liberalitate, deoarece are ca efect micșorarea
patrimoniului donatorului cu bunul donat, spre deosebire de contractele dezinteresate, prin care
nu se micșoreazǎ patrimoniul celui care procurǎ altuia un folos, motiv pentru care acestea din
urmǎ nu sunt supuse regulilor de fond și de formǎ prevǎzute pentru donații.
La organizarea contabilitǎții financiare a veniturilor și cheltuielilor se ține seama de unele
dintre principiile de organizare a contabilitǎții: principiul independenței exercițiului, principiul
necompensǎrii, principiul prudenței, principiul rezultatului sau principiul conectǎrii cheltuielilor
la venituri.
Principiul independenței exercițiului presupune cǎ întreprinderea ține cont de toate
veniturile și cheltuielile aferente exercițiului pentru care se face raportarea, indiferent de data
încasǎrii veniturilor sau a plǎții cheltuielilor. Reflectarea cheltuielilor în faza de angajare și
consum, iar a veniturilor în momentul obținerii și realizǎrii lor, face din contabilitatea financiarǎ
o contabilitate de angajamente. Aceasta mǎsoarǎ profitul ca diferențǎ între venituri și cheltuieli.
 Principiul necompensǎrii presupune evaluarea și înregistrarea elementelor de activ, de
datorie, a veniturilor și cheltuielilor în contabilitate separat și interzice întreprinderilor sǎ
efectueze compensǎri între acestea, asigurându-se în acest fel transparența informației.
Întreprinderile care aplicǎ IFRS-urile pot compensa veniturile și cheltuielile dacǎ, prin excepție,
aceasta este cerutǎ sau permisǎ de un standard.
Principiul prudenței impune ca valoarea oricǎrui element sǎ fie determinatǎ ținând cont,
în special, de urmǎtoarele aspecte: luarea în considerare, în cadrul situațiilor financiare, numai a
profiturilor recunoscute pânǎ la închiderea exercițiului financiar; luarea în considerare a tuturor
obligațiilor previzibile și a pierderilor potențiale care apar în cursul exercițiului încheiat sau pe
parcursul unui exercițiu anterior, chiar dacǎ asemenea obligații sau pierderi apar între data
încheierii exercițiului financiar și data întocmirii bilanțului; luarea în considerare a tuturor
ajustǎrilor de valoare datorate deprecierilor, indiferent dacǎ exrcițiul financiar se încheie cu
profit sau pierdere.
Principiul conectǎrii cheltuielilor la venituri presupune asocierea cheltuielilor angajate cu
veniturile obținute. Este aplicabil doar în contabilitǎțile de tip dinamic, care au ca obiectiv
principal mǎsurarea performanțelor întreprinderii. În acest scop, este necesar sǎ se determine
costul activelor utilizate în activitatea întreprinderii și sǎ fie repartizat pe toatǎ durata de utilizare
a activelor respective. De asemenea, costurile trebuie înscrise în cheltuieli odatǎ cu recunoașterea
veniturilor.
Prezența principiilor în contabilitate, în general, și în ceea ce previște rezultatul, în
particular, oferǎ avantaje majore precum: contribuie la ameliorarea practicii contabile deoarece
permite soluționarea cazurilor complexe care necesitǎ înterpretǎri și opțiuni; oferǎ posibilitatea
soluționǎrii de cazuri noi; evitǎ o reglementare foarte abundentǎ a tuturor cazurilor posibile și
asigurǎ transparența informației contabile.4

4
Popa Adriana – Florina, Contabilitatea și fiscalitatea rezultatului ȋntreprinderii, Editura CECCAR, București, 2011,
pag. 177