DETALII TEHNICE prezenta, examen

PREZENTA OBLIGATORIE 12/14 - intrare examen nota 3

6/14 PREZENȚE ACTIVE - 1 punct - nota 4

Prezenta 12/14 - intrare examen

6/14 - prezente active - nota 5
EXAMEN online în SCRIS - sesiunea ianuarie 2022

TEMA

OPTIONAL: Platon, Apărarea lui Socrate, în Opere, vol. I, ediția a II-a, traducere în limba
română de Francisca Băltăceanu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1975, pp. 5-49
OBLIGATORIU:
An Art Made of Trust, Vulnerability and Connection | Marina Abramović | TED Talks
https://www.youtube.com/watch?v=M4so_Z9a_u0
Modern Times 1936 (Charlie Chaplin)
https://www.youtube.com/watch?v=2gLa4wAia9g

Teoria Ferdinand de Saussure.

According to this theory, the linguistic system in each individual's brain is constructed
from experience. The process of construction depends on the associative principles of
contrast, similarity, contiguity and frequency.
Saussure says that language is really a borderland between thought and sound, where
thought and sound combine to provide communication. Spoken language includes the
communication of concepts by means of sound-images from the speaker to the listener.
Saussure argued that signs only make sense as part of a formal, generalized and
abstract system. ... No sign makes sense on its own but only in relation to other signs.
Both signifier and signified are purely relational entities (Saussure 1983, 118; Saussure
1974, 120). The signifier is the object, the word, the image or action. The signified is the
concept behind the object that is being represented.

MODELE COMUNICARE
1949
Modelul matematic al informaţiei propus de Shannon şi Weaver = să cuantifice costul unui
mesaj şi al comunicării acestuia între doi poli, printr-un canal, în prezenţa unor perturbaţii -
numite zgomot sau bruiaj – , care împiedică transmiterea izomorfă a mesajului de la sursă către
destinatar (McQuail & Windahl, 2001).
CRITICĂ: ABSENȚA FEEDBACK

Modelul Lasswell 1948

Pentru a înţelege procesul comunicării de masă, avem nevoie să studiem nivelurile ce cores-
pund următoarelor întrebări: Cine? / Ce spune? /Prin ce canal? Cui? /Cu ce efect?
„supravegherea mediului, dezvăluind tot ceeea ce ar putea ameninţa sau afecta sistemul de
valori al unei comunităţi sau al părţilor care o compun,
punerea în relaţie a componentelor societăţii, pentru a produce un răspuns faţă de mediu,
transmiterea moştenirii sociale” (Lasswell, „The Structure and Function of Communication in
Society”, apud Mattelart, 2001).
Lazarsfeld şi Merton adaugă la aceste trei funcţii o a patra, cea de entertainment sau distracţie.

Model Schramm-Osgood (1954)

Modelul nu mai distinge între emiţător şi receptor, sursă şi destinatar, ci participanţii la proces
sunt consideraţi ca doi factori activi, cu acelaşi control asupra comunicării şi care îndeplinesc pe
rând aceleaşi funcţii.

Model Dance 1967

Avantajele modelului sunt că evidenţiază caracterul dinamic, cumulativ, neîntrerupt, fără un
punct de început fix, fără posibilitatea de întoarcere al comunicării.
„Această perspectivă dă seamă de faptul că într-un univers mediatic unde interactivitate şi
triangulaţia reprezintă axa de transfer a mesajelor, comunicarea se manifestă la mai multe
niveluri ale sistemelor şi se autogenerează continuu” (Caron—Bouchard, Renaud, 2010, 17).

Model DeFleur 1970

Destinatarul - rol activ în procesul de comunicare. Reacţia receptorului poartă numele de feed
back.
Comunicarea în ambele sensuri – şi de la sursă către destinatar şi de la destinatar către sursă.
Destinatarul mesajului devine la rândul său sursă de semnificaţie, care este transformată în
mesaj, pe care emiţătorul îl transformă în informa- ţie, pe care o trimite printr-un canal către
receptor, pentru a din nou transformată în mesaj şi apoi în semnificaţie.
O modificare importantă introdusă DeFleur priveşte zgomotul, care nu intervine numai la nivel
de transmitere a mesajului prin ca- nal, cum era gândit în modelul matematic, ci ca factor
perturbator în toate etapele procesului de comunicare, atât la nivelul procesului iniţiat de sursă
cât şi la nivelul răspunsului destinatarului.

