Moldoveanu Roxana-Andreea 304

Modele comunicationale

Comunicarea este un proces ce implica un transfer de informatii prin care se mentin legaturile
interumane. Conceptului de "comunicare" nu ii revine o definitie unica, intrucat, in functie de
domeniu, specilialistii au incercat sa dezvole o formulare cat mai reprezentativa pentru acel
domeniu.

In analiza procesului de comunicare, autorii au definit diverse tipuri de modele comunicationale,

fiecare autor avand perceptii diferite in privinta sensului schimbului de informatii. Modelele au
fost clasificate in modele matematice (modelul teoriei informatiei, modelul cibernetic), modele
lingvistice (Roman Jakobson), modele sociologice (modelul Scharamm, modelul Gerbner), iar
alţi autori le clasifica in modele lineare, circulare şi interactive.

1. Modelul Shannon si Weaver (1949) - model linear

Modelul initiat de inginerii C.E. Shannon si W. Weaver are ca scop dezvoltarea unei teorii
matematice a comunicarii, ce poate fi valabila si pentru alte situatii de transfer informational.
Activand in domeniul telecomunicatiilor, fundamentul crearii acestei teorii are la baza
dificultatile tehnice cu care se confruntau in transmiterea semnalele. Astfel, cei doi au dorit sa
conceapa o teorie formala, facand abstractie de la continutul mesajului, punand accetul pe
raporturile dintre cod si canalul de transmisie. Un exemplu in acest sens ar putea fi reprezentat de
modul de gestionare al telegramelor, si anume taxarea per cuvant. Deci se are in vedere un
criteriu cantitativ, fiind exclusa valoarea afectiva a continutului acestora, deci aceasta teorie
matematica inlatura atat utilitatea, cat si intelesul mesajelor si se axeaza pe o analiza strict
sintatica a comunicarii. (Dinu M., 2009, p.11)

Modelul lui Shannon si Weaver este defavorizat din perspectiva criticilor deoarece este un model
linear, in care se distinge absenda feedback-ului. (Stănciugelu I., Tudor R., Tran A., Tran V,
2014, p.46)
Conform schemei modelului Shannon-Weaver, pasul intreprins de emitator este acela de a
transforma mesajul in semnal, pe care il transmite apoi printr-un canal, catre receptor. Receptorul
receptioneaza (in totalitate sau doar intr-o anumita masura, fiindca se distinge aparitia bruiajului)
si se realizeaza decodarea (semnalul devine mesaj), mesajul ajungand la destinatar. Succesul
comunicarii consta in a transmite cat mai multe mesaje de la sursa la destinatar, prin folosirea
aceluiasi canal, fara ca mesajul primit sa prezinte alterari.

Un exemplu de situatie in care modelul Shannon si Weaver sa fie aplicabil este cel al unui
concert transmis in direct, autorul produce un mesaj muzical pe care l-a codat sub forma unei
partituri pe care interpretul o receptioneaza si o decodifica, iar cu ajutorul tehnologiei de
transmisie audio-video, o emite catre public. Semnalul trece printr-un lant de transformari
tehnice pana este transmis la telespectatori. Televizorul este responsabil de decodificarea
semnalului electro-magnetic in semnal audio-video, astfel ochiul si urechea telespectatorilor le
receptioneaza, apoi le decodifica in mesaj catre creier in calitate de destinatar. (Stănciugelu I. et
al., 2014, p.50-51)

2. Modelul lui Wilbur Schramm (1954) - model circular

Wilbur Schramm, numit "parintele studiilor in comunicare", propune in 1954 un model al

comunicarii ce se evidentia prin forma sa circulara, potrivita in situatiile de dialog. In cadrul
acestui model, nu exista doar un singur receptor sau emitator, participantii au roluri
interschimbabile si pot realiza succesiv actiuni de codare, interpretare si decodare (Stănciugelu I.
et al., 2014, p.52).

Pe de o parte, datorita acestui model, in comunicare exista intotdeaua partea de feedback, spre
deosebire de modelul Shannon si Weaver, unde acesta este absent. In studiul "Procesul
comunicarii", Wilbur Schramm analizeaza natura comunicarii umane, reliefand faptul ca datorita
feedback-ului, procesul de comunicare devine circular, si nu linear (Schramm W., 1987).

Totodata, se distruge bariera dintre emitator si receptor, fiecare avand roluri dinamice. Pe de alta
parte, modelul este ambiguu in privinta definirii momentului in care intervine zgomotul semantic
ce cauzeaza distorsionarea comunicarii sau chiar incetarea acesteia.

