Rinologie

1. Afecţiunile inflamatorii ale nasului + cavităţilor anexe

Inflamaţiile nasului se prezintă diferit în funcţie de localizare lor la segmentul
cutanat(piramida nazală şi vestibulele narinare) sau la segmentul mucos (fosele nazale).
Inflamaţiile cutanate au aspectul leziunilor dermatologice –dermite + dermatoze, şi au
aceleaşi caracteristici cu inflamaţiile feţei.
Afecţiunile inflamatorii ale foselor nazale au caracterele inflamaţiilor mucoase.

 Interesează pielea piramidei nazale izolat

 Interesează regiunilor feţei
 Se datorează unor infecţii acute sau cronice

INFLAMAŢIILE ACUTE

ERIZIPELUL este infecţia streptococică a vaselor limfatice din derm. Este o boală
contagioasă , care se dezvoltă şi evoluează în grosimea dermului.
 Are o inoculare septică prmitivă sau secundară unor afecţiuni dermatologice nazale(egzemă)
 Debut brusc + brutal cu frison, apoi febră de 40 de *
 Stare generală profund alterată , manifestată prin cefalee, somnolenţă
 Se evidenţiază un eritem intens , care se întinde pe obraji , având aspect de fluture
 Se tratează cu alcool iodat + ANTB(penicilină, eritromicină, augumentin)

IMPETIGOUL este o infecţie stafilococică contagioasă , care prinde straturile superficiale ale
epidermului. Este frecventă la copii şi se manifestă sub formă de vezicule şi pustule galbene. Acestea sunt
acoperite de cruste gălbui ca ceara de albine.
Se localizează pe tegumentele feţei + nas.
Tratamentul este reprezentat de toaleta locală + Tetraciclină unguent.

HERPESUL SIMPLU
 Se întâlneşte în stări gripale
 Este determinat de prezenţa unui virus în stare latentă în celulele pielii
 Sediul este dat de pielea aripii nazale + buzele

HERPESUL ZOSTER se localizează pe ramura maxilară a trigemenului care determină

vezicule pe obraz.
Ceea ce este caracteristic este durerea precede erupţia şi poate precede erupţia , stimulând o
nevralgie dentară.

INFLAMAŢIILE CRONICE

ACNEEA JUVENILĂ îşi face apariţia în perioada pubertăţii şi continuă în tot cursul
adolescenţei. Este formată din mici vezicule –pustule , care nu lasă cicatrici inestetice.

1
 Tratamentul este reprezentat de toaletă cu apă călduţă + săpun cu sulf + JUVENAL.
ACCNEEA HIPERTROFICĂ este formată dintr-o hipertrofie a glandelor sebacee , împreună
cu ţesutul conjunctiv al lobului nazal. Pacientul prezintă o eritroză + hiperemie tegumentară datorită
hiperplaziei vasculare.
Se întâlneşte la bărbaţii beţivi. Tratamentul este dat de rezecţia tegumentului hipertrofiat +/-
grefă cutanată.

ACCNEEA ROZACEE este datorată distensiei paralitice a vaselor superficiale din pielea
nasului şi obrajilor. Apare ca o mulţime de foliculite supurat epe tegumentul piramidei nazale. Tratamentul
este toaletă cu săpun cu sulf apoi se dă cu Tetraciclină.

LUPUSUL ERITEMATOS este dat de obstrucţia foliculilor piloşi + orificiilor glandelor

sudoripare. Clinic apare eritem în fluture. Tratamentul este antimalaric.

LUPUSUL VULGAR (TBC) –reprezintă invadarea pielii nasului cu bacilul TBC şi este întâlnit
mai frecvent la femei. Pacientul prezintă nişte noduli lupici în derm pus în evidenţă prin apăsarea pielii cu o
lamelă de sticlă (aspect de jeleu de mere). Tratamentul este identic ca în TBC.

Reprezintă inflamarea tegumentelor vestibului nazal şi realizează rinitele vestibulare sau

vestibulitele.

FOLICULITA este infecţia stafilococică a foliculilor piloşi şi realizează pustule albicioase.

