Teste grilă aferente capitolului I

Introducere în managementul organizaţiilor publice

1. Managementul organizațiilor publice studiază:

a. procese și relații de management;

b. principii și legități;
c. valorile economice, politice, sociale și culturale ale unei organizații.

2. Managementul organizațiilor publice formează:

a. procese și relații de management;

b. principii și legități;
c. valori economice, politice, sociale și culturale.

3. Managementul organizațiilor publice perfecționează:

a. procese și relații de management;

b. principii și legități;
c. organizarea și functionarea instituțiilor publice.

4. Managementul organizațiilor publice este influențat și influențeaza totodată:

a. organizarea și funcționarea instituțiilor publice;

b. valorile economice, politice, sociale și culturale;
c. procesele și relațiile de management.

5. Managementul organizațiilor publice urmărește:

a. accentuarea valorilor economice și culturale;

b. organizarea și funcționarea instituțiilor publice;
c. interesul public.

6. Problematica managementului organizațiilor publice este tratată printr-o serie de

abordări majore și anume:

a. abordarea politică și abordarea legală;

b. abordarea legală și abordarea managerială;
c. abordarea politică, abordarea legală și abordarea managerială;

7. Preocuparea pentru valorificarea potențialului creativ al angajaților este

caracteristică:

a. abordării birocratice;
b. abordării managementului științific;
c. abordării raționale.
8. Care dintre afirmațiile următoare reprezintă caracteristici ale abordării
managementului științific la nivelul organizațiilor publice?

a. accentul se pune pe valori precum eficiență și eficacitate;

b. dezumanizarea managementului ca urmare a formalismului accentuat;
c. Instituția publică reprezintă un cadru în care sunt realizate obiectivele de grup.

9. Managerul unei organizații publice trebuie să aibă calități, aptitudini și

cunoștințe în abordarea:

a. birocratică;
b. managementului științific;
c. rațională.

10. Care dintre afirmațiile de mai jos constituie caracteristici ale abordării
birocratice:

a. conducerea aparține unei singure persoane;

b. rolul accentuat al leadershipului;
c. managementul este realizat de un maestru.

11. Care dintre afirmațiile de mai jos constituie caracteristici ale abordării
birocratice:

a. Instituția publică reprezintă un cadru în care sunt realizate obiectivele de grup;

b. dezumanizarea managementului ca urmare a unui formalism accentuat;
c. evaluarea angajaților în funcție de rezultatele muncii lor.

12. Concepția conform căreia organizația publică asigură structura necesară pentru
exercitarea puterii politice aparține:

a. abordării birocratice;
b. abordării managementului științific;
c. abordării raționale.

13. O atenție deosebită se acordă procesului de coordonare și comunicare în cadrul

abordării:

a. birocratice;
b. managementului științific;
c. raționale.

14. Care dintre afirmațiile următoare nu se referă la abordarea birocratică a

managementului organizațiilor publice:

a. compartimente specializate;
b. dimensiunea mare a organizațiilor;
c. rigiditatea relațiilor manager public - subordonat;
d. preocupare pentru valorificarea potențialului creativ al angajaților.
15. Abordarea politică a managementului organizațiilor publice pune accentul pe
valori ca:

a. reprezentativitate și sensibilitate;
b. sensibilitate și obiectivitate;
c. reprezentativitate, sensibilitate și receptivitate.

16. Abordarea legala a managementului public reuneste urmatoarele valori:

a. procedura folosită pentru a desfășura procesele administrative;

b. drepturile individuale reale ale fiecarui funcționar public;
c. aspectele juridice care influențează rezultatele conflictelor apărute între persoanele
private și stat.
d. toate afirmațiile de mai sus sunt adevarate.

17. La baza managementului organizațiilor publice se află următoarele principii:

1. Principiul conducerii unitare;

2. Principiul conducerii autonome;
3. Principiul concurenței;
4. Principiul flexibilității.

a. 1 + 2 + 3; c. 1 + 2 + 4;
b. 1 + 3 + 4; d. 2 + 3 + 4.

18. La baza managementului organizațiilor publice se află următoarele principii:

1. Principiul intangibilității;
2. Principiul flexibilității;
3. Principiul perfecționării continue;
4. Principiul legalității.

a. 1 + 2 + 3; c. 1 + 2 + 4;
b. 1 + 3 + 4; d. 2 + 3 + 4.

19. La baza managementului organizatiilor publice se afla urmatoarele principii:

1. Principiul restructurării;
2. Principiul prevalenței economicului asupra juridicului;
3. Principiul flexibilității;
4. Principiul perfecționării continue.

a. 1 + 2 + 3; c. 1 + 2 + 4;
b. 1 + 3 + 4; d. 2 + 3 + 4.
20. Funcția de previziune în cadrul organizațiilor publice presupune:

a. ansamblul proceselor de muncă, prin intermediul cărora se determina principalele

obiective ale instituțiilor publice, precum și mijloacele și resursele necesare
realizării lor;
b. ansamblul de procese de muncă prin intermediul cărora se asigură cadrul
intituțional necesar realizării raționale și eficiente a obiectivelor previzionate;
c. ansamblul proceselor de muncă prin care se determină personalul instituției
publice să contribuie la identificarea și satisfacerea interesului public.