Elementele componente ale procesului de comunicare

Elementele de baza ale unui proces de comunicare sunt: emitatorul, receptorul, mesajul, limbajul
(codul), canalul de comunicare (transmitere) şi efectele comunicarii.

 Emitatorul (transmitatorul) sau sursa (persoana care intiaza comunicarea, transmite

mesajul).
 Receptorul sau destinatia (persoana care primeste mesajul).
 Mesajul se afla intre cele doua puncte ale comunicarii, respectiv : transmitator și receptor.
De asemenea, mesajul reprezinta miezul procesului de comunicare si se poate defini ca o
referire la ceva din realitatea înconjuratoare (referent) ce face ca participantii la actul
comunicational sa se orienteze spre acesta
 Limbajul (codul) cuprinde simbolurile si regulile de utilizare a lor. Exemplul cel mai
notabil este limbajul natural, care utilizeaza ca simboluri cuvintele, cu ajutorul carora se
fac referiri la lucrurile din realitatea înconjuratoare.
 Contextul reprezinta cadrul in care se produce comunicarea;
 Canalul de comunicare reprezinta mijlocul fizic de transmitere a mesajului, numit și
“drumul” ipotetic sau “calea” urmata de mesaj.
 Feedback-ul aduce emitatorului informatii despre mesaj.

Construirea sensului

Problema de baza a procesului de comunicare este cea legata de construirea sensului (de cod).

Construirea sensului este un element fundamental, care produce intelegerea corecta a mesajului
si, implicit, instrumentarea comunicarii eficiente, prin crearea unui spatiu lingvistic coerent si
productiv, in care interrelationarea socioculturala vine ca reflex al eficientei actului de limbaj.
Logic si filologic, comunicarea se construieste în jurul unui subiect propus de emitator şi agreat
de receptor.

Barierele comunicarii
Barierele in procesul de comunicare se refera la orice element care ar putea reduce fidelitatea sau
transferul de mesaj. Principalele obstacole ce apar în procesul de comunicare pot fi:
 Bariere de limbaj:
- aceleasi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane;
- intre interlocutori exista deosebiri de pregatire şi experienta;
- starea emotionala a receptorului poate deforma ceea ce el aude;
- ideile preconcepute.
 Bariere de mediu
- climatul de comunicare necorespunzătoare (frig, zgomot, lumina insuficienta);
 Bariere datorate poziţiei emiţătorului sau receptorului
- imaginea pe care o are emitatorul sau receptorul despre sine si despre interlocutorul sau;
- caracterizarea diferita a situatiei in care are loc comunicarea de catre emitator şi receptor;
 Bariere de conceptie
- existenta presupunerilor;
- exprimarea cu stangacie a mesajului de catre emitator;
- lipsa de atentie in receptarea mesajului;
- concluzii grabite asupra conţinutului mesajului;
- lipsa de interes a receptorului fata de mesaj.
 Bariere în comunicare determinate de factori interni:
- Implicare pozitiva
- Implicare negativa
- Frica
- Presupuneri subiective
- Diferentele de perceptie: Modul în care privim noi lumea este influenţat de experienţele noastre
anterioare, astfel că persoane de diferite vârste, naţionalităţi, culturi, educaţie, ocupaţie, sex,
temperamente,etc. vom avea alte percepţii şi vor recepta situaţiile în mod diferit.
- Concluzii grabite: Adeseori vedem ceea ce dorim să vedem şi auzim ceea ce dorim să auzim,
evitând să recunoaştem realitatea în sine.

Concluzii
In concluzie, pentru modelul Shannon si Weaver, "a comunica" inseamna a transmite un semnal
care este primit. Notiunile de baza ale modelului sunt emitatorul, receptorul, canalul si codul.
Sursa este cu factor de decizie pentru ca decide ce mesaj sa trimita, iar zgomotul se adauga
semnalului in procesul transmiterii, neintentionat de sursa. Pe de alta parte, in modelul lui Wilbur
Schramm, cu cat continutul mesajului se apropie de valorile receptorului, cu atat va fi mai bine
primita receptia. Acest model subliniaza natura interactiva a procesului de comunicare.

Bibliografie

Mihai Dinu - Comunicarea, repere fundamentale, Ed. Orizonturi, 2009;

Wilbur Schramm, Procesul comunicarii, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1987

Irina Stănciugelu, Raluca Tudor, Adriana Tran, Vasile Tran - Teoria comunicarii, Ed.
Tritonic, 2014

Stanea Rodica - Tehnici de comunicare eficienta