Universitatea "Dunărea de Jos" din Galaţi

Facultatea Transfrontalieră

Referat
Tema: Aspecte generale ale
dinamicii și cinematicii
Cuprins:
1.1 NOTIUNI GENERALE DE DINAMICA SI
CINEMATICA
1.2 Tipuri de activitate Biomecanica Dinamica
1.1 NOTIUNI GENERALE DE DINAMICA SI CINEMATICA

Miscarea rezulta pe de o parte din participarea tutoror segmentelor aparatului locomotor

si ale sistemului nervos care pun in actiune o serie de forte interne si pe de alta parte din
interventia unei serii de forte externe ,in ultima instanta miscarea fiind rezultanta intercatiunii
dintre aceste forte .

Mersul este deprinderea motrica prin care se realizeaza in mod obisnuit locomotia
corpului omenesc.Mecanismul principal pe care se bazeaza mersul este miscarea alternative a
celor doua membre inferioare ,care isi asuma pe rand functia de support si de propulsor.

Miscarile care realizeaza locomotia corpului omenesc sunt rezultatul actiunii combinate a
unui ansamblu de componente biomecanice active si pasive, care fac parte integranta din
alcatuirea aparatului locomotor. In acest sens intra in joc elemente anexate aparatului locomotor
(receptori, nervi, centri nervosi) si, pe de alta, a unor componente proprii ale acestuia (muschi,
parghii osoase, articulatii).

Incepand cu mesajul senzitiv, mesajul motor (voluntar sau reflex), contractia musculara si
terminand cu mobilizarea sau fixarea pozitionala a componentelor osteo-articulare.

O miscare poate fi declansata voluntar printr-un mesaj senzitiv, particular vizual, care initiaza
suita ulterioara de evenimente in ordinea amintita. In cazul unei miscari reflexe, de redresare, are
loc o antrenare initiala a componentelor osteo-articulare, cu solicitarea ulterioara a receptorilor
de intindere fusali si tendinosi declansatori ai unui mesaj senzitiv inconstient, urmat de
succesiunea celorlalte evenimente.

Implicati in realizarea miscarilor voluntare, semivoluntare sau reflexe, in exercitarea unui act
motor intervin, in afara muschilor principali (agonisti), si alte grupe musculare, din care
deosebim:

-        Motorul primar este muschiul care controleaza efectuarea continua si gradata a miscarii.

-        Muschii de fixare sustin segmentul in pozitia cea mai utila.

-        Muschii neutralizatori sunt antagonistii care suprima miscarea "motorului principal",

intervenind dupa terminarea miscarii.

Interactiunea dintre muschii sinergici si antagonisti mareste supletea si precizia miscarii, care
creste odata cu cresterea numarului de muschi antrenati in miscare. Cu cat relaxarea
antagonistilor este mai mare, cu atat miscarea este mai rapida si mai puternica.

Prin actiuni armonice sincronizate intr-o anumita succesiune, dezvolta intreg ansamblul de
miscari particulare unei anumite activitati motorii.
In conditiile intregului organism, contractiile sunt obtinute in majoritatea cazurilor de ambele
tipuri (contractie de tipizotonic sau izometric) si in special sub forma lor fuzionata se secuse
multiple - cunoscute sub denumirea de tetanos, generate prin impulsurile nervoase reflexe sau
voluntare.

Scheletul poate fi considerat ca o combinatie de parghii ce alcatuiesc dispozitivul pasiv osteo-

articular. Tipul, amplitudinea si forta miscarilor sunt guvernate de lungimea parghiilor osoase si
natura articulatiilor care leaga segmentele mobile de dispozitia, forma si numarul muschilor care
actioneaza asupra acestora si de sarcinile care trebuie sa fie mobilizate.

            Se precizeaza 3 puncte de aplicare a fortelor la nivelul parghiei: doua apartin fortelor
statice de sprijin (S) si rezistenta (R); al treilea punct apartine fortei motorii (F).

