Școala Postliceală ‘‘ Charles

Laugier ‘‘ Craiova
AMF III

REFERAT APITERAPIE

ELEV:OBLEAGĂ RENATA FLORENTINA

- CRAIOVA 2020-
APITERAPIA

Apiterapia reprezintă terapia tradițională care folosește mierea, polenul, ceara,

laptișorul de matcă, propolisul, veninul de albine și alte produse ce țin de complexa alchimie
a stupului în vederea sănătății corpului omenesc, pentru a trata diferite afecțiuni.
Este o alternativă naturală de tratament, fundamentată stiinţific prin nenumărate
studii şi experimente clinice. Produsele apicole au o mare paletă de proprietăţi biologice şi
acţiuni farmacologice benefice în menţinerea sanătatii corpului omenesc.
Utilizarea produselor apicole și, în special, a veninului de albine datează din Grecia
antică, Egipt si China.
Mierea este bogată în zaharuri simple (glucoză și fructoză) și dispun de o putere
totală de îndulcire mai mare decât a zahărului.
Valoarea nutritiva a mierii nu se limitează la aceea a zahărului, mierea conținând și
cantități mici de vitamine (vit. B, C), vitamina B1, și reprezintă carburant pentru celulele
organismului. Elementele minerale (Ca, Fe, P) pe care le întâlnim în mierea polifloră și în
mierea de masă, aminoacizii liberi, enzimele, completează paleta de elemente nutritive de
care organismul nostru beneficiază de câte ori mâncăm miere.
Roua de miere este acea substanță dulce, limpede și vascoasă, uneori solidificată, ce
se găsește în anumite perioade ale anului pe frunzele, ramurile sau tulpinile plantelor.
Polenul este cea mai importantă hrană structurală pentru albine. Polenul asigură
producerea lăptișorului de matcă și a cerii. Pe lângă rolul important pe care îl are în viața
albinelor, polenul prezintă o importanță capitală din punct de vedere biologic, deoarece
reprezintă elementul sexual bărbătesc ce contribuie la fecundarea florilor, respectiv
formarea semințelor și perpetuarea speciilor vegetale. Are o compozitie foarte complexă,
conținând pe lângă o proporție importantă de proteine, zaharuri, grăsimi și substanțe
minerale și o însemnată cantitate de vitamine (B1, B5, B2, C, D, E, A), conține de asemenea
provitamine (coroteroizi) cu un rol însemnat în procesele de digestie, asimilație și apărare a
organismului.
Ceara nu este un produs vegetal ci o “transpirație” a albinelor. Lucratoarele strânse
în ciorchine secretă ceara care este eliminată sub forma de mici pelicule translucide din
ultimele patru inele abdominale. Ceara este un produs de excreție pe care albina îl produce
consumând miere și polen. Mirosul si culoarea cerilor variază dupa regiuni și floră, la fel ca și
la mierea.
Laptișorul de matcă este un produs glandular excretat în faringe de către glandele
frontale, numite si furingiene. Are un conținut ridicat de proteine, de vitamine precum și
faptul că această hrană produsă de glandele albinei determină dezvoltarea ovarelor viitoarei
matci. Lăptișorul de matca nu este un medicament, ci un aliment natural.
APITERAPIA

Apiterapia reprezintă terapia tradițională care folosește mierea, polenul, ceara,

