TEHNICA DISCURSULUI PUBLIC

PREZENTARE
Conf. univ. dr. Adela FEKETE
2021
 Discursul = o producție orală / scrisă

• Discursul = o producție orală / scrisă produs

de un singur autor.
 În RETORICĂ
• o serie de dezvoltări oratorice (structurate conform unor
reguli canonice) destinate să convingă sau să
emoționeze.
Genuri de discurs:
- demonstrativ (blamare sau laudă),
- deliberativ (sfat sau îndemn la renunțare)
- juridic (apărare sau acuzare).
Din punctul de vedere al împrejurărilor în care se
pronunță, poate fi : predică, pledoarie, rechizitoriu,
comemorare etc.
 În LINGVISTICĂ
• Discursul este o suită ordonată de semne
lingvistice.
• Textul este cea mai mare unitate funcțională
care constituie cadrul structural al comunicării
prin limbă. În acesta se organizează
propozițiile/frazele.
 Elemente lingvistice precum:

• Elemente anaforice, (teoria generativă a

guvernării și a legării - Chomsky): relatia dintre
doua elemente lingvistice), de exemplu:
pronume, verbe, adverbe: „Ana a făcut asta acolo”.
• Element esențial în procesul de decodare a
textului (Halliday și Hasan, 1976) Fiecare cuvânt
reia elementele dintr-o propoziție precedentă.
De ex. Soțul și-a lăsat mașina la service. Mașina
este acolo și după o săptămână.
 Relațiile microstructurale
• De ex. într-o narațiune se repetă referirile la
persoana naratorului (I, dacă acesta e
vorbitorul), la persoana personajelor (a III-a),
la timpul în care au avut loc evenimentele
(forme de trecut ale verbelor) etc. Aceste
relații formează o rețea în interiorul
discursului, care contribuie la coerența sa.
 repetarea unui element al structurii temă-
remă a propoziției
• Mâine vremea va fi ori ploioasă, ori însorită.
Dacă plouă, rămânem acasă. Dacă e soare,
mergem în parc.
 MEZOSTRUCTURA DISCURSULUI
Entități discursive de nivel mezostructural
• Paragraful = Paragraful este o unitate
semantică și funcțională, caracterizată printr-o
temă sau o structură semantică de prim-plan.
Are un punct culminant, care denumește tema
paragrafului (se află la începutul / sfârșitul lui).
•  
• Dialogul = Entitatea de bază a dialogului este
replica.
 Tipurile de discurs
• se disting după macrostructuri tipice și factori situaționali
tipici. În determinarea lor se pot aplica câteva puncte de
vedere grupate în perechi de noțiuni opuse, ca de ex.:
• scris – oral;
• monologat – dialogat;
• cu fiecare participant prezent – numai cu un participant
prezent;
• cu structură stabilită tradițional – fără structură stabilită
tradițional;
• elaborat – spontan;
• cu conținut explicit – cu conținut implicit.
 Macrostructura discursului

Tema discursului
Structura discursivă generală
Situația de comunicare
Organizatori textuali
Tipuri de discurs
 Tema discursului
Este o reprezentare mintală cu structură internă, pe
care participanții la interacțiune o organizează într-
o anumită schemă cognitivă cu:
• o singură temă (de exemplu știrea, articolul de
dicționar, mare parte din dialogurile cotidiene),
• mai multe teme care pot fi legate între ele (de ex.
într-o expunere științifică),
• independente una de alta (ex. în conversațiile
cotidiene sau într-un talk-show).
 Structura discursivă generală
Interne structurii discursului: puncte de vedere structurale
elementare (scurtime – lungime, simplitate – complexitate,
liniaritate – ierarhie),
• unități mai mari în discurs (paragraf, capitol),
• puncte de vedere retorice;
Externe structurii discursului, referitoare la situația de
comunicare: monolog (de exemplu o narațiune), dialog, polilog.
Simplu au complexi
• un discurs simplu (ex. un mesaj scurt, o notă, un dialog),
• un discurs complex (ex. o poezie lirică).
 Situația de comunicare

• Monolog
• Dialog
• Polilog
 Organizatori textuali

• fac trecerea între părțile discursului (de exemplu pargrafe) și

marchează ordinea și progresia ideilor
• Oorganizatori textuali de timp („în cursul secolului al XIX-lea”),
• de spațiu și loc („pe malul mării”),
• de enumerare, ordine sau succesiune („pentru început”, „în
fine”),
• de explicare sau justificare („altfel spus”, „din acest motiv”),
• de ierarhizare („mai ales”, „înainte de toate”),
• de opoziție și de concesie („dimpotrivă”, „desigur”),
• de concluzie („pe scurt”, „în concluzie”)
 Tipuri de discurs

În mod tradițional se disting patru tipuri de

discurs:
• narativ,
• descriptiv,
• explicativ
• argumentativ:
• În lingvistica modernă, tipurile de discurs se disting după
macrostructuri tipice și factori situaționali tipici.  
• scris – oral;
• monologat – dialogat;
• cu fiecare participant prezent – numai cu un participant
prezent;
• cu structură stabilită tradițional – fără structură stabilită
tradițional;
• elaborat – spontan;
• cu conținut explicit – cu conținut implicit.
 Bibliografie
• Crystal, D. (2008). Dicționar de lingvistică și fonetică (ediția a VI-
a). Oxford: Blackwell. http://dx.doi.org/10.1002/9781444302776
(accesat la 1 OCT 2021)
• Bussmann, Hadumod (coord.), Dictionary of Language and
Linguistics (Dicționarul limbii și lingvisticii), Londra – New York,
Routledge, 1998, ISBN 0-203-98005-0
• https://books.google.ro/books/about/Routledge_Dictionary_of_L
anguage_and_Lin.html?id=4E00mQEACAAJ&redir_esc=y
(accesat la 1 OCT 2021)
• Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dicționar de termeni
lingvistici, București, Teora, 1998; online: Dexonline (accesat la 1
OCT mai 2021)