La parghia reprezentata de un oarecare segment osos, sprijinul (S) este reprezentat de axa
biomecanica a miscarii sau de punctul de sprijin pe sol; rezistenta (R) este data de greutatea
corpului sau a segmentului care se deplaseaza, la care se poate adauga si greutatea sarcinii de
mobilizat, iar forta (F) este reprezentata de insertia pe segmentul osos a muschiului care
realizeaza miscarea. Parghiile se clasifica in: parghii de gradul I (cu sprijinul la mijloc), de
gradul II (cu rezistenta la mijloc) si de gradul  III (cu forta la mijloc).

            Parghiile de gradul I sunt cunoscute ca parghii de echilibru, cele de gradul II ca parghii

de forta, iar cele de gradul III ca parghii de viteza. Parghiile in care forta de aplicare este mai
apropiata de punctul de sprijin sunt etichetate ca fiind si de viteza, iar cele in care aceasta este
apropiata de punctul de rezistenta sunt utilizate ca parghii de forta, actionand insa cu viteze mult
mai scazute. Mobilitatea articulara trebuie considerata ca un factor activ, in acest caz, articulatiile
nu au numai un simplu rol pasiv in executarea miscarilor, forma lor si gradul de libertate de
miscare pe care il ofera reprezentand factori importanti care dirijeaza si sensul miscarilor, putand
limita, in acelasi timp, si amplitudinea acestora.

Din punct de vedere al mobilitatii articulare, pe plan functional nu se pot distinge decat doua
categorii de articulatii: unele concepute pentru miscarea pieselor scheletice (articulatiile
membrelor si mandibulei), mobile, iar altele dimpotriva au rol in sudarea acestora si fixitatea lor
(articulatiile oaselor craniene), sau articulatii imobile.

            La realizarea functiei de locomotie li se opun o serie de factori ai mediului extern cu care
aparatul locomotor interactioneaza in timpul activitatilor sale specifice. Atrag atentia: greutatea
corpului impusa de forta gravitationala tinde sa atraga corpul spre pamant, inertia care tinde sa
prelungeasca si sa mentina o stare data, presiunea atmosferica ca o componenta a fortei
gravitationale, cu rol deosebit pentru mentinerea in contact a suprafetelor articulare, rezistenta
mediului care tinde sa se opuna miscarii corpului, forta de frecare in contactul componentelor
corporale cu solul si forta de reactie a suprafetei de sprijin, egala si de sens opus fortei
gravitationale.
            Analiza cinematica a miscarii porneste de la stabilirea reperelor de miscare (planuri si
axe), a tipurilor, directiilor si amplitudinii miscarilor. Planurile anatomice sunt suprafete care
sectioneaza imaginar corpul omenesc sub o anumita incidenta:

-        planul sagital dispus pe directia suturii sagitale a craniului, pe directiile verticala si antero-

posterioara imparte corpul in doua jumatati, dreapta si stanga.

-        Planul frontal urmeaza directia suturii fronto-parietale sau coronare a craniului. Dispus

vertical si imparte corpul in intr-o parte anterioara si o parte superioara.

-        Planul transversal, orizontal imparte corpul in doua parti: superioara si inferioara.

Punctul de intersectie a celor trei planuri reprezinta centrul de greutate al corpului.

Axele biomecanice articulare. Articulatiile mobile (in special diartrozele) pot reprezenta unul,
doua sau chiar trei grade de libertate.

Axa de miscare reprezinta linia situata intr-un anumit plan (sagital, frontal sau transversal), in
jurul caruia unul din segmentele osoase se deplaseaza fata de celalalt.

Exista trei axe fundamentale perpendiculare una pe alta: axa sagitala, axa frontala, si axa
longitudinala.

