Ţi-am tocmit şi eu o strofă

Din câteva versuri mici

Dacă te vei recunoaşte

Te-aş ruga să te ridici.

Dacă nu, ceilalţi colegi

Să te-arate ei cu mâna

Astfel şi tu să-nţelegi

Ori te-ascunzi sau nu, -i totuna!

Par eu cel mai cuminţel
Şi sunt gingaş la figură;
Dar în fapte nu-s la fel,
Mai am câte-o-apucătură…
Sunt “rotund”, îmi spune “bilă”
Inginer depanator,
De-nvăţat mi-este cam silă
Dar la practică-s “motor”!
Mi-a plăcut atât la şcoală
Încât sper ca “luminiţă”
Să fiu celor mici că doară
Vreau să mă fac dăscăliţă!
Hai, şi voi, cu-astea mărunte!
Doar materii de tocit…
Nu-i mai bine că-s în frunte
La fumat şi la chiulit?
Am făcut pe laboranta,
Cine ştie? -n viitor
Voi aluneca pe panta
Chimistului amator…
La ţinută sunt stilat,
În costum, la patru ace,
Nu-i la fel de-adevărat
La-nvăţat, dar ce-are-a face?
Am venit eu mai târziu,
Nu m-au primit cu fanfară
Colegii, din câte ştiu,
Dar nici nu m-au dat afară.
Am trecut şi eu prin şcoală
Dar n-aş vrea să o repet
Că-i mai rea decât o boală
Şi-s la fel de-analfabet!
În glumă sau serios,
Mai iau câte-un obiect greu
Şi-l trântesc în capul celor
Ce mă supără mereu.
Sunt un pic cam ruşinoasă,
Ce să fac? Ăsta mi-e felul!
N-aş fi nici aşa sfioasă
De-aş fi dură ca oţelul.
Da-s isteţ, ştie oricine
Care-i apa cea mai rea?
Faci în sticlă când îţi vine
Şi dai altuia… să bea.
Chiar de-ntârzii, vin agale,
Nu mi-a lipsit nici un premiu;
La ştiinţele reale
N-am fost însă chiar un geniu.
Mititel sunt, dar feroce
Nu-ndrăzni-n cale să-mi stai;
Rup picioarele la scaun
Şi oţelul ca pe-un pai.
Sunt plăcută la figură,
Poţi vedea pe Internet;
Sper să-mi fie-nvăţătură,
Lecţia să n-o repet!
Mediocră sunt la toate
Şi timidă la-nceput,
Mititică sunt şi poate
Tocmai m-aţi recunoscut.
curaj dragoste nădejde
lumină iertare
speranţă credinţă împlinire
sănătate înţelegere
reuşită linişte izbandă
împăcare bunăvoinţă
FERICIRE
SFARSIT