laptișorul de matcă, propolisul, veninul de albine și alte produse ce țin de complexa alchimie
a stupului în vederea sănătății corpului omenesc, pentru a trata diferite afecțiuni.
Este o alternativă naturală de tratament, fundamentată stiinţific prin nenumărate
studii şi experimente clinice. Produsele apicole au o mare paletă de proprietăţi biologice şi
acţiuni farmacologice benefice în menţinerea sanătatii corpului omenesc.
Utilizarea produselor apicole și, în special, a veninului de albine datează din Grecia
antică, Egipt si China.
Mierea este bogată în zaharuri simple (glucoză și fructoză) și dispun de o putere
totală de îndulcire mai mare decât a zahărului.
Valoarea nutritiva a mierii nu se limitează la aceea a zahărului, mierea conținând și
cantități mici de vitamine (vit. B, C), vitamina B1, și reprezintă carburant pentru celulele
organismului. Elementele minerale (Ca, Fe, P) pe care le întâlnim în mierea polifloră și în
mierea de masă, aminoacizii liberi, enzimele, completează paleta de elemente nutritive de
care organismul nostru beneficiază de câte ori mâncăm miere.
Roua de miere este acea substanță dulce, limpede și vascoasă, uneori solidificată, ce
se găsește în anumite perioade ale anului pe frunzele, ramurile sau tulpinile plantelor.
Polenul este cea mai importantă hrană structurală pentru albine. Polenul asigură
producerea lăptișorului de matcă și a cerii. Pe lângă rolul important pe care îl are în viața
albinelor, polenul prezintă o importanță capitală din punct de vedere biologic, deoarece
reprezintă elementul sexual bărbătesc ce contribuie la fecundarea florilor, respectiv
formarea semințelor și perpetuarea speciilor vegetale. Are o compozitie foarte complexă,
conținând pe lângă o proporție importantă de proteine, zaharuri, grăsimi și substanțe
minerale și o însemnată cantitate de vitamine (B1, B5, B2, C, D, E, A), conține de asemenea
provitamine (coroteroizi) cu un rol însemnat în procesele de digestie, asimilație și apărare a
organismului.
Ceara nu este un produs vegetal ci o “transpirație” a albinelor. Lucratoarele strânse
în ciorchine secretă ceara care este eliminată sub forma de mici pelicule translucide din
ultimele patru inele abdominale. Ceara este un produs de excreție pe care albina îl produce
consumând miere și polen. Mirosul si culoarea cerilor variază dupa regiuni și floră, la fel ca și
la mierea.
Laptișorul de matcă este un produs glandular excretat în faringe de către glandele
frontale, numite si furingiene. Are un conținut ridicat de proteine, de vitamine precum și
faptul că această hrană produsă de glandele albinei determină dezvoltarea ovarelor viitoarei
matci. Lăptișorul de matca nu este un medicament, ci un aliment natural.
Propolisul se prezintă sub forma unei mase solide de culoare brun-cafenie, cu nuanțe
verzui, cu structura neomogena, aspect marmorat, consistență dură și cu urme de
impurități. Pentru obținerea unui preparat bogat în substanțe active este necesar să se
selecteze blocurile de propolis urmărindu-se mai ales ca acestea să nu conțina un procent
ridicat de ceară, impurități sau semne de degradare.

Apiterapia este utilizata pentru a trata o serie de boli si simptomele acestora, precum si
durerile cauzate de leziunile acute si cronice. Leziunile si problemele pe care apiterapia le
pot trata includ:

● rani
● durere
● arsuri
● tendinita etc.

In timpul tratamentului cu apiterapie, produsele de la albine pot fi:

● aplicate local
● administrate pe cale orala
● injectate direct in sange
 Cheia pentru a beneficia de apiterapie este sa consumati produse apicole crude si
nefiltrate. Calitatea conteaza mai mult ca niciodata, mai ales cand vorbim de miere.
Apiterapia poate include utilizarea tuturor produselor create natural de albine. 

Veninul de albine

Este o formă de terapie ce provine din Grecia antică și China. Mai multe rapoarte
științifice sugerează efecte anti-reumatice și antiinflamatorii. Se administrează sistemic sau
sub forma de apipunctura – acupunctura cu venin de albine. Veninul de albine este cunoscut
pentru conținutul a numeroase componente active, incluzând peptide, enzime si molecule
mici (de exemplu, histamina). 
Acupunctura de venin din albine este un fel de acupunctura pe baza de plante, ce are
nu numai acțiune farmacologică dată de compușii bioactivi izolați din veninul albinelor, ci și
o funcție mecanică de stimulare.
Injectarea repetată și controlată a veninului de albine sub piele face ca sistemul
imunitar să se obișnuiască cu veninul de albine și ajuta la reducerea severității unei alergii la
veninul de albine.

Imunoterapia cu venin din albine ofera protecție de la 98- 99% față de reacțiile date
de înțepăturile de albină. Odată ce imunoterapia este oprită, riscul de reacție în următorii 5
– 10 ani pare a fi de aproximativ 5- 15%.

În general este o terapie sigură și fără efecte adverse pe termen lung. Unii oameni
pot prezenta roșeață și umflături în cazul în care se administrează prin injectare. Efectele
secundare includ mâncărime, stări de anxietate, probleme de respirație, senzație de apăsare
în piept, palpitații, amețeli, greață, vărsături, diaree, somnolență, confuzie etc. Efectele
secundare sunt mai frecvente la persoanele cu cele mai grave alergii la înțepături de albine.