RAGADELE sunt fisuri sau crăpături în tegumentele narinelor , foarte dureroase pentru k se descoperă
filetele nv din derm.
EGZEMA este o dermatoză pruriginoasă cu vezicule şi scruste.

Toate aceste rinite se manifestă prin prurit local, usturimi şi durere şi se tratează prin pansamente
locale cu tampoane cu alcool iodat + pe pomeţi se aplică antb + antihistaminice (Fluocinolon).

FURUNCULUL NAZAL este un abces superficial determinat d stafilococul aureu dezvoltat în vestibulul
nazal. Are 3 faze:
1. faza de cruditate –tumor, rubor, dolor
2. faza de colectare- rotundă cu un centru gălbui , proeminent
3. faza de abcedare – când se produce ruperea stratului superficial

Tratamentul este dat de antb(Augumentin, klacid, eritrimicină, oxacilină ).

2
 Interesează mucoasa pituitară în întregime şi poartă numele de RINITĂ care este o
inflamaţie acută /cronică , banală/specifică.

INFLAMAŢIILE ACUTE

RINITA ACUTĂ BANALĂ (coriza acută) are origine virală , fiind urmată de 2-3 zile de
infecţie bacteriană. Germenii implicaţi sunt reprezentaţi de : streptococ pneumoniae, stafilococ auresus.
 Este favorizată de frig, umezeală , schimbări bruşte de temperatură
 Este favorizată de factori nazali(deviaţii sept, vegetaţii adenoide)
 Afecţiunea este mai frecventă în perioadele reci, chiar de mai multe ori pe an
 Mucoasa nazală prezintă vasoconstricţie-----vasodilataţie (edem , hipersecreţie)

Boala debutează prin semne generale: (indispoziţie, curbatură, febră, usturimi în gât, mialgii,
artralgii, frisoane). Semnele locale sunt reprezentate de : prurit nazal, obstrucţie nazală, strănuturi,
rinoree apoasă după 1-2 zile, cefalee, hipoacuzie.
După 24 de h , secreţia seromucoasă -----seropurulentă prin infecţie bacteriană.
Tratamentul este reprezentat de: aspirină, aulin, atropină, beladonă, paracetamol.

RINITELE N.N. + SUGAR

Rinita acută banală se prezintă sub formă de strănuturi, rinoree seroasă , febră, obstrucţie nazală,
alimentaţie dificilă, scădere în G. Evoluţia bolii poate fi bună şi se vindecă în 7-8 zile.
Dak secreţia este mucopurulentă pot apărea complicaţii ca otite. Tratamentul este dat de instilaţii
cu ser fiziologic călduţ. ANTB numai la complicaţii.
Rinitele bacteriene sau septice
1. rinita citrină- datorită streptococului + stafilococului , datorită sânului murdar şi ragadelor mamei
2. rinita gonococică-apare la 12-48 h şi este datorată gonococului prezent la filiera pelvinogenitală
3. rinita sifilitică- -apare la 3-4 săptămâni de la naştere şi este dat de TP.
Toate aceste 3 tipuri de rinite se manifestă prin rinoree mucopurulentă, de culoare galben-
verzuie, obstrucţie nazală, alterare de stare.
Diagnosticul este dat de examenul secreţiei, tratamentul este dat de ANTB.

RINITE AC. SPECIFICE

 RINITA GRIPALĂ- apare în epidemiile de gripă cu febră ridicată (39-40*). Epistaxisul este
frecvent.
 RINITA RUJEOLICĂ- din cursul bolilor infecţioase , este ca formă de debut la bolii infecţioase.
 RINITA DIFTERICĂ- reprezintă complicaţia difteriei faringiene

RINITELE CRONICE

RINITE BANALE
RINITA CRONICĂ CATARALĂ- se prezintă ca un guturai permanent caracterizat prin
obstrucţie nazală prelungită şi secreţii abundente mucoase sau mucopurulente galben verzui.
Produce tuse + tulburări digestive în urma căderii secreţiilor în laringe şi trahee , înghiţindu-le.
Tratamentul este dat se cure în staţiuni balneoclimaterice.

