ROMÂNIA

ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE „NICOLAE BĂLCESCU”

Facultatea de Științe Economice și Administrative
Specializarea: Contabilitate și Informatică de Gestiune
Disciplina: Comunicare si Relatii Publice

TEORII ALE COMUNICARII

Îndrumător:

Întocmit:
Sd.Sergent. BALAN Petre-Adrian
Sd.Sergent Ciobotaru Costel-Leonard
Anul III
Grupa 34B CIG

Sibiu,2019
1
 Cuprins

1. Introducere..............................................................................................................................3
2. Teorii ale comunicarii............................................................................................................3
2.1 Schema lui Harold L. Laswell (1948)............................................................................3
2.2 Modelul lui Claude Shannon si Warren Weaver (1949)..............................................4
2.3 Modelul circular al lui Charles E. Osgood si Wilbur Schramm (1954).....................5
2.4 Modelul elicoidal al lui Frank E. X. Dance (1967)........................................................5
2.5 Interactionismul simbolic................................................................................................5
2.6 Modelul ABX elaborat de Theodore Newcomb (1953)................................................6
3. Concluzie.................................................................................................................................7
4. Bibliografie..............................................................................................................................8

2
 1. Introducere

Pentru relatiile sociale si, implicit, pentru Relatiile Publice, pentru orice activitate,
indiferent care ar fi aceasta, comunicarea reprezinta o componenta esentiala, o stare si un
instrument. Ea este calea pentru intelegere, armonie si dreptate, dar si o sursa a conflictelor, a urii
si a raului.
Comunicarea se defineste ca fiind performanta de a descifra sensul, semnificatia,
legaturilor sociale, organizate si dezorganizate, cu ajutorul simbolurilor, semnelor,
reprezentarilor si a altor modalitati de modelare informationala, in scopul declansarii obtinerii
stabilitatii, amplificarii, diminurarii, amanarii sau stoparii unor comportamente individuale sau
de grup.

Atunci cand se incearca trecerea in revista a principalei arii de teorii care stau la baza
fenomenului comunicational avem de a face cu o bariera exprimata prin dificultatea de a
identifica teorii „pure” ale comunicarii.
Aria acestor teorii reprezinta cuantumul teoriilor explicative din diferite domenii:
 Psihologie
 Pedagogie
 Sociologie
 Matematica

2. Teorii ale comunicarii

2.1 Schema lui Harold L. Laswell (1948)

Intr-un articol din 1948, cercetatorul american Harold L. Laswell a elaborat prima si
poate cea mai cunoscuta formula a comunicarii, conform careia orice proces de comunicare
poate fi descris prin raspunsurile la urmatoarele intrebari: Cine? Ce spune? Prin ce canal? Cui?
Cu ce efect?

Aceasta teorie asupra comunicarii apartine paradigmei behavioriste, care considera

comportamentul uman un set de reactii la stimulii externi. Behavioristii sunt preocupati de
relatiile dintre categoriile de stimuli si anumite tipuri de raspunsuri, in sensul de comportamente
observabile si de identificarea unor pattern-uri de tip recompensa si pedeapsa care sustin aceste
reactii.

Comunicarea poate fi influentata si de contextul in care se produce si scopul cu care este

transmis mesajul. Schema lui Laswell este reprezentativa pentru primele teorii ale comunicarii,
care presupun ca emitatorul are anumite intentii de a influenta receptorul.

3
 De asemenea, primele modele au tendinta de a exagera efectele, mai ales pe cele ale
comunicarii de masa. Richard Braddock observa ca schema lui Harold L. Orienteaza
cercetatorul spre studierea unor campuri distincte, aceasta abordare fiind gresita.

Modelul a mai fost criticat si pentru ca omite feedback-ul, lucru oarecum justificat de

perioada in care a fost elaborat. Includerea feedback-ului in stadiul comunicarii a aparut mai
tarziu, odata cu dezvoltarea sistemelor de telecomunicatii. In ciuda acestor neajunsuri, schema
lui Harold L. Laswell reprezinta totusi un punct de plecare in studiul comunicarii, care a permis
dezvoltarea ulterioara a unor modele mai complexe.