Dozele mari de venin de albine sunt nesigure în timpul sarcinii, deoarece pot favoriza
eliberarea unei substanțe numite histamina, care poate cauza contracții uterului. Acest lucru
ar putea duce la avort spontan.

Mierea

Oamenii folosesc mierea ca îndulcitor natural, ca remediu pentru durerea de gât,

antitusiv și pentru vindecarea rănilor.

Mierea naturală este preluată din stup și ambalată direct și, ca atare, va contine
urme de drojdie, ceară și polen. Consumul de miere de origine locală se crede că ajută la
alergiile sezoniere, datorită expunerii repetate la polenul din zona. Mierea pasteurizată
înseamnă ca a fost încălzită și prelucrată pentru a îndepărta impuritățile.
 Mierea are niveluri ridicate de monozaharide, fructoză și glucoză și conține
aproximativ 70 – 80% zaharuri, ceea ce îi conferă dulceață. Mierea are, de asemenea,
proprietăți antiseptice și antibacteriene.

Clasificarea mierii:
Dupa provenienta, mierea se clasifica in:
- miere de nectar (florală)
Dupa provenienta, mierea se clasifica in: miere de nectar (florală),
- miere de mană (extraflorală)
- miere de zahar industrial.
Mierea de nectar (florală):provine din prelucrarea nectarului şi a polenului cules din
florile plantelor melifere.
Mierea de mană este un produs apicol obţinut prin transformarea şi prelucrarea manei
de catre albine şi provine din aceeaşi sursa cu cea florală.

Mierea de salcâm se poate folosi la orice, chiar şi la ceaiuri şi cafele pentru ca nu

interferează cu gustul lor. Este laxativă şi se recomandă şi în cazul durerilor de gât.
Mierea de tei este eficientă împotriva nevralgiilor, insomniei şi migrenelor.
Mierea de castan comestibil are acţiune antimicrobiană, mai ales în bolile de stomac,
intestinale şi renale.
Mierea de brad este utilă în bolile cailor respiratorii, cea de salcim este un bun calmant.
Mierea de mană – proprietăţi farmacologice:
- datorită compoziţiei sale bogate în minerale şi bioflavonoizi, mierea de mana are
proprietăţi antiinflamatoare, antioxidante, depurative, laxative, imunostimulatoare,
regenerarative ale ţesuturilor, detoxifiante.
- este eficientă boli de plămâni constipaţie, colită de putrefacţie. Are un efect puternic
laxativ, normalizează flora intestinală şi neutralizează bacteriile de putrefacţie.
- are o valoare terapeutică deosebită prin conţinutul bogat în inhibină (un bactericid
foarte puternic) şi săruri minerale (calciu şi magneziu), deoarece organismul
asimilează mult mai bine aceste substanţe prin alimentaţia naturală decât prin
administrare sintetică. Albinele o obţin de la molid, brad, pin, stejar, ulm, plop, salcie.
Atenţie! Mierea încălzită la peste 50°C îşi pierde proprietăţile benefice şi de aceea nu se
recomandă să se îndulcească ceaiul când este foarte fierbinte. Fiartă, mierea devine toxică şi
nu se mai foloseşte decât în capcanele pentru viespi.

Ce beneficii are mierea?

Iată care sunt principalele sale beneficii:

 favorizează vindecarea rănilor și a arsurilor;

 are proprietăți antibacteriene și antiinfecțioase;

 poate ameliora simptomele de răceala și gripă, fiind considerată și un remediu
natural impotriva tusei;
 poate reduce durata diareei;

 poate preveni refluxul acid;

 poate înlocui zaharul din dietă – cu toate acestea, deoarece mierea este totuși un
îndulcitor, este important să fie consumată cu moderație.

Practicanții medicinei ayurvedice recomandă, de asemenea, mierea pentru reducerea

stresului, tulburări de somn, probleme de vedere, respirație urât mirositoare, sughit,
eczeme. etc.
Mierea este de multe ori folosită în cosmetică pentru pielea crăpată, uscată,
deshidratată sau pentru tenul îmbătrânit.

Polenul

Polenul de albine este materialul reproductiv masculin al plantelor folosit de albine

pentru a-și hrăni larvele. Polenul este sursa exclusivă de proteine a albinelor, conținând toți
aminoacizii esențiali necesari oamenilor. Oamenii folosesc polenul de albine ca sursă de
multi-vitamine, sursă de energie și / sau pentru a-și construi rezistența la alergeni. Polenul
de albine conține vitamine, minerale, carbohidrați, lipide și proteine.