3
 RINITA CRONICĂ HIPERTROFICĂ- este caracterizată prin obstrucţie nazală permanentă , dar
cu absenţa secreţiilor.
Are 2 forme: vasomotorie(congestivă) şi parenchimatoasă.
În faza congestivă obstrucţia nazală este variabilă şi dependentă de schimbările de temperatură ,
de prânzuri abundente de decubit.
În faza parenchimatoasă se îndepărtează chirurgical excesul de mucoasă hipertrofiată.

RINITA CRONICĂ ATROFICĂ este de 2 feluri:

1. rinita cronică simplă
2. rinita cronică atrofică cu fetor(OZENA)

Rinita atrofică simplă , fără cruste şi fetiditate, este o consecinţă a rinitelor din bolile infecto-
contagioase.

Ozena este caracterizată prin triada simptomatică : atrofie, cruste, fetiditate. Fetorul
caracteristic din ozenă provine din prezenţa crustelor galben verzui.
Pacientul nu percepe mirosul dezagreabil datorită atrofiei mucoasei nazale, care se extind la
nivelul mucoasei olfactive. Este mai frecventă la femei, debutează la pubertate ca o rinită cronică muco-
purulentă.
Germenii implicaţi sunt reprezentaţi de klebsiella, cocobacili, corynebacteria.
Tratamentul are următoarele obiective:
 debarasarea foselor nazale de secreţiile crustoase, prin spălături cu ser fiziologic
 combaterea mirosului neplăcut prin adm de mentol, eucaliptol
 combaterea uscăciuni cu vitamină A
 combaterea infecţiei

RINOPATIA VASOMOTORIE- este o tulburare a funcţiei vasculo-calorice a nasului care este

supusă unei alterări a sistemului trigemino-simpatic. Este datorată unor factori care perturbă echilibrul
vasomotor al nasului(emoţii , frică, mâhnire, pubertate, sarcină).
Boala se manifestă prin obstrucţie nazală şi rinoree excesivă. Tratamentul constă în execiţii
fizice, băi reci, efedrină, sedative, antiinflamatorii.

RINITA ALERGICĂ- este forma de manifestare la nivelul nasului şi a cavităţilo anexe.

Mecanismul reacţiei alergice are sediul la nivelul mucoasei şi este următorul:
 prezenţa în organism a unei substanţe străine(antigen, alergen)
 prezenţa acestora duce la formarea de substanţe antagoniste(anticorpi)
 reacţia patologică formată este direct proporţională cu contactul dintre antigen şi anticorp şi cu
gradul de sensibilitate al pacientului.
Simptomatologia este reprezentată de strănuturi repetate, rinoree apoasă, obstrucţie nazală. La
examenul rinoscopic, mucoasa pituitară apare edemaţiată, palidă , violacee/hiperemică.
Sunt mai multe forme clinice ale alergiei nazale:
 RINITA PERIODICĂ
 SINUZITA ALERGICĂ SEROASĂ
 SINUZITA ALERGICĂ POLIPOASĂ
TRATAMENTUL alergiei nazosinusale este general şi local. Cel general este reprezentat de :
1. îndepărtarea alergenului
2. acţiunea asupra conflictului antigen-anticorp
3. acţiunea asupra efectelor locale ale procesului alergic(claritine)
Tratamentul local este medicamentos şi chirurgical.

4
RINITELE CRONICE SPECIFICE

TBC NAZALĂ – este determinată de localizarea primitivă sau secundară a BK la nivelul foselor
nazale. Simptomatologia este dominată de rinoree mucopurulnetă , cruste, durere locală, obstrucţie nazală.
Sunt mai multe forme clinice: lupusul , TBC ulceroasă + cazeoasă , tuberculom, TBC
osteocartilaginosă.
Tratamentul este anti TBC.

SIFILISUL NASULUI se poate întâlni în toate fazele evolutive:

 şancru
 lues
 sifilis terţiar
Tratamentul este antiluetic.

SCLEROMUL NAZAL se caracterizează prin leziuni infiltrative şi stenozante în fosele nazale. ,

faringe, laringe, trahee.
Clinic prezintă mai multe stadii evolutive:
1. cataral- rinită mucopurulentă
2. atrofic- cruste în ambele fose nazale
3. granulomatos –cu noduli în fosele nazale, faringe, laringe, trahee
Diagnosticul se pune pe biopsie unde se evidenţiază celule Mikulicz, iar pe cultură se evidenţiază
Klebsiella. Tratamentul este dat de administrarea de streptomicină 1g/zi timp de 4 săptămâni, urmat de 2 g
de tetraciclină /zi mai multe luni.

