1.

Explicaţi modelul circular al comunicării/comunicării didactice

Denis McQuail şi Sven Windahl consideră modelul ca fiind „o transpunere a unui fragment al
realităţii într-o formă grafică”. Astfel, un model evidenţiază elementele principale ale unui
proces şi relaţiile dintre aceste elemente. În cazul ştiinţelor sociale, modelele (prin funcţiile
de care dispun), în opinia lui Deutsch, prezintă câteva avantaje majore:
-oferă imagini de ansamblu, pe care într-un alt mod nu le-am putea avea (funcţia
organizatorică);
-au capacitatea de a explica aspecte aparent separate/dispersate, oferind astfel informaţii
simplificate (funcţia euristică);
-dau posibilitatea anticipării rezultatelor sau evoluţiei unor evenimente (funcţia de anticipare).
Dimbley şi Burton clasifică modelele în trei clase importante:
a. Clasa modelelor lineare, în care comunicarea este văzută ca un proces unidirecţional de
transmitere a mesajului de la emiţător la receptor;
b. Clasa modelelor schimbului, în care, aşa cum indică şi denumirea există două căi de
transmitere a mesajului:de la emiţător la receptor şi invers. Acest model descrie situaţia
reală de dialog;
c. Clasa modelelor contextualizate, în care contextul influenţează întotdeauna actul
comunicării, iar feedback-ul este elementul cel mai important al procesului
comunicaţional.
Clasificarea prezentată nu este limitativă, existând şi alte clasificări ale modelelor.(n.a.
Am ales această clasificare deoarece am considerat-o relevantă din perspectiva legăturii cu
situaţiile de comunicare din viaţa de zi cu zi).
În termenii cei mai generali, comunicarea implică un:emiţător, canal, mesaj (cod sau
limbaj), receptor, un raspuns/feedback şi contextul în care are loc comunicarea.Obligatoriu
trebuie avute în vedere două procese importante:
-codificarea, realizată la nivelul emiţătorului, în momentul transmiterii mesajului şi
-decodificarea, realizată la nivelul receptorului.
Codificarea înseamnă că mesajul este transmis folosind un cod sau limbaj
potrivit/adecvat pentru receptor şi pentru canalul folosit.În aceste condiţii, decodificarea este
uşor de realizat şi mesajul capătă semnificaţie, adică este înţeles.
De exemplu, într-o conversaţie dintre două persoane, codificarea mesajului este realizată prin
vorbire şi prin comunicare nonverbală (gesturi, mişcarea muşchilor etc.).În acest caz
decodificarea este realizată prin auz şi văz.
Conceptul de feedback se referă, pentru emiţător, la orice proces sau informaţie care
dovedeşte dacă şi cum receptorul/persoana căreia s-a adresat, a primit mesajul transmis.În
cazul situaţiei de comunicare faţă în faţă, feedback-ul poate fi dovedit prin întrebări, gesturi,
răspunsuri, solicitarea de repetare a mesajului parţial sau integral (ex. “nu am înţeles...repetaţi,
va rog”).
Comunicarea, însă, nu poate fi privită doar ca un proces liniar şi secvenţial de transmitere a
informaţiei de la emiţător la receptor, ci presupune interacţiune, ceea ce conduce la
înţelegerea acesteia ca proces circular. Această perspectivă, precum şi luarea în consideraţie a
factorilor fizici, psihici caracteristici emiţătorului şi receptorului, precum şi a contextului în
care are loc procesul comunicării (aspecte neglijate în modelele liniare), a condus la
elaborarea unor modele circulare ale comunicării, în care se pune accent pe interacţiune şi
feed-back (modelul Norbert Wiener, Meyer-Eppler).

Emiţător (E) canal mesaj canal Receptor

(

Feed-back

Modelul circular al comunicării

În modelul prezentat sunt evidenţiate următoarele aspecte:

- comunicarea presupune interacţiune;
- mesajul acţionează ca un stimul asupra receptorului şi implică o reacţie ce devine la
rândul său un stimul pentru emiţător (feed-back);
- receptorul are un rol la fel de important ca emiţătorul, iar schimbul de mesaje are ca
finalitate înţelegerea;
- perspectiva relaţională a comunicării, axată pe structura de personalitate a emiţătorului
şi a receptorului;
- comunicarea este un ansamblu dinamic, analiza acestuia solicitând raportarea la
contextul fizic, cultural, social, psihologic, temporal în care se realizează.
Particularizând schema generală a comunicării pentru comunicarea didactică, rezultă
următoarele:
-emiţătorul este profesorul;
 -receptorii sunt copiii/elevii/studenţii;
-mesajele didactice conţin cunoştinţele predate în timpul orelor de curs.Cunoştinţele
transmise de profesori respectă programele şcolare şi Planul cadru (repartizarea numărului de
ore/an de studiu şi discipline de studiu) în învăţământul preunivesitar şi planurile de
învăţământ (repartizarea numărului de ore pe discipline/semestru/an universitar) din
învăţământul superior;
- mesajele didactice se transmit folosind un limbaj specializat, didactic;
-canalele de transmitere a mesajelor didactice sunt diverse: directe/faţă în faţă şi
mediate:internet, platforme online, biblioteci electronice, telefonie mobilă etc.;
-feedback-ul primit de la receptori, indică dacă şi cât din mesajul transmis a fost înţeles.
O comunicare finalizată prin înţelegerea mesajelor transmise, este o comunicare
eficientă. Comunicarea didactică este o comunicare verticală, între neegali
(profesor-elev/student).
-contextul în care se realizează comunicarea didactică poate fi :formal (în înstituţiile de
învăţământ, ex.grădiniţe, şcoli, facultăţi), nonformal (ex. vizită la muzeu, spectacol de teatru,
cinematograf) şi informal (excursie)

2. Modelul Laswell
Harold Laswell a fost cercetător american în domeniul ştiinţelor politice şi are numele
legat de formula care descrie corect un act de comunicare, în condiţiile în care se
răspunde la următoarele întrebări:

Cine?
Ce spune?
Prin ce canal/Cum?
Cui?
Cu ce efect?
Această formulă de comunicare, cunoscută şi ca modelul celor 5C, are corespondenţă cu
elementele fundamentale ale oricărui proces de comunicare, după cum urmează:
Modelul Laswell Proces de comunicare

Cine? Emiţător

Ce spune? Mesaj

Cum? Canal/mijloc de comunicare

 Cui? Receptor

Cu ce efect? Efect

Laswell a identificat, pentru fiecare element al modelului sau, câte un camp distinct de
cercetare:

Modelul Laswell Câmp de cercetare

Cine? Cercetarea instituţiilor media

Ce spune? Analiza de conţinut

Cum? Analiza rolului mijloacelor de comunicare

Cui? Analiza audienţei

Cu ce efect? Analiza efectelor

Modelul Laswell evidenţiază, asemeni primelor modele ale comunicării, faptul că emiţătorul
intenţionează influenţarea receptorului, iar procesul comunicării este unul persuasiv.Mai mult
presupune că mesajele au întotdeauna efecte.Nu ia însă în considerare feedback-ul.Este un
model adecvat analizei propagandei politice.