-        axa sagitala este orientata si dirijata dinainte inapoi, permitand miscari de abductie si

adductie in plan frontal;

-        axa frontala situata in plan frontal, in directie orizontala si dirijata transversal; permite

miscari de flexie si extensie in plan sagital;

-        axa longitudinala este verticala, permite miscari de rotatie interna si externa in plan

transversal.

In functie de planurile si axele de referinta deosebim:

-     flexia si extensia

-     abductia si adductia, abductia departeaza, iar adductia apropie de acest plan toate segmentele
membrelor;

-     inclinarea (inflexia) laterala. Desemneaza miscari de lateralitate ale capului, gatului si

trunchiului, intr-un plan frontal, in jurul axei sagitale. La aceste miscari se asociaza si o rotatie;

-     rotatia. Se efectueaza in jurul axului longitudinal si in plan transversal pentru toate partile
corpului, in afara de omoplat si clavicula.
-    bascula se utilizeaza pentru a defini anumite miscari ale bazinului si omoplatului. In cazul
omoplatului, bascula traduce o rotatie in jurul axei sagitale, in timp ce pentru bazin aceasta poate
fi in anteversie (anterior), retroversie (posterior) sau laterala (spre stanga sau dreapta).

-    circumductia - miscarea care se executa simultan pe mai multe planuri, fiind o combinatie
succesiva de miscari de flexie, extensie, abductie si adductie, care descriu o miscare circulara
particulara;

-    glisarea si hiperextensia. Sunt miscari care depasesc limitele fiziologice. Glisarea se produce
la nivelul suprafetelor articulare plane sau foarte usor incurbate, in timp ce hiperextensia
semnifica depasirea limitelor fiziologice ale rezistentei.

Miscarile mai pot fi clasificare in: miscari de tensiune slaba (scrisul, miscarile de finete si
indemanare); miscari de tensiune rapida (miscari de forta); miscari balistice (aruncari, loviri
etc.); miscari de oscilatie (pendulari).

Fazele mersului. Primul impuls in pornirea mersului este declansat in apropierea centrului de

greutate, cand trunchiul se apleaca inainte pentru ca proiectia centrului de greutate sa treaca
inaintea bazei de sustinere; aproape concomitent, membrul inferior de sprijin se extinde si corpul
este proiectat inainte si putin mai sus, celalalt membru inferior, care devine pendulant, paraseste
solul si este proiectat inaintea membrului de sprijin si fixat din nou pe sol. Fazele se repeta apoi
cu membrele in pozitie inversa.

Mersul se compune astfel dintr-o serie de perioade de sprijin unilateral(semipasul

posterior,momentul verticalei,semipasul anterior), separate intre ele prin perioade de sprijin
dublu.

In cazul alergarii sau al fugii, care ajuta la deplasarea mai rapida a corpului, inaintarea se face
prin trecerea succesiva a unui membru inferior inaintea celuilalt, sprijinul efectuandu-se insa
numai pe cate un picior. Intre doua momente de sprijin au loc mici sarituri prin aruncarea
corpului inainte si suspendarea sa pentru scurt timp in aer.

Centrii de greutate in aterizare nu se deplaseaza rectiliniu, descriind un traiect sinusoidal in plan

vertical si orizontal. Spre deosebire de mers, in fuga corpul se detaseaza de pamant inainte ca
piciorul anterior sa-l fi atins.

In saritura, omul realizeaza chiar o desprindere momentana de sol, in unele cazuri suficient de
mare (ex: in volei, baschet) saritura in lungime sau in latime etc. In toate aceste desprinderi,
participa aproape intreaga musculatura a aparatului locomotor pentru realizarea echilibrului si
miscarii.
 Cupluri cinematice.

Doua segmente mobile apropiate realizeaza un cuplu cinematic:gamba cu piciorul ,antebratul cu

mana etc.In mecanica se descriu trei tipuri de cupluri cinematice:de translatie ,de rotatie si
elicoidale.In biomecanica corpului omenesc cuplurile de translatie nu se intalnesc ,cele elicoidale
sunt rare(articulatia gleznei),dar cele de roatatie sunt numeroase.De astfel ,miscarile cuplurilor
cinematice ale corpului omenesc sunt miscari de rotatie.