2.2 Modelul lui Claude Shannon si Warren Weaver (1949)

   Mai tarziu, Claude Shanon si Warren Weaver au lucrat in laboratoarele firmei Bell

Telephone, iar teoriile si modelele lor se adreseaza in primul rand formelor de comunicare
specifice  acestei companii

Ele implica intrebari cum ar fi:

1. Care canal de comunicare poate transmite cel mai mare volum de semnale?
2. Cate din semnalele transmise de catre emitator spre receptor sunt anulate de bruiaj?

Cu toate ca aceste intrebari sunt specifice teoriei informatiei, modelul a fost utilizat cu succes
si in lingvistica si cercetarea comportamentului. El poate fi descompus in cinci elemente
functionale si un factor disfunctional. Primul element este sursa de informatii, care produce un
mesaj sau pachete de mesaje spre a fi transmise. Aceste pachete sunt transformate in semnale de
catre emitator.

La celalalt capat se afla mijlocul de receptare a mesajului, care preia semnalele, pentru ca
acestea sa fie retraduse de catre receptor. Semnalul este foarte vulnerabil la sursele de bruiaj care
se interpun intre emitator si mijlocul de receptare, astfel ca el nu este intotdeauna acelasi la
origine si la destinatie.

In incapacitatea emitatorilor de a-si da seama ca un mesaj transmis nu este intotdeauna

identic cu cel primit rezida, in opinia celor doi autori, sursa celor mai frecvente probleme de
comunicare.

Potrivit acestui model, comunicarea se produce atunci cand exista o corespondenta intre
'semnificatiile' de la cele doua capete, al emitatorului si al receptorului. Dar, asa cum sustine
Melvin L. DeFleur, aceasta corespondenta este rareori perfecta. El introduce noi componente in
modelul initial, criticat pentru linearitatea sa, pentru a arata ca sursa inregistreaza  feedback si are
posibilitatea de a-si regla modalitatea de transmitere in functie de caracteristicile destinatarului.

4
2.3 Modelul circular al lui Charles E. Osgood si Wilbur Schramm (1954)

           Modelul elaborat de Wilbur Schramm in 1954 isi are originile in lucrarile lui Charles E.
Osgood. El marcheaza o ruptura clara intre modelele liniare, care trateaza comunicarea ca pe un
proces unidirectional si modelele circulare. Spre deosebire de Claude Shannon, care era
preocupat in special de canalele care asigura comunicarea, Wilbur Schramm isi centreaza analiza
pe comportamentul principalilor actori. Totusi, intre cele doua modele exista si numeroase
asemanari.

Teoria lui Wilbur Schramm nu opereaza nicio distinctie intre emitator si receptor, cele
doua functii fiind indeplinite pe rand de catre actorii implicati.  Modelul lui Wilbur Schramm a
fost criticat pentru ca este mai putin potrivit in studiul formelor de comunicare cu feedback
redus, cum ar fi comunicarea de masa. In plus, el lasa impresia ca procesul comunicarii este
simetric. Comunicarea este adesea asimetrica in ceea ce priveste pozitia participantilor si accesul
la informatii si canale de comunicare.

2.4 Modelul ABX elaborat de Theodore Newcomb (1953)

           Modelul lui Theodore Newcomb porneste de la lucrarile de inceput ale psihologului Fritz
Heider, care a fost preocupat de gradul de concordanta sau discordanta dintre doua persoane cu
privire la o a treia sau la un obiect.

Fritz Heider sustine ca daca doua persoane au acelasi tip de atitudine una fata de cealalta
si fata de un obiect exterior, exista o stare de echilibru (ca atunci cand ele se accepta reciproc si
accepta obiectul). Daca, in schimb, persoanele se accepta reciproc, dar una accepta obiectul, iar
cealalta nu, exista o stare de dezechilibru  si ele vor face eforturi de a restabili echilibrul cognitiv.

           Ulterior, Theodore Newcomb a adus cateva completari modelului, afirmand ca procesul

comunicarii are loc doar in anumite conditii:

a) cand exista o relatie de atractie puternica intre A si B;

b) cand obiectul X este important pentru cel putin unul dintre participanti;

c) cand X prezinta o importanta comuna pentru ambele persoane.  

