UNIVERSITATEA ”CONSTANTIN BRANCUȘI”, TÂRGU JIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, DREPT

ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
ADMINISTRAREA SI CONDUCEREA UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT

MANAGEMENTUL CALITĂȚII ÎN
EDUCAȚIE

TEMA: Starea de bine a elevilor în școală

Coordonator: Prof.univ.dr.Amalia Todoruț

ANUL II
 Starea de bine a elevilor în școală

ARGUMENT:

Ce înseamnă „stare de bine„? O stare pe care și-o dorește fiecare. O stare pe care o avem
cel mai adesea în vacanță, alături de prieteni, alături de oamenii dragi. Dezideratul acesta, „starea
de bine”, la locul de muncă, este greu de înțeles pentru multe categorii de angajați. În învățământ
se vorbește de starea de bine cam de când se vorbește și despre școala de tip finlandez. Se discută
foarte mult despre faptul că acesta este secretul rezultatelor școlii finlandeze, că acesta este
drumul pe care ar trebui să îl urmăm pentru a avea un învățământ de calitate.

Starea de bine ar trebui cultivată. Un mediu în care cuvântul de ordine este libertatea, poate fi
un mediu sănătos, creativ. Dacă știm cum să ne facem mediul ambiant cât mai plăcut, să ne
înconjurăm cu obiecte care să ne inspire, să ne ajute să ne menținem mintea activă, dar, în același
timp, să fim calmi și să ne simțim total implicați în demersurile noastre, atunci cred că avem
toate motivele să spunem că am atins „starea de bine”.

În Finlanda, sunt profesori care au schimbat mobilierul din sălile de clasă cu un mobilier
neconvențional, cu fotolii, canapele, cu spații de relaxare. Este interesant faptul că, dacă se
schimbă modul de lucru din sala de clasă, dacă se lucrează într-o manieră mai relaxată,
rezultatele sunt mult mai bune. Pauzele se petrec de cele mai multe ori afară, în aer liber.
Profesorii își petrec pauzele discutând despre orice altceva decât școală, ore, teste. Se încurajează
mișcarea. Se pare că exercițiile în aer liber 18 sunt cele care energizează un om/copil. Jocurile în
aer liber, jocurile de echipă, pot conduce la obținerea „stării de bine”. Toate acestea sunt
rezultatul unei mentalități deschise în educație. Dacă reușim să ne adaptăm actul didactic la
nevoile elevilor, rezultatele vor fi cele așteptate. Dar acest lucru implică cunoașterea elevilor, o
atitudine pozitivă în procesul de predare-învățare-evaluare, o implicare mai mare atât din partea
cadrului didactic cât și din partea elevului.

În momentul în care se creează o echipă, rezultatele nu vor întârzia să apară. Atunci când
cadrul didactic va fi deschis la sugestiile elevului, va înțelege mai bine modul de gândire al
acestuia și va putea să realizeze lecții interesante și frumoase. Dacă vorbim despre învățământul
preșcolar, avem multe posibilități pentru obținerea „stării de bine”. Jocurile în aer liber sunt
foarte apreciate de copiii preșcolari. Jocurile care implică mișcare și atribuire de roluri îi atrag pe
copii. Sunt grădinițe care au organizat în curte așa zisa „mud kitchen” (bucătăria de noroi), acel
spațiu în care copiii se joacă de-a gătitul, de-a bucătăria, utilizând veselă și tacâmuri, cu aragaz și
chiuvetă din materiale reciclate (paleți, de exemplu). Se spune că un copil cu cât se murdărește
mai mult cu atât învață mai mult. Jocurile cu plastilină, cu apă, cu noroi, cu spumă sunt cele care
îi bucură cel mai mult pe copii.

Învățarea este eficientă atunci când se împletește cu bucuria, cu voia bună, cu muzica și cu
mișcarea. Muzica se poate preda cu ajutorul mișcărilor, cu ajutorul percuției corporale sau cu
diverse obiecte care scot sunete: foi de hârtie, bețe, săculeți umpluți cu pietricele, role de hârtie
umplute cu diferite semințe, bile etc.. Faptul că se alege un mod neconvențional de lucru îi face
pe copii mult mai receptivi. Învățarea se face în joacă. Starea de bine este a profesorului este în
legătură strânsă cu starea de bine a elevului. Cele două nu se pot dezvolta separat. Se
influențează reciproc. Dacă creștem copii fericiți, acest lucru nu poate decât să ne facă și pe noi
fericiți.1