Lanturi cinematice.

Cuplurile cinematice se leaga intre ele realizand lanturile cinematice ,care pot fi deschise sau
inchise.Lantul cinematic deschis se termina liber.Intr-o aruncare de exemplu ,membrul superior
actioneaza ca un lant cinematic deschis.In lovirea mingii cu piciorul ,membrul inferior
actioneaza tot ca un lant cinematic deschis.

Lantul cinematic inchis are ambele capete fixate .In pozitia atarnat sau atarnat cu sprijin ,de
exemplu membrul superior actioneaza ca un lant cinematic inchis.In pozitia stand ,membrul
inferior actioneaza ca un lant cinematic inchis.

Se pot descrie trei tipuri de lanturi cinematice principale ale corpului omenesc: lantul cinematic
al trunchiului ,gatului si capului;lantul cinematic al membrului superior si lantul cinematic al
membrului inferior.

1.2 Tipuri de activitate Biomecanica Dinamica

Activitatea dinamică a musculaturii corpului are două particularităţi: de învingere şi de cedare.

a. activitatea dinamică de învingere (contracţie concentrică) este contracţia în care

muşchiul se scurtează şi mobilizează oasele printr-o mişcare concentrică, de apropiere; muşchii
antagonişti sunt întinşi şi prin aceasta contribuie la frânarea mişcării.
b. activitatea dinamică de cedare (contracţie excentrică) este contracţia în care
muşchiul efectuează mişcarea prin cedarea progresivă a stării sale de contracţie, lungimea
muşchiului crescând corespunzător.

Astfel, înclinarea corpului înainte poate fi produsă prin contracţia de învingere a

musculaturii pereţilor abdominali, sau prin contracţia de cedare a muşchilor şanţurilor
vertebrale care sunt antagoniştii primilor. Sau, un alt exemplu, flexia coapsei pe bazin poate fi
produsă de grupa flexorilor coapsei, iar dacă trunchiul este aşezat în poziţie culcat pe o
banchetă, cu faţa în jos, aceeaşi mişcare rezultă din efortul dinamic de cedare al extensorilor
coapsei, care luptând împotriva gravitaţiei cedează treptat din contracţia lor şi permit astfel
mişcarea de flexie.
 Rezultă o ideie de cea mai mare importanţă în biomecanică şi anume: aceeaşi grupă
musculară poate, în unele condiţii, să efectueze mişcarea prin scurtare, ca şi mişcarea opusă ei,
dar prin alungire (cedare). Astfel, grupa flexorilor antebraţului pe braţ apropie (flectează) cele
două segmente prin contracţie de învingere, sau le depărtează (extensie) prin contracţie de
cedare.

Acest principiu este valabil pentru toate grupele musculare. Ex: în mişcarea de tracţiune
la bară fixă, în prima fază – de ridicare a corpului – acţionează un lanţ muscular format din
flexorii degetelor, ai antebraţului, retroductorii în articulaţia scapulo-humerală, coborâtorii
scapulei şi muşchii basculei mediale a scapulei; activitatea acestora la ridicarea corpului este de
învingere.

În faza a doua a mişcării – de coborâre a corpului – tot acelaşi lanţ muscular asigură mişcarea,
însă prin activitate de cedare. Un alt exemplu: la săritura în lungime (cu sau fără elan), în faza de
impulsie acţionează lanţul muscular al triplei extensii prin contracţie musculară dinamică de
învingere, iar la aterizare, acţionează acelaşi lanţ muscular
BIBLIOGRAFIE

Clement Baciu : Anatomia functionala a aparatului locomotor;

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cinematic%C4%83

https://mec.tuiasi.ro/diverse/Biomecanica_gen.pdf