El si-a verificat empiric teoria printr-o cercetare asupra dezvoltarii consensului in randul
unor studenti care nu se cunosteau si care au petrecut o perioada de timp impreuna, in acelasi
camin. Totusi, trebuie avut in vedere faptul ca realizarea consensului nu este singura cauza sau
singurul efect al comunicarii. Incertitudinea sau disconfortul cauzate de disonanta cognitiva pot
fi reduse si altfel, de exemplu, prin formarea de noi relatii sau cunoasterea dovezilor care sustin
punctul de vedere.

5
2.5 Modelul elicoidal al lui Frank E. X. Dance (1967)

Intr-o dezbatere asupra modelelor lineare versus modelele circulare, Frank E. X. Dance a
observat ca acestea din urma au si puncte vulnerabile:

 Abordarea circulara sugereaza ca fluxul comunicarii se intoarce, descriind un cerc

perfect, exact in punctul de unde a plecat. Analogia cu un cerc este in mod evident
eronata'.
 Prin modelul elicoidal, Frank E. X. Dance subliniaza natura dinamica a
comunicarii, care implica elemente, relatii si contexte aflate intr-o continua
schimbare. Spirala poate lua forme diferite in functie de participanti si context. Pe
masura ce participantii dobandesc mai multe informatii si cunostinte, spirala se
largeste. Desi modelul sau nu poate fi folosit pentru o analiza detaliata, este mai
optimist decat celelalte modele, subliniind natura activa si creativitatea participantilor
la comunicare, precum si capacitatea lor de a stoca informatia.

           

2.6 Interactionismul simbolic

George Herbert Mead, unul dintre fondatorii interactionismului simbolic contemporan, a

elaborat o analiza a rolului simbolurilor lingvistice in viata individuala si colectiva. Aceasta
paradigma continua sa fie dezvoltata si rafinata astazi de catre autori mari. Conceptia
reprezentantilor interactionismului simbolic contemporan asupra comunicarii se bazeaza pe
urmatoarele asumptii:

           1) Societatea este un sistem de simboluri, iar activitatea individuala reprezinta participarea
la semnificatiile comune legate de simbolurile unei limbi. De aici rezulta expectatiile stabile,
impartasite , si pattern-uri de comportament previzibile;

           2) Realitatile politice si sociale sunt constructii ale semnificatiilor comune. Ca rezultat al
participarii la interactiunea simbolica, interpretarea realitatii sociale este conventionalizata social
si interiorizata de fiecare individ;

 4) In comunicarea dintre indivizi, comportamentul fiecaruia este influentat de

simbolurile si etichetele pe care le aplica situatiei. Oamenii nu reactioneaza automat la stimuli
externi, ci in functie de interpretarea subiectiva a situatiei.

           Abordarea interactionismului simbolic este una de natura social-psihologica, accentuand

rolul limbajului in mentinerea semnificatiilor comune asupra realitatii sociale. Ea se distinge de
alte teorii ale comunicarii prin importanta acordata activitatilor mentale ale indivizilor si a felului
in care acestea sunt modelate de conventii culturale.

           

6
 3. Concluzie

In concluzie, putem spune ca au existat mai multe teorii ale comunicarii care au ajutat la
dezvoltarea acesteia, atat prin progresia tehnicilior de comunicare cat si prin insusirea a cat mai
multor simboluri, limbaje,gesturi,etc.pentru intelegerea mai buna dintre 2 sau mai multe
persoane. Astfel comunicarea este foarte importanta pentru orice om, oferindu-i respectivului
o cale de a-si exprima sentimentele, starile sufletesti, nemultumirile, etc.

4. Bibliografie

1. http://www.afahc.ro/ro/facultate/cursuri/2017_teorii_ale_comunicarii.pdf

2. http://www.rasfoiesc.com/business/marketing/comunicare/Teorii-ale-comunicarii11.php

3. http://www.creeaza.com/didactica/comunicare-si-relatii-publice/Teorii-ale-
comunicarii981.php