Rezumat-modelele comunicării

ȘCOALA PROCES
Modelul Shannon și Weaver
În acest model se observă o reprezentare liniară a
procesului de comunicare.Scurt și la obiect,Shannon și
Weaver au construit acest model prin care
comunicarea nu semnifică mai mult decât trasmiterea
unui semnal care este mai apoi primit de către
receptor/destinatar.De asemenea,remarcăm natura
binară a comunicării,deoarece în acest caz,informația
transmisă poate fi primită sau nu.
Elementele principale ale acestui model sunt:
-sursa de informație
-transmițător
-semnalul
-sursa de zgomot(semnalul slab,zgomote de fond,etc.)
-receptarea semnalului
-receptor
-destinatar
Prin mijlocul de comunicare înțelegem totalitatea
mijloacelor tehnice sau fizice prin care mesajul este
transformat într-un semnal care în cele din urmă să
poată fi transmis prin intermediul unui canal de
comunicare.
Mijloacele de comunicare se clasifică în trei categorii:
-mijloacele prezentaționale(fața,corpul,etc.)
-mijloacele reprezentaționale(carte,revistă,afiș,etc.)
-mijloacele mecanice(receptorul unui telefon,email-
ul,etc.)
Modelul lui Gerbner
Acest model este mai complex decât cel
anterior,datorită elementelor elaborate de care
dispune.Gerbner introduce procesului de comunicare
percepția,producția și semnificația mesajului.Conform
modelului lui Gerbner,comunicarea este
subiectivă,imprevizibilă,variabilă și selectivă.
Schema lui Gerbner este compusă dintr-o axă
orizontală și una verticală.
Pe axa orizontală,numită și dimensiunea perceptivă,
regăsim un eveniment (notat cu E) care dă naștere unei
percepții (E1) la un agent de comunicare (M).Agentul
de comunicare poate fi om sau mașină.Percepția (E1)
se mai numește și reacția lui M, care este diferită de
evenimentul original (E).
Axa verticală,se mai numește și axa mijloacelor și a
controlului comunicării sau dimensiunea comunicării,și
urmărește relația dintre cel care comunică (agentul, M)
și produsul comunicării (mesajul).
Modelui lui Gerbner se remarcă deoarece agentul nu
mai este dispus să preia orice de la oricine,ci operează
cu o capacitate proprie de selecție experiențele sale
trecute,formarea,dar și dispoziția de moment.
Modelul lui Lasswell
Acest model priveşte comunicarea ca transmitere de
mesaje şi reprezintă versiunea verbală a modelului lui
Shannon și Weaver:comunicarea este privită ca
transmitere de mesaje, autorul fiind mai interesat de
efectele comunicării decât de înţelesuri.În acest
context,prin efect înţelegem o schimbare observabilă şi
măsurabilă a stării receptorului ce este produsă de un
element identificabil din proces.De unde se deduce că
modificând un element al procesului vom comanda şi
modificarea efectului.
Conform lui Lasswell,procesul de comunicare
îndeplinește trei funcții:
-supravegherea mediului
-punerea în relație a elementelor societății
-transmiterea moștenirii sociale
Modelul lui Newcomb
Acest model abordează în premieră rolul comunicării
într-o relație socială,și chiar în societate.
Newcomb vorbește despre orientare,care implică
deopotriva direcționare și selecție.
Astfel elementele din modelul său sunt următoarele:
A-B(reprezintă persoane,actori sociali care se află într-o
stare de atracție fie ea pozitivă sau negativă).
X-subiectul față de care A și B dezvoltă o atitudine.
Prin acest model se insinuează oarecum nevoia de
informație a unui popor.Fără ea,oamenii nu se pot
simți ca parte a societății.
Modelul Westley si MacLean
Modelul,prealabil comunicării interpersonale,vorbește
de existența a doi indivizi(A și B),unde fie A îi transmite
informații lui B,fie B caută el însuși să se informeze și
ajunge la A.
A sau B se informează primind mesaje(X’),prin
intermediul obiectelor de orientare(X1,X2,X3,etc.) care
compun mediul lui A si B.
De asemenea,acest model ține cont de
feedback(fBA),adică de reacția lui B la informația
primită de la A(X’),trimisă de acesta și recepționată.
ȘCOALA SEMIOTICĂ
Modelul lui Peirce
Schema modelului lui Peirce este compusă dintr-un
semn,un obiect și un interpretant.
Semnul nu se referă la nimic altceva decât la obiectul în
sine iar interpretantul este o altă reprezentare care se
referă la același obiect pe baza unui alt fundament.
Conform lui Peirce,exista trei tipuri de semne:
-iconul(o fotografie,o schemă,o diagramă)
-indice/semn(indicator de drum,simptomele unei boli)
-simbolul(steag)
Modelul lui Ogden si Richards
Are la bază modelul lui Peirce,însa aceștia dau
prioritate în analiza comunicarii urmatoarelor
elemente:
-realităților(lucrurilor)
-psihicului(ideilor)
-limbajul(cuvintelor)
-se reține dubla funcție a cuvintelor:gândim cu ajutorul
lor și comunicăm mai apoi cu alții cu ajutorul lor.
Modelul lui Saussure
Saussure își concentrează propriul model asupra
semnului în sine.Pentru acesta,semnul este unitatea
dintre semnificat si semnificant.
Semnificatul este un concept mental,comun pentru toți
cei care fac parte din aceeași cultură.
Semnificantul este imaginea acustica și forma fizică a
semnului pe care noi o percepem.
De asemenea,modelul ne arată relația dintre un
concept și obiectul real prin intermediul
semnificării,care exprimă defapt modul prin care omul
oferă ințelesuri noi,adică înțelege anumite aspecte.