Starea de bine a cadrelor didactic e ar trebui privită cu seriozitate, devenind o problemă tot
mai serioasă. Starea de bine nu este doar o problemă profundă pentru cadrele didactice are de
asemenea, un impact major asupra rezultatelor la învățătură ale elevilor. Starea de bine a
profesorilor se poate îmbunătății prin crearea de așteptări corecte și adecvate în jurul volumului
de lucru pentru profesori, un comitet al stării de bine care să includă atât profesori cât și elevi,
elevii ar putea organiza o întrunire a stării de bine pentru a-și sărbători profesorii.2

Educația este o profesie de suflet. Cercetările psihopedagogice descriu, de vreo treizeci de

ani încoace, rolul relației profesor-elev nu numai asupra procesului de predare-învățare, dar și
asupra sănătății și bunăstării profesorilor și elevilor. Activitatea într-o clasă cu un climat

2
Pavlenko, L. (2019). Asigurarea stării de bine a cadrelor didactice–condiţie a calităţii
activităţii profesionale. In Materialele Conferinței Republicane a Cadrelor Didactice
(Vol. 4, pp. 95-102).
emoțional bun permite predarea cu mai multă claritate și mai multă dăruire, pentru crearea unui
climat de implicare generală în jurul obiectului de studiu. Recent, psihologia pozitivă (care se
ocupă de bunăstarea personală și relațională) a început să contureze efectele emoțiilor pozitive
trăite în clasă asupra succesului școlar și a bunăstării întregii comunități școlare.

Instituția de învățământ, directorul, personalul didactic, familiile, comunitatea căreia îi

aparține, reformele educaționale influențează nu numai modurile în care predăm și învățăm, ci și
relațiile prin care se desfășoară aceste procese și climatul emoțional. Cei care predau nu pot
„doar” preda, nici educa. Este necesar să aibă grijă de birocrație, de certificări. Profesia didactică
nu este niciodată „personală”: dialogează cu instituția, este afectată de transformări sociale, este
inserată într-un context relațional care implică elevi, alți profesori, personal de conducere și
administrativ.3

Educația este o profesie de îngrijire. Și îngrijirea implică adesea preluarea problemelor și

așteptărilor legate nu numai de predare, ci și de elevi, bunăstarea lor, dificultățile lor, dezvoltarea
lor. În această relație de îngrijire este plasat riscul de burnout, un sindrom care combină lipsa de
toleranță față de povara emoțională și relațională inerentă profesiei cu teama de a nu reuși și
nevoia de a se detașa emoțional de persoanele cu care se funcționează.de dezinteres pentru
relațiile în sine. Dar nu numai asta: 12 burnout-ul reduce simțul stimei de sine, satisfacția cuiva,
capacitatea de a regla emoțiile și comportamentele în interiorul și în afara școlii. Apoi se
declanșează un mecanism circular: cu cât primesc mai multe solicitări emoționale și relaționale,
cu atât mă simt mai puțin capabil să gestionez încărcătura emoțională, cu atât voi răspunde mai
neregulat solicitărilor de muncă și relaționale, pe care le voi percepe ca fiind din ce în ce mai
puțin „gestionabile” solicitării.

Mediul de învățare este decisiv pentru formarea acestor conexiuni. Repetarea unui proces
sau a unei acțiuni, adesea necesară în orice învățare, conduce la întărirea unor conexiuni în
structurile cerebrale, dezvoltate ulterior în scheme cognitive sau tipare comportamentale.
Greșeala și efortul sunt elemente indispensabile învățării și nicidecum nu denotă lipsa abilității.
3
• Pavlenko, L. (2019). Asigurarea stării de bine a cadrelor didactice–condiţie a calităţii
activităţii profesionale. In Materialele Conferinței Republicane a Cadrelor Didactice
(Vol. 4, pp. 95-102).
 De fapt, cea mai profundă învățare are loc tocmai când facem greșeli, cu condiția ca acestea să
fie discutate. În timp, creierul devine mai rapid, mai bine conturat și capătă o procesare mai
complexă. De reținut faptul că, pentru a-și dezvolta armonios abilitățile cognitive, lărgindu-și
capacitatea de gândire abstractă și critică, înțelegând și analizând mai ușor elementele complexe,
evaluând alternativele înainte de a lua decizii, elevii au nevoie de ghidare și suport din partea
adulților.