MODEL Rogers şi Kincaid 1981

ţine seama de context, de potenţialul acord între participanţi, de consens şi consonanţă şi de
cadrul socio-cultural în care funcţionează reţele de comunicare interpersonală. Comunicarea -
„proces în care participanţii creează şi schimbă informaţii între ei, pentru a ajunge la înţelegere
reciprocă” (apud McQuail, Windhal, 2001, 38).
Realitățile psihologice spre care converg participanţii constau din percepții, interpretări,
înțelegeri, şi credințele. Răspunsurile emotionale la informații pot afecta fiecare dintre aceste
procese cognitive. Modelul este aplicabil comunicării între grupuri şi organizaţii, şi în
comunicarea interculturală. Acţiunile individuale de comunicare în cadrul grupurilor suscită mai
multă comunicare şi devin sursă de informaţie.
Modelul convergenţei - stabilirea relaţiilor de putere în grupuri. Puterea, concepută drept
capacitate de control asupra celorlalţi se manifestă prin comunicare verbală – sancţiuni pozitive
şi negative şi comunicare nonverbală – poziţii şi posturi adoptate, ton etc.

MODEL WOOD 1997

Comunicarea ca proces tranzacţional. Faţă de modelele anterioare porneşte de la presupoziţia
că în procesul de comunicare, văzut ca împărtăşi- re, participanţii nu sunt orientaţi fiecare către
sine, ci către noi. Poziţia comunicatorilor nu este definită de afirmaţii de tipul „Iată ce gândesc
eu. Iată ce vreau.”, ci de întrebări precum „Cum ne putem înţelege unul pe celălalt?, Cum putem
rezolva împreună acest conflict?”.
Sincronicitatea funcţiilor de transmitere, interpretare şi receptare şi de evoluţia în timp a
procesului de comunicare, sub influenţa a ceea ce s-a comunicat în situaţia respectivă la un
moment anterior, dar şi de experienţele comunicaţionale din istoria fiecărui participant. Sunt
avute în vedere câmpurile de experienţe individuale ale participanţilor, contextul în care are loc
comunicarea, zona de experienţă împărtăşită între comunicatori, şi influenţa factorului timp
asupra interacţiunii simbolice.
Contează istoria celor implicați în comunicare. Wood - participan ţii la comunicare nu sunt în
poziţii de emiţător şi receptor sau fac- tor persuasiv şi persuadat – comunicatorii participă egal şi
adesea simultan la comunicare.

J. J. Van Cuilenburg, O. Scholten şi G.W. Noomen 2004

„dacă un emiţător doreşte şi transmite informaţia (x) unui receptor, informaţia trebuie să fie
inteligibilă. Emiţătorul trebuie să-şi găsească cuvintele, să se exprime. Pentru a se face înţeles,
oral sau în scris, el trebuie să-şi codeze mesajul, să folosească coduri. O dată codat, mesajul
este transpus în semnale (y) care pot străbate canalul spre receptor. Receptorul trebuie să
decodeze mesajul transpus în semnale şi să-l interpreteze (x'). În fine, comunicarea poate
îngreunată de un surplus nerelevant de informaţie (z) sau de zgomotul de fond (noise) [...].
Reuşita în comunicare implică într-o măsură oarecare izomorfismul dintre (x) şi (x'), receptorul
acordă mesajului o semni caţie (x') care e aceeaşi ca şi pentru emiţător (x- x').

Dominique Wolton (2007)

Dezvoltarea explozivă a tehnologiilor digitale, Comunicare = Informare?.
Miza comunicării este depăşirea reticenţei şi gestionarea relaţiei cu alteritatea, despre care
avem întotdeauna o reprezentare DAR care nu se suprapune peste realitate. Incomunicarea
este rezultatul acestei diferenţe.
Comunicarea împărtăşirea valorilor şi a intereselor comune, MAI ALES construcţia unei
coabitări. Tehnologia facilitează acces info, dar fluxul din ce în ce mai abundent de informaţii se
loveşte de capacitatea limitată a oamenilor de a o procesa. Tehnologia crează legătura –
comunicaţia, dar comunicarea este extrem de fragilă, pentru că se bazează pe respectul faţă de
celălalt şi pe apărarea propriei identităţi.

Wolton avansează ideea că orice teorie a comunicării poartă în sine o viziune asupra societăţii
şi că se bazează pe un model al raporturilor sociale mai mult sau mai puţin deschise, ierarhice
sau egalitare. Concepţia pe care o susţine prin acest mo- del este în primul rând umanistă şi nu
tehnică şi poziţionează schimbul în miezul oricărei experienţe personale sau sociale.