LEPRA NAZALĂ –provoacă leziuni granulomatose la nivelul nasului şi feţei cu deformări grave
nazofaciale + tulburări de sensibilitate. Tratamentul se face cu sulfone-PROMINĂ 200 mg/ ZI.

Inflamaţia mucoasei nazale poartă numele de SINUZITĂ.

SINUZTELE ACUTE
SINUZITELE ACUTE MAXILARE
Sunt date de cauze rinopatice şi odontopatice. Cauzele locale rinogene favorizează trecerea
inflamaţiei din nas în sinus. Germenii implicaţi sunt: streptococul pneumoniae, haemophilus influenzae.
Din punct de vedere anatomopatologic sunt 2 forme:
 forma catarală acută – mucoasă sinusală îngroşată , congestionată, edemaţiată
 forma purulentă simplă- unde apare secreţia purulentă.

Simptomele locale subiective constau în senzaţia de tensiune, plenitudine intranazală sau

hemicranie, durere spontană provocată de efectul mecanic al acumulării puroiului.
Obiectiv se constată rinoree abundentă seromucoasă, mucopurulentă. La palparea peretelui
anterior al sinusului maxilar se constată sensibilitate accentuată.
Puncţia sinusului maxilar confirmă diagnosticul de sinuzită supurată , evidenţiind secreţii
purulente în lichidul de spălătură, cu aspect de gălbenuş de ou.

5
SINUZITE ACUTE FRONTALE
Se manifestă prin durere , cu următoarele caracteristici.:
 apare zilnic dimineaţa la ore fixe
 atinge intensitatea maximă la prânz
 cedează o dată cu eliminarea puroiului din nas
Durerea este explicată de prezenţa mecanică a puroiului care se acumulează pe timpul nopţii în
sinusul frontal , iar dimineaţa datorită poziţiei anatomice a canalului fronto-nazal pe peretele inferior al
sinusului , puroiul apasă pe mucoasa inflamată şi edemaţiată.
La palpare , regiunea frontală sinusală este dureroasă. Tratamentul este dat de administrarea de
antibiotice(amoxacilină, penicilină, augumentin)

SINUZITELE CRONICE
Cronicizarea unei sinuzite acute este dată de nediagnosticarea sau de netratarea la timp al
puseului acut.
Histopatologic avem:
 forma hipertrofică-edem al mucoasei sinusale
 forma supurantă-infecţia mucoasei sinusale
 forma hiperplazică- aspectul sclerogen al mucoasei
Bacteriologia este reprezentată de: hemofilus influnetae, streptococul alfa hemolitic,
stafilococ aureu, klebsiella.
Tratamentul este chirurgical-curativ.

2. Traumatismele nazo-sinusale
Corpii străini nazali

Corpii străini sunt clasificaţi în exogeni şi endogeni. Corpii străini exogeni sunt întâlniţi la copii
şi sunt induşi pe cale narinară , unilaterală. Natura lor este reprezentată de : boabe de porumb, fasole, jucării,
nasturi, gumă, mărgele.
Aceşti corpi sunt introduşi în glumă, joacă, curiozitate.
O altă pătrundere este reprezentată de este cea coanală, când sunt proiectate din gură în timpul
alimentaţiei , diverse fragmente, în urma unui acces de strănut, tuse, râs. Foarte rar pot pătrunde corpi străini
în urma unor traumatisme(accidente de muncă sau de circulaţie).
Simptomele caracteristice sunt : obstrucţie nazală unilaterală, senzaţie de gâdilătură,
strănut, hidroree.
Dak corpul este ascuns sau ignorat apare rinoreea purulentă fetidă. Diagnosticul se pune din
anamneză, rinoscopia anterioară.
Corpii străini se extrag pe locul pe unde au fost introduşi. Pentru cei introduşi pe cale coanală, se
foloseşte un cârlig bont care este mai lung decât limitele corpului străin. Acesta este tras în exterior spre
vestibulul narinar.