„Starea de bine” nu este clar definită sau identificată în mod specific în politicile de
educație de stat. Accentul și sfera de referință pentru bunăstarea elevilor în învățământul de stat
variază considerabil în funcție de abordările individuale ale cadrelor didactice, fără să fie
legiferată. Am urmărit pe perioada implementarii programului Starea de bine a elevului la școală
crearea unei atmosfere de bucurie în clasă la fiecare oră de curs, dar și în pauzele dintre ore, cu
un plan bine stabilit, dar speculând și fiecare oportunitate apărută în cadrul desfășurării
activităților.

STAREA DE BINE A ELEVULUI LA ȘCOALĂ

Obiective Activități Resurse Responsabilități și Observații

termene
- creșterea Miscare si ore în -elevi Promovarea stării de Am observat la
performanțelor aer liber; -profesori bine în rândul elevilor; copii o
școlare și a Ateliere de stare -comunitate Dezvoltarea activităţilor imbunătățire a
calității relațiilor de bine – muzica, -parteneri creative în școală; relațiilor de
înterpersonale dans , pictura; Susţinerea cooperării şi colegialitate, am
prin promovarea Alimentație învăţării active în școală; remarcat o creștere
unei culturi a sănătoasă; a disponibilității și
stării de bine la Amenajarea Aceste responsabilitati se deschiderii elevilor
școală, spatiului vor realiza pe tot parcursul la diverse
-să obținem un educational; proiectului. provocări și
act educațional Clase în aer liber. activități.
eficient, integru,
echilibrat cu
rezultate
deosebite asupra
elevilor atât sub
aspect intelectual,
cât și în ceea ce
privește
personalitatea lor.

CONCLUZII:

Având în vedere impactul profund al dezvoltării sociale şi emoţionale asupra performanţei

academice a elevului şi a succesului în viaţa de adult, se impun nişte măsuri mai ferme de
asigurare a unui mediu şcolar prietenos şi dezvoltarea competenţelor social-comportamentale,
transpunând aceste obiective în politicile naţionale şi instituţionale. Centrarea pe elev nu poate fi
deplină fără centrarea pe starea sa de bine. Acest lucru înseamnă următoarele: convingerea că
orice elev este capabil să înveţe într-un mediu prielnic (demonstrat de descoperirile neuroştiinţei
despre plasticitatea creierului) trebuie să devină o componentă indispensabilă a discursului şi a
comportamentului actorilor educaţionali. Doar în condiţiile unei culturi şcolare solide, în care
grija faţă de starea emoţională şi socială a elevului, încurajarea, managementul stresului,
tolerarea şi discutarea greşelilor devin o preocupare la fel de importantă ca şi dezvoltarea
cognitivă, elevii vor trăi un sentiment de satisfacţie, vor deprinde competenţa de a învăţa pe
parcursul vieţii, vor înfrunta provocările, vor adopta atitudini şi comportamente sănătoase față de
sine şi de ceilalți.
 BIBLIOGRAFIE

 FTTC -prof.Adriana Ioana Bârcean-Starea de bine a profesorilor în școli

http://www.agerpres.ro/social/2013/11/29/lucian-ciolan-lectia-fericirii-din-danemarca-
si-inscolile-din-romania-13-54-21 36
https://andreeadenisapuiu.wordpress.com/author/andreeadenisapuiu/ Petre
Botnariuc ,Cătălin Glava,Marian D. Ilie,Adrian Vicențiu Labăr ,Doru Ștefănescu
Constantin Cucoș, Daniel E. Iancu ,Olimpius Istrate, Ion-Ovidiu Pânișoară ,Simona
Velea , Școala online elemente pentru inovarea educației, Editura Universității din
București, Mai 2020
 Singer, M., Voica, C.- Învățarea matematicii. Elemente de didactică aplicată pentru
clasa a VIII-a. Ghidul profesorului, Sigma, București, 2002
 Moraru, M. G. (2019). ŞCOALA CA ORGANIZAŢIE CARE ÎNVAŢĂ. CLIMATUL
ŞCOLAR ÎN SOCIETATEA DIGITALIZATĂ. Revista de Pedagogie, 67(1), 41-55.
 • Pavlenko, L. (2019). Asigurarea stării de bine a cadrelor didactice–condiţie a calităţii
activităţii profesionale. In Materialele Conferinței Republicane a Cadrelor Didactice
(Vol. 4, pp. 95-102).
 • Vlădescu, I. (2007). Relaţia profesor–elev, relaţie de simpatie şi empatie. Studia
Universitatis (Seria Ştiinţe ale Educaţiei), (9), 81-84.