Pânza de păianjen

(Romanul Povara bunătății noastre de Ion Druță)

,,Copii legau în frânghie vitele ,,Copii stau cu gurile

,,Copii umblau lingându-și buzele - au
flămânde și începeau a le întredeschise, înghit colb și
aflat, spre marea lui mirare, că sunt pe
paște.’’ p. 193 nu-și pot găsi loc.’’ p. 150
lume țări unde bomboanele nu se vând la
număr, ci la cântar.” p. 143 ,,Țaranul acela, prășește când are de
prășit, cosește când e vremea de coasă,
și-i om pașnic, cuminte de felul lui...” p.
192
,,De undeva din ulicioară răsar flăcăii Copii
și încep a le amăgi cu vorba.” p.169
Flăcăi Țărani

,,Merg încet, cumințele, caută să ,, Ciuturenii de când e lumea,își fac

nu-și boțească podoabele... “ p. singuri case. Ciutureanul nu plătește
169 nici zidarului, nici lemnarului, nici
Ciutura- sobarului, și când e vorba să-și facă
Fete mari Ciutureni
casă, și-o face singur. Își suflecă mâ-
,,un stol de copilițe pe jumătate Personaj colectiv nicile până aproape de umeri, des-
ajunse fete mari.” p. 169 fundă un capăt de lutărie, umple valea
sau
suprapersonaj cu lampaci ori, cum li se mai zice în
,,vădane zăpăcite de Vădane Gospodine Ciutura, saman.” p.148
necazuri...” p. 146
,,Gospodinele alergau grăbite din casă
,,Vădanele, ce-au tot ocolit o viață întreagă Ciutura la cuptorașul de vară făcut în
orice gloabă nimerită în cale, au împărțit Bătrâni grădină…” p. 193
caii arendașului, se urcau dimineața în
căruță, suceau stângaci hățurile și porneau
,,Ciutura vuia ca un roi de
așa. fără nici o treabă.” p. 143
albine...’’ p. 153

,, Bătâînii stau cu buzele ,,Biata, Ciutură...Tocmai

,,Batrâni rămași pradă stânse, cu mâinile reci, atunci când îi era lumea ,,Ciuturii nu-i prea plăcea când min-
suferințelor și lipite de șolduri...’’ p. 150 mai dragă, s-a dovedit că tea unuia caută a se contrapune minții
amintirilor...” p. 146 nu avea noroc.” p. 152 unui sat întreg.” p. 163

16