Traumatismele nasului

Poziţia centrală (mijlocul feţei), a nasului îi determină acestuia frecvent, diverse traumatisme.
Piramida nazală poate fi lezată , având k etiopatogenie, accidente de muncă, rutiere, agresiune
individuală.
Simptomatologie este specifică fiecărei forme anatomo-clinice.
Cea mai simplă formă clinică este excoriaţia piramidei nazale , unde este interesat numai
stratul tegumentar, cu aspect de zgârietură. Contuzia zdrobeşte ţesuturile, produce echimoze şi hematoame.
Nu necesită tratament general, ci doar local , igiena cu antiseptice.

6
 Plăgile pot fi superficiale sau profunde, putând descoperii oasele proprii ale nasului. Ele necesită
toaletă cu apă oxigenată, cloramină, sutură, tratament cu antibiotice.
Fractura. Oasele nasului pot fi interesate de o fractură simplă cu deplasare sau fractură
cominutivă cu deplasare. Ele pot fi fracturate singure, sau în contextul unei agresiuni mai violente când sunt
interesate şi oasele vecine.
Deformările şi aspectul clinic sunt dependente de mecanismul de producere al fracturii, de forţa
şi de direcţia loviturii.
Bolnavii cu fractura oaselor proprii acuză: epistaxis, durere nazală, obstrucţie nazală, crepitaţii
osoase, mobilitate anormală la palpare. La inspecţie se observă echimoze palpebrale. Rx stabileşte tipul de
fractură. Tratamentul presupune reducerea ortopedică a focarului de fractură.
Hematomul septului se manifestă prin durere senzaţie de jenă, obstrucţie nazală. Tratamentul
este chirurgical prin incizie, drenare, antibiotice.
Luxaţiile nasului interesează oasele proprii şi cartilajul septal. Lovitura laterală luxează oasele
proprii nazale modificând forma rădăcinii nasului. Dak loitura acţionează antero-posterior , se luxează
cartilajul-fractura Jarjaway.

Fracturile sinusurilor paranazale

La nivelul sinusului maxilar pot interesa pereţii: anterior, superior, inferior, intern, extern. La
nivelul sinusului maxilar, pot interesa pereţii: anterior, inferior + leziuni crbl.
La inspecţie se observă înfundarea peretelui anterior cu echimoze palpebrale şi periorbitale,
durere, şi tumefacţia părţilor moi. Rx arată fractura. Tratamentul este strict chirurgical prin eschilectomie.

Hemoragia nazală(EPISTAXISUL)

EPISTAXISUL este scurgerea de sânge prin nas picătură cu picătură. Este întâlnit frecvent în
practica medicală, el fiind sub formă uşoară (cantitate mică, oprit spontan), fie sub formă gravă care pune
viaţa bolnavului în pericol.
ETIOPATOGENIE:
1. cauze locale:
 eroziune a capilarelor zonei KisselBach, care este supusă unor traumatisme precum scărpnat
 inflamaţie acută sau cronică ale mucoasei nazale
 ulcerul trofic perforant al septului
 tumorile cavităţilor nazale şi a sinusurilor paranazale
2. cauze generale:
 HTA, ATS
 Hepatita virală , ciroza hepatică
 IRC , IRA
 Boli de sânge
 Tratament cu anticuagulante
Simptomatologia este dramatizată deoarece sângerarea totdeauna sperie indiferent de cantitate.
Pot apărea hTA, tegumente + mucoase palide, transpiraţii, sete. Diagnosticul + este uşor de pus datorată
exteriorizării sângelui prin cavitatea nazală fie exterior fie posterior. Diagnosticul etiologic se stabileşte prin
anamneză examen obiectiv local , examene paraclinice.
Diagnosticul de gravitate se pune în funcţie de cantitatea de sânge pierdut. De la prima vedere se
poate pune şi diagnosticul de sediu.
Tratamentul epistaxisului urmăreşte oprirea sângerării, vindecarea afecţiuni cauzale , şi
combaterea anemiei.

