Fişă de lucru

Concepţia umanistă

Citește cu atenţie textele și răspunde pe caiet, la cerințe.

A: „Şi astfel, având curteanul în suflet acea bunătate împreună cu agerimea minţii şi
felul lui de a fi plăcut, va şti în orice împrejurare să-l facă pe principe să înţeleagă câtă cinste
şi cât folos pot să-i aducă dreptatea, dărnicia, mărinimia, blândeţea şi alte virtuţi care-i stau
bine unui prinţ. Vreau ca omul nostru de curte, să fie instruit în litere şi să ştie nu doar limba
latină, dar şi pe cea greacă, să cunoască poeţi, oratori şi istorici şi să se priceapă a scrie
versuri şi proză. Nu aş fi deloc satisfăcut de curteanul nostru, dacă nu ar fi de asemnea
muzician care, în afară de înţelegerea muzicii să cânte la mai multe instrumente. Mai există
un lucru pe care îl consider de mare importanţă: talentul de a desena, precum şi cunoştinţe în
pictură. Vreau ca omul nostru de curte să fie un cavaler desăvârşit.”
( Baldessar Castiglione, Curteanul )

B: „Barbaria care domnea atunci stricase toate bunele rânduieli de învăţătură, dar
azi, din fericire, toate au fost înscăunate la locurile de cinste ce li se cuveneau dintotdeauna.
Aşadar, învaţă ştiinţele vremii tale, artele liberale şi geometria, aritmetica şi muzica, învaţă
toate canoanele astronomiceşti şi nu te teme de astrologia prezicătoare, căci nu este decât
înşelătoare închipuire. Şi mai vreau să ştii pe de rost toate acele paragrafe atât de frumoase
din codurile dreptului. Iar despre cunoaşterea ce ţine de natură, vreau să o cercetezi cu multă
băgare de seamă, nimic să nu-ţi rămână necunoscut.”
(François Rabelais, Gargantua şi Pantagruel)

C: „Nimic nu este mai păgubitor şi mai primejdios pentru treburile publice şi personale
decît cetăţenii inactivi şi inerţi ( ... ) omul este născut nu pentru a putrezi culcat, ci pentru a se
ţine drept, acţionând.”
( Leon Battista Alberti, Primele trei cărţi despre familie )

D: „Mai de preţ ca orice pentru viaţa noastră este ca teoria şi practica să meargă
împreună, atât pentru că arta – cu ajutorul ştiinţei – se îmbogăţeşte şi se desăvârşeşte, cât şi
pentru că sfaturile şi scrierile artiştilor învăţaţi dau rod mai bun decât vorbele sau lucrările
celor ce nu cunosc altceva decât o simplă meserie.”
(Giorgio Vasari, Vieţile pictorilor, sculptorilor şi arhitecţilor )

 Pornind de la textele de mai sus, descrie „omul nou” al Renașterii: ce trăsături

de caracter trebuia să aibă, ce i se indica să prețuiască și să cunoască, ce
principii (reguli) de viață era util să respecte.

Răspuns:

E: „Prin urmare, întrucât un principe trebuie să ştie să se folosească bine de mijloacele

animalului, el va trebui să ia ca exemplu vulpea şi leul. De altfel, un principe are întotdeauna
tot felul de motive îndreptăţite să-i îngăduie să-şi calce cuvântul dat sub aparenţe cinstite.”

„Este întrutotul spre lauda unui principe faptul de a se ţine de cuvânt şi de a proceda
în mod cinstit, iar nu cu viclenie. Cu toate acestea, experienţa vremurilor noastre ne arată că
principii care au săvârşit lucruri mari au fost aceia care nu au ţinut seama prea mult de
cuvântul dat şi care au ştiut, prin viclenia lor, să ameţească mintea oamenilor, iar la sfârşit i-
au înfrânt pe cei care s-au încrezut în cinstea lor. Trebuie să ştiţi că există două feluri de a
lupta: unul bazat pe legi, iar celălalt bazat pe forţă. Cel dintâi este propriu oamenilor, celălalt
aparţine animalelor. Dar întrucât primul nu este de multe ori suficient, trebuie să recurgem la
al doilea. Deci, îi este necesar unui principe să ştie să fie tot atât de bine animal şi om.”
( Niccolo Machiavelli, Principele )
 Notează câteva machiavelisme prezente în textele citate din lucrarea
„Principele” a lui N. Machiavelli.

F: „Ziditorul Suprem l-a ales pe om, creatură cu fire nedesluşită. Şi, aşezându-l în
centrul lumii, i-a vorbit astfel: Tu, cel pe care nici o limită nu-l stăvileşte, te vei pronunţa
singur în privinţa limitelor firii tale, în libertatea voinţei pe care am pus-o în mainile tale. Te-
am aşezat în miezul universului, pentru ca de acolo să-i poţi mai lesne cerceta părţile.”
( Pico de la Mirandola, Despre demnitatea omului )

 Care era concepția (opinia) despre om a umaniștilor, prezentă în fragmentul

citat din Pico de la Mirandola?

G: „Nu pot trece sub tăcere pe aceia care, măcar că nu se deosebesc întru nimic de
ultimul cârpaci, totuşi se mândresc grozav cu un titlu zadarnic de nobleţe. Îşi arată în fiece
colţ chipuri sculptate sau pictate de-ale strămoşilor lor, cu străbunele lor titluri. Ei înşişi nu
prea se deosebesc de statuile mute, ba sunt chiar mai lipsiţi de duh decât chipurile acestea cu
care se fălesc. Mulţumită încântării de sine, ei duc o viaţă de-a dreptul fericită. Şi nu lipsesc
alţii, tot atât de proşti, care privesc cu admiraţie, ca pe nişte zei, acest soi de dihănii.”
( Erasmus din Rotterdam, Elogiul prostiei )

1. Ce categorie socială ironizează Erasmus din Rotterdam, în fragmentul citat?

2. Ce aspecte din viața acestei categorii sociale trezesc sarcasmul autorului?

H: „Se afla în acea vreme în mănăstire un călugăr pe nume, fratele Ioan, zis
Spintecătorul. Ajungând până la urechile lui zarva stârnită de duşmani în vie, a ieşit afară din
biserică să iscodească ce se întâmplă. A văzut cu ochii lui cum jefuitorii dăduseră iama prin
strugurii cei frumoşi, în care călugării îşi puseră toată nădejdea. El şi-a scos anteriul şi a prins
în mână, zdravăn, crucea cea mare, tăiată în inimă de gorun, lungă cât o suliţă şi se aruncă
asupra inamicilor. Călugărul, fără să-i pese, bătea în ei de mama focului, doborându-i la
pământ ca pe nişte porci. Unora le zbura creierii, altora le zdrobea mâinile şi picioarele;
câtorva le-a rupt oasele grumazului, multora le-a frânt şalele; le-a turtit nasul, le-a umflat
ochii, le-a crăpat fălcile, le-a sfărâmat dinţii, le-a mutat din loc umărul, le-a retezat gleznele.
Astfel au fost înfrânţi toţi cei care intraseră în vie, adică treisprezece mii şase sute douăzeci şi
doi de oameni, fără să socotim pe femei şi copii.”
(Fr. Rabelais, Gargantua şi Pantagruel)

1. Ce categorie socială ironizează autorul în acest fragment?

2. Menționează fragmentele în care este prezentă atitudinea ironică a autorului.