21. Funcția de organizare-coordonare în cadrul organizațiilor publice presupune:

a. ansamblul proceselor de muncă, prin intermediul cărora se determină principalele

obiective ale instituțiilor publice, precum și mijloacele și resursele necesare
realizării lor;
b. ansamblul de procese de muncă prin intermediul cărora se asigură cadrul
intituțional necesar realizării raționale și eficiente a obiectivelor previzionate;
c. ansamblul proceselor de muncă prin care se determină personalul instituției
publice să contribuie la identificarea și satisfacerea interesului public.

22. Funcția de motivare în cadrul organizațiilor publice presupune:

a. ansamblul de procese de muncă prin intermediul cărora se asigura cadrul

intituțional necesar realizării raționale și eficiente a obiectivelor previzionate;
b. ansamblul de procese de muncă prin care se asigură o gestionare riguroasă a
tuturor resurselor existente și atrase în vederea realizării obiectivelor sistemului
administrativ;
c. ansamblul proceselor de muncă prin care se determină personalul instituției
publice să contribuie la identificarea și satisfacerea interesului public.

23. Funcția de administrare în cadrul organizațiilor publice presupune:

a. ansamblul de procese de muncă prin care se asigură o gestionare riguroasă a

tuturor resurselor existente și atrase în vederea realizării obiectivelor sistemului
administrativ;
b. ansamblul de procese de muncă prin intermediul cărora se asigură cadrul
intituțional necesar realizării raționale și eficiente a obiectivelor previzionate;
c. ansamblul proceselor de muncă prin care se determină personalul instituției
publice să contribuie la identificarea și satisfacerea interesului public.

24. Funcția de control -evaluare în cadrul organizațiilor publice presupune:

a. ansamblul proceselor de muncă prin care se determină personalul instituției

publice să contribuie la identificarea și satisfacerea interesului public;
b. un ansamblu de procese de muncă prin care se compară rezultatele cu obiectivele
inițiale, se realizează o verificare a conformității acțiunilor instituțiilor publice cu
reglementările juridice în vigoare și cu misiunea angajaților săi de a satisface
interesul general;
c. ansamblul de procese de muncă prin care se asigură o gestionare riguroasă a
tuturor resurselor existente și atrase în vederea realizării obiectivelor sistemului
 administrativ.

25. Care dintre afirmațiile de mai jos cu privire la interdependența dintre

managementul public și managementul general sunt adevarate?

1. o serie de principii și legități ale managementului general își găsesc aplicabilitate în

instituțiile publice;
2. legătura dintre managementul public și managementul general este de tipul parte-întreg;
3. legătura dintre managementul public și managementul general este de tipul întreg-parte;
4. o serie de principii și legități ale managementului public își găsesc aplicabilitate și în
managementul general.

a. 1 + 2; c. 2 + 4;
b. 1 + 3; d. 3 + 4.

26. Între managementul public și dreptul administrativ există interdependențe

deoarece:

a. în cadrul organizării statale trebuie să existe o permanentă colaborare între

managerii publici și instituțiile politice;
b. organizarea și desfășurarea proceselor și relațiilor de management din
administrația publică sunt reglementate de norme juridice;
c. există o necesitate pentru accentuarea preocupărilor privind cercetarea problemelor
sociale, care influențează procesele de management în organizațiile publice.

27. Care dintre afirmațiile de mai jos se referă la interdependența dintre

managementul organizațiilor publice și sociologie?

a. o serie de principii și legități ale managementului public își găsesc aplicabilitate și

în sociologie;
b. în cadrul organizării statale trebuie să existe o permanentă colaborare între
managerii publici și instituțiile politice;
c. procesul și relațiile de management se desfășoară într-un mediu social organizat,
iar problemele sociale influențează procesele de management în organizațiile
publice.

28. Între managementul public și psihologie există interdependențe deoarece:

a. managerii organizațiilor publice apelează la rezultatele cercetărilor psihologice

pentru a verifica aptitudinile și caracterul celor care urmează să intre în sistemul
administrativ;
b. există o necesitate pentru accentuarea preocupărilor privind cercetarea problemelor
sociale, care influențeaza procesele de management în organizațiile publice;
c. psihologia studiază diferite aspecte referitoare la evoluția populației, care
interesează într-o anumită măsură și funcționarii din instituțiile publice.
29. Care dintre afirmațiile de mai jos se referă la interdependența dintre
managementul organizațiilor publice și ergonomie?

a. există o necesitate pentru accentuarea preocupărilor privind cercetarea problemelor

sociale, care influențează procesele de management în organizațiile publice;
b. ergonomia studiază diferite aspecte referitoare la evoluția populației, care
interesează într-o anumită măsură și funcționarii din instituțiile publice;
c. folosind concluziile ergonomiei, cercetătorii în domeniul managementului public
oferă soluții prin care să fie create condiții confortabile de muncă, pentru obținerea
unei eficiențe maxime din partea angajaților instituțiilor publice.