Iată care sunt principalele beneficii ale polenului:

 conține peste 250 de substanțe active, inclusiv proteine, carbohidrați, lipide, acizi
grași, vitamine, minerale, enzime etc.;

 are rol antibacterian;

 susține imunitatea organismului;

 favorizează cicatrizarea și vindecarea rănilor;

 conține o multitudine de elemente antiinflamatorii;

 protejează organismul de radicalii liberi dăunători;

 poate reduce riscul cardiovascular prin reducerea lipidelor din sange;

 poate menține sănătatea ficatului, favorizând procesele naturale de detoxifiere;

 poate ameliora simptomele menopauzei;

 susține metabolismul organismului și longevitatea.

Lăptișorul de matcă

Este o hrană enzimatică îmbogățită, produsă de albine și hrănită de matcă pentru

întreaga ei viață. Oamenii folosesc lăptișorul de matcă pentru îmbunătățirea sistemului
imunitar, pentru a susține longevitatea etc.

Conține de obicei aproximativ 60- 70% apă, 12-15% proteine, 10- 16% zahăr, 3- 6%
grăsimi și 2-3% vitamine, săruri și aminoacizi. Compoziția variază în funcție de zona
geografică și climă.

Principalele sale beneficii posibile includ:

 reducerea simptomelor menopauzei;

 reducerea alergiilor sezoniere;

 ameliorarea simptomelor premenstruale;

 regenerarea pielii;
 creșterea imunitatii 

Propolisul

Propolisul este o combinație de ceară de albine, rășini de copaci, miere și enzime

produse de albine pentru a proteja stupul de amenințări externe, cum ar fi bacteriile sau
virusurile. Propolisul are proprietăți anti-bacteriene, anti-virale, anti-fungice, antioxidante și
antiinflamatoare. Oamenii folosesc propolisul ca remediu pentru răceli și pentru a stimula
sistemul imunitar. Proprietățile antibacteriene și antifungice ale propolisului îl fac un
ingredient ideal pentru tratarea diferitelor afecțiuni ale pielii.

Ceara de albine

Albinele creează ceara de albine pentru a-și construi stupul și pentru a stoca mierea
și polenul. Are în principal rol antiinflamator. Principalele indicații sunt în reducerea
dermatitei, a eczemelor, rol hidratant pentru piele, fiind des folosită în produsele cosmetice.
De asemenea, se consideră că protejează ficatul, poate reduce nivelul colesterolului, are rol
antiinflamator, poate reduce acneea, este utila pentru pielea crapată și uscată, poate
reduce vergeturile, poate reduce pruritul pielii etc.

Beneficiile apiterapiei

Apiterapia poate fi utilizată pentru tratarea mai multor boli diferite:

 Poate reduce simptomele artritei – Terapia cu venin de albine a fost folosită încă din
Grecia antica pentru a ajuta la ameliorarea durerii din poliartrita reumatoida. Acest
lucru se datorează efectelor sale antiinflamatoare și de ameliorare a durerii. Poate duce
la o scădere a umflăturii, durerii și rigidității la persoanele cu poliartrită reumatoidă.
 Mierea poate favoriza vindecarea ranilor. Grație proprietăților antibacteriene,
antiinflamatoare și de ameliorare a durerii, mierea poate fi eficientă în vindecarea
rănilor, reducând în același timp riscul de infectare.
 Mierea poate reduce durerile de gât, poate calma tusea și poate preveni alergiile. De
asemenea, poate crește imunitatea.

 Veninul de albine poate ajuta în bolile imunologice și neurologice, ca boala

Parkinson, scleroza multiplă, boala Alzheimer, lupus. Deși veninul de albine nu ar trebui
să fie prima sau singura metodă de tratament pentru aceste boli, cercetările au arătat
că veninul de albine poate să stimuleze sistemul imunitar și să reducă unele simptome
ale acestor afecțiuni în organism – în mare parte datorită efectului antiinflamator.

 Propolisul poate reduce gingivita și tartrul.

 Produsele apicole – surse de vitamine si minerale.

Apiterapia și rolul în cosmetică

Mierea și produsele apicole sunt extrem de importante și pentru menținerea

sănătății și strălucirii tenului, pielii și părului. Mierea, ceara de albine și propolisul sunt
folosite ca agenți de vindecare și îngrijire într-o serie de produse de îngrijire corporală,
inclusiv săpun, balsam de buze, creme, geluri de curățare și loțiuni. Mierea are și efect
cicatrizant, previne infecțiile și ajută la vindecarea rănilor.