7
 Sunt îndepărtaţi aparţinătorii, se descheie gulerul cămăşii se debarasează fosele nazale de
cheaguri.
În epistaxisul uşor se va face compresiunea digitală a aripii nazale pe sept sau aplicarea în fosa
nazală sângerândă a unui tampon de vată îmbibată în apă oxigenată.
În epistaxisul mijlociu se vor aplica local tampoane biologice sau meşe rezorbabile , care în
contact cu sângele formează o masă gelatinoasă ce asigură hemostaza.
Dak sângerarea nu dispare se face tamponamentul anterior sub protecţie de antibiotice ,
hemostatice pe cale generală timp de 48 de h. După efectuarea tamponamentului anterior, controlul
hemostazei se face prin bucolaringoscopie.
În cazuri mai grave când nu se opreşte sângerarea se practică ligaturi de arteră carotidă externă,
arteră etmoidală superioară.

3. Tumorile nazo-sinusale

I.A. Tumorile benigne ale piramidei nazale

CHISTELE DERMOIDE au dimensiuni variabile formă sferică, renitente, mobile, situate pe
linia mediană. Prin infectare secundară , ele pot fistuliza. Tratamentul este chirurgical şi constă în exereza
întregii pungi chistice.
PAPILOMUL CORNOS- este o t. Conjunctivo- epitelială care predomină epidermic, care se
extirpă prin electrocuagulare.
HEMATOMUL se recunoaşte prin coloraţia sa roşie violacee, putând interesa vasele
arteriale/venoase.
BOTRIOMICOMUL este o tumoare a dosului nasului.
I.B. Tumorile benigne ale foselor nazale
Indiferent de structura histologică , simptomatologia constă în obstrucţie nazală.
PAPILOAMELE FOSELOR NAZALE sunt formaţiuni conopidiforme galben cenuşii care se
găsesc la nivelul vestibului narinar al foselor nazale. Tumora poate fi sesilă sau pediculară , biopsia dă
diagnosticul +.
OSTEOMUL FOSELOR NAZALE este o proliferare osoasă situată în porţiunea înaltă a
foselor nazale.
CONDROMUL
ADENOMUL
POLIPUL SÂNGERÂND AL SEPTULUI NAZAL
I.C. Tumorile benigne ale sinusurilor paranazale
MUCOCELUL EDMOIDO-FRONTAL se dezvoltă prin retenţia de mucus la 2 sau mai multe
celule etmoidale. Are ca etiopatogenie infecţia sinusală cronică traumatismele.
Cu timpul se formează un chist de retenţie (mucocelul), care capătă dimensiuni … producând
eroziunea pereţilor osoşi.
Clinic este o tumefacţie unilaterală situată la rădăcina nasului(etmoidal) , iar pentru cel frontal
este situată tumefacţia mai sus. La palpare apare k o minge de ping-pong. Diagnosticul se pune pe
radiografiile de SAF, CT.
Tratamentul este chirurgical şi este dat de exereza externă.
OSTEOMUL FRONTAL ŞI ETMOIDAL este o tumoare osoasă care se găseşte mai des la
sinusul frontal. Se descoperă întâmplător, diag + este dat de Rx, tratament este chirurgical, prin extirpare.
II. Tumorile maligne ale nasului
CANCERELE PIRAMIDEI NAZALE au caracterul cancerului de piele şi se dezvoltă pe
leziuni preexistente , inflamatorii sau tumorale benigne. Ca factori favorizanţi avem microtraumatisme
repetate , expuneri prelungite la soare.

