16.

Tehnica monitorizării parametrilor vitali: pulsul, TA, respiraţia

RESPIRAȚIA

 Procesul inspiratiei -aerul pătrunde în plămâni prin căile respiratorii cu

ajutorul contracţiei muschilor cutiei toracice +diafragm -numiţi muşchi respiratori.
 Inspiraţia şi expiraţia se repetă în ritm de 14-18/minut în funcţie de nevoile
organismului. Variează în funcţie de vârstă şi sex (este mai accelerată la copii şi la
femei)

Valori normale ale frecvenţei respiratorii:

o Nou-nascuţi = 40/min
o Copii = 20-30/min
o Adulţi = 14-18/min

Determinarea frecvenţei respiratorii

 Măsurarea frecvenţei respiraţiei se efectuează fără ca bolnavul să ştie, acesta fiind

aşezat în decubit dorsal. Măsurarea se efectuează prin inspecţie cu faţa palmară pe
suprafaţa toracică a bolnavului. Se măsoară inspiraţiile după mişcările de ridicare şi
coborâre a cutiei toracice timp de un minut.Cresterea frecventei caracterizeaza
polipneea(sau tahipneea) iar scaderea acesteia bradipneea. Respiratia poate fi rapida si
superficiala (caracteristica in soc) sau rara (caracteristica accidentului vascular cerebral
sau supradozei de droguri).
 Respiratia mai poate fi descrisa ca fiind profunda, suieratoare (wheezing),gafaita ca
un sforait, zgomotoasa sau dificila.Dificultatea in respiratie se numeste dispnee, iar daca
pacientul nu respira se numeste apnee .

Valori normale respirații/minut

Frecvența respiratorie variază în funcție de vârstă, sex, poziție, temperatura mediului
ambiant, starea de veghe sau de somn, efort fizic.

 Numărul de respirații normale la adult este în medie de 16-18 respirații pe minut.

 Numărul de respirații la nou-născut este de 30-50 respirații pe minut.
 Numărul de respirații la un copil cu vârsta de 6 luni este de 25-40 respirații pe minut.
 Numărul de respirații la un copil de 2 ani este de 25-35 respirații pe minut.
 Numărul de respirații la un copil cu vârsta de 6 ani este de 18-25 respirații pe minut.
 Numărul de respirații la un copil cu vârsta de 10 ani este de 17-23 respirații pe minut.
 Numărul de respirații la femeie este de 16-20 respirații pe minut.
 Numărul de respirații la bărbat este de 14-18 respirații pe minut.
 Numărul de respirații la un vârstnic (≥  65 de ani) este de 12-28 respirații pe minut.
 Numărul de respirații la un vârstnic (≥  80 de ani) este de 10-30 respirații pe minut.
Tipuri de respirație
 Respirație costal superioară – întâlnit la femei prin ridicarea părții superioare a
cutiei toracice
 Respirație costal inferioară – întâlnit la bărbați prin mărirea diametrului lateral al
cutiei toracice
 Respirație abdominală – prin mărirea diametrului vertical al cutiei toracice, întâlnită
la copii și vârstnici.
Tehnica pentru măsurarea respirației:

 Poziția pacientului este decubit dorsal;

 Se poate efectua și în timp ce pacientul doarme;

 Asistenta plasează mâna cu fața palmară pe suprafața toracelui;

 Se măsoară inspirațiile timp de 1 minut.

 O altă variantă este măsurarea timp de 30 de secunde și se înmulțirea cu 2.

 Putem număra mișcările respiratorii și fără a aplica mâna pe suprafața toracelui, numai
prin observarea mișcărilor cutiei toracice.

 Evitați măsurarea respirației la sugar sau copil în timpul plânsului.

Reprezentarea grafică a respirației

 Notaţi grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare verde (unii autori
menționează culoarea albastru pentru notare) aşezat direct pe linia orizontală din
rubrica corespunzătoare pentru dimineaţă (D) sau seară (S);

  Socotiţi câte o respiraţie pentru fiecare linie orizontală din F.T.

 Obţineţi curba respiraţiei prin unirea punctului iniţial cu celelalte valori ale

măsurătorilor efectuate ulterior.
 Curba respirației, curba pulsului, curba temperaturii, au reprezentări grafice paralele
pe foaia de temperatură. Acest lucru se întâmplă în stare de normalitate.

 Intersectarea acestor curbe reprezintă indicii referitoare la perturbarea funcțiilor vitale

Pulsul
Poate fi perceput pe orice arteră accesibilă palpării, care poate fi comprimată pe un plan
osos: carotidă, radială, temporală, femurală, brahială, poplitee, tibială posterioră,
pedioasă

Valori normale:
Adulţi: 60-80 / minut
Copii: 90-100 / minut
Nou-născuţi:130-140 / minut

a) Creşterea frecvenţei peste valorile normale se numeşte tahicardie

b) Scăderea frecvenţei sub valorile normale poartă numele de bradicardie.