Orice tip de miere are proprietăți antimicrobiene. Cu toate acestea, activitatea

antimicrobiană poate ajunge până la 100 de ori, adică o miere poate fi de până la 100 de ori
mai eficace decât o altă miere. Diferitele tipuri de miere au de asemenea diferite activități
antimicrobiene împotriva diferitelor tulpini de bacterii.

Apiterapia – riscuri

Există un număr de persoane care nu ar trebui să beneficieze de apiterapie sau ar

trebui să aibă grijă deosebită. De exemplu, daca aveți o alergie la înțepături de albine, atunci
trebuie să utilizați cu grijă astfel de terapii. Deoarece mulți oameni nu știu daca au alergie,
este important să alegeți un terapeut de renume care să fie pregătit dacă aveți o reacție
alergică, deoarece poate fi adesea foarte severă.

În plus, persoanele care suferă de boli de inimă, hipertensiune arterială, tuberculoză

sau diabet trebuie să se asigure ca evită apiterapia complet. Mierea nu trebuie administrata
copiilor sub vârsta de un an din cauza riscului de botulism, iar persoanele care au un sistem
imunitar slab trebuie să evite mierea. În cele din urmă, doza recomandată pentru multe
dintre produsele apicole nu este cunoscută, așa că trebuie să fiți precauți.
 Veninul din albine poate induce un răspuns histaminic. Acest lucru poate cauza orice
tip de simptome, de la iritații cum ar fi umflarea, înroșirea pielii la reacții alergice severe care
pot pune viața în pericol. De asemenea, terapia cu venin de albine poate cauza dureri.

Avantajele apiterapiei în raport cu medicamentele de sinteză

Un medicament de sinteză cuprinde doar unul dintre principiile active ale unui
produs natural, substanţă care de cele mai multe ori nu este naturală, ci sintetizată în
laborator, şi lipsită de pricipiul vital.
Medicamentele de sinteză nu pot avea efect comparabil cu cel al produselor apicole,
ele nu pot fi decat incomplete şi prin urmare insuficiente organismului.
In produsele apicole există toate vitaminele, mineralele, hormoni, enzime, glucide
simple direct asimilabile, proteine, aminoacizi, lipide ca şi biomolecule, antioxidanţi
enzimatici, bioflavonoizi de o diversitate imposibil de obţinut prin sinteză.
Produsele apicole conţin toate substanţele care intră în componenta celulei umane
şi a matricei extracelulate, precum şi un spectru larg de substanţe cu rol de protecţie la nivel
celular: antivirale, antitumorale, antifungice, bactericide, antianemice, tonifiante, factori de
crestere.
Avantajele pe care le au produsele apicole în raport cu medicamentele de sinteză:
 Sunt produse 100% naturale
 Au efecte nutritive excelente
 Au efecte sigure curative şi profilactice
 Au o capacitate rară, de a realiza sinergia tuturor substantelor şi a principiilor active
necesare scopului terapeutic urmărit
 Produsele apicole au o sferă largă de indicaţii, recomandări şi aplicaţii
 Nu au efecte secundare, contraindicaţii sau incompatibilităti majore
 Costul de folosire este redus comparativ cu alte metode de tratament.
 Îndulcitor: zahărul poate fi substituit prin miere în multe alimente şi băuturi. Dacă se
foloseşte în locul unui îndulcitor clasic, trebuie amintit că mierea îndulceşte de două ori mai
mult decât zahărul. Este recomandată pentru înlocuirea zahărului, mai ales a celui alb,
rafinat.
 Sursă de energie: Mierea asigură 64 de calorii/linguriţă. O linguriţă de zahăr furnizează
aproximativ 50 de calorii. Zaharurile din miere sunt uşor convertite în glucoză chiar şi de
către cel mai sensibil stomac. Aşadar, mierea este foarte uşor digerabilă.
 Sursă de vitamine şi minerale: Este bogată în oligoelemente precum cupru, fier, magneziu,
iod, mangan, siliciu, crom.
Vitaminele conţinute de miere sunt (în funcţie de varietatea florală) B1, B6, A, E, K, C,
acid pantotenic. Aşa cum aroma şi culoarea mierii variază în funcţie de sursa florală, aşa
variază şi conţinutul de vitamine, minerale şi aminoacizi. Mierea mai închisă la culoare are
mai multe proprietăţi nutritive decât cea deschisă, transparentă.
 Proprietăţi antifungice şi antibacteriene: Este bogată în diferiţi fermenţi şi acizi organici
cum ar fi acidul formic cu rol antiseptic şi antireumatic. Fără îndoială că cei care se ocupă de
albine nu suferă de reumatism. La nivelul cavităţii bucale, nu numai că opreşte dezvoltarea
plăcii bacteriene, dar reduce şi producerea de acid, împiedicând astfel bacteriile să producă
dextran. Dextranul, un component al plăcii dentare, este un polizaharid vâscos, produs de
bacterii cu scopul de a adera la suprafaţa dintelui.
 Îmbunătăţirea performanţelor sportive: mierea facilitează menţinerea nivelului glicemiei,
recuperarea musculară şi refacerea glicogenului după efort. Are o acţiune precisă de
revigorare a muşchiului cardiac şi îmbunătăţeşte circulaţia coronariană.
 Îngrijirea pielii: Mierea accelerează procesul de vindecare a rănilor. Laptele şi mierea sunt
două ingrediente care acţionează împreună pentru a face o piele netedă şi catifelată.