8
 Clinic se prezintă sub formă de ulceraţii sângerânde (carcinoame), sau de nodozitate multilobată
subcutanată (sarcoame). Se tratează prin excizie chirurgicală sau prin radioterapie de contact.
Cancerul foselor nazale + al sinusului etmoidal
Depinde de 3 factori:
1. inflamaţia cronică a mucoasei pituitare
2. metaplazii ale mucoasei
3. tumori benigne neglijate ale foselor nazale
Are frecvenţă netă la muncitorii care lucrează în industria lemnului(tâmplari). Dpdvd HP poate fi
epitelial, conjunctiv, sau mixt.
Ca simptomatologie , el evoluează în 3 stadii:
1. debut- rinită banală, tumorea este nedureroasă
2. stare- rinoree mucopurulentă, mici epistaxisuri, obstrucţie nazală progresivă
3. terminală- tumora se dezvoltă în toate direcţiile şi invadează trompa lui Eustachio
Diagnosticul se pune pe biopsie.
Tratamentul chirurgical
 pt etajul sup se face etmoidectomie
 pt etajul mijlociu se face extirparea tumorii
 pentru etajul inferior se face la fel , extirparea tumorii + rezecţia platoului palato-dentar
 pentru interesarea celor trei etaje-se combină cele 3 tehnici.
Tratamentul cu agenţi fizici constă în aplicarea pre şi postoperatorie a cobaltterapiei.
Tratamentul medical este format din antibiotice, antiinflamatoare.
Prognosticul este foarte grav, supravieţuirea la 5 ani este de 40%.
CANCERUL SINUSULUI MAXILAR
Este foarte rar, Hp este format din tumori epiteliale, dar şi conjunctive. Clinic i se descriu tot 3
stadii:
1. latenţă- asimptomatică / manifestări de rinosinuzită
2. deformare- bombarea fosei nazale ipsilaterale, deplasarea globului ocular, bombarea
regiunii palatine
3. invazie-tumora distruge pereţii sinusului maxilar şi se extinde la zonele învecinate
Tratamentul este chirurgical şi radioterapic, după schema de la cancerul etmoido-nazal.
Prognosticul este acelaşi ca mai sus.

4. Tulburări nervoase
A. Tulburări senzoriale
ANOSMIA –reprezintă abolirea mirosului. Bolnavii cu anosmie, nu au nici gust nici miros.
Anosmia are cauze multiple:
 obstrucţie mecanică-deviaţie de sept, tumori
 atrofia, alterarea epiteliului olfactiv-intoxicaţii cu nicotină
 nevrite olfactive-gripă, viroze
 atrofia nv olfactiv
Diagnosticul anosmiilor se pune pe interogatoriu, rinoscopie anterioară / posterioară, examenul
funcţiei respiratorii nazale, şi examenul funcţional olfactiv calitativ şi cantitativ.
CACOSMIA –reprezintă perceperea de către o persoană sau de anturaj a unor mirosuri urâte ce
par a proveni din căile aerodigestive superioare.
Diagnosticul pozitiv se pune pe pune pe baza senzaţiilor bolnavilor şi pe baza examenului
obiectiv fizic şi funcţional.
Cacosmiile subiective sunt percepute numai de bolnav, în cazul gripei sau a traumatismelor
craniene a regiunii frontale sau occipitale.

9
 Cacosmiile obiective sunt percepute atât de bolnav cât şi de anturaj. Tratamentul urmăreşte
îndepărtarea cauzelor.
PAROSMIA reprezintă interpretarea eronată a mirosurilor , mirosul real există, numai k este
perceput neplăcut , chiar dak este perceput agreabil. Apare în stări fiziologice: sarcină, alăptare, menopauză,
sau stări patologice precum gripă, surmenaj, tabes.
HIPEROSMIA-miros exagerat.

B. SINDROAMELE SENZITIVE
HIPERESTEZIA NAZALĂ-Se întâlneşte la nevropaţi , în stările neuroartritice, la cei cu
dezechilibru vagosimpatic sau stările alergice. Ea se manifestă printr-un exces de sensibilitate care este în
strânsă legătură cu exagerarea mirosului.
Diagnosticul + este unul deductiv , bazat pe manifestări subiective şi pe unele elemente ale
examenului fizic. Ca elemente de tablou clinici avem dureri locale şi locoregionale, obstrucţie nazală ,
strănut, lăcrimarea, hidroreea. Respiraţia determină senzaţia de frig dureros.
Cefalea rinogenă are sediul la rădăcina nasului cu iradieri periorbitare, retroorbitare, ceafă, gât.
Durerea este rezultatul iritaţiei terminaţiilor trigemenului în zona pituitarei.
ANESTEZIA pituitarei se manifestă prin senzaţia de greutate respiratorie nazală şi dispariţia
refluxului de strănut, pierderea sensibilităţii tactile şi dureroase şi abolirea refluxului nazo-facial(absenţa
lăcrimării).
TULBURĂRI REFLEXE VAGOSIMPATICE- se datoresc iritaţiei filetelor trigemino-simpatice
din pituitară şi se manifestă prin tuse, fenomene astmatiforme, aritmii, tahicardii, spasme esofagiene.