Cel mai frecvent se măsoară pulsul la artera radială, când bolnavul este în repaus fizic şi
psihic. Se reperează şanţul radial pe extremitatea distală a antebraţului, în continuarea
policelui. În apropierea marginii externe a feţei anterioare a antebraţului este un şanţ
mărginit de tendoanele muşchilor flexor radial al carpului şi brahioradialul, în
profunzimea căruia se găseşte artera radială.

Palparea pulsului se face cu vârful degetelor index, mediu. După ce s-a reperat şanţul,
se va exercita o uşoară presiune asupra peretelui arterial, până la perceperea bătăilor pline
ale pulsului. Trebuie avut grijă să nu se exercite o presiune prea mare asupra arterei
pentru a nu obstrua artera complet.
Măsurarea pulsului
Se numără pulsaţiile timp de 30 de secunde şi se înmulţeşte cu 2.
Determinarea ritmului pulsului
Pulsul este regulat dacă intervalul dintre pulsaţii are aceeaşi lungime. Un puls neregulat
are intervale mai lungi sau mai scurte între pulsaţii.
Determinarea forţei pulsaţiei
Forţa pulsaţiei se determină prin magnitudinea acesteia. Pulsul poate fi normal, puternic,
filiform sau absent.
Tensiunea arterială

Tensiunea arterială este presiunea exercitată de sângele circulant asupra peretelui arterial.
Presiunea maximă are loc în timpul sistolei, iar presiunea minimă are loc în timpul
diastolei. Valorile TA sunt variabile în funcţie de tonusul neurovegetativ, starea glandelor
endocrine, starea vaselor sanguine, volumul sângelui circulant şi vâscozitatea sângelui. TA
variază în funcţie de vîrstă, sex, ora din timpul zilei şi gradul de activitate.

Valori normale:
 Adulti: 115-140 / 70-90 mmHg
 Copii: 91-110 / 60-65 mmHg
 Nou-născuţi: 65-80 / 40-50 mmHg

Sistola=contracţia, diastola= relaxare

 Valori peste cele normale poartă numele de hipertensiune.

 Valori sub cele normale poartă numele de hipotensiune.

Pentru a măsura tensiunea arterială e necesar un stetoscop şi un tensiometru.

TA se poate măsura la un pacient care este în poziţie şezândă, culcat sau care se află în
ortostatism, cu condiţia ca membrul la care se măsoară TA să fie poziţionat la nivelui
inimii.
Alegerea mărimii corecte a manşetei Manşonul tensiometrului trebuie să fie cu 20% mai
lat decât extremitatea la care se măsoară TA.

Cele mai utilizate manşete sunt:

 Adult – 12-14 cm
 Pediatric – 8 cm
 Obezi/coapsă – 18-20 cm

Poziţionarea manşonului

Aplicaţi mijlocul manşetei în dreptul arterei brahiale (unele manşete sunt marcate pentru a
uşura aplicarea acestora). Marginea inferioară a manşetei trebuie aşezată la 2-3 cm
deasupra fosei antecubitale.

Măsurarea TA

 Se introduc olivele stetoscopului în urechi, orientând unghiul stetoscopului în jos;

 Se palpează pulsul la artera radială sau la cea brahială cu o mână;
 În cealaltă mână se ţine para tensiometrului cu policele şi indexul pe valva acesteia;
Se închide valva şi se pompează aer în manşetă până la dispariţia pulsului. Observaţi
punctul de dispariţie al pulsului şi pompaţi până ce presiunea depăşeşte acest punct cu 30
mmHg;
 Aşezaţi membrana stetoscopului pe artera brahială sub marginea manşetei. Membrana
trebuie fixată ferm pe braţ;
 Deschideţei valva parei uşor menţinând o rată de decomprimare de aproximativ 2 mmHg
pe secundă;
 Localizaţi TA sistolică, la apariţia a două sunete consecutive, reţinând valoarea indicată
de manometru;
 Localizaţi TA diastolică – se continuă decomprimarea până la dispariţia sunetelor, acest
punct reprezentând TA diastolică;
 După dispariţia sunetelor se continuă decomprimarea manşetei.
Aprecierea TA cu ajutorul pulsului

Dacă TA nu poate fi măsurată prin nici o metodă, TA sistolică poate fi apreciată prin
localizarea pulsului.
 Dacă pulsul poate fi palpat la artera radială, TA sistolică este aproximativ 80 mmHg;
 Dacă pulsul poate fi palpat la artera brahială, TA sistolică este aproximativ 70
mmHg;
 Dacă pulsul poate fi palpat la artera femurală, TA sistolică este aproximativ 60
mmHg;
 Dacă pulsul poate fi palpat la artera carotidă, TA sistolică este aproximativ 50 mmHg;