Recomandări ale produselor apicole în scop profilactic

1. Osteoporoza dupa varsta de 45 de ani se recomandă, de doua ori pe an, câte o cură
de laptisor de matcă, cu o durată de doua luni, timp încare se consumă câte 1 g pe zi
din acest remediu.
El stimulează şi susţine activitatea ovarelor, favorizând secreţia de estrogen,
hormon implicat direct în procesele de asimilaţie a calciului şi care, atunci cand este
secretat în organism în cantităţi insuficiente, determină apariţia osteoporozei.

2. Boala canceroasă: o substantă numită prescurtat 10-HDA (adică acidul 10-hidroxi-2-

decenoic), care este conţinută doar de către lăptisorul de matcă în stare crudă, are
efecte excepţionale de prevenire şi de combatere a bolii canceroase cu diferite
localizări. Aceasta substanţă împiedică procesul de vascularizare a tumorilor,
împiedicand astfel creşterea şi proliferarea acestora.
Se recomanda 1-3 cure pe an, cu o durata de 60 de zile, timp în care se consumă câte un
gram de lăptişor crud de matcă pe zi. În timpul acestei cure se va ţine, de preferintă, un
regim vegetarian, cu multe crudităţi, menit să pregatească şi să facă favorabil terenul pentru
acţiunea anti-tumorală a acestei substanţe.

3. Cancerul de prostată pentru prevenirea cancerului la prostată se recomandă în

general aceleaşi cure de la boala canceroasă.
În cancerul de prostată, lăptişorul de matcă are un efect cu totul special, datorită
faptului că pe langă efectul antitumoral direct, are şi o acţiune dereglare hormonală, foarte
importantă în cancerul cu această localizare.

4. Infarct miocardic pe langă faptul ca reduce colesterolul şi trigliceridele, că previne

formarea placilor de aterom (datorită efectului anti-oxidant), lăptisorul de matca are
şi efect hipotensor si vasodilatator.
 Persoanele cu probleme cardiace ar trebui sa faca, mai ales in perioadele de stres intens,
tratament cu lăptişor de matcă, în cure de 60 de zile. Pe parcursul tratamentului se iau cate
2 g din acest remediu pe zi, pe stomacul gol, pentru prevenirea infarctului miocardic.

5. Sensibilitate la gripă, la infecţii în general administrarea lăptisorului de matca are

efect antiviral direct, stimulează producţia de celule ale sistemului imunitar şi le
activează pe cele existente. Se recomandă curele scurte, de 7 zile, timp în care se
administrează câte 2-4 g pe zi.
Este o terapie excelentă pentru profilaxia gripei, mai ales în perioadele de epidemie.

6. Demenţa senilă se ţin de trei ori pe an cure de 60 de zile, timp în care se

administrează câte 2 g de lăptişor de matcă zilnic.

Acest tratament este în mod special recomandat începand cu varsta de 50 de ani, când
sistemul nervos începe să fie mai intens afectat de către procesele degenerative.

În concluzie apiterapia este pe cale şi trebuie să devină una din cele mai importante
ramuri ale medicinei. Profilaxia cu ajutorul produselor apiterapice este cel mai eficient dintre
toate cele existente la ora actuală care previne dezechilibrele care pot duce la instalarea
stării de boală.