5. Malformaţiile nasului

MALFORMAŢII CONGENITALE sunt exonazale şi endonazale. Dintre cele exonazale unele creează
simple prejudicii estetice , iar altele se repercută şi asupra fiziologiei nazale.
 Chistele şi fistulele nasului – sunt tumorete sferice sau ovalare , renitente şi aderente de planul osos
al dosului nasului, situate median sau paramedian. Sunt chiste sebaceea sau dermoide cu conţinut
sebaceu , cu firişoare de păr. Tratamentul constă în extirparea pungii chistice şi traiectului fistulos.
 Chistele planşeului narinar- sunt asemenea k cele de mai sus , dar cu sediul în vestibulul nazal şi
ablaţia chirurgicală se face prin vestibulul bucal.
 Angioamele- sunt tumori vasculare moi, violacee de formă şi dimensiuni diferite dezvoltate în şanţul
nazogenian cu deformarea obrazului , a buzei superioare, vestibulul nazal.
 Limfangioamele-sunt tumori limfatice kistice sau cavernoase.
 Meningoencefalocelul – este hernierea conţinutului endocranian şi se prezintă ca o tumore
neregulată, netedă, boselată , sesilă, dură/moale. Tratamentul este neuro-chirurgical –extirparea
masei tumorale herniate.
 Imperforaţia sau atrezia coanală- este obstrucţia membranoasă , cartilaginoasă sau osoasă ,
parţială sau totală , uni sau bilaterală a coanelor. Diagnosticul este precizat prin instilarea în fosa
nazală a unei soluţii de albastru de metilen şi urmărirea apariţiei colorantului în faringe. Se mai face
o Rx cu lipiodopol , de faţă şi profil.
 Atrezia fosei nazale- înseamnă reducerea sau dispariţia lumenului cavităţii nazale prin alipirea
cornetelor de sept, având drept consecinţă insuficienţa respiratorie sau obstrucţia nazală.
 Malformaţiile septului nazal- reprezintă cea mai frecventă malformaţie endonazală şi constă în
modificarea formei şi poziţiei septului de la planul medio-sagital.
 Atreziile sau imperforaţiile narinare- pot fi membranoase, fibroase sau cartilaginoase.

10
 6. Sindroame fiziopatologice nazale

SINDROMUL SECRETOR
 Hidroreea nazală-reprezintă o tulburare în exces a secreţiei mucoasei pituitare (hipersecreţie). Este
întâlnită în prima fază a unei corize banale. Diagnosticul + se pune pe caracterul secreţiei.
 Rinoreea purulentă- reprezintă ca o secreţie groasă galben verzuie , care pătează batista şi o
apretează.
 Secreţia crustoasă- sunt secreţii întâlnite în rinita atrofică ozenoasă şi neozenoasă. Sunt cu miros
fad, fetid.

INSUFICIENŢA RESPIRATORIE NAZALĂ

Obstrucţia nazală este o tulburare a funcţiei respiratorii a nasului , apărută în urma prezenţei
obstacolelor în fosele nazale.
Sunt 2 tipuri de obstrucţie nazală –prin obstacol funcţional, alta prin obstacol mecanic. În cadrul
unei obstrucţii nazale diagnosticul + se bazează pe tulburările respiratorii nazale la care se adaugă tulburări
ale mirosului , gustului, vocei.
Tulburările respiratorii constau într-o senzaţie de greutate în respiraţie , intensitatea depinde de
rapiditatea instalării obstrucţiei, care poate fi uni sau bilaterală.
Bolnavii prezintă tulburări respiratorii mai accentuate noaptea, dorm mai greu, au coşmare,
sforăie, dimineaţa se trezesc obosit, cu gura şi gâtul uscat, răguşală.
Tulburările de miros- se traduc prin lipsa pătrunderii aerului inspirator în fanta olfactivă.
Tulburările vocii- rinofonie.

11